UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

MASTER EXPERTIZA ȘI MANAGEMENTUL SISTEMELOR ECOLOGICE

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

ELEMENTE DE EVOLUȚIE A SISTEMULUI NAȚIONAL DE

ARII PROTEJATE

ÎNDRUMĂTOR MASTERAND
Conferențiar univ. dr. BĂNĂDUC Doru Stelian COMANICIU L.R. David Lucian

Sibiu, 2018

1
NOTĂ

Prezentul material reprezintă tema pentru dizertația susţinută la

încheierea programului educaţional de formare a specialiştilor în
domeniul Ecologie și Managementul Sistemelor Ecologice (E . M . S .
E . ), cu promovarea celor d oi ani de studiu în cadrul progra mului
de mast erat, din ca drul Facultăţii de Ști ințe, Universitatea „Lucian
Blaga” din Sibiu.

A duc mulţumiri pentru îndrumare şi suport coordonatorului

ştiinţific, D-lui Conf. Dr. BĂNĂDUC Doru Stelian, alături de
întreaga apreciere pentru colectivul de cadre didactice universitare,
care mi -au îndrumat paşii de-a lungul
anilor de studiu.

Masterand COMANICIU L.R. David Lucian

2
 CUPRINS
INTRODUCERE 4

I. ISTORIC PRIVIND ÎNCADRAREA ARIILOR NATURALE PROTEJATE ÎN 5

DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI

I.1. Consideraţii generale 5
I.2. Ariile naturale protejate pe plan mondial 8
I.3. Evoluţia reglementărilor legale în materie în România 10

I.4. Aspecte juridice 17

I.5. Situația ariilor natural protejate în România 2018 19

II. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A ARIILOR NATURALE PROTEJATE 21

II.1. Ariile naturale protejate — tipologie, clasificare, prezentare 21

II.2. Raporturile juridice privind conservarea biodiversităţii — ariile naturale protejate 33
1. Atribuirea în administrare/custodie a ariilor naturale protejate din România 35
2. Regimul de gestionare al ariilor naturale protejate 42
II.3. Răspunderea juridică în domeniul protecţiei mediului — protecţia capitalului 50

natural, ariile naturale protejate

III.. ANALIZA SWOT A ARIILOR NATURALE PROTEJATE DIN ROMÂNIA –IN 59

CONTEXTUL LEGISLAȚIEI SPECIFICE PRIVIND MANAGEMENTUL ȘI

STAREA DE CONSERVARE
IV. JURISPRUDENȚA ÎN ROMÂNIA ÎN MATERIE DE ARII NATURALE 61

PROTEJATE – STUDIU DE CAZ – RÂUL ALB

1 . Anularea actului administrativ 61
2. Rezilierea contractului de administrare 65
3. Anularea deciziei etapei de încadrare 69

CONCLUZII 72
Hărți 72

BIBLIOGRAFIE 79

LISTĂ ABREVIERI 85

LISTĂ CONȚINUT GRAFIC 85

3
 INTRODUCERE
Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze aspecte teoretice, practice și juridice ce ţin de
ariile naturale protejate, aplecându-ne mai cu seamă asupra studiului unei subramuri a materiei
protecţiei mediului, şi anume conservarea biodiversităţii în ariile naturale protejate.
Vom prezenta atât aspecte teoretice, dar şi juridice, ce ţin de regimul ariilor naturale
protejate, cât şi aspecte practice, prin prezentarea concretă a unor speţe soluţionate în
instanţele din România.
Motivul alegerii acestei teme derivă din dorinţa de a apropia ştiinţa mediului, în speţă
domeniul conservării naturii, de ştiinţele juridice, prima neputându-se aplica în mod optim
fără concursul celei de-a doua.
În acest context, ar fi de precizat că ariile naturale protejate acoperă peste 24% din
teritoriul României, ceea ce reprezintă o pondere relativ însemnată pentru ceea ce înseamnă
interacţiunea disciplinei supuse analizei cu ramurile de drept public, dar şi de drept privat.
Lucrarea se structurează pe trei capitole principale, cuprinzând referiri pe marginea
următoarelor teme: încadrarea ariilor naturale protejate în domeniul protecţiei mediului
(consideraţii generale şi unele aspecte juridice), reglementarea juridică a ariilor naturale
protejate (cu atenţie asupra raporturilor juridice statornicite alături de natura răspunderii
juridice în domeniul conservării biodiversităţii), iar la final un exemplu din practica instanţelor
din România în materia protecţiei mediului, respectiv conservarea biodiversităţii.
Considerentele de ordin practic, opiniile şi contribuţiile autorului, sunt evidenţiate de
regulă prin utilizarea în text a termenului „în practică" alături de marcarea textului.
Prin prisma informației acumulate de-a lungul anilor de studiu în domeniul protecţiei
mediului înconjurător, consider imperativ necesară existenţa unei instanţe de judecată
1 2
specializate în materia dreptului mediului ori cel puţin a specializării magistraţilor la nivel
naţional, pentru a facilita unificarea practicii judiciare şi, nu în ultimul rând a acorda atenţia
cuvenită acestui domeniu atât de complex, cu care într-un fel sau altul interacţionăm zi de zi şi
care ne influenţează viaţa, atât în sens pozitiv, dar şi negativ.

