UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI MANAGENTUL AFACERII

COROZIUNEA METALELOR

RADUCANU MARINA DANIELA

I.E.A.I, ANUL I, MASTER

CUPRINS
INTRODUCERE .............................................................................................................................. 3
DEFINIREA COROZIUNII ............................................................................................................ 4
CLASIFICAREA COROZIUNII ..................................................................................................... 5
MANIFESTAREA CORIZIUNII .................................................................................................... 7
1. Coroziunea in puncte (pitting).................................................................................................. 7
2. Coroziunea in crevase .............................................................................................................. 9
3. Coroziunea galvanica ............................................................................................................. 10
4. Coroziune prin eroziune ......................................................................................................... 11
5. Cavitatia ................................................................................................................................. 11
6. Coroziune prin frecare ............................................................................................................ 13
7. Coroziunea intercristalina (intergranulara) ............................................................................ 13
8. Exfolierea .............................................................................................................................. 14
9. Coroziunea selectiva .............................................................................................................. 14
10. Coroziunea fisuranta sub tensiune........................................................................................ 15
11. Coroziunea la oboseala......................................................................................................... 16
CAUZELE PRODUCERII CORZIUNII ....................................................................................... 17
PROTECTIA ANTICOROSIVA ................................................................................................... 18
POSIBILITI DE REALIZARE A PROTECIEI ANTICOROSIVE ...................................... 18
CONCLUZII .................................................................................................................................. 19
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................ 19

COROZIUNEA METALELOR
INTRODUCERE
Coroziunea provoaca pagube uriase economiei nationale. Conform statisticilor aproape o
treime din productia mondiala de metal este scoasa din uz datorita coroziunii. Din metalul
corodat se recupereaza prin topire cam doua treimi, iar 10% din productia mondiala se pierde
definitiv din cauza coroziunii.
Pagubele datorate coroziunii nu sunt evaluate numai dupa costul metalului distrus
definitiv dar si dupa energie, apa, efort uman, scoaterea din functiunea a unor instalatii intregi.
Repararea si inlocuirea elementelor corodate, cheltuielile cu materiale anticorozive, pierderile de
productie prin stationare, sunt pierderi indirecte ce au o importanta mai mare decat cele directe.
Daca pentru sinele de cale ferata costul materialului depaseste costul de fabricatie, pentru alte
produse (masinile, avioanele, aparate de precizie, etc.) costul de fabricatie depaseste cu mult
costul materialului.
Pierderile directe includ costurile de inlocuire a structurilor corodate si a mecanismelor
sau componentelor lor, ca de exemplu tuburi de condensare, tevi, conducte, inclusiv munca
necesara pentru fabricarea si inlocuirea lor.
Pierderile directe mai includ costurile suplimentare pentru folosirea unor metale sau aliaje
rezistente la coroziune in locul otelului carbon care are proprietati mecanice dar nu este suficient
de rezistent la coroziune, sunt costuri de galvanizare sau acoperire cu nichel a otelului, de
adaugare a inhibitorilor de coroziune in apa.
Pierderile indirecte sunt mai dificil de indentificat pentru ca se pot datora opririlor
nepravazute ale instalatiilor, pierderea sau contamirea de produse, dar se poate ajunge si la
pierderi de vieti omenesti prin explozia sau avarierea unor echipamente chimiece, mijloace de
transport.

