Unitate de învăţare Nr.

SISTEMUL MIJLOACELOR JURIDICE DE PROTECŢIA

MEDIULUI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2………………………………………………...... 2

2.1 Sistemele de protecţie a mediului.............................................................................. 2
2.2 Sistemul organizatoric naţional al protecţiei mediului…………………………….. 4
2.3 Persoanele juridice private………………………………………………………… 4
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2……………………………………....... 10
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………............................ 10
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2………………………………………………..... 11
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 să cunoască sistemul de protecţie a mediului;

 să cunoască participanţii la raporturile juridice de dreptul mediului.

2.1 Sistemele de protecţie a mediului

Un sistem este un ansamblu de elemente ce se află în interdependenţa,

constituind un întreg organizat.

In domeniul dreptului mediului tendinţa actuală este edificarea pe baza

reglementarilor legale în vigoare a unor sisteme proprii ale protecţiei
mediului care să cuprindă întreaga activitate în domeniu, astfel putandu-se
realiza interconexiunea între sistemele de protecţie a mediului pe plan
naţional şi cele ale altor tări şi mai ales între structurile din ţara noastră şi
cele ale organismelor europene şi mondiale ale protecţiei mediului.

Din ansamblul de idei stiinţific ordonate privitoare la protecţia mediului ne

vom referi la două sisteme esenţiale ca importanţa ce constituie cadrul
organizatoric pentru realizarea obiectivelor urmărite de politica şi legislaţia
mediului.

Aceste două sisteme sunt:

- sistemul mijloacelor juridice;
- sistemul mijloacelor organizatorice.
Sistemul Sistemul mijloacelor juridice de protecţia mediului
mijloacelor
juridice de Politica de mediu este parte componentă a politicii economico-sociale
protecţia globale, deoarece orice activitate economico-socială poate avea şi are
mediului implicaţii asupra mediului.

Sistemul actual al mijloacelor juridice de protecţie a mediului cuprinde

următoarele elemente: obligaţia de a face ceva pentru protecţia mediului
stabilită în lege prin norme imperative şi obligaţia de a nu face nimic
exprimata în lege prin interdicţii.

Aceste mijloace juridice prezinta urmatoarele trasaturi specifice:

- caracterul preventiv cand mijloacele juridice sunt utilizate pentru
prevenirea poluarii;
- caracterul defensiv se manifestă cand ele se folosesc pentru depoluare;
- caracterul reparator apare cand ele servesc la realizarea reparării
prejudiciilor cauzate prin poluare;
- caracterul progresist apare cand se urmareşte realizarea unor măsuri de
îmbunătaţire a condiţiilor de mediu;
 Mijloace - caracterul represiv al mijloacelor juridice respective le caracterizează cand
juridice ele privesc sancţionarea juridică a faptelor prin care se încalcă normele
dreptului mediului.

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Trăsăturile mijloacelor juridice de protecţie a mediului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 2.

2.2 Sistemul organizatoric naţional al protecţiei mediului

Sistemul organizatoric naţional al protecţiei mediului este conceput astfel

încăt să cuprindă pe toţi participanţii la raporturile de dreptul mediului: statul
şi unităţile administrativ-teritoriale cu autorităţile centrale şi locale care au
atribuţii directe sau indirecte în domeniul protecţiei mediului, persoane
juridice private care au ca scop protecţia mediului, persoane fizice în
calitatea lor de victime sau de poluatori.

In concluzie sistemul organizatoric naţional al protecţiei mediului cuprinde

în structura sa: autorităţile publice, persoane juridice, altele decat autorităţile
publice, persoane fizice.

Autorităţile Autoritățile publice

publice
Sistemul organizatoric naţional al protecţiei mediului cuprinde organele
centrale şi locale ale statului, a căror activitate priveşte în primul rand direct
sau indirect protecţia mediului şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.

Puterea legislativă – Parlamentul României – adoptă Constituţia ţării şi

normele juridice speciale ale dreptului mediului prin care reglementează
relaţiile sociale – obiect de reglementare al acestei ramura de drept.

Puterea executivă are atribuţii complexe în materia protecţiei mediului.

Puterea executivă mai ales cea judeteană şi locală este chemată să realizeze
sarcinile protecţiei mediului, iar prin persoanele împuternicite să constate
încalcările legislaţiei mediului şi să aplice sancţiunile prevăzute de lege.