1 http://www.eufje.orq/index.php/en/
2 https://www.environmentalprosecutors.eu/, http://www.impel,eu/

4
 Citirea şi analizarea materialului necesită o privire tolerantă, opiniile expuse sub
beneficiu de inventar urmărind să transmită o realitate practică în materie, şi totodată
încercând să înainteze soluţii, în limita unui juvenil bun simţ juridic.
Închei aceast scurt preambul al prezentei lucrări de licenţă, prin a exprima încă o dată
convingerea că schimbarea începe cu fiecare dintre noi, fiind important să conştientizăm că
fiecare are rolul lui în dezvoltarea societăţii româneşti, având datoria de a fii profesionişti cât
mai bine pregătiţi în domeniul în care ne-am propus să activăm, ceea ce se obţine doar printr-o
aprofundare serioasă a ştiinţelor specifice.

„Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”

Mahatma Ghandi

I. ISTORIC PRIVIND ÎNCADRAREA ARIILOR PROTEJATE ÎN

DOMENIUL PROTECȚIEI MEDIULUI

I.1. Consideraţii generale

Constituţia României garantează „dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător
sănătos şi echilibrat ecologic” (art. 35). Acest drept este recunoscut prin urmare atât persoanelor
fizice, cât şi persoanelor juridice, deoarece şi acestea din urmă se bucură de aceleaşi garanţii
legale în exerciţiul acestui drept.
În acelaşi timp, Constituţia statuează prin acelaşi articol, obligaţiile corelative ale statului de a
„asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept‖, precum şi a tuturor persoanelor „de a
proteja şi a ameliora mediul înconjurător‖, alături de „obligaţia statului de a asigura refacerea şi
ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic”(art. 135 lit. e).
3
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede că „Politicile Uniunii trebuie să
prevadă un nivel ridicat de protecţie a mediului si de îmbunătăţire a calităţii acestuia, care să fie
asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile”(art. 37), iar Tratatul privind Uniunea
Europeană4 dispune că piaţa internă instituită de Uniune să acţioneze pentru dezvoltarea durabilă
a Europei întemeiată inclusiv şi „pe un nivel înalt de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului
(art. 3 alin. 3)”. De asemenea, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că „Cerinţele
de protecţie a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor
Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile.”

3 Sursa: „http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexlinServ.do?un=0J:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF‖(ultima accesare:

05.07.2018)
4 Sursa: https://www.ecb.europa.eu/ecb/legal/pdfic 32620121026ro.pdf, (ultima accesare: 05.07.2018)

5
 Dezvoltare durabilă este un concept care a apărut pe plan internaţional la nivelul anilor
5
'80 — Raportul Brundtland . Legea-cadru a protecţiei mediului defineşte „dezvoltarea durabilă ca
fiind dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea
generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.”
Între principiile care stau la baza politicilor şi strategiilor din domeniul protecţiei
mediului se numără şi „principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural”, alături de cel al utilizarii durabile a resurselor naturale.
Conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice fac obiectul mai multor
reglementări. La nivel internaţional, conservarea naturii se realizează sub forma protecţiei
vieţii sălbatice.
Convenţia privind diversitatea biologică (1992) defineşte utilizarea durabilă ca fiind
„utilizarea componentelor diversităţii biologice într-un mod şi într-un ritm care să nu ducă la
scăderea pe termen lung a diversităţii biologice, menţinându-i astfel potenţialul de a satisface
nevoile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare”.
În acelaşi timp, convenţia defineşte diversitate biologică ca fiind „variabilitatea organismelor
vii din toate sursele, inclusiv, inter alia, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice
şi a complexurilor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor,
dintre specii şi diversitatea ecosistemelor”. În acest context este definită zona protejată ca fiind „o
zonă delimitată geografic care este desemnată sau reglementată şi gestionată în vederea îndeplinirii
obiectivelor specifice de conservare”, cât şi noţiunea de habitat însemnând „locul sau tipul de loc
unde există în mod natural un organism sau o populaţie”.
În legislaţia naţională, sensul oferit de „Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005
privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006 (denumită în continuare „Legea-
cadru privind protecţia mediului”) pentru aria naturală protejată este acela de „zonă terestră,
acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi
conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni
biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare
ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită”.
Definiţia diferă foarte puţin de cea dată de legea specială în materie, respectiv ‖Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 49/2011 (denumită în continuare Legea
cadru privind regimul ariilor naturale protejate), unde găsim aria naturală protejată ca zonă terestră
şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni
5 Sursa. http://www.un-documents.netiour-common-future.pdf (ultima accesare: 05.07.2018)

6
biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare
ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi
conservare, stabilit conform prevederilor legale”.
„Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii 6” definea în 1994, aria protejată „o suprafaţă
de pământ şi/sau mare special dedicată protejării şi menţinerii diversităţii biologice, şi a resurselor naturale
8
şi culturale asociate, administrate prin mijloacele legale sau alte mijloace eficiente‖ .

„Legea-cadru privind protecţia mediului prevede, în art. 6, că protecţia mediului este

obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a
tuturor persoanelor fizice şi juridice.” Totodată, se statuează rolul „autorităţii publice centrale
pentru protecţia mediului cu privire la conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice,
precum şi faptul că, împreună cu alte autorităţi publice centrale şi locale, elaborează reglementări
tehnice privind măsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare durabilă a
componentelor diversităţii biologice (alin. 1 art. 49)”.
„În conformitate cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului
internaţional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, în conformitate cu
propriile lor politici de mediu, dar şi responsabilitatea de a se asigura că activităţile desfăşurate
sub jurisdicţia şi controlul lor nu cauzează daune mediului altor state sau al zonelor din afara
limitelor jurisdicţiei lor naţionale”.
„Cu referire la terminologie, trebuie făcută precizarea că se utilizează frecvent termenii de
protejare şi de conservare a naturii s a u a biodiversităţii”.
Într-o lucrare de referinţă privind ariile naturale protejate, s -a arătat că, „pentru cei care
nu sunt implicaţi zi de zi în acţiuni legate de protecţia şi conservarea naturii, aceşti termeni par să
aibă acelaşi sens şi să transmită ideea de „restricţii în utilizarea resurselor, restricţii în activitatea
umană”.
Este foarte important să se înţeleagă diferenţa între aceşti termeni:
- protecţia naturii implică într-adevăr, în termeni tehnici, în primul rând acţiuni de păstrare
a speciilor şi ecosistemelor într-o stare cât mai naturală, protejarea lor de efectele acţiunilor
umane, ceea ce duce de cele mai multe ori la restricţii în ce priveşte activităţile umane;
- conservarea naturii se referă la o abordare mai complexă şi mai dinamică: poate însemna
menţinerea în stare cât mai naturală a speciilor şi habitatelor rare fără să se intervină în
procesele naturale, dar permite şi intervenţii active pentru menţinerea valorilor naturale sau
chiar impune managementul activ al resurselor naturale, mai ales în cazul ecosistemelor

6 UICN este una dintre cele mai renumite organizații din domeniul conservării biodiversității la nivel mondial:
https://www.iucn.org

7
secundare ce au rezultat în urma activităţilor umane desfăşurate de-a lungul secolelor (de
exemplu a fâneţelor).
Ca urmare, pentru a ilustra corect rolul ariilor naturale protejate, este recomandat să se
folosească termenul de „conservare a naturii sau a biodiversității‖7

I.2. Ariile naturale protejate pe plan mondial

Este unanim recunoscut pe întreg globul că ariile protejate sunt printre cele mai eficiente
mijloace destinate conservării biodiversităţii. Astfel, de-a lungul ultimului secol, au fost investite
resurse importante pentru constituirea de arii protejate în întreaga lume. Aceste eforturi au avut
ca rezultat pentru majoritatea ţărilor crearea sau cel puţin planificarea unui sistem naţional de arii
protejate.
Din punct de verede istoric, „prima rezervație naturală din Europa ”este considerată pădurea
Bialowez, proclamată în secolul al XIV-lea de regele Jagello al Poloniei pentru a prezerva bourul,
bizonul european si calul salbatic(tarpanul), specii deja pe atunci amenințate cu dispariția.‖ Alte
rezervații naturale au fost create în secolul al XIX-lea, primul parc național din lume
Yellowstone (1872) din munții Stâncoși (SUA), iar în Europa prima arie protejată de acest gen se
constituie în
Suedia, 1909.
Conceptul de arie protejată, în ipostaza de parc național s-a născut în SUA , în secolul al XIX-lea.
Ideea lansării acestei idei a avut-o chiar un membru al Congresului, acesta pregătind un proiect de lege care,
votat în 1872, a dus la instituirea primului parc național din lume, numit Yellowstone. Tot în SUA, la
sfârșitul secolului 19-lea, prin legi speciale au fost declarate și alte parcuri naționale, în California și pe
coasta de est, pentru ca, în 1916, să se adopte prima lege cu caracter general
privind ariile protejate (Antiquities Act).
De asemenea, în 1916 a fost creată și prima structură de administrare și gestiune în
domeniu, respectiv Serviciul Parcurilor Naționale din SUA.
Reacția europeană nu s-a lăsat așteptată. La mijlocul secolului al XIX-lea se afirmă
societățile de voluntari, precum societățile de ocrotire a păsărilor, a pădurii și a vânatului și
chiar o uniune națională pentru „protecția patriei‖ în Germania, Societatea ardeleană pentru
științele naturii din Sibiu (1850), etc. Ideea însăși de ocrotire nu numai a unor elemente disparate,
ci a unui întreg teritoriu bine determinat, cucerește mai întâi țările germanofone (Germania,
Austria, Elveția), iar mai apoi se extinde treptat asupra întregului continent.
La începutul secolului al XIX-lea este promulgată în Prusia „Legea împotriva desfigurării
zonelor peizagistice excepționale‖, iar în Constituția de la Weimar (1919) se arăta că monumentele
naturii și peisajele trebuie să se bucure de îngrijire și apărare din partea statului. „Prima lege de

7 Erika, Florescu Florentina, „Arille protejate din România — Noţiuni introductive„, Editura „Green Steps", Braşov,
2009, pp. 5-6
8
ocrotire propriu–zisă a naturii este considerată în spațiul german cea din 1920, a statului liber
LippeDetmold, urmată în 1931 de cea a statului Hessen și legea imperială pentru ocrotirea naturii.
Potrivit unor estimări, în 1990 erau înregistrate în Europa (exclusiv Rusia) circa 1400 zone
protejate, care se întindeau aproximativ pe 36,5 mln ha”.
„În prezent există în lume peste 1388 de titluri, consacrate prin lege, care desemnează arii
protejate. Se pot găsi arii protejate care au denumiri diferite, dar care au acelaşi scop, cum ar fi:
rezervaţie naturală strictă în Bhutan; rezervaţie pentru managementul naturii în Bahamas; rezervaţie
naturală în Ontario - Canada; rezervaţie naturală naţională în Cehia; rezervaţie naturală marină în
Indonesia; arie pentru conservarea naturii în Japonia şi rezervaţie naturală strictă în Sri Lanka, dar
toate reprezentând acelaşi lucru, şi anume o Rezervaţie Strict Protejată – categoria I.”
„De asemenea, acelaşi titlu al unei arii protejate poate implica obiective de management şi

caracteristici foarte diferite în ţări diferite. Exemplul clasic este dat de larg utilizata denumire de Parc

