UNIVERSITATEA

FACULTATEA

SPECIALIZAREA

AUTORIZAȚIILE DE MEDIU

Coordonator științific,

Absolvent,

ORAȘ

2020

0
Cuprins

Lista figurilor…………………………………………………………………………………….. 3

Introducere…………………………..…………………………………………………………….4

CAPITOLUL I PRINCIPIILE PROTECȚIEI MEDIULUI .........................................................5

1.1 Introducere ................................................................................................................................5

1.2 Prezentarea succintă a principiilor protecției mediului..............................................................7

1.3 Principii adiţionale...................................................................................................................12

1.4 Modalităţi de implementare a principiilor ..............................................................................13

fundamentale şi a elementelor strategice

CAPITOLUL II EVALUAREA DE MEDIU..............................................................................13

2.1.Concept....................................................................................................................................13

2.2. Domeniile specifice avute în vedere de lege..........................................................................14

pentru evaluarea de mediu

2.3 Procedura de evaluare a riscului de mediu............................................ .................................16

Capitolul III  PROCEDURA EMITERE A .....................................................................24

AUTORIZAȚIEI INTEGRATE DE MEDIU LA

SPITALUL DE OBSTRETICĂ GINECOLOGIE

,,DR SALVATOR VUIA,, ARAD

3.1. Legislația privind prevenirea, ....................................................................................24

reducerea și controlul integrat al poluării

3.2.Solicitarea avizului de mediu.................................................................................................. 29

3.3 . Anunţul public pentru etapă de încadrare..............................................................................31

1
3.4 INSTALAȚIILE, MĂSURILE ŞI CONDIȚIILE ..................................................................41

DE PROTECȚIE A MEDIULUI

3.5 MONITORIZAREA MEDIULUI .........................................................................................42

3.6 MODUL DE GOSPODĂRIRE A ..........................................................................................43

DEȘEURILOR ȘI AMBALAJELOR

3.7 MODUL DE GOSPODĂRIRE A ....................................................47

SUBSTANȚELOR ȘI PREPARATELOR PERICULOASE

Concluzii .......................................................................................................................................49

Bibliografie ...................................................................................................................................50

2
Lista figurillor

Figura 2. 1 Procedura evaluării de mediu ;

Figura 2.2 Scala impactului de mediu ;

Figura 2.3 Mod de acţionare în cazul unor riscuri de mediu ;

Figura 2.4 Determinarea acceptabilităţii riscului .

3
Introducere

Tema lucrării este constituită din procedurile obținerii autorizațiilor de mediu pentru
diverse proiecte care afectează comunitățile umane. Importantă acestor documente este dată de
ultimile reglementări în domeniu, știut fiind faptul că, Uniunea Europeană are o politică foarte
strictă în ceea ce privește protecția mediului. După 1990 , România a intrat pe drumul alinierii la
normele europene în ceea ce privește modul de acțiune asupra mediului natural și a impactul
activităților umane asupra acestuia.

Protecția mediului ambiant reprezintă, în prezent, o condiție esențială pentru desfășurarea în

bune condiții a activității economice. Desigur există cazuri în care din dorința realizării unui
profit maxim se neglijează aspectele sociale, aspecte privind protecția mediului ambiant.

            Lucrarea cuprinde trei capitole care urmăresc principiile protecției mediului,prezentarea
acestora și modalitățile de implementare a lor , totodată cuprinde conceptul evaluării de
mediu,domeniile specifice pentru evaluarea de mediu și procedura de evaluare a riscului de
mediu, și nu în ultimul rând procedura de emitere a autorizației integrate de mediu la spitalul de
obstretică ginecologie „DR SALVATOR VUIA” Arad.

4
CAPITOLUL I PRINCIPIILE PROTECȚIEI MEDIULUI

1.1 Introducere

Principiile de drept - acele idei conducătoare ale conţinutului tuturor normelor juridice
-reprezint rezultatul unei experiențe sociale şi o reflectare a unor cerinţe obiective ale evoluţiei
societăţii, convieţuirii sociale și asigurării acelui echilibru necesar între drepturile unora şi
obligaţiile altora. Principiile dreptului mediului sunt acele reguli esenţiale de drept
pozitiv, care le conferă statutul de norme de conduită de maximă generalitate şi aplicabilitate, ce
stau la baza acestei ramuri de drept. În cazul dreptului mediului principiile prezintă
o mare importantă deoarece1 :

a) Normele dreptului mediului se găsesc în general într-o multitudine de izvoare,

principiile fiind acelea care asigură coeziunea internă a acestei ramuri a dreptului;
b) Dreptul mediului fiind o ramură nouă, dinamică şi evolutivă, trebuie să acopere
rapid problematica diversă a poluării şi, în cazul când încă nu au fost adoptate normele
juridice, se aplică principiile;
c) Principiile dreptului mediului joacă un rol important în cazul interpretării normelor
tehnice specifice materiei ecologice, care pot ridică dificultăţi de interpretare pentru
practicienii dreptului ;
d) Principiile au caracter juridic, economic şi decizional foarte complex,
în concordanță cu natură complexă a ramurii de drept;
e) Principiile acestei ramuri de drept sunt specifice, reprezentând argumente în favoarea
autonomiei dreptului mediului.

În Capitolul 1 intitulat : Principii şi dispoziţii generale, al OUG nr. 195/20052 se enunţă

următoarele principii fundamentale, înţelese că reguli generale ce guvernează reglementările
juridice privind protecţia mediului şi le direcţionează spre asigurarea unei dezvoltări durabile :
principiul integrării cerințelor de mediu în celelalte politici sectoriale; principiul precauţiei în
luarea deciziei; principiul acţiunii preventive; principiul reținerii poluanţilor la sursă; principiul
poluatorul plăteşte principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural; utilizarea durabilă a resurselor naturale; informarea şi participarea
publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiție în probleme de mediu ; dezvoltarea
colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.

5
Duţu M. , Tratat de dreptul mediului, Editura C.H.Beck, Bucureşti 2007, p. 141
2
OUG nr.195 / 2005 privind protecția mediului, M.Of. nr. 1196 din 30 decembrie 2005
 Aceste principii fundamentale sunt comune, fiind consacrate la nivel naţional, comunitar
(regional) şi internaţional, conferind dreptului mediului unitate, coerenta , stabilitate şi unicitate.

Alte principii sunt cele generale , specifice celor trei ipostaze principale ale dreptului
mediului: dreptul naţional ; dreptul comunitar (european); dreptul internaţional.

De exemplu, la nivel naţional, se consacra principiul general, potrivit căruia protecţia

mediului constituie un obiectiv de interes public major . O asemenea dispoziţie generala releva
valoarea social- juridica deosebita conferita ocrotirii mediului şi conservării resurselor naturale,
imprimând un caracter imperativ normelor de drept pertinente.3 Protecţia mediului, conform
acestui principiu, este o responsabilitate publica, o obligaţie a statului, ceea ce implica controlul
public asupra activităţilor de reglementare şi control în materie ecologica. Ca atare , exigentele
protecţiei mediului grevează desfaşurarea tuturor activităţilor şi constituie o obligaţie a tuturor
persoanelor fizice şi juridice.

Acest principiu general este reflectat şi de o serie de reglementari sectoriale ca: Legea apelor
nr. 107/19964 (protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabila a resurselor de apa sunt
acţiuni de interes general), Legea fondului cinegetic şi al protecţiei vânatului nr. 103/19965
(fondul cinegetic al României reprezinta o resursa naturala de interes naţional), Codul silvic din
2008 - Legea nr. 26/19966 (fondul forestier este un bun de interes naţional).

Principalele consecinte de ordin practic ale acestui principiu se refera la controlul legalitatii
activităţilor cu impact asupra mediului, instituirea unui serviciu public pentru protecţia mediului
şi existenta unei ordini publice ecologice.7

La nivel comunitar , în afara principiilor fundamentale, funcţionează ca principii generale:

principiul integrării considerentelor ecologice în toate politicile comunitare, principiul
subsidiarităţii , principiul participării.

La nivel internaţional, sunt statuare ca principii generale ale dreptului internaţional al

mediului : principiul informării şi cooperării între state, principiul sic utere tuo, principiul bunei
vecinătăţi , principiul responsabilităţii comune dar diferenţiate a statelor etc.
1.2 Prezentarea succintă a principiilor protecției mediului

Principiul integrării cerințelor de mediu în celelalte politici sectoriale

Acest principiu presupune decizii politice importante, dar şi colaborare între autorităţile de
mediu şi autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, care au la rândul lor atribuţii şi
responsabilităţi stabilite în legea mediului.8

Gestionarea unui sistem complex, cum este teritoriul unei ţări, sau o parte a acestui teritoriu ,
impune o abordare integrată, capabilă să recunoască interesele multiple ale utilizatorilor „care de
multe ori se suprapun/ întrepătrund, într-o manieră raţionala şi coordonată. Această impune,
printre altele şi o evaluare a impactului anumitor planuri/programe /proiecte în vederea utilizării
resurselor naturale în beneficiul social şi economic al generaţiilor actuale şi viitoare , fără
prejudicierea bazei existente de resurse şi prin asigurarea conservării proceselor ecologice. Tipul
de document care în unele state membre este considerat a fi un plan, este cel care stabileşte
modul în care este propusă implementarea unei scheme sau a unei politici.

Acestea pot fi, de exemplu, planuri de utilizare a terenului care stabilesc modul în care va
avea loc dezvoltarea, ori prevăd reguli sau linii directoare referitoare la tipul de dezvoltare care
corespunde unei anumite zone, sau determină criteriile care trebuie luate în considerare pentru
dezvoltarea ulterioară.9

A. Principiul precauției in luarea deciziei

Prevede luarea de măsuri de precauţiei atunci când o activitate ameninţă să afecteze

mediul sau sănătatea umană, chiar dacă o relaţie cauză -efect nu este deplin dovedită ştiinţific ;

Consacrat prin art. 3b din OUG nr.195/2005, principiul precauţiei în luarea deciziei a fost
enunțat pentru prima dată cu prilejul Celei de -a ÎI-a Conferinţe internaţionale asupra protecţiei
Marii Nordului, Londra, 1987. Ulterior, la nivel comunitar Tratatul de la Maastricht (1993)
consacrat principiul precauţiei în art. 130 R, ce permite statelor europene să acţioneze în justiţie
fără a aştepta că toate probele ce privesc existența pericolului pentru mediu să fie dovedite
ştiinţific .

7
8
Barossi Lodovico, La teoria generale delle obligazione, vol. II, Le Fonti, Milano 1964, p. 64
9
Lupan Ernest, Dreptul Mediului, Editura Lumina Lex, vol. I 1996, vol. II 1997, p. 154
 Precauţia reclamă deci că măsurile de ocrotire a mediului să fie adoptate, chiar dacă nici
o pagubă nu se prefigurează în viitorul apropiat. Sub aspectul probei, sarcina efectuării acesteia
revine celui ce susţine că activitatea pe care o va desfăşura nu va avea nici un impact
semnificativ asupra mediului. În acest sens, principiul precauţiei a apărut ca o recunoaştere a
incertitudinii ce afectează studiile de impact asupra mediului.