Puterea judecatorească poate avea un rol important în cadrul acestui sistem

organizatoric, prin soluţionarea corespunzatoare a litigiilor ivite în cadrul
raporturilor de dreptul mediului şi aplicarea sancţiunilor date în competenţa
lor prin lege.

Dintre autorităţile publice un rol deosebit îl are Guvernul Romaniei, care

transpune în practică, în teritoriu sarcinile ce revin potrivit Constituţiei,
 statului care trebuie să asigure refacerea şi protecţia mediului, precum şi
menţinerea echilibrului ecologic.

Sarcinile de specialitate şi responsabilitatea privind protecţia mediului revin

autorităţii centrale pentru protecţia mediului. Potrivit reglementărilor legale
în vigoare, autoritatea centrală pentru protecţia mediului este Ministerul
Apelor şi Protecţiei Mediului.
Autorităţile
centrale pentru Atribuţiile autorităţilor centrale pentru protecţia mediului sunt stabilite în
protecţia OUG nr. 195 din 2005 privind protecţia mediului modificată şi completată
mediului şi în mai multe legi speciale, prin exercitarea cărora acest minister aplică
strategia dezvoltarii şi politica Guvernului în domeniile gospodăririi apelor
şi protecţiei mediului şi în cel al silviculturii.

În exercitarea atribuţiilor sale autoritatea centrală pentru protecţia mediului

colaborează cu celelalte ministere şi organe centrale de specialitate din
subordinea Guvernului, cu autorităţile publice locale şi cu alte organisme
interesate.

Autorităţile administratiei publice judetene şi locale pot fi considerate

participante la aceasta activitate complexa de protecţie a mediului.

Consiliile judeţene potrivit atribuţiilor lor analizează propunerile făcute de

comune şi orase în vederea elaborării de prognoze pentru protecţia şi
refacerea mediului.

În realizarea atribuţiilor Ministerului Mediului un rol deosebit revine

agenţiilor pentru protecţia mediului judeţene şi a municipiului Bucuresti
care îndeplinesc, la nivel teritorial atribuţiile şi răspunderile autorităţii
centrale pentru protecţia mediului, careia i se subordonează.

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Sistemul organizatoric naţional de protecţie a mediului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 3.

2.3 Persoanele juridice private

Sunt potenţiali poluatori sau victime ale poluarii, unele având un rol
important şi permanent în protecţia mediului, avand astfel de atributii
înscrise în actul lor de înfiinţare (ex. fundaţiile, asociaţiile, societăţi
comerciale, sindicate etc.) şi avand un rol şi contribuţie la realizarea
sarcinilor protecţiei mediului si îmbunătaţirea condiţiilor de mediu.
 În priviţa acestor componente ale sistemului organizatoric naţional al
protecţiei mediului, nu numai legea ci şi statutele şi regulamentele lor de
organizare şi funcţionare stabilesc nu de putine ori sarcini în domeniul
protecţiei mediului.

Persoanele Persoanele fizice

fizice Sunt nu numai titulare ale dreptului la un mediu sănătos, ci şi titulare al unor
obligaţii legale formulate în OUG nr. 195 din 2005 privind protecţia
mediului modificată şi completată.

Persoanele fizice trebuie să solicite autorităţilor pentru protecţia mediului

acord sau autorizaţie de mediu, să suporte costul pentru repararea
prejudiciului şi să înlăture urmele produse de acesta, să asigure sisteme
proprii de supraveghere a instalaţiilor, să informeze autorităţile competente
şi populaţia un caz de accidente.

Sistemul Sistemul national de supraveghere a factorilor de mediu

naţional de Potrivit normelor dreptului mediului, există organizat un sistem naţional de
supraveghere a supraveghere a calităţii solului, a apelor, a aerului, a radioactivităţii, a
factorilor de vegetaţiei, a faunei, a vegetaţiei, a sanătăţii oamenilor etc. în subordinea
mediu directă a autorităţii centrale pentru protecţia mediului.

Monitorizarea mediului este un sistem de supraveghere, prognoza,

avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii
caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării
de calitate şi semnificaţiei ecologice a acestora.

Sistemul naţional de supraveghere a calităţii factorilor de mediu stă la baza

sistemului de monitoring integrat care reprezintă un sistem complex de
achiziţie a datelor privind calitatea mediului, obţinute pe baza unor
măsurători sistematice de lungă durată, la un ansamblu de parametri şi
indicatori, menit să asigure posibilitatea controlului poluarii.