Naţional, care a început să fie utilizată odată cu înfiinţarea Parcului Naţional Yellowstone în anul
1872.
Astfel, în timp ce în multe părţi ale lumii (America, Africa, Asia de Sud şi Sud-Est,
Australia şi Noua Zeelandă) parcurile naţionale sunt mari teritorii naturale, în Europa se
găsesc arii protejate care poartă denumirea de Parc Naţional dar în care intervenţia omului este
evidentă, cum ar fi toate cele 11 parcuri naţionale din Anglia şi Ţara Galilor, majoritatea
parcurilor naţionale din Germania şi Parcul Naţional Cevennes din Franţa.
Colectarea datelor referitoare la ariile protejate din întreaga lume a fost iniţiată de către UICN prin

―Comisia pentru Parcuri Naţionale şi Arii Protejate‖ (CNPPA), ca răspuns la două rezoluţii ale

Naţiunilor Unite ce recunosc importanţa ariilor protejate şi care a condus la realizarea primei liste a
ariilor protejate (World List of National Parks and Equivalents Reserves -1961/1962).
În 1981, CNPPA a constituit Protected Areas Data Unit care a devenit parte a World
Conservation Monitoring Centre (Centrul Mondial pentru Monitorizarea Conservării) care menţine
o bază de date a ariilor protejate din întreaga lume.
Baza de date a ariilor protejate realizată de către World Conservation Monitoring Centre
conţine 30.350 de înregistrări de arii protejate recunoscute de către UICN, 13.915 de înregistrări
ale unor arii care nu sunt recunoscute de către UICN şi alte 16.288 de arii protejate care au un
statut incert. Baza de date se actualizează periodic, aproximativ la fiecare trei ani, pentru a asigura
producerea unei noi ediţii a Listei cu Arii Protejate a Naţiunilor Unite.
Prin integrarea datelor specifice acestui număr impresionant de arii protejate a rezultat
următoarea analiză, care în limita erorilor acceptate defineşte într-o anumită măsură situaţia ariilor
protejate la nivel global. Reţeaua mondială a ariilor protejate cuprinde 30.350 de arii protejate care se
întinde pe o suprafaţă de 13.232.275 km² ce reprezintă 8.83% din suprafaţa terestră a globului.

9
Oricum, acest procentaj trebuie considerat cu precauţie, deoarece poate fi mai mare cu peste un
procent datorită numărului mare de arii protejate marine sau care au în componenţă teritorii
marine. Această reţea a ariilor protejate pare a fi foarte întinsă dintr-o perspectivă globală,
însă are foarte multe goluri la nivel naţional.
Ariile protejate sunt considerate adesea insule naturale într-un ocean al dezvoltării; astfel, cu
cât acestea au o suprafaţă mai mare, cu atât ele sunt mai protejate de presiunile exterioare.
Situaţia actuală relevă faptul că 17.892 (59%) de arii protejate au o suprafaţă mai mică de 1,000 ha
care totalizează o suprafaţă de 28.713 km² ceea ce înseamnă doar 0,2% din suprafaţa totală a
ariilor protejate. În schimb doar 1,673 (6%) din ariile protejate depăşesc 1,000 km² dar care
totalizează 11.56 mil. km², adică 87% din suprafaţa totală a ariilor naturale protejate.
Monitorizarea creşterii reţelei globale a ariilor protejate, distribuţia lor şi obiectivele de
management ale acestora sunt vitale, dar este la fel de important de cunoscut starea reală în care se
găseşte o anumită arie protejată şi mai ales cât este de eficient managementul ariei protejate.
Multe arii protejate există doar prin legea de constituire (doar pe hârtie), dar în realitate în teren
există foarte puţin din ceea ce scrie pe hârtie, în schimb se pot identifica activităţi de braconaj, păşunat
intensiv, cultivare sau se găsesc aşezări umane, drumuri. Este foarte important ca odată ce aria
protejată a fost constituită să se focalizeze toate resursele pentru a asigura un management
eficient al ariei.
Pentru a rezolva problema ―eficienţei managementului‖, denumită adesea ―sindromul
parcurilor de hârtie‖ (paper park syndrom), Comisia UICN-ului - World Commission on Protected
Areas (WCPA) a stabilit un Departament pentru Eficienţa Managementului (Task Force on
Management Effectiveness).
De asemenea, se anticipează că viitoarele ediţii ale Listei Ariilor Protejate a Naţiunilor Unite
vor include indicatori privind eficienţa managementului. În acelaşi timp, informaţiile valabile
referitoare la nivelul fondurilor alocate şi a personalului angajat pentru arii protejate indică faptul că
resursele alocate sunt inadecvate pentru ceea ce presupune un management eficient.
În ceea ce priveşte mărimea personalului care administrează ariile protejate, diferenţa
este mult mai mică, de la 27,3 oameni / 1000km² în ţările dezvoltate la 22,6 oameni / 1000km² în
ţările mai puţin dezvoltate, dar diferenţa se face între investiţiile care se fac în echipamentul
necesar staffului şi care asigură eficienţa activităţilor de protecţie.

