Obligaţiile vânzătorului şi ale

cumpărătorului în contractul
de vânzare-cumpărare
comercială

Cuprins

1. Noțiuni introductive:.......................................................................................2

1
2. Contractul de vânzare-cumpărare comercială diferențe și tipuri de
caracteristici...........................................................................................................3
3. Obligatiile vanzatorului in contractul de vanzare-cumparare comerciala......4
4. Obligațiile cumpărătorului în contractul de vânzare-cumpărare comercială. .6
5. Rezolutionarea  contractului...........................................................................6
6. BIBLIOGRAFIE.............................................................................................7

2
 1. Noțiuni introductive:
 
Prin contract comercial se înțelege un acord de voință între părțile
participante la un raport comercial, prin care se modifică, creează sau stinge un
raport juridic comercial.
Contractul comercial este principalul instrument juridic cu ajutorul căruia se
înfăptuieşte comerţul intern şi internaţional.
Un contract comercial pare a fi un contract oarecare, asemănător celor
reglementate de codul civil, dar în urmă unei analize mai atente, contractul
comercial se prezintă ca o instituție juridică diferită prin caracterisitcile sale față
de contractul civil.
Un cumpărător este reprezentat de o persoană care cumpără (mărfuri)
care, în virtutea unui contract de vânzare-cumpărare, dobândește, contra unei
plăți, dreptul de proprietate asupra unui bun.
Un vânzător  transferă bunurile sau serviciile cumpărătorului. Acest
proces este denumit acord. Atunci când se face o vânzare, uneori se spune că o
tranzacție de vânzare a fost încheiată. Cea de-a două parte a tranzacției este
cumpărătorul (clientul, consumatorul).

2. Contractul de vânzare-cumpărare comercială diferențe și

tipuri de caracteristici

Atât în vânzarea-cumpărarea comercială cât și în vânzarea-cumpărarea

civilă este vorba de un contract prin care se transmite proprietatea unui lucru în
schimbul unui preț.

Diferențe:   
Deosebirea dintre vânzarea-cumpărarea comercială de cea civilă este
funcţia economică a contractului şi anume interpunerea în schimbul bunurilor.
Această funcţie conferă vânzării-cumpărării caracter comercial.
Vânzarea-cumpărarea comercială nu poate avea că obiect bunurile imobile.
Actele de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile, sunt acte civile nu comerciale.

Fapte de comerț
Legea consideră ca fapte de comerț: actele juridice, faptele juridice și
operațiunile juridice.
Fapte de comerț considerate de lege:
-vânzările de producte

3
Producte- produse naturale ale pământului care se obţin prin cultură sau
exploatare directă (cerealele, legumele) sau produsele animalelor (laptele, lâna)
-vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau prelucrate.
Mărfurile reprezintă produse ale muncii destinate schimbului, prin vânzare-
cumpărare.
-vânzările de obligaţiuni ale statutului sau alte titluri de credit care circulă în
comerţ, când au fost cumpărate în scop de revânzare sau închiriere.Un titlu de
credit reprezintă un înscris în cadrul cărora titularii au dreptul de a primi sau
transmite o suma de bani, în funcție ce este comunicat în cuprinsul lor.

Tipuri de caracteristici:
Un contract de vânzare-cumpărare comercială este:
- un contract bilateral (sinalagmatic), care dă naștere la obligații în sarcina
ambelor părți.
- de tip oneros, ambele părți urmărind obținerea unor foloase
matrimoniale.
- este un contract comutativ, de la incepund cunoscându-se de ambele
părți întinderea drepturilor și obligațiilor lor.
- este un contract consensual, fiind încheiat prin simplu acord de voință al
părților contractante.
- contractul este translativ de propietate, transferând dreptul de propietate
de la vânzător la cumpărător, imediat ce părțile s-au înțeles asupra bunului
și prețului.

3. Obligatiile vanzatorului in contractul de vanzare-cumparare

comerciala

Conform Art. 1313 C. civ. obligațiile vânzătorului prevede următoarele:

 
– să predea bunul cumpărătorului;
– să garanteze pe cumpărător pentru bunul dobândit.

Vânzătorul are obligația de informare și securitate, unde vânzătorul

răspunde direct de viicile ascunse ale bunului vândut.Un viciu este reprezentat
de lipsurile calitative care nu puteau fi descoperite la predara să.
Confrom Directivei C.C.E din 25.07.1985 vânzătorii de mărfuri au
obligația de a informa consumatorii despre calitățile și viciile mărfurilor vândute

4
și să răspundă în cazul în care există daune cauzate sănătății și bunurilor
consumatorului de către marfă vândută.
În cazul în care viciile ascunse ale bunului vândut  au fost descoperite se poate
cere rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare.În cazul în care vânzătorul
nu a avut intenții bune, adică viciile ascunse au fost cunoscute înainte de
vânzare, el despăgubește pentru prejudiciul suferit de cumpărător.
Cumpărătorul poate să aleagă pentru păstrarea bunului, cerând ca
vânzătorul să înapoieze o parte din prețul achitat, raportat la paguba cauzată de
vicii. Doar prin expertiză se poate stabili suma exactă care trebuie înapoiată
pagubitului.Viciile ascunse trebuie descoperite în maxim un an.După împlinirea
acestui interval de timp cumpărătorul nu mai are nici un drept contra
vânzătorului.
Art. (70) Cod Comercial prevede: „cumpărătorul unor mărfuri sau
produse provenind dintr-o altă piaţă este dator să denunţe vânzătorului viciile
apărute în timp de două zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi
necesar din cauza condiţiilor excepţionale în care se află lucrul vândut sau
persoană cumpărătorului”. Intră în obligațiile cumpărătorului să se sesizeze în
timp de două zile de la descoperirea viciilor.Imediat după ce termenul a expirat,
viciile ascunese nu se mai pot reclamă de către cumpărător.
Spre deosebire de contractul civil, în contractul de vânzare-cumpărare
vânzătorul răspunde doar pentru viciile ascunse, nu și pentru viciile aparante.
Atât vânzătorul cât și cumpărătorul la cererea președintelui instanței poate
dispune constatarea de către experți a stării bunului vândut. Bunul vândut se
poate sechestra, vindeca sau depozita într-un loc public. Există norme cu privire
la calitatea și condițiile primirii mărfurilor vândute.
În cazul în care  mărfurile sunt predate de cărăuş către cumpărător, viciile
aparențe şi viciile de calitate se constată conform dispoziţiilor actelor normative
ce reglementează contractul de transport.
Calitatea produselor în termenul de garanție:

Produsele pot fi obținute gratuit dacă au fost obinute prin cumpărare și se

constată că au deficiențe de calitate (deficienţe constatate în termenul de
garanţie sau de valabilitate); Termenul de garanție este cel stabilit de de
producător, înăuntrul căruia calitatea trebuie să își păstreze
caracteristicile. Consumatorul poate cere şi obţine şi restituirea produselor.
 
Agentul economic este cel direct răspunzător după expirarea termenului de
garanţie și răspunde pentru viciile ascunse ce au apărut în cadrul duratei medii
de utilizare a produsului. Termenul de garanție este stabilit de producător prin
documente tehnice, în care produsele trebuie să își păstreze caracteristicile
calitative. Pe durata medie de utilizare cumpărătorul poate cere remedierea ori
înlocuirea produselor dacă se constată vicii ce fac bunul impropriu destinaţiei
5
lui. Dacă cumpărătorul a suferit o pagubă din cauza viciului, poate cere
despăgubiri conform contractului. Remedierea se face pe cheltuiala vânzătorului
care trebuie să asigure repunerea în funcţiune a bunului.

4. Obligațiile cumpărătorului în contractul de vânzare-

cumpărare comercială

Obligația principala a cumpărătorului conform Codului Civil este aceea de

a plăti prețul vânzătorului art. 1361.Uneori el trebuie să suporte cheltuielile
vânzării și bineintele să primească bunul vândut.Conform art. 1361 Cod Civil
„Principala obligaţie a cumpărătorului este de a plăti preţul la ziua şi la locul
determinat prin contract” şi art. 1362 Cod Civil: „Dacă nu s-a determinat nimic
în privinţa această prin contract, cumpărătorul este dator a plăti la locul şi la
timpul în care se face predarea lucrului”.
Bunul vândut se face la dată înscrisă în contract, iar dacă nu există o dată
exactă bunul va fi preluat imediat după realizarea acordului. Locul de preluare
se stabileşte conform art. 59 Cod Comercial.
Cheltuielile vânzării intră în sarcina cumpărătorului, în lipsa de prevedere
contrară. Aceste tipuri de cheltuile nu trebuie să se confunde cu cheltuille de
predare și nici cu cheltuielile de ridicare a bunului.