La noi în ţară acest principiu este în faza incipientă de recunoaştere, fiind completat cu un
alt principiu fundamental, cel al prevenirii riscurilor ecologice şi producerii daunelor, prevenirea
implicând precauţia, dar nereducându -se la această. În esenţa, acest principiu specific legislaţiei
comunitare de mediu înseamna că absența de certitudine nu trebuie să întârzie adoptarea de
măsuri ce au că scop prevenirea producerii de pagube ecologice grave şi ireversibile.10

Principiul acţiunii preventive - e mai bine să previi decât să combaţi;

Practică în domeniul ecologic a demonstrat că cea mai bună strategie de mediu constă în
a preveni producerea daunelor ecologice, mai degrabă decât de a se proceda la repararea lor,
după ce s- au produs. Sub formă măsurilor de gestiune a riscului cunoscut , principiul este
prezent în dreptul internaţională, fiind evocat și în jurisprudenţa Curţii internaţionale de justiţie ,
care a statuat că în domeniul protecţiei mediului, prevenţia şi vigilența se impun mai ales că
urmare a caracterului adesea ireversibil al prejudiciilor cauzate mediului şi a limitelor inerente
ale acţiunilor de reparare a acestora.

Legislaţia româneasca consacră principiul acţiunii preventive că principiu fundamental al

dreptului mediului art. 3 lit. c, că principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii
daunelor . Aplicarea acestui principiu reclamă, pe de o parte, reglementarea unor obligații cu
caracter preventiv , iar pe de altă parte, promovarea unor activităţi care să conducă la evitarea
producerii unor modificări negative privind calitatea mediului. În acest scop se folosesc
proceduri administrative , precum : studiul de impact sau autorizaţia de mediu, menite să prevină
şi să împiedice desfaşurarea unor activităţi antropice, ce pot afecta calitatea mediului sau
instituirea unui regim special pentru activităţi periculoase (deşeuri toxice, substanţe radioactive
etc.).

B. Principiul reţinerii poluanţilor la sursă

8
10
Despaux M., Droit de l’environnement, Paris 1980, p. 152
11
Standardele: SR EN 196-1, SR EN 196-3+A1, SR EN 196-6, SR ISO 11508, Standardul SR ISO 5667, STAS
2633-76, STAS 6953-81, p. 142
 Acest principiu cere că acţiunile ce se întreprind pentru reducerea poluării să aibă că ţel
acțiunea asupra cauzelor și nu a efectelor. Acţiunea la sursă de poluare are şi mai multe metode
de rezolvare, metode ce aduc și beneficii economice prin valorificarea superioară a resurselor.11

9
10
Despaux M., Droit de l’environnement, Paris 1980, p. 152
11
Standardele: SR EN 196-1, SR EN 196-3+A1, SR EN 196-6, SR ISO 11508, Standardul SR ISO 5667, STAS
2633-76, STAS 6953-81, p. 142
 Modalităţile de implementare pot fi: rezolvarea, pe niveluri de competentă, a problemelor
de mediu, în funcţie de amploarea acestora ; introducerea şi utilizarea pârghiilor şi
instrumentelor economice stimulative sau coercitive; stabilirea şi urmărirea realizării
programelor pentru conformare , reabilitarea zonelor afectate de poluare ; încurajarea
implementării sistemelor de management şi audit de mediu; înlăturarea cu prioritate a
poluanţilor care periclitează nemijlocit si grav sănătatea oamenilor. 

C. Principiul poluatorul plăteşte

Acest principiu a fost formulat pentru prima oară de Organizaţia pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică (OCDE ) în 1972, având că semnificaţie cerința imputării poluatorului a
costurilor de mediu, considerate că externalităţi.12  Aceste costuri externe de obicei nu sunt
suportate de cel ce poluează, ci de întreaga societate. Pentru a se corectă această inechitate,
costurile legate de poluare se internalizează la producător, pe calea recunoaşterii juridice a
principiului poluatorul plăteşte. În acest fel, poluatorul plăteşte măsurile luate pentru satisfacerea
cerințelor standardelor de mediu în vigoare.

Evaluarea monetară a costurilor externe legate de mediu se dovedeşte a nu fi totdeauna

facilă, datorită metodologiei complicate, ceea ce face că acest principiu să nu se aplice cu
strictețe. OUG nr. 195/2005 vizează principiul poluatorul plătește atunci când stabilește că
modalitate de implementare a principiilor generale introducerea pârghiilor economice stimulative
sau coercitive. În acest sens, legea prevede scutirea de impozit şi compensarea deţînătorilor de
terenuri supuse unui regim de protecţie (prin declararea de arii protejate)) sau acordarea de
reduceri sau scutiri de impozite şi taxe titularilor de activităţi ce înlocuiesc substanţele
periculoase în procesele tehnologice sau care investesc în tehnologii curate (ce afectează mediul
mai puţîn).

Pentru a se internaliza costurile externe (externalităţi ) legate de protecția mediului, adică

suportarea de către cel ce poluează a costurilor de mediu, autorităţile competențe apelează la:
taxe de poluare , mecanisme de compensare economică sau crearea fondului de mediu.

Acesta este un instrument economico -financiar, destinat finanţării obiectivelor prioritare,

de interes public major, din Planul naţional de acţiune pentru protecţia mediului.

10
12
Zaharia C., Elemente de chimia mediului acvatic, Ed. Performantica, Iaşi, 2011, p. 15
 Fondul de mediu este extrabugetar, având că surse de constituire:

a) sumele încasate cu titlul de taxe, de către autorităţile de mediu pentru emiterea

acordurilor şi autorizaţiilor de mediu ;
b) taxele percepute pentru exploatarea unor resurse naturale (nisip , balast, argilă etc.13);
c) taxa de poluarea atmosferei, a apelor, a solului etc., precum: taxa pentru utilizarea în
instalaţii de ardere a combustibililor cu un conţinut bogat de sulf; taxa pentru
comercializarea pe piaţa internă a produselor cu potenţial toxic (pesticide etc.); taxa
pentru rerecuperarea ambalajelor ; taxa pentru rerecuperarea bateriilor de acumulatoare
uzate; taxa pentru rerecuperarea anvelopelor uzate; taxa pentru rerecuperarea uleiurilor
minerale uzate; taxa pentru ocuparea terenurilor cu deşeuri ; taxa pentru poluarea sonoră
etc. ;
d) donaţii şi sponsorizări pentru ocrotirea mediului.

Din păcate, acest principiu fundamental este un instrument juridic ce determina finanţarea
politicilor de mediu la nivel naţional şi mai puţîn obligarea celor responsabili să- și asume
consecinţele acţiunii lor în defavoarea mediului.14

D. Principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului

biogeografic natural

Obiectiv fundamental al protecţiei mediului, conservarea urmăreşte gestiunea durabilă a

patrimoniului natural, care să-i aşigure perenitatea. Conform Strategiei mondiale de conservare a
naturii, elaborată de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN) în 1980,
conservarea presupune: menţinerea proceselor ecologice esenţiale şi a ecosistemelor ce
reprezintă suportul vieţii; prezervarea diversităţii genetice, specifice unui anumit areal; utilizarea
durabilă a speciilor , cu o atenţie specială acordată speciilor pe cale de dispariţie sau amenințate
cu dispariţia15.

Consiliul Europei a publicat în 1990 Strategia europeană de conservare, ce are în vedere

promovarea păstrării integrităţîi structurale şi funcţionale a capitalului natural, împreuna cu
întregul ansamblu de factori ce îi asigură şi condiţionează perenitatea . În cadrul politicilor de
mediu trebuie să se acorde întâietate strategiilor preventive , în defavoarea celor corective.

11
13
Ecologie şi protecţia calităţii mediului. Constantin M. , M. Dumitraşcu, R.A. Iliuţă. Bucureşti, Editura Balneară,
2011, p. 86
14
Ursoiu I., Analiza apei, Editura Politehnica Timişoara, 2004, p. 171
15
C. Zhang, Fundamentals of Environmental Sampling and Analysis, John Wiley & Sons, 2015, p. 157
 Consacrat prin art. 3F din OUG nr.195/2005, acest principiu este formulat că principiul
conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural. Potrivit art.
134 (2) lit. e din Constituţie, statul trebuie să aşigure, printre altele, refacerea şi ocrotirea
mediului înconjurător , precum şi menţinerea echilibrului ecologic.

În viziunea legiuitorului, conservarea semnifică protecţia ecosistemelor naturale ,

prezervarea biodiversităţii ( diversităţii genetice ) şi gospodărirea durabilă a patrimoniului
natural. Ea implică, printre altele , instituirea de arii protejate şi declararea de monumente ale
naturii, în scopul conservării biodiversităţii specifice țării noastre .

E. Utilizarea durabilă a resurselor naturale

Reprezintă o modalitate a ritmului de consum a acestora care să permită regenerarea , față

de cele ne-regenerabile şi folosirea tehnologiilor de creştere a eficienței energetice .

Este definită că utilizare a serviciilor şi a produselor conexe care să răspundă necesităților

de baza şi care îmbunătăţesc calitatea vieţii , în timp ce se reduce la minim utilizarea resurselor
naturale şi a materialelor toxice, a emisiilor deşeurilor şi poluanţilor de -a lungul ciclului de viață
al serviciului sau produsului pentru a nu pune în pericol nevoile generaţiilor viitoare (Ministerul
Mediului din Norvegia, simpozionul de la Oslo privind utilizarea durabilă a resurselor, 1994).16

În 1999, Ghidul pentru protecţia consumatorului emis de ONU include un capitol

Promovarea utilizării durabile a resurselor. Utilizarea durabilă este diferită în țările în curs de
dezvoltare față de cele dezvoltate. În țările în curs de dezvoltare, unde de multe ori nu sunt
resurse accesibile suficiente pentru a satisface nevoile de baza, utilizarea durabilă are că obiectiv
folosirea mai eficientă a resurselor. Exemplele includ creşterea accesului la energie prin
intermediul tehnologiei pentru energie regenerabilă şi curată şi utilizarea pădurilor pentru energie
„hrană şi construcţie astfel încât pădurile să nu fie afectate ireversibil şi să se poată regenera . În
țările dezvoltate , unde utilizarea resurselor este excesivă, risipitoare şi ineficientă, accentul se
pune pe modificarea modelelor de consum pentru a realiza reducerea utilizării de materiale şi
energie , precum şi reducerea consumului unei unităţi funcţionale Un exemplu ar fi schimbarea
preferințelor utilizatorului către produse ecologice, care necesită mai puţine resurse şi au un
impact asupra mediului redus față de produsele agricole convenţionale .

12
16
P. Patnaik, Handbook of Environmental Analysis, CRC Press, 1997, p. 190
 F. Informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie
în problemele de mediu

Informarea şi participarea la decizie apar că drepturi ale participării, iar accesul la justiţie,
garanţia realizării lor. Este concepţia promovată la nivel internaţională de Convenţia de la
Aarhus (1998) şi diseminată în plan naţional pe calea ratificării sale, care plasează informarea şi
participarea că drepturi procedurale (garanţii) de realizare a semnificaţiilor dreptului
fundamental la mediul sănătos şi durabil. Potrivit documentului, cetăţenii trebuie să aibă acces la
informaţie, să fie îndreptăţiţi de a participa la luarea deciziei şi să poată avea acces la justiţie în
probleme de mediu pentru a fi în măsura să valorifice dreptul lor de a trăi într-un mediu sănătos
şi de a îndeplini îndatorirea concomitentă și corelativa de a proteja şi de a ameliora mediul în
interesul generaţiilor prezente şi viitoare.

G. Dezvoltarea colaborării internaționale pentru protecția mediului

Principalul vector politic al ţării este integrarea în comunitatea europeană .17 Cooperarea

internațională eficientă contribuie la soluţionarea problemelor de mediu la nivel naţional.

Este importantă armonizarea politicii naţionale şi internaţionale cu noile realități prin

promovarea unui climat de cooperare loială şi solidaritate. Aceste colaborări sunt elemente
prioritare pe ordinea de zia comunităţii internaţionale.