I.3. Evoluţia reglementărilor legale în materie în România

Încă din secolul al XV-lea au existat în ţara noastră preocupări pentru ocrotirea naturii, fiind

amintite: Legea lui Ştefan cel Mare – ―Legea braniştei‖, loc oprit unde nimeni nu avea voie să

1
0
vâneze, să păşuneze vitele, să pescuiască şi nici să cosească fânul fără voia stăpânului; actele domneşti
ale lui Vlad Vintilă (1533) şi ale lui Ştefan Tomşa (1621) care reglementează ―braniştele‖.
Primul Cod silvic al României, care reglementează regimul de exploatare a tuturor
pădurilor ţării, apare la 19 mai 1881, după acesta completându-se şi Noua Lege sanitară din
1885. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea se intensifică preocupările pentru ocrotirea mediului
înconjurător, astfel încât Emil Racoviţă înfiinţează în anul 1920 la Cluj, primul Institut de
speologie din lume şi pune bazele asociaţiei de turism ―Frăţia munteană‖, care avea drept
scop, cuprins în statut ―să apere munţii şi pădurile de devastări‖.
În anul 1921 se constituie ―Societatea de turism pentru protecţia naturii‖, aceasta fiind
prima formă organizată de ocrotire a naturii.
Urmare a campaniei de pregătire a opiniei publice şi a primului Congres al naturaliştilor din
România, ţinut la Cluj la 7 iulie 1930, se adoptă prima lege din ţara noastră – Legea pentru protecţia
1
monumentelor naturii.
Potrivit acestui act normativ, sunt monumente ale naturii acele terenuri care, prin
animalele şi plantele care trăiesc pe ele, prezintă o deosebită însemnătate ştiinţifică sau estetică,
precum şi toate acelea care, prin frumuseţea lor naturală sau interesul ştiinţific ce prezintă,
sunt demne de a fi conservate şi trecute posterităţii.
Monumentele naturii erau considerate ca având caracter public şi supuse unui aşa-numit
regim de totală cruţare, în temeiul căruia erau ocrotite schimbări de destinaţie, atingeri,
înstrăinări, stricăciuni, distrugeri ori comerţ.
În plus, acestea erau scutite de orice impozit şi nu li se aplicau servituţi legale care ar fi fost
susceptibile să le aducă vreo atingere sau să conducă la schimbarea caracterului de monumente ale
naturii.
Nerespectarea regimului de protecţie astfel instituit atrăgea răspunderea civilă şi
contravenţională. Calitatea de monument al naturii se dobândea prin declaraţia Comisiei
Monumentelor Naturii, sub rezerva aprobării acesteia de către Consiliul de Miniştri.
Legea din 7 iulie 1930 instituia, pe lângă Ministerul Agriculturii, o Comisiune a
monumentelor naturii, care avea drept atribuţii esenţiale dedarea şi inventarierea
monumentelor naturii, precum şi luarea de măsuri pentru conservarea lor.
Printr-o modificare a legii din 6 aprilie 1933 au fost extinse atribuţiile Comisiei şi au fost
constituite, alături de ea, ca organe de aplicare a dispoziţiilor legale în materie: Biroul central al
ocrotirii monumentelor naturii şi Biroul ştiinţific al Ocrotirii monumentelor naturii. Sub imperiul
acestei reglementări, în perioada 1930-1944 au dobândit calitatea de monument al naturii 36 de

1 Legea pentru protecţia monumentelor naturii nr.213 din 7 iulie 1930, pb. în M. Of. nr.148 din 7 iule 1930

1
1
terenuri, cu o suprafaţă de cca. 15000 ha şi au fost trecute sub protecţia legii o serie de specii
de plante şi animale rare sau pe cale de dispariţie.
În noile condiţii socio-politice şi economice create în România după al II-lea război mondial, prin
Decretul nr. 237 din 18 octombrie 1950, Legea din 1930 a fost abrogată. Se instituia de data aceasta, pe
lângă Prezidiul Academiei Române, o Comisie pentru ocrotirea monumentelor naturii din România,
recomandarea altora pentru a fi luate sub protecţie, planificare şi supravegherea exploatării ştiinţifice
a monumentelor naturii, precum şi ocrotirea lor, patronarea publicaţiilor în materie etc.
Monumentele naturii erau declarate bunuri ale întregului popor, avut obştesc, libere de
orice sarcini şi servituţi (art.5) şi dobândeau această calitate prin recomandarea Comisiei
aprobată de Consiliul de Miniştri.
La nivel local, măsurile de administrare şi ocrotire a monumentelor naturii, organizarea
personalului ştiinţific şi tehnic necesar, precum şi a corpului de paznici intrau în sarcina
consiliilor populare judeţene.
Prin H.C.M. nr.518/1954, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene erau
împuternicite să adopte măsuri provizorii pentru ocrotirea faunei, florei ş.a. aflate pe teritoriile
propuse, spre a dobândi calitatea de monument al naturii şi să prevină executarea anumitor lucrări
care ar putea prejudicia integritatea acestor obiective naturale.
România are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datorează în parte condiţiilor
fizico-geografice care includ munţi, câmpii, reţele hidrografice majore, zone umede şi unul din cele mai
vaste sisteme de deltă ale Europei (Delta Dunării). De asemenea, datorită poziţiei geografice a
României, flora şi fauna prezintă influenţe asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud şi
componente continental europene dinspre nord-vest.
În sfârşit, relativa stabilitate a populaţiei în ultimii 60 de ani, lipsa mecanizării în sectorul
forestier şi dezvoltarea economică redusă au determinat o exploatare mai scăzută a resurselor decât
în majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul general constă în diversitatea florei şi faunei,
inclusiv în existenţa unor populaţii de lupi, urşi, capre negre şi râşi, care sunt considerate ca fiind
printre cele mai mari din Europa, precum şi în existenţa unor extinse habitate forestiere şi alpine
nealterate, asociate lanţului muntos al Carpaţilor. Astfel, valoarea capitalului natural al României
a impus de-a lungul timpului luarea unor măsuri de protecţie a naturii.
Analiza istorică a măsurilor de protecţie a naturii prin intermediul ariilor protejate
relevă următoarele etape: 1928-1944 - este o perioadă de pionerat privind conservarea naturii
şi ariile protejate în România în care primul pas a fost făcut în anul 1928, când la Cluj a avut
loc primul congres al naturaliştilor din România, unde la propunerea lui Emil Racoviţă a fost
adoptată o hotărâre privind elaborarea legii referitoare la protecţia naturii în România.