DEFINIREA COROZIUNII
Coroziunea este un proces de distrugerea a materialelor metalice sub actiunea chimica sau
electrochimica a mediului inconjurator sau a substantelor cu care acestea vin in contact. Atacul
chimic direct este posibil la toate materiile prime folosite in industrie, in timp ce atacul
electrochimic nu apare decat la metale, deoarece numai ele poseda electroni liberi. Materialele
sintetice nu poseda aceasta structura ele fiind de obicei supuse degradarii numai prin atac chimic.
Multi cercetatori considera ca termenul de coroziune metalica include toate interactiunile
metalului sau aliajului cu mediul sau indiferent daca acestea sunt deliberate si avantajoase sau
nedorite si daunatoare.
Unele interactiuni ale metalului cu mediul pot fi dorite, un exemplu in acest sens
reprezentandu-l interactiunea fierului cu solutia de acid azotic (HNO3). Daca solutia de acid
azotic este diluata, fierul se dizolva cu viteza mare si reprezinta o transofrmare distructiva; daca
concentratia acidului azotic depaseste insa 65%, reactia are loc numai in primele momente, dupa
care dizolvarea fierului inceteaza datorita unui film aderent, subtire de oxid de fier (Fe2O3).
Formarea acestui film de oxid subtire de fier, reprezinta un proces de coroziune dar formarea
acestuia impiedica deteriorarea in continuare a metalului.
Reactiile de coroziune nu sunt intotdeauna in detrimentul metalului, utilizarea multor
metale comune (Al, Zn, Pb, Cr, Ni, oteluri inoxidabile) si mai putin comune (Ti, Nb, Ta) este
posibila datorita formarii unui film pasiv de produsi de reactie, care este ca o bariera intre
reactanti, reducand viteza de coroziune.

CLASIFICAREA COROZIUNII
In practica, fenomenele de coroziune sunt in mod frecvent extrem de complexe si apar sub
diferite forme, motiv pentru care o clasificare riguroasa a tuturor acestor fenomene este greu de
efectuat.
1. Dupa mecanismul procesului de distrugere se pot distinge doua tipuri de coroziuni:
-

coroziunea chimica care se refera la procesele de distrugere a metalelor si aliajelor care

se produc in gaze uscate, in lichide fara conductibilitate electrica si in majoritatea
substantelor organice

coroziunea electrochimica se refera la procesele de degradare a metalelor si aliajelor in

solutii de electroliti, in prezenta umiditatii, fiind insotite de trecerea curentului electric in
metal.

Coroziunea chimica cat si cea electrochimica sunt procese ce se desfasoara la interfata metalgaz si fac parte din categoria reactiilor eterogene si se supun legilor generale ale cineticii acestor
reactii.
2. Dupa mediul in care se produce avem:
-

coroziune atmosferica este cel mai frecvent intalnita (zone industriale si de litoral);

coroziune subterana;

biocoroziunea in medii ce contin organisme vii;

coroziunea prin curenti de dispersie - in camp electic.

3. Dupa combinarea cu alte tipuri de distrugere:

-

coroziune sub tensiune statica: tensiune de intindere-rasucire;

coroziune in conditii de oboseala se produce in solicitari alternative cu anumite

frecvente;

fisurarea coroziva reprezinta o accelerare a coroziunii, ca urmare a actiunii unor

eforturi mecanice de tensionare, rezultate in urma prelucrarilor mecanice sau a
tratamentelor termice;

coroziunea eroziva se produce cand lichidul coroziv are viteza mare si distruge
peliculele protectoare pe cale mecanica, actionand simultan pe cale electrochimica asupra
metalului;

coroziunea in conditii de cavitatie peliculele protectoare si metalul se distrug in cea

mai mare parte sub actiunea lichidului: elice navale.

4. Dupa aspectul distrugerii:

-

coroziune continua cand intreaga suprafata metalica a avut de suferit in urma actiunii
mediului agresiv; poate fi uniforma cand viteza procesului coroziv a fost constanta si
neuniforma pentru viteze diferite pe diverse suprafete ale metalului;

coroziune locala cand distrugerea coroziva se concentreaza de preferinta pe anumite

suprafete fara a atinge simtitor si alte suprafete.

5. Dupa gradul de concentrare coroziunea locala produce:

-

pete de coroziune portiuni relativ mari si de adancime mica;

placi de coroziune suprafete relativ mici dar de adancimi mai mari;

puncte de coroziune (Pitting) concentrate pe suprafete mici, de 0.1-0.2 mm2 dar

profunde (adanci).