Monitoringul integrat al mediului ar trebui să satisfaca cerinţele obiective de

obţinere a unei imagini de ansamblu asupra mediului la un moment dat si al
tendinţei de evoluţie al calităţii acestuia.

Sistemul de Monitoring Integrat din ţara noastră cuprinde două feluri de

activităţi: activitatea operativă de culegere a datelor, avertizarea unor poluari
accidentale şi luarea unor măsuri de protecţie a folosinţelor şi activitatea de
caracterizare a calităţii mediului pe termen lung, de evaluare a tendinţelor
de evoluţie a măsurilor de protecţie adecvate.

Din punctul de vedere al modului de organizare a Sistemului de Monitoring

Integrat distingem următoarele elemente specifice: retele destinate
supravegherii emisiilor, controlul poluarii de emisie, evaluarea şi controlul
Supravegherea eficientei globale a măsurilor de protecţie a mediului.
calităţii
factorilor de În cadrul sistemului de monitoring integrat prin laboratoarele de specialitate
mediu şi dispeceratele de monitoring aferente , agenţiile de protecţie a mediului
constituie unităţi teritoriale de bază care asigură inventarul periodic al
surselor de poluare a mediului, asigură exploatarea curentă pe teritoriu a
retelelor de supraveghere a calităţii aerului, a precipitaţiilor, a apelor
naturale şi radioactivitatea pe baza structurii spatiale şi temporale stabilite
de autoritatea centrală a protecţiei mediului, întocmeşte documentaţiile de
prelucrare a datelor şi asigură protocolul de schimb de date, asigură
transmiterea datelor, elaborează sinteze anuale privind calitatea mediului în
zona supravegheată etc.

Sistemul Naţional de Monitoring Integrat cuprinde supravegherea calităţii

apelor, a atmosferei şi a solului.

Supravegherea calităţii apelor se realizeaza mai întăi prin cunoaşterea

calităţii apelor ceea ce presupune recoltarea şi analiza probelor de apă,
prelucrarea datelor şi o sinteză elaborată în final pentru caracterizarea
globala a calităţii apelor.

Activitatile de protecţie a calităţii apelor au urmatoarele componente

principale: monitoringul dinamicii calităţii resurselor de apă, gospodarirea
calităţii resurselor de apă, epurarea apelor uzate şi perfecţionarea legislaţiei
în domeniul protecţiei calităţii apelor.

Prin supravegherea calităţii apelor se urmăresc urmatoarele obiective

principale: prevenirea pagubelor cauzate de poluarile accidentale ale unor
folosinte, furnizarea informaţiilor cu privire la schimbările continue în
calitatea apei receptorului, necesare organelor teritoriale de gospodarire a
apelor, controlul surselor de impurificare şi al calităţii apelor de alimentare.

Supravegherea calităţii aerului – este o problemă vitală în domeniul

protecţiei mediului, astfel organismele specializate ale Programului
Naţiunilor Unite pentru Mediu au recomandat organizarea a trei feluri de
statii:
- pentru supravegherea poluarii de fond – ea produce modificări ireversibile
în compoziţia chimică a unor straturi de aer ce pot duce la consecinte grave
pentru întreaga biosferă;
- pentru supravegherea poluarii regionale – ce permit urmărirea gradului de
poluare a aerului între starea de fond şi poluarea industrială şi cunoaşterea
nivelului mediu atins de poluarea industrială internă şi a posibilităţilor de
transport de noxe din ţările vecine;
- pentru supravegherea poluarii locale – ce afectează în special lanţul
alimentar şi sănătatea umană şi ajută la cunoaşterea efectelor produse asupra
materialelor, construcţiilor şi a eficacităţii sistemelor de reţinere şi de
protecţie si a influenţei noxelor asupra echilibrului ecosistemelor şi deci,
asupra folosirii optime a resurselor naturale.

Supravegherea calitatii solului – reprezintă supravegherea, prognoza şi

avertizarea cu privire la tendinţele şi dinamica evoluţiei reacţiei PH şi a stării
de asigurare cu fosfor mobil şi potasiu mobil a solurilor agricole;
fundamentarea specifică a măsurilor de folosire judicioasă a îngrăşămintelor
şi amendamentelor în procesul de producţie agricolă, pană la nivelul parcelei
 şi solei, programerea recoltelor posibil de realizat în condţtii pedoclimatice
concrete.