1
2
 În 1930 apare Legea nr. 213 pentru protecţia monumentelor naturii din România, pe baza
căreia se înfiinţează „Comisiunea Monumentelor naturii‖ apoi sunt declarate prin lege (Jurnalul
Consiliului de Miniştri) primele monumente ale naturii, în 1931 (floarea de colţ si nufărul
termal) şi primul parc naţional în 1935 (Parcul Naţional Retezat).
Sintetizând, în această perioadă, sunt puse sub ocrotire prin "Jurnale ale Consiliului de
Miniştri" 36 de teritorii ca rezervaţii naturale, parc naţional, monumente ale naturii,
însumând o suprafaţă de 15.000 ha.
Totuşi, datorită eforturilor specifice începuturilor, accentul a fost pus numai pe realizarea unui
cadru legislativ şi instituţional incipient şi pe constituirea unui număr limitat de arii protejate şi
aproape deloc pe administrarea ariilor protejate constituite.
- 1944-1989 – după 23 august 1944 măsurile de protecţie a naturii s-au bazat pe eforturile
instituţionale făcute înainte de război de oameni de ştiinţă de renume, cum au fost Al. Borza sau Emil
Racoviţă. În 1972 numărul ariilor protejate constituite a crescut la 190 de obiective, însumând aproape
100.000 ha. Din nefericire, măsurile de protecţie se rezumau numai la declararea de arii protejate şi
aproape deloc la administrarea acestora, acestea confruntându-se cu pericole din ce în ce
mai mari.
Investiţiile alocate amenajărilor, pazei şi măsurilor practice de ocrotire ale ariilor protejate
erau sporadice şi nu depăşeau suma de 500.000 de lei pe întreaga ţară la nivelul anului 1972.
Totodată, deşi creşterea cantitativă a teritoriilor a fost însemnată, totuşi suprafaţa protejată
reprezenta în 1972 doar 0.0042% din teritoriul ţării, procent care nu acoperea nici pe departe
întreaga diversitate specifică şi ecologică a ţării.
S-au făcut proiecte de către institute de cercetare pentru constituirea de alte arii
protejate mari - parcuri naţionale (Apuseni, Călimani, Ceahlău, Bucegi, Piatra Craiului,
Cozia, Valea Cernei, Cheile Bicazului, Rodna) dar care nu s-au concretizat, şi de asemenea a
urmat o perioadă în care s-au înfiinţat un număr mare de arii protejate cu suprafaţa mai mică
(rezervaţii naturale) prin intermediul unor HCM-uri şi Decrete, cât şi iniţiative legislative la nivel
judeţean. De multe ori iniţiativele locale pentru constituirea ariilor protejate s-au făcut din
"patriotism local" ci nu doar din considerente bazate pe valoarea naturală a zonelor respective.
Totodată se repetă vechea meteahnă a ariilor protejate române, şi anume acestea erau
doar constituite dar nu şi gospodărite.
Din punct de vedere legislativ, în 1973 s-a adoptat Legea nr. 9 (Legea Mediului) cu prevederi
legate de protecţia rezervaţiilor şi monumentelor naturii şi totodată „sunt trasate sarcini ce revin
organelor centrale şi locale‖, dar alături de această lege cadru nu s-a mai adoptat o lege specifică
pentru ariile protejate care să reglementeze administrarea lor, aşa cum s-a întâmplat în
Polonia sau Cehoslovacia, ţări care aveau parcuri naţionale cu administraţie proprie.

1
3
 În aceasta perioadă s-au produs şi primele recunoaşteri internaţionale ale valorii ariilor
protejate româneşti, în 1979 Retezatul şi Pietrosul Rodnei au fost recunoscute ca Rezervaţii ale
Biosferei sub auspiciile programului UNESCO - Man and Biosphere (MAB). Dar nici măcar
această recunoaştere internaţională nu a condus la o administrare a acestor arii protejate.
1990 - prezent – după 1989 se aştepta o deschidere şi o eficienţă mai mare în ceea ce priveşte
realizarea unei reţele naţionale a ariilor protejate care să acopere întreaga diversitate a ecosistemelor la
nivelul ţării dar şi măsuri concrete în plan legislativ şi instituţional care să asigure un management
eficient al ariilor protejate, însă rezultatele au dovedit că aceste deziderate sunt foarte greu de atins.
Una dintre dificultăţi a fost legată de interpretarea diferită de către diverşi factori de
decizie a măsurilor ce trebuie întreprinse privind protecţia naturii, pe fondul unei indecizii a
Autorităţii Centrale de Mediu - Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, în cadrul
căruia abia după 1997 s-a constituit o Direcţie de Conservare a Biodiversităţii care să planifice
şi să coordoneze toate activităţile referitoare la conservarea naturii în arii protejate.
După 1990, prin Ordin al Ministerului Apelor Pădurilor şi Mediului Înconjurător (nr.7 din 27
ianuarie 1990) s-au înfiinţat 13 parcuri naţionale, act evident ilegal, prin lipsă de competenţă în materie.
Ordinul a provocat o oarecare confuzie deoarece se referea doar la suprafeţele de fond forestier din
parcurile naţionale, nu şi la suprafeţele ce conţineau goluri alpine. Suprafeţele declarate în fond
forestier erau foarte mari, întinzându-se şi în zone în care se desfăşurau activităţi economice de
exploatare a lemnului, care nu puteau fi stopate brusc şi cuprindeau aşezări umane, motiv pentru care
acest act a primit multe contestări, iar îndrumările tehnice pentru punerea sa în practică au fost
blocate.
O recunoaştere internaţională a valorii capitalului natural din România a reprezentat-o
desemnarea Deltei Dunării în 1991 ca sit Ramsar şi ca sit al Patrimoniului Natural Mondial pentru
50% din suprafaţa sa. Cu titlu excepţional, Delta Dunării este recunoscută ca Rezervaţie a
Biosferei prin H.G. 248 / 1994, când a început şi derularea unui proiect GEF (Fondul Global de
Mediu) pentru constituirea administraţiei parcului şi realizarea planului de management.
Ca urmare a faptului că România a aderat la Convenţia pentru Diversitatea Biologică (Rio), în
1996 s-a realizat cu asistenţa financiară a Băncii Mondiale "Strategia naţională şi planul de acţiune
pentru conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor sale în România" care
planifica pe termen scurt, mediu şi lung activităţile care trebuiau întreprinse în România.
Această strategie nu s-a bazat pe o evaluare făcută recent pentru capitalul natural al României,
singurele informaţii mai recente fiind date de un studiu terminat în 1994 privind Ecoregiunile
României, care clasifica în funcţie de tipul solului şi covorul vegetal principalele regiuni ale
ţării, fiind identificate 22 de Ecoregiuni.