6. Dupa caracterul distrugerii in raport cu structura metalului

-

coroziunea intercristalina cand se propaga in interior prin distrugerea limitelor dintre

graunti. Produsele de coroziune slabesc coeziunea interna a metalului inca pierderi mici
duc la scaderi mari ale rezistentei mecanice. Exemple: aliaje de aluminiu, oteluri
inoxidale tip 18Cr, 8Ni, etc.

coroziunea fisuranta datorata actiunii simultane a mediului coroziv si a solicitarii la

intindere. Se raspandeste intercristalin si transcristalin pe directiile eforturilor maxime

coroziunea selectiva distruge aliajul prin trecerea in solutie a unui component si prin
acumularea la suprafata a celorlalte elemente. Exemple: alama in mediu acid sufera
dezincare in cadrul careia Zn trece in solutie iar pe suprafata pieselor ramane Cu.

coroziunea sub suprafata incepe la suprafata metalului si se raspandeste in interiror

sub un strat aparent nealterat.
6

MANIFESTAREA CORIZIUNII
1. Coroziunea in puncte (pitting)
Coroziunea in puncte (pittingul) este definita ca fiind rezultatul coroziunii suprafetei unui
material metalic, limitata la un punct de aria mica, care ia forma unei cavitati si are raportul
largime/adancime=2/3.
Coroziunea in puncte este una dintre cele mai distructive si intense forme de coroziune.
Este considerata mai periculoasa decat coroziunea generalizata deoarece este mai greu de
detectat. Poate aparea in orice metal, dar este cel mai des intalnita la metalele care formeaza
straturi oxidice protectoare, cum ar fi aliajele de aluminiu si magneziu Mai intai este observata ca
o depunere de pudra alba sau gri, asemanatoare prafului, care pateaza suprafata metalului. Cand
aceasta depunere este indepartata, pe suprafata se pot observa mici strapungeri sau puncte de
coroziune (pitturi). Aceste mici deschideri in suprafata pot patrunde adanc in interiorul
materialului metalic si dauna foarte mult suprafetei exterioare.

a)

b)
Figura 1 Coroziune localizata

a) vedere din exterior; b) vedere marita in sectiune

In functie de modul de propagare a pittingului in material, se cunosc mai multe tipuri de

pittinguri ce pot fi clasificate in doua grupe: adevarate si laterale.

Figura 2 Pittinguri adevarate

Figura 3 Pittiguri laterale

Mediile agresive, care pot provoca usor o coroziune in puncte sunt solutii de cloruri, bromuri sau
hipocloriti. Anionii agresivi pot stimula dezvoltarea coroziunii in puncte numai cand concentratia
lor in solutie este mai mare decat o anumita valoare critica, care depinde de natura metalului sau
aliajului, de prelucrarea termica si de starea suprafetei.
Natura coroziunii in puncte este electrochimica. Pe suprafata metalului a carui strat pasiv
a fost accidental distrus intr-un anumit loc, se formeaza un cuplu galvanic. Anodul constituie
inceputul punctului, iar catodul restul metalului. Intre acesti doi poli ai pilei galvanice au putut fi
mssurate, de exemplu in cazul unui otelul 18-8, diferente de potential cuprinse intre 0,5 si 0,6 V.
Cand solutia agresiva se caracterizeaza printr-un potential redox puternic electronegativ,
desfasurarea procesului de coroziune nu necesita oxigen din exterior.
Spre exemplu, in cazul coroziunii fierului in solutii de clorur ferica (Eredox = -0,77 V),
oxigenul necesar desfasurarii procesului de coroziune este furnizat de reactia:
2FeCl3 + H2O 2FeCl2 +2HCl + 1/2O2
respectiv:
Fe3+ + e Fe2+
8

a carei viteza determina viteza globala a procesului.

In caz contrar, pentru desfasurarea reactiei catodice de coroziune:
O2 + 4H+ + 4e 2 H2O
este absolut necesar aportul de oxigen din exterior.

2. Coroziunea in crevase
Este o forma de coroziune extrem de raspandita si preznta asemanari foarte mari cu
coroziunea in puncte si de aceea este uneori considerata o varianta a acesteia. Apare adesea ca
efect a prezentei halogenurilor (mai ales a clorurilor) in mediu.
Coroziunea in crevase (denumita si pila de concentratie) este coroziunea metalelor intr-o
imbinare metal-metal, coroziunea unui punct de pe suprafata unui metal acoperit de un alt
material.
Coroziunea in crevase are la baza aerarea deficitara cu aparitia unei reactii anodice in
aceasta zona si a celei catodice pe suprafata libera bine aerata, in acelasi timp filmul de oxid
pasivant disparand in crevasa.
Cele mai intalnite pile de concentratie sunt cele de ioni metalici si de oxigen .

