STUDIU DE CAZ

“Ioana este în primul an la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, iar tranziţia de la liceu la
facultate a fost destul de dificilă din punct de vedere academic pentru ea. La liceu a avut întotdeauna rezultate
foarte bune, aşa că acceptă această provocare cu pasiune.

După ce a predat proiectul final pentru disciplina marketing, Ioana primeşte un email de la profesorul ei,
prin care a fost informată că proiectul nu a fost acceptat, astfel încât se consideră că nu a promovat examenul la
material respectivă. Ioana nu înţelege motivul. Recunoaşte că poate a depus mai puţin efort la elaborarea acestei
teme, dar consideră că tema elaborată nu merită să fie respinsă. Ea răspunde imediat profesorului pentru a afla
motivele respingerii/neacceptării proiectului. Profesorul o informează pe Ioana că a inclus în lucrare paragrafe
care au fost preluate identic din surse web, fără a cita corespunzător sursa. Profesorul precizează ca motiv pentru
respingerea proiectului prevederile fişei disciplinei, ale regulamentului privind organizarea activităţilor didactice
şi articolele 20, 21, 25 din codul de etică.

La aceeaşi facultate şi în aceeaşi săptămână, Nicu a finalizat ultimul test EVP din primul semestru, al celui
de-al doilea an de studii. Este bucuros să plece în vacanţa de iarnă după un semestru extrem de dificil şi este destul
de mulţumit de notele obţinute la evaluările pe parcurs. Cu toate acestea, observă că a obţinut un 7 la seminarul
unei materii, la care se aştepta la o notă maximă. Îi trimite un email profesorului pentru a solicita clarificări.
Profesorul îi răspunde că a găsit mai multe situaţii de plagiat la ultimul eseu predat, astfel încât acesta nu a fost
acceptat, iar aceasta a determinat nota finală afişată. De asemenea, profesorul precizează că acest lucru nu este în
concordanţă cu politica universităţii privind integritatea academică şi cu prevederile fişei disciplinei.

În concluzie, pentru acte de plagiat la aceeaşi facultate, Ioana şi Nicu suportă consecinţe diferite. Ioana
pică un curs, în timp ce Nicu promovează şi i se respinge doar ultima lucrare.”

În acest studiu de caz avem de-a face cu o dilemă etică. Cei doi studenţi au fost trataţi în
mod diferit, inegal, deşi în ambele situaţii au existat acte de plagiat. Ioana nu a promovat
examenul la disciplina respectivă, iar Nicu a promovat fiind sancţionat doar cu scăderea notei
aferente seminarului. Aceste fapte pun la îndoială justiţia şi echitatea în tratamentul studenţilor
care produc acte de plagiat.
Din perspectiva teoriilor etice, această dilemă poate fi analizată din mai multe puncte de
vedere:
 etica deontologică consideră faptul că actul de plagiat este inacceptabil şi trebuie
sancţionat în mod egal pentru toţi studenţii care îl săvârsesc;
 etica utilitaristă condamnă actele de plagiat, întrucât acestea pot afecta negativ
încrederea în sistemul academic şi pot submina integritatea academică.
Politicile şi regulamentele universităţilor cu privire la plagiat trebuie să adopte şi să aplice o
procedură unitară care să fie respectată de toţi profesorii din orice facultate, asigurându-se astfel
un tratament echitabil şi coerent pentru toţi studenţii ce comit acte de plagiat, fapt ce conduce la
menţinerea integrităţii academice.
Sancţiunea justă pentru actele de plagiat ar trebui să fie raportată la gravitatea faptei, să aibă
un caracter educativ, corectiv în sens pozitiv şi să fie aplicată în mod clar, echitabil pentru toţi
studenţii ce săvârsesc acte de plagiat. De exemplu, un mod corect de gestionare ar fi scăderea
notei sau a punctajului.
Pe termen lung, conduita necorespunzătoare în mediul academic poate avea consecinţe
semnificative atât pentru profesori, cât şi pentru studenţi. În general, abaterile de la etică au un
impact mai grav în cazul profesorilor decat în cazul studenţilor, deoarece profesorii au un rol de
influenţă mai mare asupra studenţilor şi sunt responsabili să promoveze un mediu academic
corect, etic, fiind modele de urmat.
În privinţa profesorilor, managementul necorespunzător poate avea efecte precum: pierderea
reputaţiei şi a încrederii studenţilor, a colegilor şi a instituţiei de invăţământ superior, chiar
suspendarea sau îndepartărea din poziţia de profesor, iar în cazuri grave chiar urmărire penală.
În privinţa studenţilor, abaterile de la etică conduc la pierderea încrederii şi aprecierii
colegilor şi profesorilor, dar şi la sancţiuni disciplinare precum: suspendarea, exmatricularea sau
imposibilitatea de a mai aplica la alte instituţii de învăţământ superior.
Abaterile de la etică pot afecta reputaţia unei instituţii academice, ceea ce poate duce la
pierderea încrederii publicului şi poate afecta viitoarele finanţări sau colaborări cu alte instituţii
academice.
Nerespectarea principiilor etice în mediul academic poate avea consecinţe semnificative şi
durabile, atât pentru indivizi, cât şi pentru instituţiile academice. Este important ca toţi cei
implicaţi în mediul universitar să constientizeze importanţa eticii şi să urmeze standardele etice
adecvate pentru a proteja integritatea şi credibilitatea acestui mediu important.
În concluzie, abaterile de la etică atât în cazul studenţilor, cât şi a profesorilor reprezintă o
problemă importantă ce trebuie tratată cu atenţie, însă pe termen lung sunt mai grave
consecinţele pentru profesori, deoarece impactul este mai mare.