Sistemul organizatoric internaţional al protectiei mediului

Organizaţii Organizaţii mondiale
mondiale Adunarea generală a O.N.U. – organul principal cel mai reprezentativ al
Naţiunilor Unite – contribuie la realizarea sarcinilor dreptului mediului pe
plan mondial prin adoptarea de hotarari în care se materializează rolul
acestei activităţi şi se stabilesc reguli de conduită în acest domeniu.

Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului este organul specializat în

protecţia mediului. Pană în prezent s-au ţinut doua asemenea conferinţe: în
1972 la Stockholm şi în 1992 la Rio de Janeiro.

În iunie 1972 a avut loc la Stockholm prima Conferinţă Mondială în

domeniul protecţiei mediului, la care au luat parte 114 state, printre care şi
Romania.

La această conferinţa au fost dezbatute probleme legate de planificarea şi

gestionarea asezărilor umane în vederea asigurării calităţii mediului,
gestionarea resurselor naturale, determinarea poluanilor de importanţa
internaţională, aspecte educative, sociale şi culturale ale problemelor de
mediu, inclusiv informarea opiniei publice asupra acestora.

Cu această ocazie au fost adoptate mai multe documente: “Declaraţia

Conferinţei Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurator”, privind
drepturile şi obligaţiile statelor în acest domeniu, “Plan de activitate privind
mediul înconjurator”- în care s-a stabilit cadrul de acţiune privind mediul ,
recomandari de activitate la nivel internaţional etc., “Rezoluţie asupra
dispoziţiilor instiţionale şi financiare” – unde se fac recomandări pentru
crearea unui consiliu de administraţie a programelor referitoare la mediul
inconjurator, tot acum ziua de 5 iunie a fost proclamată “Ziua Mondială a
Mediului Inconjurator”, s-a mai adoptat o rezoluţie privind “experinţele cu
arme nucleare”, o rezoluţie privind “Convocarea unei a II-a Conferinţe a
Nţtiunilor Unite privind Mediul Inconjurator”.

In iunie 1992 a avut loc Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu de le Rio
de Janeiro unde au participat 181 de state, inclusiv Romania, scopul
principal fiind acela al elaborării unor strategii şi măsuri care să contribuie
la combaterea degradarii mediului în toate tările în contextul dezvoltarii
durabile; s-a urmarit astfel realizarea unui consens internaţional cu privire la
protecţia atmosferei, a resurselor terestre, conservarea diversităţii biologice,
protecţia resurselor de apa dulce, a mărilor şi a zonelor de coastă,
ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă a săracilor, eradicarea săraciei
şi oprirea degradării mediului.

La aceasta Conferinţa au fost adoptate mai multe documente: “Declaraţia

de Principii” numită “Carta Pamantului” unde sunt enunţate principii după
care omenirea trebuie să se conducă în relaţile interumane dar şi în cele
dintre om şi natura.
 “Agenda 21” – care reprezintă un program de acţiune, aplicat de guverne,
agenţii de dezvoltare, organizaţi ale Naţiunilor Unite şi grupuri sectoriale
independente, fără de care nu s-ar putea realiza o dezvoltare durabilă.

“Convenţia privind schimbarile climatice”, unde se specifică reducerea

emisiilor de bioxid de carbon în atmosfera.

“Convenţia privind diversitatea biologică”, unde sunt specificate măsurile

ce trebuiesc luate pentru protejarea ecosistemelor şi a diverselor forme de
viaţa “Declaraţia de principii asupra conservarii şi exploatarii pădurilor”,
privind conservarea pădurilor tropicale.

În urma Conferinţei de la Stockholm din 1972 a fost adoptat Programul

Naţiunilor Unite pentru Mediu, al cărui secretariat cu sediul la Nairobi
coordonează întreaga activitate privind protecţia mediului la nivel O.N.U.

În cadrul acestui program sarcini speciale de protecţie a mediului revin:

Sistemului Global Informational privind Mediul INFOTERA; UNESCO
care a elaborat doua convenţii mondiale: Convenţia de la Ramsari, din 1971,
privind zonele umede ca habitat şi Convenţia privind Moştenirea Mondială
Culturală şi Naturală, din 1972.

Organizaţii regionale
Organizaţii Organizaţiile europene sunt cele mai importante cu o competenţa riguros
regionale reglementată.

Consiliul Europei constituit în 1949, şi-a propus ca sarcina principală

protecţia mediului.