1
4
 În 1995 a fost adoptată Legea Mediului nr. 137 care cuprinde prevederi legate de conservarea
naturii şi ariile protejate şi totodată recunoaşte toate ariile protejate declarate anterior prin
orice lege, ordin, hotărâre, decizie.
Sunt recunoscute internaţional ca Rezervaţii ale Biosferei în cadrul Programului UNESCO -
MAB: Retezat, Pietrosul Rodnei şi Delta Dunării, ultima fiind înscrisă pe lista Patrimoniului Natural
Mondial şi pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanţă internaţională.
Trebuie recunoscut că majoritatea ariilor protejate din România s-au autoconservat în condiţiile

în care intervenţiile umane asupra lor au fost în regimul trecut minime sau inexistente, dar există şi

exemple în care arii protejate au fost pur şi simplu distruse, cu toate că încă mai figurează ca
existente.
Totodată, se poate observa că în ultimul timp tot mai multe organizaţii
neguvernamentale şi-au adus într-o oarecare măsură aportul în protejarea unor arii naturale,
chiar dacă nivelul profesional al acestora nu este la aşteptările specialiştilor. Dar este la fel de
adevărat că în România nu există persoane specializate în domeniu, ci numai în domenii
colaterale, fapt pentru care există mari conflicte de idei între silvicultori, biologi, ecologi ş.a.
În acest context Guvernul României a solicitat acordarea unei noi finanţări din partea
Fondului Global de Mediu (GEF) pentru conceperea şi punerea în practică a unui proiect privind
"Managementul Integrat şi Conservarea Ariilor Protejate în România", scopul principal al
proiectului GEF fiind întărirea capacităţii de pregătire şi implementare a planurilor de
management al ariilor protejate la nivel local şi naţional.
La nivel naţional se acordă sprijin pentru realizarea şi întărirea cadrului instituţional
necesar, pentru adoptarea atât de necesarei legi a ariilor protejate şi întărirea cadrului legislativ,
pentru pregătirea resursei umane şi de asemenea, există o componentă de participare publică
şi de popularizare a ideii de conservare a naturii şi a ariilor protejate.
La nivel local se realizează planurile de mangement şi se constituie administraţii (structuri de
management) pentru trei arii protejate: Parcul Naţional Retezat, Parcul Natural Bucegi-Piatra
Craiului (obţinut prin însumarea a două zone care în mod obişnuit erau nominalizate distinct ca două
parcuri naţionale), Rezervaţia de Zimbri Vânători-Neamţ (creată pentru reintroducerea zimbrului în
stare de libertate), aceste trei zone urmând să devină modele pentru reaplicarea structurilor de
management şi pentru alte arii protejate, proiect ce a fost demarat la sfârşitul anului 1999.
Prezint succint în cele ce urmează câteva din cele mai importante puncte de reper în
istoria ariilor protejate din ţara noastră 8.
• 1467 – este atestată documentar braniştea dăruită de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Cozia, braniştile

fiind locuri oprite sau rezervate care au apărut probabil prima dată în secolul XIV, în care nimeni nu

8 http://www.mmediu.ro/beta/domenii/protectia-naturii-2/legislatie-protectia-naturii/

