2 Coroziunea atmosferica este procesul de coroziune cel mai vizibil: ruginirea podurilor, inverzirea acoperisurilor din cupru sau a aliajelor acestuia, modificarea culorii suprafetei metalice a statuilor...sunt doar cateva din tre aspectele cotidiene. Daca in viata de zi cu zi pierderile datorate coroziunii sunt in primul rand de natura economica, in ceea ce priveste monumentele/statuile sau elementele decorative de feronerie, coroziunea atmosferica conduce initial la diminuarea valorii estetice. Ulterior, prin evolutia procesului de coroziune, pot surveni pierderi de metal, diminuarea rezistentei mecanice, in faza finala, pierderea iremediabila, respectiv colaps. In functie de mediu, se disting patru tipuri de baza de coroziune atmosferica: din zona industriala, din zona rurala, din spatii inchise si din mediul marin. In realitate, mai mult, pot fiinta poluanti corozivi particulari, accidentali sau conditii locale. Atmosfera mediului industrial este automat asociata cu poluarea datorata combustiei ( carbuni naturali sau combustibili fosili), respectiv cu prezenta compusilor de sulf precum dioxidul, SO 2 si ai oxizilor de azot. Dioxidul de sulf este precursorul ploii acide. Oxidul amintit, in prezenta umiditatii atmosferice ( ceata, roua, ploaie) generaza un acid,
3 H 2 SO 3 , in care sulful este in stare de oxidare ( +4), si care este transformat (prin procese catalitice) in acid sulfuric, H 2 SO 4 , unde sulful prezinta stare de oxidare superioara, (+6) stabila. Particulele de acizi formati in atmosfera sunt antrenate de picuri de ploaie care cad spre sol sub forma de ploaie acida si care formeaza o pelicula coroziva pe suprafete expuse.
Fig. 1. Cuptor pentru redus minereu de fier (sec. IX), descoperit la Valea Caselor, Ghelar, dup rev. Natura, 1930, nr. 6, p. 30 Un poluant mai coroziv este clorura. Aceasta este intalnita, in mod natural, in proximitatea mediului marin. In astfel de zone, vantul poarta si mici particule de saruri din mediul marin, saruri care se depun prin evaporarea apei, rezultant cruste foarte corozive pentru suprafetele suport. In mediul rural, atmosfera este mai putin poluanta, ceea ce nu exclude total actiunea coroziva. Alternanta zi-noapte si cea a anotimpurilor, sunt insotite de fluctuatii ale temperaturii si ale umiditatii aerului. Cunoscuta inter-relatie dintre cei doi factori determina condensari repetate, respectiv conditii optime de desfasurare a coroziunii electrochimice. Acest proces este accentuat in mediul tropical, arid, unde chiar daca ploua rar, diferenta de temperatura a aerului intre noapte si zi este foarte mare, si condensarile se desfasoara firesc, efectul coroziv putand fi observat cu precadere in zonele umbrite, ascunse razelor solare.
4 "Indoor", in spatele usilor inchise, deci in spatii inchise, in incaperi, procesele corozive datorate interactiunii factori atmosferici-obicete, in speta, suprafete metalice, pot fi tinute sub control. Stagnarea aerului, lipsa de aerisire, nu este o masura de diminuare al riscului de desfasurarea ale proceselor corozive! Preventia, respectiv masurile de conservare preventiva pot asigura un mediu cu risc de coroziune diminuat si controlabil, atat cat tehnica si posibilitatile financiare ale momentului le permit.
REZISTENA LA COROZIUNEA ATMOSFERIC
Rezistena la coroziunea atmosferic asigurat de zincarea termic depinde de grosimea produselor, calitatea filmului protector care se formeaz la suprafaa zincului i de corozivitatea atmosferei. Atunci cnd oelul este scos din baia de zincare termic, zincul are un aspect curat, strlucitor, lucios. Cu timpul, acesta se acoper cu o patin gri, ntunecat, datorit reaciei suprafeei zincului cu oxigenul, apa i dioxidul de carbon din atmosfer. Se formeaz astfel un strat complex, dur, stabil i protector, care este foarte aderent la zinc. Poluanii din atmosfer afecteaz natura acestui film protector.
5 Cel mai important agent coroziv al zincului este dioxidul de sulf (SO2), din mediile puternic industrializate i urbane. El favorizeaz foarte mult coroziunea atmosferic a zincului.
n medii cu concentraie constant de SO2 viteza de coroziune a zincului este n general constant i se desfoar dup o lege liniar. Aceast evoluie liniar permite estimarea duratei de via, n care zincul este corodat, pe baza evalurii periodice a grosimii acoperirii ntr- un mediu dat.
Evaluarea performanelor produselor zincate termic este complex i dificil din cauza diversitii mediilor n care lucreaz i a numeroaselor procedee de protecie anticoroziv disponibile. n literatura de specialitate au fost publicate o serie de modele de apreciere a duratei de via a sistemelor de protecie n diferite medii.
Multe din aceste modele au fost elaborate la mijlocul anilor 1970. De atunci i pn n prezent, nivelul de dioxid de sulf (SO2) din atmosfer a sczut considerabil. n figura 1 este prezentat legtura direct ntre viteza de coroziune a zincului i concentraia de SO2atmosferic. Datorit scderii concentraiei de SO2 din atmosfer, durata de via a acoperirilor prin zincare termic a crescut semnificativ din anul 1970. Este foarte important actualizarea informaiilor privind estimarea corect a duratei de via a acoperirilor. Ghidurile vechi sunt parial nlocuite de noul standard EN ISO 14713 1999. n SR EN ISO 9227 este prezentat ncercarea la coroziune n atmosfere artificiale (ncercri n cea salin).