VIRTÚTE, 

virtuți, s. f. 1. Însușire dominantă a caracterului, care îl face mai bun pe

individul uman, din punct de vedere moral, intelectual sau al unui tip specific de
activitate; integritate morală. ♦ Înclinație spre un anumit fel de fapte morale; calitate
morală
PRAXIOLOGÍE s. f. Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor
umane și a condițiilor eficacității acestora
VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p.
restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță,
însemnătate, preț, merit
AUTOEDUCÁȚIE s. f. Educație făcută de sine însuși
AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Faptul de a se autobserva; auto-observație,
introspecție
Bioetica a devenit o disciplină a eticii aplicate începând cu anii ’70, când practicile medicale au
început să se intereseze de o abordare morală a problemelor specifice domeniului medical.
Astfel a devenit imperioasă cerință a avea o metodă prin care să se găsească soluții la
problemele morale, sau metode prin care să se poată evalua alegerile morale ale personalului
din domeniul medical.