Figura 4 Pile de concentratie

La pilele de concentratie de ioni metalici, solutia poate fi alcatuita din apa si ionii
metalului care vin in cntact cu apa. Ionii metalici vor avea concentratie mare sub suprafata de
contact si o concentratie mica in perimetrul adiacent crevasei care s-a format pe suprafata de
contact. Va exista un potential electric intre cele doua zone: suprafata aflata in contact cu
concentratia mica de ioni, va fi anodica si va coroda, iar suprafata aflata in contact cu
concentratia mare de ioni metalici va fi catodica si nu va prezenta semne de coroziune.
In cazul pilelor de concentratie de oxigen, solutia aflata in contact cu suprafata metalului
va contine in mod normal oxigen dizolvat. O celula de oxigen se poate crea in orice punct in care
9

oxigenul din aer nu poate difuza in solutie, creandu-se astfel o diferenta intre concentratia de
oxigen a celor doua puncte. Coroziunea va aparea in zona cu concetratie mai scuza in oxigen
(anodica). Aliajele sunt in special susceptibile la acest tip de coroziune in crevase.
Acest fenomen al coroziunii in zonele inchise poate fi influentat de numerosi factori legati
de geometria crevasei, de mediu si de caracteristicile metalului.
Coroziunea prin efect de crevasa reprezinta ea insasi aproape o sinteza a tuturor formelor
de coroziune localizata. In ea putem gasi asociate coroziunea galvanica, corozinea intergranulara
si coroziunea in puncte.

3. Coroziunea galvanica
Coroziunea galvanica (prin contact) poate aparea in cazurile in care sunt alaturate doua
metale cu caracteristici electrochimice (potential de coroziune, curbe intensitate potential)
diferite in mediul cnsiderat. In general, cuplajul galvanic conduce la cresterea vitezei de
coroziune in mediul considerat. In general, cuplajul galvanic conduce la cresterea vitezei de
coroziune a unui material (anodul, care are potential mai mic0 si scaderea vitezei de coroziune a
celuilat (catodul, cu potential mai nobil). de aceea, coroziunea este localizata pe unul dintre
materiale.

Figura 5 coroziunea galvanica a magneziului imbinat cu otel

Cuplajul galvanic poate exista si intre diverse faze ale aceluiasi aliaj: faze metalice,
compusi intermetalici, carbuni, sulfuri, cordoane de sudura, etc.

10

4. Coroziune prin eroziune

Coroziunea prin eroziune este un proces de distrugere datorat abraziunii

mecanice si atacului coroziv al unui fluid. Indepartarea continua prin uzura a straturilor
protectoare face sa existe in permanenta o suprafata de metal neprotejat, care poate fi distrusa
extrem de rapid pe cale electrochimica.
Condiiile care favorizeaza aceasta deteriorare combinata sunt: viteze mari de circulatie
a lichidelor, corpuri solide in suspensie, curgere turbulenta, amestecuri de doua faze cu circulatie
rapida (picaturi condensate antrenate de gaze), coturile conductelor, etc.
Metalele si aliajele care sunt capabile sa formeze pe suprafata lor un film dur, dens si
aderent (titanul, aluminiu) au rezistenta sporita la acest tip de coroziune. Natura si compozitia
filmelor se modifica functie de pH. Astfel otelul carbon supus unui jet de apa distilata la o
temperatura de 500C, prezinta un proces de coroziune prin eroziune la un pH < 6 cand pe
suprafata acestuia se formeaza Fe3O4 solubil.
Acest tip de coroziune poate fi evitat atat prin folosirea de materiale mai rezistente cat
si prin filtrarea lichidelor pentru inlaturarea substantelor solide care determina frecarea, inainte de
intrarea lichidului in instalatie sau prin reducerea vitezei de curgere.