În 1962 a fost creată Comisia Europeană pentru Protecţia Resurselor

Naturale şi a Naturii, care şi-a îndreptat atenţia asupra protecţiei mediului.

În 1973 a fost constituită Comisia pentru problemele mediului care a stabilit

un program cu 10 puncte privind protecţia mediului.

În 1979 a fost adoptată la Berna, Convenţia privind protecţia speciilor rare

care trăiesc liber şi a zonelor lor de habitat.

În 1968 s-a constituit Carta europeană a apelor;

În 1968 au fost stabilite Principiile controlului poluarii atmosferei;
În 1960 a fost creată Organizaţia pentru Cooperarea şi Dezvoltarea
Economică, fiind un organism regional ce influentează soluţionarea
problemelor privind protecţia internaţională a mediului.

În 1968 Organizaţia Unităţii Africane a adoptat convenţia africană privind

protecţia mediului şi a resurselor naturale.

Organizaţii Organizaţii subregionale

subregionale
 În 1948 prin Convenţia de la Belgrad a fost înfiinţată Comisia Dunării pentru
navigaţie, fiind alcatuită din reprezentanţii statelor riverane. Prin decizia
celei de-a 11-a sesiune a comisiei Dunarii s-a interzis navelor să deverseze
deseuri de petrol sau alte produse petroliere, iar statelor riverane li s-a
recomandat să plaseze suficiente containere în zona porturilor lor unde să se
depoziteze deseurile petroliere.

Comisia Rinului privind navigaţia şi poluarea apelor internaţionale îşi

desfasoară activitatea sub forma Comisiei Centrale pentru navigaţia pe Rin.

Comisia subregională pentru aplicarea Convenţiei de la Helsinki, din 1974,

are în vedere prevenirea poluarii mediului marin în zona Mării Baltice.

Test de autoevaluare 2.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Organizaţii subregionale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 8.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

Sistemul juridic de protecţie a mediului?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 2.1
Aceste mijloace juridice prezintă următoarele trasături specifice:
- caracterul preventiv cand mijloacele juridice sunt utilizate pentru
prevenirea poluarii;
- caracterul defensiv se manifestă când ele se folosesc pentru depoluare;
- caracterul reparator apare când ele servesc la realizarea reparării
prejudiciilor cauzate prin poluare;
- caracterul progresist apare cand se urmăreşte realizarea unor măsuri de
îmbunataţire a condiţiilor de mediu;
- caracterul represiv al mijloacelor juridice respective le caracterizează când
ele privesc sancţionarea juridică a faptelor prin care se încalcă normele
dreptului mediului;

Răspuns 2.2
Sistemul organizatoric naţional al protecţiei mediului este conceput astfel
încât să cuprindă pe toţi participanţii la raporturile de dreptul mediului: statul
şi unităţile administrativ-teritoriale cu autorităţile centrale şi locale care au
atribuţii directe sau indirecte în domeniul protecţiei mediului, persoane
juridice private care au ca scop protecţia mediului, persoane fizice în
calitatea lor de victime sau de poluatori.
În concluzie sistemul organizatoric naţional al protecţiei mediului cuprinde
în structura sa: autorităţile publice, persoane juridice, altele decat autorităţile
publice, persoane fizice.

Răspuns 2.3
În 1948 prin Conventia de la Belgrad a fost înfiinţată Comisia Dunării pentru
navigaţie, fiind alcatuită din reprezentanţii statelor riverane. Prin decizia
celei de-a 11-a sesiune a comisiei Dunării s-a interzis navelor să deverseze
deseuri de petrol sau alte produse petroliere, iar statelor riverane li s-a
recomandat să plaseze suficiente containere în zona porturilor lor unde sa se
depoziteze deseurile petroliere.
Comisia Rinului privind navigatia si poluarea apelor internaţionale îşi
desfasoară activitatea sub forma Comisiei Centrale pentru navigaţia pe Rin.

Comisia subregională pentru aplicarea Convenţiei de la Helsinki, din 1974,

are în vedere prevenirea poluării mediului marin în zona Marii Baltice.
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

1. Florica Brașoveanu, Dreptul mediului, Editura Sitech, Craiova, 2016.

2. Mircea Dutu, Tratat de dreptul mediului, Editura. Lumina Lex, Bucureşti,
2008.
3. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura. Lumina Lex,
Bucureşti, 2009.