Capitolul I.

Bazele teoretice ale evaluării impactului de mediu

Tema: Definiţiile şi terminologia evaluării impactului de mediu. Subiectele evaluării impactului de

mediu.
Mediul este o noţiune fundamentală şi atotcuprinzătoare, prin care se înţelege lumea vie şi cea
neînsufleţită, adică aproape tot ce înconjoară omul. Mediul şi factorii de mediu sunt afectaţi în cea
mai mare măsură de poluarea, capabilă să afecteze şi să deterioreze echilibrul ecologic.
Subiectele expertizei ecologice.
Expertiză ecologică - gen de activitate în domeniul protecţiei mediului înconjurător, constînd în
aprecierea prealabilă a influenţei activităţilor economice preconizate asupra stării mediului, a
corespunderii parametrilor acestor activităţi actelor legislative şi altor acte normative, normelor şi
standardelor în vigoare;
Mediu înconjurător - totalitatea elementelor naturale şi tehnogene
Ecosistem - orice complex dinamic al comunităţilor de plante, animale şi microorganisme şi mediul
lor ambiant, aflate într-o permanentă interacţiune funcţională;
 Echilibru ecologic - ansamblul stărilor unui ecosistem, a cărui dinamică asigură stabilitatea
structurii şi funcţiilor acestuia;
 Fond genetic - integritatea speciilor vegetale şi animale, asociaţiilor şi biocenozelor naturale în
totalitatea particularităţilor lor genetice;
Impact asupra mediului – schimbări directe sau indirecte ale mediului, provocate de realizarea unor
activități planificate care afectează sau pot afecta atît sănătatea omului, cît şi diversitatea biologică,
solul, subsolul, apa, aerul, clima, landşaftul, bunurile materiale, patrimoniul cultural, precum şi
interacţiunea dintre factorii enumerați;

Subiectele expertizei ecologice

            (1) Expertiza ecologică se efectuează de autoritatea centrală pentru resursele naturale şi
mediu, de alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice sau de asociaţiile obşteşti, în
modul stabilit de prezenta lege şi de alte acte normative în domeniu.
            (2) Expertiza ecologică de stat este atribuţia exclusivă a autorităţii centrale pentru mediu,
care dispune efectuarea ei de subdiviziunile sale structurale şi /sau de organizaţiile din subordine ce
constituie sistemul expertizei ecologice de stat.
            (3) Expertiza ecologică departamentală este efectuată de ministere şi departamente în
organizaţiile şi întreprinderile din subordine.
            (4) Expertiza ecologică obştească se organizează şi se efectuează de asociaţiile obşteşti în
conformitate cu capitolul III din prezenta lege.
            (5) Pînă la aprobarea de autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu, rezultatele
expertizelor ecologice departamentale şi obşteşti au caracter de recomandare.
Scopurile expertizei ecologice
            Expertiza ecologică a documentaţiei pentru obiectele şi activităţile economice preconizate, la
etapa de planificare şi proiectare, se efectuează în scopul:
            a) adoptării unor decizii argumentate şi aprobării actelor care prevăd utilizarea resurselor
naturale şi măsuri de protecţie a mediului înconjurător şi componentelor lui;
            b) prevenirii sau minimizării eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor
şi activităţilor economice preconizate asupra mediului înconjurător, componentelor lui,
ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei;
            c) menţinerii echilibrului ecologic, fondului genetic şi biodiversităţii, creării condiţiilor
optime de viaţă pentru oameni;
            d) corelării dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor.