Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coroziunea
marina
Diferite forme de atac distructiv pot aparea la structuri, nave si echipamente in exploatare
Termenul 'aqueous corrosion' descrie majoritatea problemelor aparute in contactul cu apa
marina dar nu numai,, cuprinzind si modul cum evolueaza coroziunea ca urmare a expunerii
metalelor la actiunea atmosferica sau coroziunea salina in motoarele navale care opereaza
cu sisteme de racier deschise, creeaza problematici care trebuie abordate in vederea
rezolvarii sistematice a acestora.
Coroziunea
prin
actiunea
apei
marine
Coroziunea datorata actiunii apei marine, aqueous corrosion, este un process
electrochimic,toate metalele si aliajele care intra in contact cu apa marina au un potential
electric specific(potential de coroziune) la un nivel de aciditate si alcalinitate al apei marine pH
Diagrama
tipica
expune
zonele
unde
metalul
corodeaza
liber: zona
de
pasivizare(pasivity) unde oxidul stabil sau alte forme de pelicula formeaza coroziunea zonei
unde oxigenul este redus cantitativ; zona de ciupituri (the region of pitting) zona unde
potentialul de corozoiunea al metalului depaseste nivelul de oxid; zona de imunitate
( region of immunity) practice e zona unde metalul e folosibil in mod normal in conditii
sigure de exploatare.
Cu mult mai rezistente sunt aliajele care rezista mai bine la coroziune, metale precum platina
si tantalul rezistind in mod reali oricarui tip de coroziune, chiar si celei de natura marina,
lucru
care
va
determina
un
compromise
al
costurilor.
Majoritatea metalelor rezistente la coroziune folosesc tocmai stratul de oxid in vederea
protectiei la coroziune.
Oteluri inoxidabile si titanul sunt metale cu imunitate ridicata la coroziune.
Daca stratul care confera imunitatea este pierdut,usor distrus sau nu dispune de pozibilitatea
autorefacerii,
rugina
isi
va
face
aparitia
cu
usurinta.
Apa marina, prin natura sa, din cauza continutului de chloride, este cel mai efficient electrolit.