1.3 Principii adiţionale

În lămurirea şi detalierea semnificaţiilor generale ale principiilor fundamentale enumerate

un rol important îl au o serie de reguli tehnice de implementare , numite şi principii adiţionale,
precum: aplicarea celei mai bune tehnologii disponibile (best available technology - BAT);
aplicarea celei mai bune tehnologii disponibile care nu implică costuri exagerate (best available
technology not entailing excessive cost - BATNEC); cele mai bune practici de mediu (best
environmental practices — BEP); cea mai bună opțiune practică în interesul mediului (best
practicable environmental option - BPEO).

Acestea vizează realizarea în practică a unor principii fundamentale că: cel al prevenirii,
precauţiei sau poluatorul plăteşte şi urmăresc, atunci când nu se poate evita poluarea mediului,
limitarea și reducerea intenşităţii consecinţelor nefaste, precum şi evitarea efectelor secundare.18

13
17
A.L. Ryan, A. Yeow, L. Swain and T. Webber, Water sampling procedures, safety and quality assurance,
Province of British Columbia, Canada, 2018, p. 173
18
S. N. Ghosh, Advances in cement technology: chemistry, manufacture and testing, Tech Books International, New
Delhi, India, 2017, p. 17
 1.4 Modalităţi de implementare a principiilor fundamentale şi a elementelor
strategice

Art. 4a-s al OU, nr. 195/2005(modificată prin legea nr .2652006)19 stipulează care sunt
modalităţile de implementare a principiilor dreptului mediului: prevenirea şi controlul 19 integrat
al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile cu impact
semnificativ asupra mediului; adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerințelor de
mediu; efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobări planurilor şi programelor ce pot avea un
impact semnificativ asupra mediului ; introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor
economice stimulative sau coercitive; promovarea de acte normative armonizate cu
reglementările europene şi internaţionale în domeniu; stabilirea şi urmărirea realizării
programelor pentru conformare; crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii
mediului; recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei
ecologice; menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului; reconstrucţia ecologică a zonelor afectate
de poluare; încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu; educarea şi
conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia la procesul de luare a deciziilor
privind mediul ; dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru conservarea habitatelor
naturale , că parte integrantă a reţelei ecologice europene - Natură 2000.

CAPITOLUL II EVALUAREA DE MEDIU

2.1.Concept

Evaluarea de mediu constituie un ‘instrument cheie al politicii de mediu şi face obiectul

instituirii unui cadru de reglementare la nivel international, european, national si local pentru
autorizarea unor planuri, programe si proiecte de dezvoltare care să faciliteze şi să permită
stabilirea efectelor generate asupra sănătăţii oamenilor și mediului.

            În România, acest cadru de reglementare a fost recent actualizat şi armonizat cu legislaţia
Uniunii Europene în acest domeniu, prin modificarea și completarea Legii protecției mediului nr
1137/1995 republicată și adoptarea unui mumăr de acte normative noi în materie şi/sau cu
relevanţă pentru procesul de evaluare a mediului.20 Legea protecţiei mediului în forma
modificată şi completată de OUG nr. 191/12002, stabileşte definițiile termenilor ei: evaluare de
mediu, autorizare, anumite planuri si programe si raport de mediu.
14
19
L. Svarovsky, Powder testing guide: methods of measuring the physical properties of bulk powders, Elsevier
Applied Science, 2007, p. 188
20
Duţu M. , Tratat de dreptul mediului, Editura C.H.Beck, Bucureşti 2007, p. 17
 Evaluare de mediu -elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a
autorităţilor competențe implicate în implementarea anumitor planuri și programe, luarea in
considerare a raportului de mediu și a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi
asigurarea informării asupra deciziei luate, conform legislaţiei în vigoare.

Autorizare - Parcurgerea etapelor procedurale având drept  scop obţinerea avizului,

acordului şi/sau a autorizaţiei de mediu.21

Anumite planuri şi programe - Planurile şi programele, inclusiv cele cofinanțate de

Comunitatea Europeană, precum şi modificările acestora, care se supun adoptării de către
autorităţile publice la nivel național, regional sau local și care sunt pregătite de  aceste autorităţi
în vederea adoptării de Parlament sau de Guvern printr-o procedură legislativă și care sunt
impuse prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative.

Raport de unediu - Parte a documentaţiei anumitor planuri sau programe, care identifica,
descrie şi evaluează efectele posibile asupra mediului ale aplicării acestora şi alternativele sale
raționale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă.

Scopul evaluării de mediu este acela de a integra obiectivele şi cerinţele de protecţie a

mediului în etapele de pregătire şi adoptare a anumitor planuri şi programe de dezvoltare , care
pot avea efecte semnificative asupra mediului.

2.2. Domeniile specifice avute în vedere de lege pentru evaluarea de mediu

Domeniile specifice avute în vedere de lege pentru evaluarea de mediu a anumitor planuri
și programe sunt: amenajarea teritoriului şi urbanism , utilizarea terenurilor agricole şi silvice,
piscicultură , transportul , energia, industria, inclusiv activitatea de extracţie a substanţelor
minerale utile, gospodărirea deşeurilor, gospodărirea apelor, electro- comunicațiile,
turismul.22 Pentru planurile şi programele referitoare la activităţile menţionate mai sus, rezultatul
evaluării de mediu este cuprins în raportul de mediu care se anexează la planul sau programul
înaintat spre aprobare la nivel național , regional sau local.

Că urmare a efectuării evaluării de mediu şi analizării raportului de mediu, autorităţile

competențe emit aviz de mediu pentru anumite planuri și programe, aviz care are aceeași
valabilitate că şi planul sau programul pentru care s-a emis. Avizul de mediu condiţionează
aprobarea planurilor şi programelor în domeniile menţionate , la orice nivel ierarhic.
15
21
Bouckara B. , La responsabilite civile comme base institutionelle d’une protection spontanee de l’environnement,
p. 120
22
Preda Godeanu S. , Ecologie aplicată, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2013, p. 76
 Legea protecţiei mediului defineşte  avizul de mediu că fiind actul tehnico-juridic eliberat
în scris de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor
privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării.23

Emiterea avizului de mediu pentru adoptarea anumitor planuri şi programe este de

competență exclusivă a autorităţilor pentru protecţia mediului la nivel central și teritorial.24

Conform Legii protecţiei mediului , la propunerea autorităţii publice centrale pentru

protecţia mediului, Guvernul stabileşte prin hotărâri: procedura de evaluare de mediu; structura
raportului de mediu ; condiţiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri şi programe,
inclusiv cele cu efecte transfrontaliere. Evaluarea riscului implică estimarea (incluzând
identificarea pericolelor, amploarea efectelor potenţiale şi probabilitatea unei manifestări
periculoase ) şi calcularea riscului (incluzând cuantificarea importanţei pericolelor şi
consecinţelor pentru persoane şi/sau pentru mediul afectat ).

Figura 2. 1 Procedura evaluării de mediu

(www.google.ro)

16
23
Anghel I. M., Deak Fr., Popa M. F., Răspunderea civila, Editura Stiinţifică, Bucureşti 1970, p. 63.
24
Pricope F., Pricope, L., Poluarea mediului şi conservarea biodiversităţii. Ed. Rovimed Publisheres., Bacău, 2007,
p. 107
2.3 Procedura de evaluarea riscului de mediu

2.3.1. Definiție

Studiul de risc este cerut de către autoritatea de mediu atunci când s- a dovedit că există o
poluare semnificativă pe un anumit amplasament.25

Condiţiile ce trebuie îndeplinite sunt stipulate în anexele A.4, A.4.1 şi A.4.2 ale Ordinului
nr. 184/1997. În anexă A.4 evaluarea riscului este definită drept un proces menit să identifice,
analizeze şi controleze pericolele induse de prezenţa unor substanţe periculoase.

Factorii evaluării riscului ţîn de triada sursă -cale-receptor şi sunt: Pericol/sursă (poluanți,
toxicitate, efecte particulare ); Calea de acţionare (drumul de la sursă la ţintă); Țintă /receptor
(obiectivele asupra cărora se acţionează ).26

Riscul este definit că fiind probabilitatea apariţiei unui incident cu efect negativ într-o
perioadă specificată . Evaluarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza că toate riscurile la care
este supus omul, realizările sale şi desigur mediul sunt într- o relaţie biunivocă într-o regiune
dată , pot fi sistematic identificate, analizate şi evaluate se pot face opţiuni raţionale asupra
modului de reducere a riscului, asupra costului social şi economic al acestuia, a beneficiilor
reducerii riscului, a costurilor asociate, asigurându-se baza unei gestionări integrate şi sigure a
mediului.

Gravitate

Figura 2.2 Scala impactului de mediu

17
25
Lupan E. , Dreptul Mediului, Editura Lumina Lex, vol. I 1996, vol. II 1997, p. 130
26
Marinescu D. , Dreptul mediului înconjurător, Editura Sansa-SRL, 1996, p. 57
 (www.google.ro)

18
10
Despaux M., Droit de l’environnement, Paris 1980, p. 152
11
Standardele: SR EN 196-1, SR EN 196-3+A1, SR EN 196-6, SR ISO 11508, Standardul SR ISO 5667, STAS
2633-76, STAS 6953-81, p. 142
 Obiectivele evaluării riscului constau în identificarea: surselor de agenţi poluanţi şi
pericolul de manifestare ; mecanisme şi procese prin care se poate realiza riscul; căile de
transmitere şi de transfer a riscului; măsuri pentru prevenirea manifestării riscului la un nivel
acceptabil; măsuri pentru reducerea efectelor după manifestarea riscului.

Evaluarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza că toate riscurile la care este supus
omul şi mediul într-o regiune dată, pot fi sistematic identificate , analizate şi evaluate, în aşa fel
încât să se poată face opţiuni raţionale asupra modului de reducere a riscului, asupra costului
social şi economic, a beneficiilor reducerii riscului, a costurilor asociate , asigurându -se baza
unei gestionări integrate şi sigure a mediului.27

Gestionarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza că toate fazele de gestionare:

localizarea, prevenirea, diminuarea, protecţia şi elementul instituţional pot fi exploatate într-un
mod holistic şi complementar, astfel că resursele procesului de gestionare să fie optimizate. Deşi
„evaluarea şi gestionarea integrată a riscului ecologic necesită luarea în considerare a tuturor
riscurilor, nivelul de detaliere în fiecare caz poate varia în funcţie de priorităţile prestabilite.

2.3. 2 Tipuri şi surse de risc

Toate activitățile umane sunt posibile surse de risc, dar în contextul evaluării şi
gestionării integrate a riscului, următoarele constituie cele mai relevante tipuri şi surse de risc:
emisii continue în aer, apă şi pe sol provenite de la industrii şi activităţile asociate;

a) evacuări accidentale ale substanţelor periculoase provenite din instalaţiile

industriale şi care au un efect negativ asupra sănătăţii și mediului (focuri, explozii,
manipulări de substanţe periculoase , depozitare de substanţe periculoase etc) ;
b) sistemele de transport constituie surse continue de emisii, transportul substanțelor
periculoase poate cauza accidente cu consecinţe pentru sănătate şi mediu. În
context, transportul se referă la transferul materialelor pe cale ferată, şosele ,
conducte şi pe apă ;
c) surse naturale de accidente: cutremure, furtuni, inundaţii, erupții şi care se pot
suprapune peste sursele de risc produse de om;
d) activităţi agricole care afectează sănătatea şi mediul: împrăștierea de
îngrăşăminte, insecticide şi ierbicide care contaminează solul, apele subterane şi
de suprafață Activităţile agricole pot consumă mari cantităţi de apă, ducând la
aridizarea eroziunii solului ;
19
27
Despaux M., Droit de l’environnement, Paris 1980, p. 60
 e) urbanizarea şi infrastructură asociată este o sursă de perturbare a mediului
generatoare de poluare.

