Unitate de învăţare Nr.

CONTRACTELE COMERCIALE SPECIALE (I)

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3

1.Contractul de vânzare-cumpărare comercială..............26
2. Contractul de mandat comercial..................................29
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:

 aprofundarea regimului juridic al contractului de vanzare –

cumparare comerciala

1.Contractul de vânzare-cumpărare comercială

Întrucât activitatea comercială se realizează nu numai direct, ci şi prin intermediari,
contractul de vânzare-cumpărare comercială reprezintă actul juridic cel mai des întâlnit.
Datorită importanţei sale pentru activitatea comercială, contractul de vânzare-cumpărare
comercială face obiectul unei ample reglementări legale.În Codul civil sunt cuprinse numai
anumite norme juridice prin care se reglementează aspecte specifice vânzării-cumpărării
(art.1650-1762): preţul vânzării,transferul dreptului de proprietate şi al riscurilor,obligaţiile
părţilor etc.
Sub aspectul structurii, vânzarea-cumpărarea comercială este similară vânzării-
cumpărării civile;în ambele cazuri este vorba de un contract prin intermediul căruia se transmite
proprietatea unui lucru în schimbul unui preţ. Ceea ce deosebeşte vânzarea-cumpărarea
comercială de cea civilă este funcţia economică a contractului şi anume interpunerea în
schimbul bunurilor.Această funcţie conferă vânzării cumpărării caracterul comercial. Având
în vedere aceasta deosebire exista reguli speciale referitoare la obiectul şi finalitatea vânzării-
cumpărării comerciale.
a) Condiţiile legale ale vânzării-cumpărării comerciale
Sunt considerate fapte de comerţ cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se
revinde fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria.
Are aceeaşi valoare şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale statului sau alte titluri
de credit care circulă în comerţ.De asemenea, sunt fapte de comerţ vânzările de producte,
vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau. prelucrate şi vânzările de obligaţiuni ale
statului sau alte titluri de credit care circulă în comerţ, când au fost cumpăraţi în scop de
revânzare sau închiriere .
Mărfurile sunt produse ale muncii destinate schimbului, prin vânzare-cumpărare.
Productele sunt produsele naturale ale pământului, care se obţin prin cultură sau exploatare
directă (de ex. cerealele,legumele,etc) sau produsele animalelor (laptele,lâna,etc.).
Titlurile de credit sunt înscrisuri în baza cărora titularii au calitatea să exercite
drepturile specificate în cuprinsul lor. Întrucât aceste documente încorporează anumite
drepturi, titlurile de credit pot fi obiect al dreptului de proprietate, precum şi al unor operaţii
juridice, între care şi vânzarea-cumpărarea.
Cumpărarea este făcută în scop de revânzare sau închiriere, iar vânzarea este precedată
de o cumpărare făcută în scop de revânzare.Legea nu cere ca bunul cumpărat să fie vândut în
forma în care a fost cumpărat, bunul poate fi revândut şi după ce a suferit unele transformări.
b) Trasăturile caracteristice ale vânzării-cumpărării comerciale.
Trăsătura specifică a vânzării-cumpărării comerciale este intenţia de revânzare;
cumpărarea este făcută în scop de revânzare sau închiriere, iar vânzarea este precedată de o
cumpărare făcută în scop de revânzare. Pentru a fi considerată o trăsătură distinctivă a vânzării-
cumpărării comerciale, intenţia de revânzare sau închiriere trebuie să îndeplinească trei
condiţii:
a) intenţia de revânzare sau închiriere trebuie să existe la data cumpărării
b) intenţia de revânzare sau închiriere trebuie să fie exprimată de cumpărător, adică să
fie cunoscută de contractant;
c) intenţia de revânzare sau închiriere trebuie să privească în principal bunul cumpărat.
Definiţie
Contactul de vânzare-cumpărare comercială este definit de dispoziţiile art.1650 Cod
civil: Vănzarea este acel contract prin care vânzătorul transmite sau,după caz,se obligă să
transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul
se obligă să îl plătească.
Caracterele juridice
Din definiţie rezultă caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare
comercială:
a) contractul este bilateral (sinalagmatic), adică dă naştere la obligaţii în sarcina
ambelor părţi contractante;
b) contractul este cu titlu oneros, ceea ce înseamnă că ambele părţi urmăresc obţinerea
unor foloase patrimoniale;
c) contractul este comutativ; existenţa şi întinderea obligaţiilor asumate de către părţi
sunt certe şi deci cunoscute chiar de la momentul încheierii contractului;
