A efectuat:Petco Alexandra

Grupa E-041

Tema: Proprietăţile principale ale prafului şi

eficacitatea captării lui.
Sarcini de lucru:
Caracterizați proprietățile principale ale prafului industrial:
1. densitatea particulelor:
Densitatea particulelor este dependentă de componenţii minerali sau organic.
 Densitatea aparentă este densitatea particulelor, incluzând şi spaţiul
porilor dintre particule- indicator al stării de compactare.
 Densitatea specifică rerezintă masa unităţii de volum a părţii solide şi
este mai mare decât densitatea aparentă.
2. dispersitatea particulelor -proprietățile de adghezie a
particulelor.
Mărimea particulelor este principalul lor parametru. Particulele prafului
industrial au diverse forme: sferică, plastice, ace, fibre etc. Particulele de praf
pot să coaguleze în aglomeraţii, de aceea noţiune de mărime a particulelor este
convenţională. În captarea prafului ca caracteristică a mărimii particulelor este
primită acea mărime care determină viteza ei de sedimentare. Aşa o mărime
serveşte diametrul de sedimentare. Diametrul de sedimentare este diametrul
sferei, viteza de sedimentare şi densitate căreia sunt egale cu viteza de
sedimentare şi densitatea particulei. În acest caz particula poate avea o formă
diversă. Particulele de praf de diverse forme, având aceeaşi masă, sedimentează
cu viteze diferite.. Cu cât forma lor este mai aproape de cea sferică, cu atât ele
sedimentează mai repede.
Mărimile maximale şi minimale a particulelor caracterizează diapazonul de
dispersie a prafului dat. Pentru a caracteriza compusul dispersic a prafului dat,
este necesar de împărţit toată masa particulelor în câteva fracţiuni, delimitate de
particulee de o anumităă mărime, cu indicarea care parte în procente după masă
(sau după numărul particulelor) ele o constituie.
Proprietăţile de adghezie a particulelor determină posibilitatea particulelor de
a se lipi una de alta. Proprietăţile de alipire foarte mari pot duce la astuparea
parţială sau totală a aparatelor. Cu cât mărimea particulelor este mai mcă, cu
atât mai uşor se lipesc de aparat. Particulele la care 60% din toată cantitatea au
diametrul mai mic de 10 microni se comportă ca particule cu adghezie mare, pe
când acealeași particule cu diametrul mai mare de 10 microni se comportă ca
particule cu adghezie mică şi posedă proprietăţi de sedimentare bune.
După proprietăţile de lipire, prafurile se împart în 4 grupe:
I. Particule care nu se lipesc (Ex: cuarţ, praf de zgură);
II. Particule care slab se lipesc (Ex: cocs, apatite uscate, cenuşă ce conţine
produse de ardere incompletă);
III. Particule care se lipesc mediu (Ex: turbă umedă, magnezite, praf de
metale, PbO, ZnO, SnO);
IV. Particule care se lipesc puternic (Cument, gips, superfosfatul dublu,
sărurile de natriu, praf de fibră (azbest, bumbac, lînă)).

3. conductibilitatea electrică a stratului de praf

Conductibitatea electrică (numită şi contuctibilitatea electrică specifică) este
mărimea fizică prin care se caracterzează capacitatea unui material de a emite
transportul sarcinilor electrice atunci când este plasat într-un câmp electric.
Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei litera grecească sigma,
iar unitatea de măsură este siemens pe metru (S*m -1 ). Mărimea inversă
conductibilităţii este rezistența electrică, cu simbolul  litera grecească ro şi
unitatea de măsură ohm metru ( *m).
Următorii termeni sînt înrudiţi cu conductibilitatea electrică dar au
semnificaţii diferite:
 Conductibilitatea electrică este proprietatea materialelor de a permite
trecerea curentului electric.
 Conductanţa electrică este mărmea care exprimă capacitatea unui
conductor sau circuit dat de a conduce curentul electric. Conductanţa se
măsoară în siemens (S) şi este mărimea inversă rezistenţei electrice
măsurată în ohmi ().
Conductibilitatea electrică a stratului de praf se estimează după rezistenţa
electrică specifică a stratului de praf, care depinde de proprietăţile fiecărei
particule în parte (de conductibilitatea internă şi a suprafeţei, forma şi mărimea
particulelor), de structura stratului şi parametrii fluxului de gaz.
Conductibilitatea electrică influenţează foarte mult asupra filtruui electric. În
dependenţă de rezistenţa specifică, prafurile se împart în 3 grupe:
Prafuri cu rezistenţă mcă:  stratului<10 4 ohm centimetru ( *cm). La
sedimentarea particulelor lor la electrod, ele se descarcă brusc, ceea ce
poate duce la difuzia lor repetată.
Prafuri cu rezistenţa medie, dimensiunea prafului >10 4 -10 10 *cm.
Aceste prafuri sunt uşor captate în filtrele electrice, deoarece descărcarea
particulelor are loc în timpul necesar pentru acumularea stratului.
 Prafuri cu rezistenţa mare, dimensiunea prafului >10 10 *cm.
Captarea prafului acestei grupe în filtre electrice prezintă o mare
dificultate, deoarece particulele de praf formează în jurul electrodului un
strat poros izolator care iniţial îngreunează captarea particulelor de praf,
iar ulterior o face imposibilă.
4. capacitatea particulelor prafului de a se autoinflama.
Capacitatea particulelor prafului de a se inflama şi a forma amestecuri
detonate cu aerul.
În rezultatul suprafeţei mari de contact a prafului cu oxigenul din aer (1m 2 /g),
acesta are capacitatea de a se inflama şi a forma amestecuri explozive. Intensitatea
exploziei prafului depinde de proprietăţile lui chimice şi termice, de mărimea şi
forma particulelor, de concentraţia lor în aer, de conţinutul gazelor, de mărimea şi
temperatura sursei de aprindere, de conţinutul relativ al prafului inert. Concentraţia
minimal explozibilă a prafului suspendat în aer este de 200-500g/m 3 , maximală
de 700-800g/m 3 . Cu cât conţinutul oxigenului în amestecul de gaze este mai
mare, cu atât este mai mare posibilitatea şi puterea exploziei. Dacă conţinutul de
oxigen în norul de praf este de < de 16%, explozia nu poate avea loc.
Particulele de praf pot fi caracterizate şi prin alte prorpietăţi:
o Abrazivitatea.
o Umeditatea.
o Higroscopicitatea.
Eficacitatea captării particulelor. Gradul de purificare a gazelor (randamentul)
se exprimă prin raportul cantităţii prafului captat către cantitatea prafului care a
intrat în aparatul de purificare a gazelor cu şuvoiul de gaze într-un interval de timp.