20
10
Despaux M., Droit de l’environnement, Paris 1980, p. 152
11
Standardele: SR EN 196-1, SR EN 196-3+A1, SR EN 196-6, SR ISO 11508, Standardul SR ISO 5667, STAS
2633-76, STAS 6953-81, p. 142
2.3.4. Subiecții riscului

Țintele riscului sunt mai întâi indivizii care locuiesc în zona studiată: copiii și
bătrânii.28 Indivizii cu diverse alergii și boli sunt cei mai sensibili la diverse contaminări. Cei
aflăţi în afară zonei propriu- zise de risc pot fi afectaţi, datorită transportului de poluant prin aer ,
cursuri de apă şi prin produse agricole.

Sistemele ecologice care se află în zona afectată sunt şi ele supuse riscului. Dispariţia
unei specii poate produce dereglarea întregului lanţ trofic.

În al treilea rând sectorul economic poate deveni ţinta riscului. Un accident la o instalaţie
industrială poate produce distrugerea altora din vecinătate.

Delimitarea zonei depinde desigur de particularităţile ei fiind într- o oarecare măsură

inevitabil arbitrară.

Zona va fi selectată pentru caracteristicile ei fizico- geografice şi industrial- economice şi

nu după granițe administrative; se va ţine seama de instalaţiile şi sitemele existente, precum și de
potenţialul zonei care poate fi direct afectat. În s delimitarea zonei trebuie să ţinem seama de
sistemul de transport pentru mişcarea materialelor periculoase ; efectele pe care le pot avea unele
surse de risc potenţial, dincolo de zona din imediată apropiere .29  În acest caz se va lua în
conşiderare atât efectele locale, cât şi cele globale .

2.3.5. Informaţii de bază asupra zonei

Concentraţiile medii şi maxime ale poluanţilor SO2, NO2, CO2, pulberi şi ale altor
poluanţi atmosferici proveniţi din procese industriale. APĂ: Calitatea apei incluzând aici şi
calitatea apei potabile. SOL: Depozitarea produselor care conţin acizi, nitrați, metale grele etc.

Informaţii generale : Densitatea populaţiei şi distribuţia ei ; Rutele principale de transport ;

Topografia zonei ; Rețeaua hidrografică ; Date climatice şi meteorologice ; Folosirea actuală şi
în perspectivă a zonei ; Localizarea instalaţiilor industriale.

21
28
Martin G. Y., La responsabilite civile par les faits de pollution, p. 165
29
Standardele: SR EN 196-1, SR EN 196-3+A1, SR EN 196-6, SR ISO 11508, Standardul SR ISO 5667, STAS
2633-76, STAS 6953-81, p. 164
 Tipuri de activități care se iau în considerare

Se va întocmi o listă cu tipurile de activităţi care pot fi expuse riscului, făcându-se

o  detaliere ulterioară a fiecărui tip de activitate generatoare de astfel de fenomene.

La modul general aceste activităţi sunt: agricultură; industria biochimică şi

farmaceutică; sectoare ţînând de industria militară; sectorul alimentar ; distribuţia gazelor; uzine;
metalurgie; minerit Și extracție; domeniul nuclear; industria chimică şi petrochimică ; reţele de
transport pentru petrol; sectorul energetic şi de distribuţie; depozitări şi transport; tratarea şi
depozitarea reziduurilor .

Tehnicile de identificare a riscului au rezultat, în cea mai mare parte , din

observaţiile făcute în procesul de exploatare a uzinelor sau în fazele de proiectare a instalaţiilor
şi se împart în trei categorii:

Categoria 1 — Metode comparative

● Metodă listei de verificare a procesului ;

● Metodă reviziei de siguranţă ;
● Metodă rangului relativ ;
● Analize preliminare ale riscului

Categoria ÎI- Metode fundamentale

● Studiul de risc al funcţionării (HAZOP) ;

● Analiză WHAT IF (ce ar fi dacă) ;
● Modul de defectare şi analiză efectului (FMEA ) ;

Categoria III — Metodele diagramelor logice

● Analiză arborelui de eroare ;

● Analiză arborelui de evenimente ;
● Analiză cauze –efect ;
● Analiză erorii umane;

22
30
Ecologie şi protecţia calităţii mediului. Constantin M. , Mioara D. , R.-A. Iliuţă. Bucureşti, Editura Balneară,
2011, p. 195
 Definirea riscului se poate face prin stabilirea unei relaţii de dependenţă fata de
probabilitatea de apariție (P) și gravitatea fenomenului (G) conform relaţiei:

R=PXG

Interpretarea grafică conduce la trasarea câmpurilor de risc.30 Se observă poşibilă delimitare a

trei zone: zona de risc neglijabil în care nu trebuie acționat; este necesară menţinerea unei stări
de supraveghere; zona de risc inacceptabil; trebuie acționat energic pentru a reduce probabilitate
Sau gravitatea fenomenului; zona de risc în care trebuie avute în vedere promovarea unor seturi
de măsuri și acţiuni care treptat să scadă amploarea riscului. În marea majoritate a cazurilor
evaluarea riscului poate deveni şi o problemă abordabilă economic prin estimarea raportului
dintre efectele dăunătoare (D) şi efectele profitabile (B) conform relaţiei:

R= PA (D-B)

Pentru fiecare dintre parametrii implicaţi se pot alcătui scări de probabilitate şi scări de
gravitate după cum urmează:

P = 1 - probabilitate nesemnificativă

P = 2 - probabilitate mică

P = 3 - probabilitate medie

P = 4 - probabilitate asigură

P = 5 - probabilitate foarte asigură

G = 1 - gravitate nesemnificativă

G = 2 - gravitate mică

G = 3 - gravitate medie

G = 4 - gravitate mare

G = 5 - gravitate foarte mare

23
30
Ecologie şi protecţia calităţii mediului. Constantin M. , Mioara D. , R.-A. Iliuţă. Bucureşti, Editura Balneară,
2011, p. 195
De aici rezultă şi scări de risc:

R = 1 - risc nesemnificativ

1< R< 4- risc mic

4<R<9- risc mediu

9 <R < 16 - risc mare

16 <R < 25 - risc foarte mare

Analiză de risc, în măsura în care este privită cu realism , constituie la un moment dat şi o
analiză din punct de vedere a acceptabilităţii riscului.

În acest sens semnificativă este schemă din analiză apelor 31 Desigur că acceptabilitatea

sau nu a riscului este determinată de : amploarea pericolului (uman, material); mărimea zonei de
influenţă; efectele directe şi indirecte ; capacitatea economiei de a lua măsuri preventive ;
capacitatea societăţii de a avea reacţii rapide de răspuns. O astfel de analiză trebuie să ofere
instrumente pentru o gestionare eficientă a riscului.

Această poate fi privită din două puncte de vedere:

I. gestionarea riscului, poşibil să apară de la o sursă cunoscută pe o cale de transmitere

identificabilă şi un receptor cunoscut (de exemplu o zonă contaminată cu substanţe
petroliere, care pot afecta o sursă subterană de apă, ce aşigură apă unei localităţi). În
acest caz decizia constă în momentul intervenţiei ; tipul de intervenţie (izolare ;
remediere), amploarea intervenţiei etc.32
II. gestionarea riscului înţeles că incident- hazard (cutremur, explozie, tornadă, incendiu
natural, inundație etc). În aceste cazuri societatea trebuie să acţioneze conform graficului
din în 1.

Se observă că există momente specifice de acţiune: înainte de incident; în timpul

incidentului; imediat după incident; după incident (Fig.2.3.).33  De modul cum se acţionează
înainte de apariţia riscului - înţeles că hazard - depinde dacă pierderile materiale, umane sau de
mediu vor fi de dimensiunea unui incident sau a unui dezastru.

24
31
Ursoiu I., Analiza apei, Editura Politehnica Timişoara, 2004, p. 180
32
C. Zhang, Fundamentals of Environmental Sampling and Analysis, John Wiley & Sons, 2015, p. 50
33
L.H. Keith, Environmental Sampling and Analysis: A Practical Guide, Lewis Publishers, 2011, p. 139
Figura 2.3 Mod de acţionare în cazul unor riscuri de mediu

(www.google.ro)

25
 Dacă în timpul incidentului sau la diferite momente, după manifestarea lui, societatea este
pregătită să acţioneze eficient, prompt, coordonat, având asigurate resursele umane şi materiale
necesare, atunci urmările fenomenului vor fi minime şi vor dovedi că aceea colectivitate este
pregătită să gestioneze eficient riscul.

Figura 2. 3. 5b Determinarea acceptabilităţii riscului (www.google.ro)

Figura 2.4 Determinarea acceptabilităţii riscului

(www.google.ro)

26
Capitolul III  PROCEDURA EMITERE A AUTORIZAȚIEI INTEGRATE DE MEDIU LA

SPITALUL DE OBSTRETICĂ GINECOLOGIE ,,DR SALVATOR VUIA,, ARAD

3.1. Legislația privind prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluării

3.1.1 Legislația

Directiva 96/61/EC ale cărei preverderi au fost transpuse prin Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea , reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată
prin Legea nr. 645/2002.

● Instrumente legislative directe pentru implementare:

- OMAPM nr. 890/2002 stabileşte Serviciul IPPC în cadrul MAPM.

- OMAPM nr. 1144/2002 privind stabilirea Registrului privind poluanţii emişi în mediu de
activităţile aflate sub incidenţa prevederilor OUG 34/2002, aprobată prin Legea 645/2002.

- OMAPM nr. 860/2002, pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi
emiterea acordului de mediu.

- HG nr. 918/2002, privind aprobarea procedurii cadru pentru Evaluarea Impactului asupra
mediului (EIA)

- OMAPAM nr. 818/2003 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de

mediu.

● Calitatea aerului.Inumerotat cALITĂȚILe

- Legea nr. 655/2001 pentru aprobarea OUG nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei.

● Calitatea apei

- HG 118/07.02.2002, Hotărâre privind aprobarea Programului de acţiune pentru reducerea

poluării mediului acvatic şi a apelor subterane, cauzate de evacuarea unor substanţe periculoase.

- HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediu acvatic
a apelor uzate.

● Deşeuri

● Directive UE.

27
- Directiva 89/369 referitoare la prevenirea poluării aerului în instalaţiile noi de incinerare a
deşeurilor municipale.

-Directiva 94/67/EC referitoare la incinerarea deşeurilor periculoase. Înlocuite cu 2000/ 76

privind incinerarea deşeurilor.

- Directiva 75/442 referitoare la deşeuri, amendată cu Directiva 91/156.

-Directiva 91/689 referitoare la deşeurile periculoase

- Directiva 99/31/CE privind depozitarea deşeurilor

● Legislaţie naţională

- HG nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor.

- OUG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor aprobată prin Legea nr. 426/2001, cu modificările
şi completările ulterioare (OUCG nr. 61/2006 aprobată cu completări şi modificări de Legea nr.
27/2007), completată şi modificată de legea 211/2011

- Legea nr. 426/2001 privind regimul deşeurilor

- HG nr. 162/2002 Depozitarea deşeurilor.

- HG nr. 856/.2002 — Hotărâre privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei
cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.

● Evaluarea impactului

● Legislație națională

- HG. nr. 918/2002 privind procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului $1 pentru
aprobarea listei proiectelor publice sau private care se supun procedurii.

- OMAPM nr. 860/2002 privind procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi de

emitere a acordului de mediu.

- OMAPM nr. 863/2002 pentru aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii
cadru de evaluare a impactului asupra mediului.

28
3.1.2. Legislaţia comunitară.

Cadru legislativ relevant privind gestionarea deşeurilor :

- OUG nr.195/2005 aprobată, modificată şi completată prin Legea nr.265/2006 privind protecţia
mediului;

- OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu cu modiicările şi completările ulterioare,
făcute prin Legea nr. 105/2006;

- OMMDD nr.1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu;

- HG nr. 352/2005 privind modificarea şi completarea HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor
norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate.

- OC al MMGA nr. 1001/2005 şi MEC nr. 552/2005 privind procedurile de raportare de către
agenţii economici a datelor şi informaţiilor referitoare la substanţele şi preparatele chimice.

- OUG nr. 200/2000 aprobată prin Legea nr. 451/2001 privind clasificarea, etichetarea şi
ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, cu modificările şi completările
ulterioare.

- HG nr. 188/2002 cu modificările ulterioare privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a

apelor uzate.

- HG nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deşeurilor și a

Planului naţional de gestionare a deseunlor modificată cu HG nr. 358/2007.

- OM nr. 1364/1499/2006 emis de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor privind aprobarea

planurilor regionale de gestionare a deşeurilor.

- HG nr. 856/2002 privind evidență gestiunii deșeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând
deşeurile, inclusivdeşeurile periculoase.

- HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor.

- OM nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de

acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de
depozit de deşeuri.

- HG nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor modificată şi completată prin HG nr. 268/2005.

29
- HG nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea RPEC (CE) nr. 1013/ 2006
privind transferul de deşeuri modificat și completat prin HG nr. 1453/2008.

- HG nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul

României.

- ADR - Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase.

- HG nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activității de transport rutier de

mărfuri periculoase în România şi Reglementările referitoare la transportul internaţional al
mărfurilor periculoase pe calea ferată (RÎD).

- HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi

completările ulterioare.

- HG nr. 448/2005 privind deşeurile din echipamente electrice şi electronice.

- HG nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor și al deșeurilor de baterii ŞI

acumulatori.

- OM 462/1993 cu privire la condiţiile tehnice privind protecţia atmosferei şi norme

metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi produşi de surse staţionare.

- OAP nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate
din activitățile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza natională de date
privind deşeurile rezultate din activitățile medicale. precum și a altor acte normative în vigoare
privind protecția mediului înconjurător , pe perioada de valabilitate a autorizaţiei

Art.9- Introducerea şi aplicarea prevederilor prezentului ordin şi elaborarea planului anual

privind gestionarea deşeurilor sunt obligatorii pentru obţinerea autorizaţiei sanitare sau pentru
acreditarea unităţilor sanitare.

OUG 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării aprobată prin Legea
645/2002, creează cadrul legal pentru înființarea sistemului de implementare a controlului
integrat al activităţilor listate în Anexă 1. De asemenea oferă detaliile necesare pentru întocmirea
fiecăreia dintre cele patru tipuri principale de solicitări care pot fi impuse.

30
Aceste tipuri de solicitări se referă la:

● autorizaţie integrată nouă - permite unor instalaţii noi sau deja existente să funcţioneze în
conformitate cu cerinţele prevenirii şi controlului integrat al poluării;
● modificări ale autorizaţiei integrate - pentru schimbarea condiţiilor din autorizaţiile deja
eliberate;
● transferul de autorizație integrată - către un alttătular;
● predarea autorizaţiei integrate - la închiderea instalaţiei.

3.2.Solicitarea avizului de mediu

Avizul de mediu pentru planuri şi programe se solicită atunci când are loc iniţierea şi adoptarea
planurilor şi programelor.

Autorităţile abilitate prin lege cu competenţa de emitere a avizului de mediu pentru planuri şi
programe sunt:

● autoritatea publică centrală pentru protecția mediului

● autorităţile publice teritoriale pentru protecția mediului.

Acest aviz pentru planuri şi programe se emite numai ulterior efectuării evaluării de mediu şi
în baza analizării raportului de mediu întocmit. Raportul de mediu trebuie să conţînă şi
rezultatul evaluării de mediu.

Conform Legii protecţiei mediului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecția
mediului, Guvernul stabileşte prin hotărâri:

● procedura de evaluare de mediu;

● structura raportului de mediu;

● condiţiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri şi programe, inclusiv cele cu

efecte transfrontaliere.

31
 Obţinerea avizului de mediu este obligatorie pentru toate planurile şi programele care pot
avea efecte semnificative asupra mediului și care se adoptă de către o autoritate la nivel național,
regional sau local. În acest scop titularul planului este obligat să notifice autoritatea de mediu în
vederea începerii procedurii evaluării de mediu în conformitate cu prevederile Hotărârii de
Guvern nr. 1076 din 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru
planuri şi programe.

Titularul planului sau programului este orice autoritate publică, precum și orice persoană
fizică sau juridică care promovează un plan sau un program.

Solicitarea pentru obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe va cuprinde:

● Notificare (cerere) întocmită de titular.

● Proiectul de plan/program care se supune avizării completat cu date referitoare la

criteriile relevante prevăzute în anexă nr.1 din HG 1076/2004,

● Piese desenate,

● Dovadă informării publicului asupra iniţierii procesului de elaborare a planului sau

programului și realizării primei versiuni a acestuia, conform art. 9 (1) şi 29 (2) din HG
1076/2004,

● Dovadă achitării tarifului de 150-500 RON pentru etapă de încadrare, conform anexei nr.
4 din HG 1076/2004

● exemplare.

Notificarea avizului de mediu

Se face când se promovează un plan care:

● este pregătit pentru următoarele domenii: agricultură, silvicultură, pescuit şi acvacultură

energie, industrie, inclusiv activitatea de extracţie a resurselor minerale, transport,
gestionarea deşeurilor, gospodărirea apelor, telecomunicaţii, turism, dezvoltare regională,
amenajarea teritoriului şi urbanism Sau utilizarea terenurilor, şi care include proiecte
prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la Hotarârea Guvernului nr. 1213 din 2006 privind
stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite
proiecte publice şi private pentru care este necesar acordul de mediu.

32
3.3 . Anunţul public pentru etapă de încadrare va conţine informaţii despre:

● titularul planului sau programului;

● elaborarea primei versiuni a planului sau programului;
● -natură acestuia;
● -declanşarea etapei de încadrare;
● -locul şi orarul consultării primei versiuni a planului sau programului;
● posibilitatea de a transmite în scris comentarii şi sugestii la sediul APM în termen de 15
zile calendaristice de la dată ultimului anunţ.

Valabilitatea avizului de mediu este de 10 ani de la dată emiterii, în cazul în care nu intervin
modificări ale condiţiilor în care a fost emis sau a folosit scopului pentru care a fost emis. Avizul
de mediu pentru planuri şi programe are aceiaşi perioadă de valabilitate că şi planul sau
programul pentru care a fost emis în cazul în care nu intervin modificări ale respectivului plan
sau program.

3.3.1 Evaluarea de mediu

Evaluarea de mediu constituie un instrument cheie al politicii de mediu şi face obiectul

instituirii unui cadru de reglementare la nivel internaţional, european, național şi local pentru
autorizarea unor planuri, programe şi proiecte de dezvoltare care să faciliteze şi să permită
stabilirea efectelor generate asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.

În România, acest cadru de reglementare a fost recent actualizat şi armonizat cu legislaţia

Uniunii Europene în acest domeniu, prin modificarea şi completarea Legii protecţiei mediului nr.
137/1995 şi adoptarea unui număr de acte normative noi în materie sau cu relevanţă pentru
procesul de evaluare a mediului.

3.3.2 Procedura de evaluare de mediu

PROCEDURA DE EVALUAE DE MEDIUse realizează în etape, după cum urmează:

a) etapă de încadrare a planului sau programului în procedura evaluării de mediu;

b) etapă de definitivare a proiectului de plan sau de program şi de realizare a raportului de
mediu;
c) etapa de analiză a calităţii raportului de mediu;

33
 A. Etapa de încadrare a planului sau programului

Titularul planului sau programului este obligat să notifice în scris autoritatea competentă
pentru protecția mediului şi să informeze publicul asupra iniţierii procesului de elaborare a
planului sau programului și realizării primei versiuni a acestuia, prin anunţuri repetate în mass-
media şi prin afişarea pe pagină proprie de Internet.

Titularul planului sau programului pune la dispoziţie autorităţii competențe pentru protecția
mediului şi publicului, pentru consultare, prima versiune a planului sau programului.

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului transmite în scris titularului planului sau
programului obligativitatea efectuării evaluării de mediu în termen de 10 zile calendaristice de la
dată primirii primei versiuni a planului sau programului.

Autorităţile competențe pentru protecţia mediului conduc etapă de încadrare a planurilor şi

programelor pentru care sunt notificate de către titularul planului sau programului. Etapă de
încadrare se realizează cu consultarea titularului planului sau programului, a autorităţii de
sănătate publică şi a autorităţilor interesate de efectele implementării planului sau programului,
în cadrul unui comitet special constituit.

Autorităţile competențe pentru protecţia mediului identifică autoritățile publice care, datorită
atribuţiilor şi răspunderilor specifice pe care le au în domeniul protecţiei mediului, sunt
interesate de efectele implementării planului sau programului.

Titularul planului sau programului este obligat să pună la dispoziţie comitetului special
constituit, spre consultare, prima versiune a planului sau programului.

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului ia decizia de încadrare pe baza

consultărilor realizate în cadrul comitetului, în termen de 25 de zile calendaristice de la primirea
notificării.

Autoritățile competențe pentru protecţia mediului aduc la cunoştinţa publicului decizia

motivată a etapei de încadrare, prin publicare pe pagină proprie de Internet, în termen de 3 zile
calendaristice de la luarea deciziei. Decizia se publică în mass-media de către titular. Planurile şi

34
programele care, în urmă etapei de încadrare, nu necesită evaluare de mediu urmează a fi supuse
procedurii de adoptare fără aviz de mediu.

B. Etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program şi de realizare a raportului de

mediu

Definitivarea proiectului de plan sau de program, stabilirea domeniului şi a nivelului de

detaliu al informaţiilor ce trebuie incluse în raportul de mediu, precum și analiză efectelor
semnificative ale planului sau programului asupra mediului se fac în cadrul unui grup de lucru.

Persoanele atestate, împreună cu experţii angajaţi, după caz, analizează măsurile propuse de
titularul planului sau programului, precum şi programul de monitorizare şi întocmesc raportul de
mediu

C. Etapa de analiză a calităţii raportului de mediu şi de luare a deciziei

Titularul planului sau programului are obligaţia că în termen de 5 zile calendaristice de la

finalizarea raportului de mediu să transmită proiectul de plan sau de program şi raportul de
mediu elaborat pentru acesta autorităţii competențe pentru protecţia mediului, autorităţii
competențe pentru sănătate şi autorităţilor interesate de efectele implementării planului sau
programului.

Scopul evaluării de mediu este acela de a integra obiectivele și cerinţele de protecţie a

mediului în etapele de pregătire şi adoptare a anumitor planuri şi programe de dezvoltare, care
pot avea efecte semnificative asupra mediului.

Domeniile în care legea prevede obligativitatea efectuării procesului de evaluare de mediu pentru
anumite planuri și programe sunt:

● amenajarea teritoriului şi urbanism ;

●  utilizarea terenurilor;
●  agricultură, silvicultură şi piscicultură;
● transport; energie;
●  industrie, inclusiv activitatea de extracție a substanțelor minerale utile;

35
 ● gospodărirea deșeurilor;
● gospodărirea apelor;
● telecomunicaţii; turism.