d) contractul este consensual; se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor
contractante; vinderea este perfectă între părţi "îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi
asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul nu se va fi numărat";
e) contractul este translativ de proprietate; prin contract se transmite dreptul de
proprietate asupra lucrului vândut de la vânzător la cumpărător.
Pentru a fi valabil încheiat, contractul de vânzare comercială, trebuie să îndeplinească
anumite condiţii de existenţă: consimţământul,capacitatea,obiectul şi cauza .
1.4.1. Consimţământul părţilor. Promisiunea de vânzare
a) Consimţământul părţilor.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare comercială implică un acord de voinţă al
părţilor,în sensul transmiterii de la vânzător la cumpărător a dreptului de proprietate asupra
unui bun, în schimbul unui preţ.
Condiţiile în care trebuie să se manifeste voinţa părţilor pentru încheierea contractului
de vânzare-cumpărare comercială sunt cele prevăzute de lege pentru încheierea oricărui
contract.
b) Promisiunea de vânzare.
Primind oferta de vânzare a unui bun, beneficiarul poate să o accepte, caz în care se încheie
contractul de vânzare-cumpărare, sau poate să o refuze, caz în care contractul nu se încheie,
oferta putând fi făcută altei persoane.
Capacitatea părţilor
Art.1652 Cod civil stabileşte principiul potrivit căruia “pot cumpăra şi vinde toţi cărora
nu le este oprit prin lege".Orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale de capacitate
privind îricheierea actelor juridice poate să încheie un contract de vânzare-cumpărare
comercială, afară de cazul când legea îi interzice încheierea unui atare contract. În lumina
dispoziţiilor citate rezultă că, în materia vânzării-cumpărării comerciale,capacitatea este regula,
iar incapacitatea reprezintă o excepţie şi deci operează numai în cazurile expres prevăzute de
lege.
a
Obiectul contractului. Lucrul vândut
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinescă lucrul vândut.
Contractul de vânzare-cumpărare comercială poate avea ca obiect lucrurile mobile
corporale sau incorporale, lucrurile prezente ori viitoare, lucrurile determinate sau
determinabile. Bunurile imobile nu pot constitui obiectul contractului de vânzare-cumpărare
comercială; actele de vânzare-cumpărare privind aceste bunuri sunt acte juridice civile.
Oricare ar fi lucrul vândut, pentru a fi considerat obiectul obligaţiei vânzătorului şi,
implicit, obiectul contractului de vânzare-cumpărare, el trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii: să se afle în circuitul civil; să existe în momentul încheierii contractului ori să existe
în viitor; să fie determinat sau determinabil; să fie proprietatea vânzătorului.
Preţul vânzării
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească preţul.
Pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, părţile trebuie să cadă de acord
nu numai asupra lucrului vândut, ci şi asupra preţului, care este obiectul prestaţiei
cumpărătorului.
Preţul este suma de bani pe care cumpărătorul o dă vânzătorului în schimbul lucrului.
Pentru a putea fi obiect al contractului de vânzare-cumpărare, preţul trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii: să fie stabilit în bani; să fie determinat sau determinabil; să fie real.
a. Preţul să fie stabilit în bani
Legea nu prevede în mod expres o atare condiţie. Cu toate acestea, este îndeobşte admis
că stabilirea preţului în bani este de esenţa contractului de vânzare-cumpărare.
b. Preţul să fie determinat sau determinabil.
Pentru a putea fi obiect al contractului de vânzare-cumpărare, se cere ca preţul să fie
precizat în contract. Prin stabilirea preţului se poate cunoaşte întinderea obligaţiei asumate de
către cumpărător. Preţul vânzării trebuie convenit de către părţi în momentul încheierii
contractului de vânzare-cumpărare (art.1662C.civ.). Aceasta înseamnă că stabilirea preţului nu
poate să depindă de voinţa exclusivă a uneia dintre părţi şi nici nu poate fi lăsată la aprecierea
ulterioară a părţilor.
Potrivit legii, preţul vânzării trebuie să fie determinat sau, cel puţin, determinabil.
Preţul este determinat când în contract s-a precizat în concret suma de bani datorată
pentru lucrul vândut (de exemplu 10.500 lei).
Preţul este determinabil în cazul când în contract s-au prevăzut anumite elemente cu
ajutorul cărora se va stabili în viitor cuantumul preţului.
c. Preţul să fie real
Pentru a fi obiect al contractului de vânzare-cumpărare comercială, preţul trebuie să fie