5. Rezolutionarea  contractului

Condiţiile rezoluţiunii sunt constatate de judecător. În vânzarea comercială

judecătorul nu poate acorda termen de graţie.
Rezolutionarea contractului conform Codului Civil se poate realiza de către
cumpărător dacă vânzătorul refuză să predea bunul, nejustificat, culpabil.
Rezolutionarea contractului conform Codului Civil se poate realiza de vânzător
dacă cumpărătorul refuză să achite prețul stabilit.
Conform art. 67 Cod Comercial, contractul se socotește că fiind desființat dacă:
înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea contractului una din părţi
a oferit celeilalte predarea bunului vândut ori plata preţului şi această nu-şi
îndeplineşte la termenul fixat obligaţia.
Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a opera rezoluţiunea de drept a
contractului, rezultă din prevederile art. 67 Cod Comercial:
– una dintre părţi să facă oferta de executare a obligaţiei proprii. Oferta de
executare poate fi făcută prin orice mijloc de comunicare.

6
– oferta de executare să fie făcută înainte de împlinirea termenului convenit
pentru executarea contractului.
– cele două obligaţii să aibă acelaşi termen de executare, în caz contrar
rezoluţiunea nu mai poate opera de drept.
 

Executare silita se realizeaza daca: nu a fost executata in contractul de

vanzare-cumparare obligatia de predare a platii sau de predare a lucrului.

Executarea coactiva se realizeaza in momentul in care cumparatorul nu

se obliga de a intra in posesia bunului.In acest caz vanzatorul poate sa depuna
bunul la o casa acreditat de comert pe cheluiala cumparatorului sau poate sa
vanda bunul prin licitatie publica.
Dacă vânzarea se face la un preţ mai mic, diferenţa şi cheltuielile vânzării
vor fi suportate de cumpărător. Ele vor fi executate silit (prin
echivalent).Instiintarea cumparatorului trebuie facuta de vanzator cu privire la
aceasta masura.Executarea coactivă se face imediat după expirarea termenului.

În concluzie și vânzătorul și cumpărătorul au obligații în vederea contractului de

vânzare-cumpărare comercială.Ambele părți trebuie să se achite conform
Codului Comercial de obligații pentru a încheia cu succes contractul de vânzare-
cumpărare.

7
 6. BIBLIOGRAFIE

1. I. Turcu, Contracte comerciale, Introducere în teoria şi practica dreptului contractelor

comerciale speciale. Vol. I, Buc. 1997
2. I.L Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale,
Bucureşti, 1994
3. ST. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul
Juridic, Bucureşti, 2007
4. C. Petrescu-Ercea, Drept comercial. Teoria obligaţiilor comerciale, vol. III, Cluj, 1945, p.
5. Angheni, S., Volonciu, M., Stoica, C., Drept comercial, Curs universitar, Ediţia 3, Ed. All
Beck, Bucureşti, 2004;
6. Apan, R. D., Creditul destinat consumului - Protecţia intereselor economice ale
consumatorilor, Ed. Sfera Juridică, Cluj Napoca, 2004;
7. Bîrsan, C., Ticlea, A., Dobrinoiu, V., Toma, M., Tufan, C., Societăţile comerciale, Vol. I şi
II, Ediţie revăzută şi adăugită, Casa de editură şi presă “ŞANSA” S.R.L., Bucureşti, 1995;
8. Blythe, J., Comportamentul consumatorului, Ed. Teora, Bucureşti, 1998;
9. Boroi, G., Drept civil. Partea generală, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998;
10. Georgescu, I. L., Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale.
Probele. Contractul de vânzare-cumpărare comercială, Lucrare revăzută, completată şi adusă