3.3.3. Raportul de mediu

Raportul de mediu identifică , descrie şi evaluează potenţialele efecte semnificative

asupra mediului ale implementării planului sau programului, precum şi alternativele rezonabile
ale acestuia „luând în considerare obiectivele şi aria geografică ale planului sau programului.

Informaţiile furnizate în raportul de mediu trebuie să fie corelate cu gradul de cunoaştere  şi cu
metodele de evaluare, conţinutul, nivelul de detaliu al planului sau programului şi cu stadiul
acestuia în procesul de luare a deciziei.

Actele necesare emiterii unei autorizații de mediu

● Dosar;
● Cerere pt. obținere autorizație de mediu;
● Notificarea;
● Dovadă că a făcut publică solicitarea ( primului_anunt public I cel de-al doilea anunț
public ÎI se va publică la interval de 3 zile calendaristice de primul ) ;
● Dovadă plăţii tarifului de autorizare - 500 RON
● Plan amplasare în zonă şi plan de situaţie obiectiv ( piese scrise, piese desenate,
coordonate STEREO 70) ;
● Fişa de prezentare şi declaraţie conform modelului;

Întocmirea documentaţiei

Întocmirea documentaţiei se face pentru obţinerea Autorizaţiei de Mediu pentru Spitalul

Clinic de Obstetrică şi Ginecologie "Dr. Salvator Vuia,, Arad în scopul: desfăşurării

36
următoarelor activităţi - asistenţă spitalicească şi sanatorială- cod CAEN rev. 1- 8511, rev.2 conf.
Ord. 337/ 2007- 8610.

Spitalul Clinic de Obstretică şi Ginecologie "Dr. Salvator Vuia” cu sediul în: loc. Arad,
str. Episcopiei nr. 5, jud Arad, având înregistrată la APM Arad cererea cu nr. 4407/14.05.2012 şi
completările înregistrate la nr. 9928/01.11.2012, solicită obţinerea autorizaţiei de mediu drept
pentru care anexează următoarele informaţii pentru dezbaterea publică:

FIȘA DE PREZENTARE ȘI DECLARAȚIE

I DATE GENERALE

● Denumirea unităţii

Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie "Dr. Salvator Vuia” din Arad

● Adresa:

Loc. Arad, str. Episcopiei nr. 5, jud Arad

Tel: 0257.255.052; Fax: 0257.255.016;e-mail: spitmatar 2 rdsar.ro

● Amplasament

În partea Sud — Estică a oraşului Arad, la aproximativ 200 m de stradă principală. În

apropierea staţiei de tranvai a oraşului se află o secţie exterioară a spitalului, celelalte secţii şi
construcţii administrative fiind amplasate în aceeaşi curte cu pavilionul central., în spaţiul cu o
suprafaţă de 7000 mp, din care:

Corp A care cuprine:

Secția de Obstretică Fiziologică:

- 468 mp - subsol - magazii, scări, cai de acces.

- 90 mp - parter - scări, ambulanță, WC, magazie.

- 74 mp - etaj intermediar - camera de garda, scări, grup sanitar, magazie.

37
- 722 mp - etajul 1 - camera de garda, birouri, saloane, grupuri sanitare, sala de mese, scări,
garderobe, vestiar, oficiu, scări.

Secţia Prematuri I:

- 722 mp - la etajul 2 - holuri, săli de mese, oficiu, boxe, săli incubatoare, birouri, cabinete,
grupuri sanitare, garderobe, vestiar, scări.

Corp C care cuprine:

- 220 mp - parter - fosta spălătorie, actualmente depozit lenjerie

- 220 mp- etaj - depozit lenjerie

Corp D care cuprinde:

Secţia de ginecologie:

- 594 mp — subsol - magazii, holuri, caserie, grupuri sanitare, săli de aşteptare, cabinete,
garderobe, bibliotecă;

- 594 mp - parter - holuri camere obscure, grupuri sanitare, săli de așteptare, cabinete,

 scări, garderobe, centrală telefonică, cabină portar, depozit farmaceutic, cameră sterilizare,
oficii, sală de mese, saloane.

- 594 mp - etaj - holuri, cameră de gardă, grupuri sanitare, băi, săli de așteptare, cabinete, sală
reanimare, sală de operaţie, cameră sterilizare, boxe, garderobe, vestiar, sală de mese, oficii,
saloane

Corp E care cuprine:

Secţia de Obstretică Fiziologică I:

- 868 mp - subsol - căi de acces, bucătării, oicii, sală de mese, magazii, vestiare, grupuri sanitare,
morgă, laboratoare, ateliere.

- 868 mp - parter - căi de acces, holuri, scări, grupuri sanitare, birouri, săli de operații Și
reanimare, cabinete, saloane, sala de mese, garderobe, camera de sterilizare,

38
- 868 mp - etaj - holuri, camera de gardă grupuri sanitare, sală de mese, cabinete scări,
garderobe, vestiar, oficiu, saloane.

Secţia de Neonatologie:

- 868 mp - etajul 2 - holuri, cameră izolare, terapie intensivă, grupuri sanitare, sală de mese,
cabinete, garderobe, oficiu, saloane, scări.

Corp F care cuprine:

Secţia de Obstretică Fiziologică ÎI:

- 763 mp - demisol- căi de acces, birouri administrative, sală de şedinţe, arhivă, registratură,
vestiare, băi, atelier intreţinere, scări.

- 763 mp - parter-căi de acces, holuri, scări, grupuri sanitare, cabinete, săli de naştere, anexe.

- 763 mp - etajul 1- holuri, cameră de sterilizare, pregătire materiale, depozit materiale bloc
operator, cameră materiale sterile, cameră materiale pentru saloane, cameră personal mediu,
salon nou născuţi, salon operaţii, sală de mese, oficiu, grupuri sanitare, sală operaţii, vestiar, sală
reanimare nou născuţi, scări saloane.

- 763 mp- etajul 2- holuri, cameră materiale, cabinete consultaţii, grupuri sanitare, sală de mese,
scări, garderobe, vestiar, oficiu, saloane, sală de lectură.

Secţia Obstretică patologică:

- 763 mp - etajul 3 - holuri, camera materiale, camera sterilizare, grupuri sanitare, sală de mese,
scări, garderobe, vestiar, oficiu, saloane, săli alăptare, cameră medici.

În incinta spitalului se mai găsesc: staţia de oxigen (26,0 mp), trei şoproane (30 mp, 25 mp Și 20
mp) şi o magazie de materiale de 40,0 mp.

Notă: Corpul B - reprezintă clădiri de locuit, care nu fac obiectul prezenței autorizaţii.

Profil de activitate

● Activitate spitalicească şi sanatorială - cod CAEN 8511, conf. Ord. 337 /2007 –Cod
CAEN 8610.

39
 ● Diagnosticarea şi tratarea bolilor ginecologice acute şi cronice. – cod CAEN 8512, , conf.
Ord. 337/2007-Cod CAEN 8610.

Formă de proprietate

● Proprietate publică a statului - clădirile și terenurile se află în patrimoniul Consiliului

Judeţean Arad şi în administrarea spitalului.

Regimul de lucru

● Permanent: 24h/zi , 7 zile/săptămâna, 365zile/an.

 II. DATE SPECIFICE ACTIVITĂȚII

a) Activitatea desfăşurată:

- asistenţă spitalicească şi sanatorială- cod CAEN 8511, 8512, conf. Ord. 337/2007 Cod CAEN
8610

● Spitalul Clinic de Obstetrică - Ginecologie "Dr. Salvator Vuia”, asigură servicii medicale
de unică specialitate şi anume obstetrică - ginecologie.

b) Dotări (instalaţii, utilaje, mijloace de transport utilizate în activitate):

● Secţiile spitalului sunt dotate cu aparatură și mobilier specific, precum şi truse medicale
şi de tratament adecvate pentru fiecare secţie în parte.
●  Deșeurile anatomo-patologice colectate în pungi de plastic galbene inscripţionate
biohazard sunt depozitate în congelatoarele din încăperea amenajată acestui Scop.

În cadrul spitalului funcţionează:

● staţie de oxigen (26,0 mp) cu o capacitate de 80 1/minut producție oxigen şi posibilitatea

de încărcare butelii de oxigen, care este compusă din:

1. două module de producţie oxigen,

2. un stocător de 200 1 capacitate,

40
3. staţie de distribuţie,

4. vaporizator

9. regulator.

● secţie de sortare şi depozitare a lenjeriei (fosta spălătorie)

● un punct termic cu un cazan cu funcţionare pe gaz, pentru producerea aburului necesar
sterilizării instrumentelor.

Mijloacele de transport din dotarea unității sunt:

● un autoturism şi o autospecială pentru transport nou născuţi.

Întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport, cât şi alimentarea cu carburanţi se fac numai la

unităţi autorizate în acest sens.

a. Materii prime, auxiliare, combustibili şi ambalaje folosite ( mod de ambalare, de

depozitare, cantităţi ):

● medicamente s1 materiale sanitare, anestezice, dezinfectante și materiale de întreținere;

●  medicamente, respectiv materiale sanitare din clasa substanţelor toxice şi periculoase
sunt depozitate în dulapuri metalice închise, la care are acces doar personalul autorizat.
Se folosesc cantităţi variabile, în funcţie de necesitate;
● acetonă- 50 1/an - depozitată în magazia de produse periculoase a laboratorului;
● materiale folosite în laboratoare sunt depozitate în laborator;
●  toluen -50 1/an - depozitat în magazia de produse periculoase a laboratorului

● butelii de aragaz (7 buc.) necesare bucătăriei spitalului şi detergenţi necesari Igienizării

spațiilor - depozitate în magazia de materiale;
● butelii de oxigen (80 buc.) depozitate în magazia de lângă staţia de oxigen;
● oxigenul din staţia de oxigen a spitalului, care este compusă din:

1. două module de producţie oxigen,

2. un stocător de 200 1 capacitate,

41
3. o staţie de distribuţie,

4. vaporizator

5. regulator.

● vopsele - în cantități vanabile, depozitate în magazia unităţii

● Combustibilul utilizat la încălzirea spaţiilor este agentul termic preluat din reţeaua de
termoficare a municipiului şi gazul preluat din reţeaua de gaze a municipiului, prin
intermediul unui punct termic din incintă. Acesta are în dotare un cazan de tip
Manutehnica de 1,0 t abur/oră şi schimbătoare cu plăci atât pentru încălzire cât şi pentru
apă caldă menajeră.
● Ambalajele utilizate sunt cele ale producătorilor, acestea fiind cutii de carton , recipienți
de sticlă, folii de polietilenă ale medicamentelor și pansamentelor, ambalaje de seringi de
unică folosinţă, PET-uri, ambalajele originale ale produselor alimentare și ocazional
ambaiaje pentru vopselele utilizate la întreţinerea curentă.

b. Utilităţi - apă, canalizare, energie (surse, cantităţi, volume):

● Alimentarea cu apă se realizează din reţeaua de alimentare a municipiului, cu preluarea

unui debit de Q zi max = 87,70 mc/zi, utilizat în scop menajer, igienico-sanitar,
întreţinere platforme şi spaţii verzi, precum şi în scop tehnologic la producerea aburului.
● Evacuarea apelor uzate menajere, se face în reţeaua de canalizare a municipiului. Apele
provenite de la bucătăria spitalului sunt evacuate în reţeaua de canalizare a municipiului,
după ce au trecut prin separatorul de grăsimi de 1,0 mc capacitate
● Apă caldă menajeră este asigurată din punctul termic prin intermediul schimbătoarelor cu
plăci, având că agent primar apă rece preluată din reţeaua municipiului.
● Încălzirea spitalului se realizează prin preluarea agentului termic de la rețeaua de
termoficare a municipiului prin intermediul unui punct termic din incintă, cu un cazan pe
gaz şi schimbătoare cu plăci.

c. Descrierea principalelor faze ale procesului tehnologic sau a activităţii:

42
 Spitalul Clinic de Obstetică -Ginecologie „Dr. Salvator Vuia,, are rolul de a depista şi trata
diverse afecţiuni ginecologice, de a asigura mediul necesar nașterii noilor născuţi şi îngrijirea
acestora şi a mamelor după naştere.