real, adică să existe efectiv şi să se plătească de către cumpărător.
Potrivit legii, preţul vânzării este real dacă el este sincer şi serios (art.1660 C. civ.).
Elementele noţiunii de preţ serios au caracterul unei situaţii de fapt şi deci ele sunt lăsate
la aprecierea instanţei judecătoreşti. Dacă preţul stabilit de părţi este fictiv sau derizoriu,
contractul de vânzare-cumpărare este nul, deoarece obligaţia cumpărătorului, în lipsa preţului
sau a caracterului său derizoriu este fără obiect, iar obligaţia vânzătorului este fără cauză.
Obligaţiile părţilor
Obligaţiile vânzătorului
 Potrivit Codului civil, vânzătorul are două obligaţii: să predea lucrul cumpărătorului şi
să răspundă pentru lucru, adică să îl garanteze pe cumpărător în privinţa lucrului dobândit.
În afară de aceste obligaţii principalele ale vânzătorului(art.1671C.civ.) părţile, prin
acordul lor de voinţă, pot conveni şi alte obligaţii în sarcina vânzătorului Datorită caracterului
supletiv al dispoziţiilor Codului civil incidente, părţile pot aduce modificări obligaţiilor
reglementate de lege.
Obligaţia de a preda lucrul vândut. Noţiunea şi cuprinsul obligaţiei de predare
Prin predare se înţelege punerea efectivă a lucrului la dispoziţia cumpărătorului, astfel
încât acesta să poată să-şi exercite toate prerogativele pe care i le conferă dreptul de proprietate
asupra lucrului. Obiectul obligaţiei de predare îl constituie lucrul vândut, asupra căruia au
convenit părţile contractante; bunul individual determinat trebuie predat în starea în care se afla
în momentul încheierii contractului.
Obligaţia de predare cuprinde şi accesoriile lucrului şi tot ceea ce ţine de folosirea
normală a acestuia (art. 1672 C. civ.); ea cuprinde şi obligaţia de a conserva lucrul până la
predare.
Garanţia contra viciilor lucrului
a. Regulile generale ale Codului civil.
Potrivit art.1695 C.civ.,vânzătorul va răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului
vândut, dacă din cauza acestora lucrul nu este bun de întrebuinţat,după destinaţia sa,sau
întrebuinţarea sa este atât de micşorată, încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar fi
cumpărat, sau nu ar fi dat preţul achitat, dacă ar fi cunoscut viciile lucrului.
Prin urmare, în concepţia Codului civil, vânzătorul răspunde numai pentru viciile
ascunse, nu şi pentru viciile aparente ale lucrului. Viciile ascunse sunt acele lipsuri calitative
ale lucrului care nu puteau fi descoperite la predare, folosind mijloace obişnuite de verificare
şi care fac lucrul impropriu întrebuinţării potrivit destinaţiei sale sau îi micşorează
întrebuinţarea. Pentru a exista obligaţia de garanţie contra viciilor lucrului trebuie îndeplinite
mai multe condiţii.
Obligaţiile cumpărătorului
Obligaţia de plată a preţului. Data plăţii preţului
Preţul se plăteşte la data convenită de părţi în contract. în lipsa unei stipulaţii contractuale, preţul
trebuie plătit în momentul predării lucrului de către vânzător (art. 1719 C. civ.).
Locul plăţii preţului
Plata preţului se face la locul determinat de părţi în contract. În absenţa unei înţelegeri
a părţilor, preţul trebuie plătit la locul unde se predă lucrul vândut. Deci, în lipsa unei dispoziţii
contrare,plata nu se face la domiciliul debitorului(cumpărătorului),aşa cum prevede regula
generală, ci la locul unde se predă lucrul.
Suspendarea plăţii preţului
Legea permite cumpărătorului să suspende plata preţului, în cazul când este tulburat ori
are motive de a se teme că va fi tulburat printr-o acţiune în revendicare.
Plata preţului poate fi suspendată până când vânzătorul va face să înceteze tulburarea
sau va da cauţiune cumpărătorului.
Obligaţia de a lua în primire lucrul vândut
Luarea în primire a lucrului vândut se face la data şi locul convenite de părţi în contract.
Dacă părţile nu au stabilit un termen, preluarea bunului se va face potrivit principiilor generale,
imediat după realizarea acordului de voinţă sau la cererea vânzătorului.
 Obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării
Cheltuielile vânzării sunt în sarcina cumpărătorului în lipsă de stipulaţie contrară.Dacă
părţile nu au convenit altfel, cheltuielile vânzării vor fi suportate de către cumpărător.
Prin cheltuieli ale vânzării se înţeleg cheltuielile ocazionate de vânzare;de
exemplu,cheltuielile de redactare a contractului.Aceste cheltuieli sunt diferite de cheltuielile de
predare (cântărire, măsurare, numărare etc.)aflate în sarcina vânzătorului şi cheltuielile de
ridicare a lucrului, suportate de cumpărător, afară de cazul când părţile s-au înţeles altfel.