5. Cavitatia
Cavitatia este un proces mecanic de degradare; in prezenta turbulentelor, se poate crea
local o cadere de presiune in interiorul lichidului, care conduce la formarea de bule de vapori.
Implozia acestor bule provoaca socuri mecanice repetate sub presiuni forte mari
(>1000MPa), care antreneaza o oboseala locala a metalului si degradarea sa insotita si de
smulgeri din metal.
In consecinta, atunci cand metalul este acoperit de un film protector acesta este distrus
rapid si prin succesiunea de depasivari - repasivari, rezulta un atac localizat.

11

Mecanismul acestui tip de distrugere este complicat. Se pare ca

modificarile violente si bruste ale presiunii fluidului provoaca deformarea unitara a suprafetei
care contribuie la penetrarea oxigenului sau hidrogenului in structura retelei metalice, in
momentele de presiune inalta.
Bulele de gaz se sparg in zonele de presiune scazuta, ducand la desprinderea unor bucati
foarte mici de material metalic. Penetratia in structura metalelor, duce la oxidarea sau
hidrogenarea metalului si la eroziunea ulterioara a produselor de coroziune din cauza vitezei mari
de curgere a lichidului. Datorita presiunii diferentiate dintre lichid, se pot forma pile locale de
coroziune in urma carora, in zonele anodice are loc dizolvarea intensa a metalului, sub forma unei
coroziuni in puncte. In aceste zone are loc o reducere in continuare a presiunii, atacul se
intensifica, fapt care explica natura localizat a coroziunii.
Marimea distrugerii prin cavitatie depinde de viteza, temperatura , de directia de circulatie
a mediului agresiv, precum si de structura si proprietatile fazei metalice.
Procesul de cavitatie poate decurge pana la perforarea metalului ca in figura de mai jos

Figura 6 proces de cavitatie

12

6. Coroziune prin frecare

Coroziunea prin frecare se produce la interfata a doua suprafete aflate

sub sarcina. Coroziunea de acest tip este cauzat de cele mai multe ori de vibratii. In general,
fenomenul se intalneste in faze gazoase (gaz, atmosfera); el este intalnit in special atunci cand se
transporta piese metalice.
Filmul protector de la suprafata materialelor este deteriorat de actiunea mecanica a unei
suprafete ce actioneaza asupra celeilalte; in final materialul metalic se distruge atmosferic. Este o
reactie coroziva care nu este indusa de catre un electrolit, de fapt umezeala inhiba reactia.

7. Coroziunea intercristalina (intergranulara)

Coroziunea intercristalina reprezinta una dintre cele mai periculoase forme de distrugere.
Atacul se desfasoara intern, la limita cristalitelor si are ca efect o pronuntata inrautatire a
proprietatilor mecanice si anticorozive ale aliajului.
Adesea, fara sa aiba loc o modificare a aspectului exterior se produce inrautatirea
proprietatilor mecanice ale aliajului, ca urmare a coroziunii intercristaline fapt care poate provoca
distrugerea pe neasteptate a piesei respective.
Aparitia coroziunii intercristaline este determinata de existenta unui gradient de
concentratie, ca rezultat al separarii componentului de aliere la marginea cristalitelor, in urma
unui tratament termic la care este supus aliajul, absolut necesar pentru obtinerea unor calitati
superioare de exploatare.
Mediile agresive capabile s provoace coroziunea intercristalin sunt foarte numeroase:
soluii de azotti, amestecuri sulfonitrice, acizii sulfuric si fosforic, apa de mare, etc. De asemenea
temperatura influenteaza in mare masura sensibilitatea otelurilor la acest tip de coroziune.

13

Figura 7 coroziunea intergranulara a magneziului imbinat cu otel

8. Exfolierea
Coroziunea prin exfoliere este o forma avansata a coroziunii intergranulare si se prezinta
prin ridicarea la suprafata a grauntilor de metal cu ajutorul fortei de expandare a produsilor de
coroziune formati la legaturile dintre grauntii situati in apropierea interfetei. De fapt, consta in
modificarea compozitiei in aceeasi faza si este specifica pieselor laminate (aliaje Cu-Al).