Această presupune desfăşurarea activităţilor de control medical periodic de specialitate,

internarea persoanelor, efectuarea de investigaţii şi analize de laborator, internarea pacientelor în
vederea asigurării asistenţei medicale la naştere, efectuarea intervențiilor chirurgicale dacă este
cazul, îngrijirea noilor născuţi şi a mamelor după naştere.

Produse şi subproduse obținute-cantități, destinație:

● în cadrul spitalului există 270 paturi.

Date referitoare la centrală termică proprie - dotare, combustibili utilizaţi, compoziţie, cantităţi,
producţie:

● punctul termic din cadrul spitalului are în dotare un cazan tip Manutehnica de 1,0 t
abur/oră, cu funcţionare pe gaz, preluat din reţeaua de distribuţie gaze a municipilui;
acesta asigură agentul termic - apă caldă - la o temperatură stabilită prin diagramă de
reglaj, cu ajutorul schimbătoarelor cu plăci atât pentru încălzire cât şi pentru apă caldă
menajeră.

Coşul de fum al cazanului are o înălțime de 15,0 m.

Alte date specifice activităţii:

● Activitatea spitalului presupune şi desfaşurarea activităţilor conexe cum ar fi prepararea

aburului necesar la sterilizarea instrumentarului medical.
● Spălarea lenjeriei şi a îmbrăcămintei bolnavilor se face de către firme autorizate pentru
prestarea acestor activităţi.
● Obţinerea oxigenului necesar desfăşurării activităţii se face cu ajutorul staţiei de oxigen a
spitalului, care este compusă din: două module de producţie oxigen, un stocător de 200 1
capacitate, o staţie de distribuţie, vaporizator, regulator.

43
3.4 INSTALAȚIILE, MĂSURILE ŞI CONDIȚIILE DE PROTECȚIE A MEDIULUI

1. Stațiile şi instalațiile pentru reținerea, evacuarea şi dispersia poluanţilor în mediu din dotare
(pe factori de mediu):

Protecţia apelor:

● separator de grăsimi de 1,0 mc capacitate, pentru apele uzate rezultate de la bucătăna

spitalului, amplasat în incinta spitalului, înainte de evacuarea în reâeaua de canalizare a
municipiului.

Protecţia aerului:

● e un coş de fum de 15,0 m înălțime pentru evacuarea gazelor de ardere de la cazanul

punctului termic.

Protecția solului şi subsolului:

● deşeurile menajere sunt colectate în şase containere metalice amplasate într- un spaţiu
special, pe suprafaţa betonată;
● deşeurile medicale sunt colectate, selectiv, în pungi de plastic şi apoi în cutii ecologice cu
capac şi stocate într-o încăpere specială, destinată acestui scop;
● deşeurile anatomo-patologice sunt colectate în pungi de plastic, etichetate, cu păstrarea
conform legislaţiei în vigoare în congelatoarele din încăperea amenajată special destinată
acestui scop şi apoi predate spre distrugere ecologică, societăţilor autorizate.

2. Alte amenajări speciale, dotări şi măsuri pentru protecţia mediului:

● recipienți şi saci din polietilenă destinaţi depozitării intermediare a deşeurilor specifice

rezultate din activitatea medicală;
● camera amenajată special cu suprafaţa betonată şi congelatoare pentru păstrarea conform
legislaţiei în vigoare a deşeurilor anatomo- patologice.
●  apele uzate provenite de la unităţile medicale care prin specificul activităţii lor pot
produce contaminarea cu agenţi patogeni - microbi, viruşi, ouă de paraziți - se descarcă în

44
 staţiile de epurare numai în condiţiile în care s-au luat toate măsurile de dezinfecţie
sterilizare prevăzute de legislaţia sanitară ăn vigoare, conform prevederilor HG nr.
188/2002, Anexă nr. 2. (Normativul NIPA 002/2002), art. 6 alin. (1) modificată şi
completată prin HG nr. 352/2005. Realizarea măsurilor de dezinfecție/ sterilizare a
produselor patologice evacuate o dată cu apele uzate din unităţile menţionate mai sus se
certifică periodic prin buletine de analiză eliberate de inspectoratele de sănătate publică
teritoriale, conform legislaţiei în vigoare. Aceste buletine se păstrează la unităţile în
cauză şi se transmit și operatorilor de servicii publice, periodic sau la cerere, conform
prevederilor HG 188/2002, Anexă 2 (Normativul NTPA 002/2002), art. 6 alin.(2)
completată şi modificată de HG nr. 352/2005.
● se vor respectă prevederile Ord. nr. 525/1996, Anexă 6 cu privire la amenajarea de
suprafeţe verzi şi aliniamente simple şi duble cu rol de protecţie şi parc organizat cu o
suprafaţă de 10-15 mp/ bolnav.
● se vor respectă prevederile Ordinul nr. 536/1997 modificată şi completată prin Ordinul
102/2004 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de
viaţă al populaţiei.
● titularul activităţii este obligat să evite formarea unor stocuri de materii prime, materiale
auxiliare, produse şi subproduse ce se pot deteriora ori pot deveni deşeuri că urmare a
depăşirii termenelor de valabilitate (OUG 78/2000, art. 19, lit. F).

3. Concentraţiile şi debitele masice de poluanţi, nivele de zgomot, de radiaţii, admise la

evacuarea în mediu, depăşiri permise şi în ce condiţii:

● indicatorii de calitate ai apelor uzate evacuate în canalizarea menajeră a municipiului se

vor încadra în limitele prevăzute de NIPA 002/2002 din HG nr. 188/2002 cu completările
şi modificările ulterioare. Indicatorii bacteriologici vor fi stabiliţi de către autoritatea de
sănătate publică, conform prevederilor din HG 188/2002;
● nivelul de zgomot la limita incintei se va încadra în prevedrerile STAS 10009-88 acustică
urbană;
● emisiile de poluanți în atmosfera de la cazanul de încălzire se vor încadra în prevederile
Ordinul nr. 462/1993 şi nu vor depăși:
a) pulberi max 5mg/Nmc,
b) monoxid de carbon max. 100 mg/Nmc,
c) oxizi de sulf exprimați că S02 max 35 mg/Nmc
d) oxizi de azot exprimați că NO2 max 350 mg/Nmc;

45
 ● se vor respectă prevederile Ordinul nr. 536/23.06.1997 pentru aprobarea Normelor de
igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei, cu modificările şi
completănle ulterioare.

3.5 MONITORIZAREA MEDIULUI:

1. Indicatorii fizico-chimici, bacteorologici şi biologici emişi, emisiile poluanţilor,

frecvenţa, modul de valoriflcare a rezultatelor:

● semestrial se vor preleva probe de apă înainte de evacuarea apelor uzate preepurate în
reţeaua de canalizare menajeră a municipiului şi se vor analiză următorii indicatori :
a) CBO5,
b) CCOCr,
c) substanțe extractibile cu solvenți organici ,
d) detergenți sintetici biodegradabili,
e) clor rezidual liber
f) pH.

● se va urmări că prin activitatea desfăşurată să nu se producă depăşiri ale valorilor limita

pentru indicatorii de calitate ai apei.

2. Datele ce vor fi raportate autorității teritoriale pentru protecția mediului și periodicitatea:

● Rezultatele monitorizării şi orice disfuncţionalitate în desfăşurarea activităţii ce poate

afecta factorii de mediu vor fi raportate la APM Arad.

3.6 MODUL DE GOSPODĂRIRE A DEȘEURILOR ȘI AMBALAJELOR

1.      Deşeuri produse (tipuri, compoziție, cantităţi):

● deşeuri menajere - 1,5 mc/lună (cod-20 03 01)

● deşeuri medicale specifice (obiecte ascuțite, seringi, feșe) - 500 kg/luna- (cod - 18 01 01)
● deşeuri anatomo-patologice - 450 kg/lună - cod - (cod-18 01 02)
●  deşeuri valorificabile - folie de polietilenă (cod - 07 02 03), hârtie (cod -15 01 01), sticlă
(15 01 07) - în cantităţi variabile;
● deşeuri a căror colectare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor
(cod -18 01 03*) -cantităţi variabile;

46
 ● medicamente citotoxice și citostatice cu termen expirat - ( cod - 18 01 08*) — cantităţi
variabile;
● medicamente, cu termen expirat, altele decât cele de la codul 18 01 08* - ( cod 18 01 09)
—cantităţi variabile;
●  deşeuri din separatorul de grăsimi şi uleiuri alimentare (cod - 19 08 09).

Notă: deşeurile marcate cu asterix sunt considerate deşeuri periculoase, că atare vor fi predate
numai societăților autorizate pentru prelucrarea acestor tipuri de deşeuri.

2.      Deșeuri colectate (tipuri, compoziţie, cantităţi, frecvenţă):

● deşeuri menajere - 1,5 mc/lună - colectate în containere;

● deşeuri medicale specifice (obiecte ascuţite, seringi, feşe)-500 kg/lună - colectate în
pungi şi cutii ecologice cu capac;
● deşeuri anatomo- patologice - 450 kg/lună - colectate în pungi şi cutii ecologice cu capac;
● deşeuri valonficabile- folie de polietilenă, hârtie, sticlă -în cantităţi variabile, colectate în
containere;
●  deşeuri a căror colectare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor
(cod -18 01 03*) - cantităţi variabile -colectate în pungi şi cutii ecologice;

● medicamente citotoxice şi citostatice cu termen expirat - (cod — 18 01 08*)  cantităţi

variabile - colectate în pungi şi cutii ecologice;

● medicamente cu termen expirat, altele decât cele de la codul 18 01 08* - ( cod 18 01 09)
-cantităţi variabile - colectate în pungi şi cutii ecologice;
● deşeuri din separatorul de grăsimi și uleiuri alimentare - colectate în recipienți speciali.

Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea deşeurilor

periculoase rezultate din activitatea medicală. În situația în care nu se realizează separarea
deşeurilor pe categorii, întreagă cantitate de deşeuri se tratează că deşeuri periculoase, conf.
Ordinului Administrației Publice nr. 219/2002, cap. IV, art. 9.

Titularul activităţii are obligaţia:

● să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase sau deşeuri periculoase cu

deşeuri nepericuloase

47
 ● să nu genereze fenomene de poluare prin descărcări necontrolate de deşeuri în mediu
( OUG nr. 78/2000, art. 19, lit. j).