Contractul de mandat comercial

Noţiunea mandatului comercial
În multe cazuri, activităţile comerciale se realizează prin intermediari avand ca
instrument juridic,contractul de mandat. Structural, mandatul comercial se aseamănă cu
mandatul civil, motiv pentru care îi sunt aplicabile principiile generale referitoare la mandatul
civil.Mandatul comercial are o funcţie deosebită, aceea de a mijloci afaceri comerciale.
Aplicabilitatea practica a contractului de mandat este foarte variata. Astfel, o persoana
poate imputernici o alta persoana sa incheie, pe seama si/sau in numele ei, un contract de
vanzare, locatiune, leasing etc.
Forma mandatului trebuie avuta in vedere pentru incheierea valabila a actelor juridice
pentru care mandatarul a fost imputernicit.
.
Condiţiile de validitate a contractului de mandat comercial
Pentru a fi valabil încheiat, contractul de mandat comercial trebuie să îndeplinească
condiţiile cerute pentru orice contract: consimţământul, capacitatea, obiectul şi cauza.
Consimţământul părţilor
Contractul de mandat comercial se încheie prin acordul de voinţă al mandantului şi
mandatarului. Mandatul poate fi expres sau tacit; primirea mandatului poate fi tacită şi să
rezulte din executarea lui din partea mandatarului.
Comerciantul profesionist care nu voieşte să primească însărcinarea mandantului are
obligaţia ca, în cel mai scurt termen posibil, să îl înştiinţeze pe mandant despre refuzul său.
Totodată, legea obligă pe comerciant să păstreze bunurile care i s-au expediat şi să le conserve
pe cheltuiala mandantului, până ce acesta va putea să ia măsurile necesare.
Capacitatea părţilor
Pentru încheierea contractului de mandat comercial, trebuie să fie îndeplinite condiţiile
de capacitate cerute de lege.
Mandantul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuşi actele juridice care urmează
a fi încheiate în numele său de către mandatar. Cum aceste acte juridice sunt, prin definiţie,
fapte de comerţ pentru mandant, înseamnă că mandantul trebuie să aibă capacitatea de a încheia
acte de comerţ. Având calitatea de comerciant, mandantul trebuie să aibă capacitatea deplină
de exerciţiu.
Mandatarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, deoarece trebuie să exprime
un consimţământ valabil. Întrucât încheie actele juridice în numele mandantului, legea nu cere
ca mandatarul să aibe calitatea de comerciant.
Obiectul contractului
Contractul de mandat are ca obiect tratarea de afaceri comerciale .Obiectul contractului
îl constituie actele juridice care,potrivit legii, sunt fapte de comerţ (cu predilectie pentru
mandant).
 Obligaţiile părţilor
a. Obligaţiile mandatarului.Din contract rezultă anumite obligaţii pentru mandatar,
care acţionează în numele şi pe seama mandantului.
a) Mandatarul are obligaţia să execute mandatul in limitele stabilite prin imputernicire
Această obligaţie constă în încheierea actelor juridice cu care a fost împuternicit de
mandant (art.2017 C.civ.). Actele juridice trebuie încheiate în limitele împuternicirii date de
mandant. Având în vedere că, în activitatea comercială, este necesară o mai mare libertate de
acţiune a mandatarului, depăşirea împuternicirii este considerată permisă,dacă este în interesul
mandantului.Mandatarul trebuie să poată lua el măsurile pe care le crede de cuviinţă, în cazul
în care nu are timpul necesar pentru a obţine instrucţiunile mandantului, dacă aceste măsuri
sunt avantajoase pentru mandant.
b) Mandatarul este ţinut să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă şi diligenta
unui bun proprietar.
El trebuie să respecte clauzele contractului şi instrucţiunile primite.Mandatarul care nu
se conformează instrucţiunilor primite de la mandant va răspunde pentru prejudiciile cauzate
mandantului. Întrucât mandatul comercial este un contract cu titlu oneros, răspunderea
mandatarului se va aprecia in abstracto.
c) Mandatarul are obligaţia să aducă la cunoştinţă terţului cu care încheie actul
împuternicirea în temeiul căreia acţionează.
Întrucât mandatarul acţionează nomine alieno, el trebuie să îi comunice terţului calitatea
sa de reprezentant şi limitele împuternicirii de care dispune.Potrivit legii, nici mandatarul şi