9. Coroziunea selectiva
Pentru anumite aliaje, atacul intervine selectiv pe unul dintre componenti (care se afla in
solutie solida sau in amestec de faze). Exemplul cel mai cunoscut este cel al alamelor la care se
produce dezincarea (atacul selectiv al zincului), cu formarea unor zone poroase de cupru. Aceste
atacuri pot fi foarte localizate (punctuale) si atunci se propaga mai mult in adancimea aliajului
decat in lateral.
Trebuie facuta deosebirea intre termenul de coroziune selectivs a aliajului cand este atacat
un singur element de aliere si coroziunea selectiva a structurii cand este vorba de distrugerea unui
anumit component al structurii, adica a unui cristal mixt. Dezincarea apare de obicei la aliajele cu
un continut mai mare de 15% zinc, iar solutiile corozive care o provoaca sunt in mod obisnuit
solutii usor acide, bune conducatoare de electricitate. Cauzele dezincarii sunt: un continut mare
de zinc in aliaj, un continut mare de oxid de cupru in solutie, straturi de acoperire poroasa sau
straturi protectoare cu defecte, contactul alamei cu aliaje mai nobile, prezenta clorurilor in solutia
agresiva.

14

Figura 8 dezincarea alamei

Fontele gri pot fi gazda unor dizolvari selective ale fierului care duc la formarea unei
structuri poroase de grafit, de unde vine si numele de coroziune grafitica sau grafitizare data
acestei forme de atac favorizata de sulfati si care poate fi remediata prin adaugarea de nichel in
fonta. In toate cazurile, aceste atacuri selective conduc la modificari profunde ale caracteristicilor
mecanice ale materialelor.

10. Coroziunea fisuranta sub tensiune

Prin coroziunea fisuranta sub tensiune se intelege distrugerea unui metal sau aliaj supus
actiunii combinate a unui agent agresiv si a unei solicitari mecanice statice (alungire). Ea se
manifesta prin fisuri inter sau transcristaline sau chiar prin ruperea piesei. Din aceast cauza ea
este una din cele mai periculoase forme de coroziune intalnite in practica. In general acest tip
de coroziune este specifica otelurilor inoxidabile.

Figura 9 coroziune fisurata

15

Tensiunile prezente in material provin de la un numar mare de surse si se pot manifesta

sub forma solicitarilor de tractiune sau compresiune. Tensiunile pot fi cauzate de incarcari interne
sau exterioare.
Tensiunile interioare pot fi acumulate intr-o parte a structurii din timpul procedeelor de
fabricatie cum ar fi prelucrarea la rece sau racirea inegala de la temperaturi ridicate.
Majoritatea fabricantilor prevad dupa aceste operatii, o etapa de eliberarea a tensiunilor.
Tensiunile pot introduse si din exterior prin nituire, sudare, insurubare, bucsare, presare, etc.
Tensiunile in apropierea punctului de curgere favorizeaza coroziunea fisurata sub tensiune, dar
aceasta poate aparea si la tensiuni mai mici.
Exista numerosi agenti chimici capabili sa provoace o coroziune sub tensiune dar, in
principiu, solutiile de cloruri sunt cele mai periculoase.

11. Coroziunea la oboseala

Coroziunea la oboseala implica solicitari periodice si mediu coroziv.

Metalul poate rezista la un numar infinit de cicluri de solicitare atat timp cat solicitarea este sub
limita de rezistenta a metalului. Odata ce aceasta limita a fost depasita, metalul se va fisura si in
final va ceda. Atunci cand pe langa solicitarea mecanica exista si mediu coroziv, limita de
rezistenta a metalului poate scdea de mai multe ori.
La fiecare solicitare proprietatile metalului se modifica, iar dupa un anumit numar de
cicluri apar perturbari in retelele atomice ale metalului. Fenomenul este influentat de numerosi
parametrii: compozitie, structura aliajului, natura solicitarilor ciclice etc.