2. Deşeuri stocate temporar (tipuri,compoziție,cantități,mod de stocare):

● dejeuri menajere - 1,5 mc/luna - stocate în containere

● deşeuri medicale specifice (obiecte ascuțite, seringi, feȘe) - 500 kg/luna - stocate în pungi
Și cutii ecologice cu capac, în camera special amenajată.
● deşeuri anatomo-patologice - 450 kg/luna - stocate în pungi şi cutii ecologice cu capac
etichetate, cu păstrarea conform legislației în vigoare în congelatoarele din incSperea
amenajată special acestui scop Și apoi predate spre distrugere ecologies, societăților
autorizate.
● deşeuri valorificabile- plastic, hârtie, sticlă -în cantități variabile, stocate în containere,
până la predarea societăților autorizate în vederea reciclării.
● deşeuri a căror colectare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor
(cod -18 01 03*) - cantități variabile - stocate în pungi Și cutii ecologice
● medicamente citotoxice §i citostatice cu termen expirat - (cod - 1801 08*) — cantități
variabile - stocate în pungi şi cutii ecologice
● medicamente cu termen expirat, altele decât cele de la codul ( 18 01 08* - cod 18 01 09)
● cantități variabile - stocate în pungi şi cutii ecologice.
● deşeuri din separatorul de grăsimi şi uleiuri alimentare - stocate în recipienți speciali, se
vor preda societăților în vederea distrugerii lor ecologice (depozitare finals sau
incinerare).

3. Deşeuri valorificate (tipuri, compoziție, cantități, destinație):

● deşeurile reciclabile (hârtie, plastic, sticlă, etc) se vor preda firmelor specializate în
preluarea acestor tipuri de deşeuri în vederea reciclării lor.

5. Modul de transport al deşeurilor şi măsuri pentru protecția mediului:

48
 ● deşeurile menajere se transports cu mijloacele de transport ale serviciului de salubrizare a
localității la un depozit de deȘeuri solide nepericuloase al municipiului Arad.
● deşeurile valoriicabile se transports cu mijloacele de transport ale societăților autorizate
în colectarea Și valoriicarea acestui gen de deşeuri.
● deşeurile considerate periculoase (anatomo-patologice, obiecte ascuțite) sunt transportate
cu mijloacele de transport autorizate acestui gen de deşeu.

6. Modul de eliminare (depozitare deinitiva, incinerare):

● deşeurile menajere se predau societăților de salubritate, în vederea depozitării finale pe

rampă ecologică a municipiului Arad.
● deșeurile medicale sunt incinerate în incineratoare autorizate din punct de vedere al
protecției mediului, pentru acest tip de deşeuri.
● deșeurile valorificabile se colectează în vederea reciclării.
● deșeurile din separatorul de grosimi și uleiuri vor i predate societătilor autorizate în
vederea reciclării sau distrugerii lor ecologice

7. Monitorizarea gestiunii deşeurilor:

● se va evita formarea de stocuri de deşeuri ce urmează să fie valorificate, care ar putea

genera fenomene de poluare a mediului sau care prezintS riscuri de incendiu faja.de
vecinătăti (art. 25 lit. B din O.U.G 78/2000 cu modificSrile Și completările ulterioare);
● monitorizarea gestiunii deşeurilor se va face prin grijă titularului prezenței, cu
respectarea Legii nr. 426/2001, privind gestiunea deȘeurilor şi Legii nr. 465/2001 privind
regimul deșeurilor reciclabile Și a Hotăririi nr. 856/2002 privind evidență gestiunii
deseurilor, Ordinul Administrației Publice nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor
tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitățile medicale şi a Metodologiei
de culegere a datelor pentru baza nationals de date privind deȘeurile rezultate din
activitătile medicale.
● se vor respectă alte acte normatoive ce apar pe perioada de valabilitate a autorizației.

Titularul autorizației va preda deşeurile specifice în vederea neutralizării în condiții

controlate numai societăților autorizate în acest sens.

49
 

8.Ambaiaje folosite şi rezultate- tipuri Și cantități:

● ambaiaje de medicamente Și pansamente, ambaiaje de seringi de unică folosinţă

● -folie de polietilenă, cutii de carton, ambaiaje din material plastic, sticlS Și ocazional
cutii metalice de la vopsele şi diluanți
● ambalajele de la produsele alimentare folosite în bucătăria spitalului
●  

9. Modul de gospodărire a ambalajelor (valoriicare):

● ambalajele de medicamente şi pansamente, ambalajele de seringi de unică folosinţă se

colectează în pungi, cutii şi flacoane şi sunt transportate de către societăti autorizate, în
vederea incinerării.
● ambalajele nereciclabile provenite de la produsele alimentare se elimina impreună cu
deşeurile menajere
● ambalajele reciclabile se comercializează către unităti autorizate
● Titularul de activitate are obligația de a valorifica şi respectiv recicla deşeurile de
ambalaje în conformitate cu HG 621/2005 (art.20/2/a).

Se vor respectă condițiile si obligațiile privind gestionarea ambalajelor Și deseurilor de

ambaiaje impuse prin HG 621/2005 şi Ord. 927/2005.

3.7 MODUL DE GOSPODĂRIRE A SUBSTANȚELOR ȘI PREPARATELOR

PERICULOASE

1. Substantes preparatele periculoase produse sau folosite ori comercializate/transportate

( categorii, cantități):

● medicamente din seria celor toxice - în cantităti variabile

● acetonă - 50 1/an

50
 ● toluen - 90 1/ an
● oxigen - în cantitSti variabile

2.Modul de gospodărire:

● ambalare: - conform reglemenărilor în vigoare, impuse de producătorii pentru

medicamente iar oxigenul în rezervorul de stocare al unității
● transport: caminonete auto omologate aie milH/Zonmn
● depozitare: - medicamentele din seria ceior toxice și precursory – asigurale
● oxigenul Ți rezervorul de stocare (200 1 capacitate) din cadrul unității amplasat în
încăpere specială
● folosire: - în cadrul activității, conform reglementărilor în vigoare impose de
producători

3. Modul de gospodărire a ambalajelor folosite sau retaliate de la substanteie toxice și

periculoase:

● ambalajele de medicamente se colectează În pungi Și sunt transportate de către

societăți autorizate in vederea incinerării
● se va ține evidență privind cantitatea, caracteristicile. mijlocui de asigurare a
substanțelor și preparatelor periculoase, inclusiv a recipienților și ambalajelor
acestora în conformitate cu OUG 195/2005, cap. III, at.28
● titularul autorizației va monitoriza mișcarea substanțelor toxice și periculoase și
modul de realizare a măsurilor de prevenire a accidentelor și măsurilor de limitare a
efectelor acestora.

4. Instalațiile, amenajările, dotările și măsurile pentru protecția factorilor de mediu și pentru

intervenție în caz de accident:
● dulapuri (închise cu cheie) destinate păstrării medicamentelor în condiții de siguranță,
în camera specială.
51
 ● se vor respectă prevederile Legii nr. 300/2002 privind regimul jurldic al precursorilor
folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor.
● se vor respectă prevederile Legii nr. 1 86/2007 pentru aprobarea Ordonentei de
urgență a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri

5. Monitorizarea gospodariii substanțelor și preparatelor periculoase:

● Titularul autorizației va monitoriza mișcarea substanțelor toxice și periculoase.
6. Programul de conformare - Masuri pentru reducerea efectelor prezente si viitoare ale
activitatilor :
● Domeniul: protectia solului şi apelor subterane; descarcarea apelor uzate; emisiilor
atmosferice; gestiune deşeuriior; altele (zgomot, prezenta azbestului, etc) denumirea
proiectului,
● peribnianta/obiectiv de remediere (pe fiecare proiect),
● termen de finalizare (pe fiecare proiect): Nu este cazul

Verificarea conformării cu prevederile prezentului act se face de către Garda de Mediu

Comisariatul Judeţean Arad şi Agenţia pentru Protecţia Mediului emitentă.

52
 Concluzii

Autorizaţia de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă

pentru protecţia mediului , adică Agenția Națională pentru Protecția Mediului , prin
care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente
sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la
punerea în funcţiune.

De asemenea mai există o categorie a autorizației de mediu – autorizația integrată de

mediu; această reprezintă un act tehnico-juridic emis de autoritățile competențe, conform
dispozițiilor legale în vigoare, care da dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalație,
în anumite condiții care să asigure că instalația corespunde cerințelor privind prevenirea și
controlul integrat al poluării. Autorizația poate fi eliberată pentru una sau mai multe instalații sau
părți ale instalațiilor situate pe același amplasament și care sunt exploatate de același titular.

Pentru obținerea autorizației de mediu este necesar urmarea unor pași :

întocmirea documentației ce conține o serie de documente și înscrisuri aferente
autorizării , depunerea documentației atât fizică a dosarului cât și online în sistemul
integrat de mediu (SIM) , vizită corpului de control care are că scop verificarea
amplasamentului țînând seama de documentele depuse în cadrul documentației adică
toate înscrisurile trebuie să coincidă cu ce se găsește la față locului.

SPITALUL DE OBSTRETICĂ GINECOLOGIE  ,,DR SALVATOR VUIA,, ARAD a obținut

avizul de mediu prin următorii pași :

 Notificare (cerere) întocmită de titular.

 Proiectul de plan/program care se supune avizării completat cu date referitoare la
criteriile relevante prevăzute în anexă nr.1 din HG 1076/2004,
 Piese desenate,
 Dovadă informării publicului asupra iniţierii procesului de elaborare a planului sau
programului și realizării primei versiuni a acestuia, conform art. 9 (1) şi 29 (2) din HG
1076/2004,

·         Dovadă achitării tarifului de 150-500 RON pentru etapă de încadrare, conform anexei nr. 4
din HG 1076/2004

53
Bibliografie
54
1. Barossi Lodovico, La teoria generale delle obligazione, vol. II, Le Fonti, Milano 1964

2. Bouckara Boudeuin, La responsabilite civile comme base institutionelle d’une protection

spontanee de |’ environnement

3. C. Zhang, Fundamentals of Environmental Sampling and Analysis, John Wiley &

Sons,2015

4. Despaux M., Droit de l'environnement, Paris 1980

5. Duţu Mircea, Tratat de dreptul mediului, Editura C.H.Beck, Bucureşti 2007

6. Ecologie şi protecția calităţii mediului. Constantin Munteanu, Mioara Dumitraşcu,

Romeo- Alexandru Iliuţă. Bucureşti, Editura Balneară, 2011

7. L. Svarovsky, Powder testing guide: methods of measuring the physical properties of

bulk powders, Elsevier Applied Science, 2007

8. L.H. Keith, Environmental Sampling and Analysis: A Practical Guide, Lewis Publishers,
2011

9. Lupan Ernest, Dreptul Mediului, Editura Lumina Lex, vol. I 1996, vol. II 1997

10. Marinescu Daniela, Dreptul mediului inconjurator, Editura Sansa-SRL, 1996

11. Martin G. Y., La responsabilite civile par les faits de pollution

12. P. Patnaik, Handbook of Environmental Analysis, CRC Press, 1997

13. Preda — Godeanu, S., Ecologie aplicată, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2013

14. Pricope F., Paragină, C., Conservarea biodiversităţii şi ecodiversităţii, Ed. Alma Mater,
Bacău, 2013

15. PricopeF., Pricope, L., Poluarea mediului şi conservarea biodiversităţii. Ed. Rovimed
Publisheres., Bacău, 2007

16. S. N. Ghosh, Advances in cement technology: chemistry, manufacture and testing, Tech
Books International, New Delhi, India, 2017

17. Standardele: SR EN 196-1, SR EN 196-3+A1, SR EN 196-6, SR ISO 11508, Standardul

SR ISO 5667, STAS 2633-76, STAS 6953-81

55
18. Statescu C., Barsan C., Drept civil, teoria generală a obligaţiilor, Editura ALL, Bucureşti
1995

19. Stugren, B., Probleme moderne de ecologie, Bucuresti, 2002

20. Sabliovski, V., Horaicu, C., Poluarea solurilorsirefacereamediului, Ed. Tipo Moldova,
Iasi, 2009

21. Ursoiu I., Analiza apei, Editura Politehnica Timisoara, 2004

56