nici mandantul nu pot opune terţului instrucţiuni deosebite de cele înfăţişate, afară de cazul
când se face dovada că terţul avea cunoştinţă de existenţa acestor instrucţiuni la data încheierii
actului juridic.
d) Mandatarul are obligaţia să îl înştiinţeze pe mandant despre executarea mandatului
.
Întrucât mandatarul încheie actele juridice cu terţul în numele şi pe seama mandantului,
este firesc ca, la îndeplinirea împuternicirii primite, mandatarul să îl înştiinţeze pe mandant
despre executarea mandatului.
e) Mandatarul are obligaţie să plătească dobânzi la sumele de bani cuvenite
mandantului .
În cazul în care, în executarea mandatului, a încasat anumite sume de bani cuvenite
mandantului, mandatarul este obligat să le remită acestuia ori să le consemneze pe numele
mandantului. Această obligaţie este expresia obligaţiei care revine mandatarului şi în cazul
mandatului civil, de a da socoteală mandantului asupra mandatului său.Nerespectarea obligaţiei
atrage curgerea dobânzilor în favoarea mandantului.
Mandatarul va plăti dobânzi din ziua în care era dator a le trimite sau a le "consemna".
Obligaţiile mandantului
Contractul de mandat impune obligaţii şi în sarcina mandantului:
a) Mandantul este obligat să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare
pentru executarea mandatului
b) Mandantul are obligaţia să plătească mandatarului remuneraţia datorată pentru
executarea mandantului.
Remuneraţia datorată este prevăzută în contract sau,în absenţa unei stipulaţii
contractuale,este fi stabilită de către instanţa judecătoarească.Conform legii, dacă mandatul
este cu titlu oneros, mandantul datorează remuneraţia,"chiar când afacerea n-a
reuşit",(mandatul nu a putut fi executat), dacă mandatarul nu a fost în culpă (art. 2028 C.civ.).
c) Mandantul are obligaţia să restituie cheltuielile făcute de mandatar pentru
executarea mandatului.
Prin cheltuieli de executarea a mandatului, legea înţelege sumele de bani avansate de
mandatar pentru îndeplinirea mandatului, precum şi despăgubirile cuvenite mandatarului
pentru pagubele suferite cu ocazia îndeplinirii mandatului.Se înţelege că mandantul va suporta
aceste cheltuieli, daca sunt rezonabile şi numai în măsura în care mandatarul a acţionat potrivit
împuternicirii primite şi nu i se poate reţine nici o culpă în îndeplinirea mandatului.
d)Mandantul este obligat să repare prejudiciul suferit de către mandatar în executarea
mandatului
Prin repararea prejudiciului suferit de către mandatar în executarea mandatului, legea
înţelege despăgubirile cuvenite mandatarului pentru pagubele suferite cu ocazia îndeplinirii
mandatului. Mandantul va suporta aceste despagubiri numai cazul în care mandatarul a acţionat
potrivit împuternicirii primite şi dacă acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului.
Efectele executării mandatului
Prin executarea mandatului, adică prin încheierea actului juridic de către mandatar şi
terţ, se creează raporturi juridice directe între mandant şi terţ. Se înţelege că numai actele
juridice încheiate în limitele împuternicirii date îl obligă pe mandant
Formele mandatului : Mandatul cu titlu gratuit sau cu titlu oneros
Mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea,
mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale,(mandatul comercial) se
prezumă a fi cu titlu oneros. Dacă mandatul este cu titlu oneros, iar remuneraţia mandatarului
nu este determinată prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă,
după valoarea serviciilor prestate. Dreptul la acţiunea pentru stabilirea cuantumului
remuneraţiei se prescrie odată cu dreptul la acţiunea pentru plata acesteia. Mandatul dintre două
persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de
exercitare a unei activităţi profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros. Dacă mandatul este
cu titlu oneros, iar remuneraţia mandatarului nu este determinată prin contract, aceasta se va
stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate. Dreptul la
acţiunea pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei se prescrie odată cu dreptul la acţiunea
pentru plata acesteia.
Felurile mandatului
Mandatul este cu sau fără reprezentare .Daca din imprejurari nu rezulta altfel,
mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost
împuternicit. Împuternicirea pentru reprezentare sau, daca este cazul, înscrisul care o constata
se numeste procura.
Mandatul cu reprezentare. Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă,
autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din
executarea sa de către mandatar. Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus,
potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă
actului însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru
opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.
În absenţa unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat dacă priveşte actele a
căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta şi-a oferit
serviciile fie în mod public, fie direct mandantului.
 Mandatul fără reprezentare.Acest tip al mandatului nu a mai avut până la intrarea în
vigoare a Noului Cod Civil o reglementare expresă, interpretările în materie având în vedere
până în prezent concluziile impuse de doctrină. Varietățile acestui tip de contract sunt frecvent
uzitate în practica comercială, fiind aplicabile activității profesioniștilor.
Un element de noutate adus de Noul Cod Civil este reglementarea expresa a mandatului
fara reprezentare, care are drept aplicatii contractele de comision, de consignatie si expeditie.
In baza mandatului fara reprezentare, mandatarul va incheia actele juridice doar pe seama
mandantului, dar nu si in numele acestuia.
prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia
orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres.
Încetarea contractului de mandat comercial
Mandatul comercial încetează în cazurile prevăzute de art.2030 C.civ.: prin revocarea
mandatarului de către mandant; prin renunţarea mandatarului la mandat; prin moartea,
incapacitatea,sau falimentul mandantului sau mandatarului. Încetarea contractului de mandat
are loc în condiţiile şi cu efectele din dreptul comun.
Mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care
contractul de mandat a fost încheiat şi chiar dacă a fost declarat irevocabil.
Mandantul sau mandatarul care, fără cauză justă, prin revocarea sau renunţarea sa
întrerupe executarea mandatului, răspunde pentru prejudiciile cauzate.Având în vedere
caracterul său intuitu personae, mandatul nu poate fi menţinut în contra voinţei mandantului,
chiar dacă a fost revocat în mod arbitrar.Singurul drept al mandatarului într-un asemenea caz
este o acţiune în daune, iar nu o acţiune în reintegrare
Împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere revocă mandatul iniţial.

Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Analizati Obligatiile partilor in contractul de vanzare cumparare

comerciala

Răspunsul la test se găseşte la pagina 28-29 .

Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Analizati formele mandatului

Răspunsul la test se găseşte la pagina 31-32.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

În loc de
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
rezumat
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.
3 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Caracterizati obligatiile partilor in contractul de mandat.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 30-31.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

 Nemes Vasile, Fierbinteanu Gabriela, Dreptul contractelor civile si

comerciale, editia revazuta si adaugita, Ed. Hamangiu, 2022
 Piperea Gheorghe, Contracte si obligatii comerciale, Ed.
C.H.Beck, Bucuresti, 2019
 Angheni, Smaranda; Volonciu, Magda; Stoica, Camelia, Drept
comercial, Editura All Beck, Bucureşti, 2008.
 Cărpenaru, Stanciu D., Drept comercial român, ediţia a VI-a,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007.
 Cărpenaru,Stanciu D.Tratat de Drept comercial român,
Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2009;
 Georgescu, I.L., Drept comercial român, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 1994.
 Turcu, Ion, Tratat teoretic şi practic de drept comercial, Editura
C. H. Beck, Bucureşti, vol. 1-2, 2008.