16

CAUZELE PRODUCERII CORZIUNII

conlucrarea a doua metale diferite (ex: daca stratul de protectie din zinc al tablelor cutate
se degradeaza, otelul intra in contact cu electrolitul si incepe actiunea fier-electrolit-zinc,
fierul fiind expus coroziunii datorita caracterului sau electronegativ);

contactul metalului cu incluziunile nemetalice (ex: incluziunile de oxizi, eventualele

sufluri dispersate in metal, au o tensiune de dizolvare diferita fata de fier si devin electrozi
fata de ei insisi si de metalul de baza);

pasivarea partiala a otelului prin acoperirea lui partiala cu oxizi sau invelis neinchis cu
oxizi. Cand acest strat se degradeaza, se creaza elemente in care metalul devine anod fiind
supus astfel coroziunii;

gradul diferit al prelucrarii suprafetelor metalice (suprafetele rugoase au potentialul de

electrod mai mic decat al celor netede);

starea de eforturi (fisurile corosive patrund in adancul metalului, perpendicular pe directia

tensiunilor de intindere si pot evolua in lungul marginilor grauntilor, provocand fisurarea
acestora). Coroziunea otelului influenteaza sensibil caracterul distrugerii prin marirea
pericolului de aparitie a fisurilor ramificate la actiuni statice si dinamice; proprietatile
plastice ale metalului sunt diminuate.

contactul metalului cu solutii care au diferite concentratii de sare sau oxigen, aparitia
temperaturilor diferite pe suprafata metalului;

acces neuniform de oxigen, mai ales la nivelul imbinarilor cu tije.

17

PROTECTIA ANTICOROSIVA
Criterii principale pentru stabilirea si alegerea solutiilor de protectie impotriva coroziunii
1. Corelarea intre caracteristicile implicate ale materialelor si clasa de corosivitate preconizata;
2. Asigurarea protectiei pentru o diversitate mai mare privind natura mediului, pentru aceeasi
clasa de corosivitate;
3. Durabilitatea sistemelor si produselor de protectie anticorosiva utilizate;
4. Simplitatea verificarii calitatii acestor ala executare si a performantelor in timp;
5. Raportul eficacitate/complexitate;
6. Accesibilitatea;
7. Raportul intre executarea in atelier si pe santier (la montare), in special sub aspectul asigurii
calitatii;
8. Raportul eficacitate/cost total;
9. Raportul cost initial/cost de intretinere.

POSIBILITI DE REALIZARE A PROTECIEI ANTICOROSIVE

Prin aciune asupra materialului:

alegerea rationala a materialului de constructie;

tratamentul sau mecanic, termic sau chimic.

Prin acoperiri protectoare:

acoperiri metalice;

acoperiri nemetalice.

Prin actiune asupra mediului corosiv:

variatia pH-ului agentului agresiv;

indepartarea gazelor care intensifica coroziunea;

utilizarea inhibitorilor de coroziune.

Prin actiune asupra proceselor electrochimice de coroziune:

protectie catodica;

protectie anodica.

Prin alegerea rationala a tipulu ide constructie si a conditiilo rde exploatare a instalatiilor

18

CONCLUZII
Termenul de coroziune este conventional si cuprinde o serie de procese, de schimbari
chimice si electrochimice prin care metalele trec dintr-o forma elementara intr-o forma
combinata. Prin coroziune se intelege distrugerea materialelor datorita reactiilor chimice sau
electrochimice cu mediul inconjurator.
Coroziunea provoaca pagube uriase economiei nationale. O treime din productia mondiala
de metal este scoasa din uz datorita coroziunii si numai doua treimi din metalul corodat se
recupereaza prin topire. Cam 10% din productia mondiala se pierde definitv ca urmare a actiunii
de distrugere a coroziunii.
Coroziunea provoaca pe langa pierderi de metal si scoaterea din functiune a unor
mecanice si instalatii pentru a caror prelucrare si montare se cheltuieste mai mult decat costul
materialului din care sunt facute.

BIBLIOGRAFIE
Murgulescu I.G., Radovici O.M., Introducere in Chimie Fizica, Editura R.S.R., Bucuresti, 1986
Oniciu L., Constantinescu E., Electrochimei si coroziune, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1982
Popa I.M., Mareci D., Electrochimie si coroziune, Editura Politehnium, Iasi, 2005

19