1
5
avea voie să intre pentru a tăia lemne, a cosi fân, a paşte vite, a prinde peşte sau a culege fructe fără
acordul stăpânului. • 1904 - prima rezervaţie naturală din spaţiul românesc: Codrul secular Slătioara.
• 1928-1944 - perioada de pionerat privind conservarea naturii şi ariile protejate în România.
Primul pas a fost făcut în anul 1928 când la Cluj a avut loc primul congres al naturaliştilor din
România, unde la propunerea lui Emil Racoviţă a fost adoptată o hotărâre privind elaborarea
legii referitoare la protecţia naturii în România.
• 1930 - se adoptă prima lege pentru protecţia „monumentelor naturii‖ şi se constituie în cadrul
Academiei Române Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii – CMN.
• 1935 - se înfiinţează primul parc naţional, Parcul Naţional Retezat.
• 1938 - numărul total al ariilor protejate se ridică la 30.
• 1950 - se adoptă Decretul privind ocrotirea naturii iar în 1954 se elaborează regulamentul de aplicare.
1965 - numărul total al ariilor protejate ajunge la 130, în suprafaţă de aproximativ 75.000 ha, la care se
mai adaugă numeroase rezervaţii forestiere şi o suprafaţă importantă de păduri protejate prin
prevederile amenajamentului silvic (cca. 64.000 ha în 1955 şi peste 190.300 ha în 1984).
• 1973 - se adoptă prima lege privind protecţia mediului înconjurător.
• 1990 - se constituie 13 parcuri naţionale în fond forestier.
• 1993 - se întocmesc studiile pentru constituirea parcurilor naţionale şi se înfiinţează ARBDD –
Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
• 1995 - se adoptă o nouă formă a Legii protecţiei mediului.
• 1999/2000 – se înfiinţează primele 3 administraţii de parcuri naţionale şi naturale pentru Parcul
Naţional Retezat, Parcul Naţional Piatra Craiului şi Parcul Natural Vânători Neamţ. Înfiinţarea
acestora şi activităţile de management derulate între 2000 şi 2006 au fost sprijinite de Fondul Global de
Mediu (GEF – Global Environmental Fund) prin Banca Mondială prin Proiectul Managementul
Conservării Biodiversităţii, cofinanţat de Guvernul României şi Regia Naţională a Pădurilor.
• 2000 - se adoptă Legea 5 privind aprobarea Planului de amenajare a 19 teritoriului naţional
– Secţiunea a III-a arii protejate, care prezintă pentru prima dată într-un act normativ lista
ariilor protejate de interes naţional existente la data respectivă.
• 2001 - apare primul act normativ al ariilor protejate şi pentru conservarea biodiversităţii, OUG

236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei
sălbatice9 , aprobată prin Legea 462/2001.
• 2002 - se demarează procesul de clarificare a limitelor pentru ariile protejate existente la acea
dată şi materializarea lor în GIS tot ca parte a proiectului care a permis înfiinţarea primelor
administraţii şi elaborarea primei legi a ariilor protejate.
• 2003 - se adoptă acte normative specifice ariilor protejate, care legiferează limitele acestora, fac

precizări referitor la zonarea internă şi la măsuri speciale de management şi stabilesc procedura de

1
6
încredinţare în adminsitrare. Acestea sunt Hotărârea de Guvern 230, Ordinul de Ministru 552,
Ordinul de Ministru 850.
• 2004 - încheierea de contracte de administrare între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor
pentru 16 parcuri naţionale şi naturale cu Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi pentru Parcul
Naţional Ceahlău cu Consiliul Judeţean Neamţ.
• 2005 - declararea prin HG nr.1581 a Parcului Naţional Defileul Jiului, a 3 rezervaţii naturale şi
a primei arii de protecţie specială avifaunistică, Pădurea Ciuașului, în total 11.324 ha.
• 2005 - acordarea în administrare de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a Parcului
Naţional Buila Vânturariţa şi a înca 4 parcuri naturale Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva a
Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului Universităţii Bucureşti şi a Geoparcului Platoul
Mehedinţi Consiliului Judeţean Mehedinţi, iar a Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului
Inferior Agenţiei de Protecţia Mediului Galaţi.
• 2006 - se pune în discuţie pentru prima dată înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Arii Protejate. • 2006
- desemnarea Parcului Natural Lunca Muresului ca sit RAMSAR - Zonă Umedă de Importanţă
Internaţională.
• 2007 – sunt desemnate ariile speciale de importanţă avifaunistică (SPA) prin HG
nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică, ca parte integrantă
a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.
• 2007 – sunt desemnate siturile de importanţă comunitară (pSCI) prin Ordinul de Ministru
nr.1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă
comunitară ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.
• 2008 – se înfiinţează Agenţia Naţională pentru Arii Protejate (ANAP) prin hotărâre de guvern.
La data publicării acestei lucrări ANAP nu este încă funcţională. 9 Propunerea de lege a fost
parțial elaborată cu sprijinul unui grup de lucru constituit în cadrul Proiectului Managementul
Conservării Biodiversităţii, implementat în perioada 2000 – 2006, finanţat de GEF (Fondul Global
de Mediu) prin Banca Mondială, Regia Națională a Pădurilor şi Guvernul României
• 2016 – prin Legea nr. 95/2016 se înfiinţează efectiv Agenţia Naţională pentru Arii Naturale
Protejate (ANANP), iar prin Hotărârea nr. 997/2016 se reglementeaza organizarea si funcționarea
ANANP‖

I.4. Aspecte juridice

Conform literaturii de specialitate „sub aspect juridic, este neîndoielnic faptul că numai omul
poate fi titularul dreptului la un mediu sănătos. În doctrină se consideră fără reţineri că există un drept
de mediu, dar nu ca un drept subiectiv individual, ci ca un drept de solidaritate, aşa cum este de exemplu

dreptul la dezvoltare, ca un drept colectiv. Majoritatea autorilor sunt de părere însă, că dreptul

1
7
la un mediu este un drept din categoria drepturilor din generaţia a treia, deci un drept colectiv, de
9
solidaritate, precum dreptul la dezvoltare, la pace.‖
Existenţa unui patrimoniu natural, ca şi noţiune, vine să susţină considerentele anterioare, iar
legislaţia naţională defineşte acest gen de patrimoniu prin „ansamblul componentelor şi
structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural, ale căror
importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică şi recreativă
au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al
integrităţii funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum
şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi
viitoare‖. Totodată este individualizat şi un „bun al patrimoniului natural‖, fiind „componenta
patrimoniului natural care necesită un regim special de protecţie, conservare şi utilizare durabilă în
vederea menţinerii în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare".
Noul Cod civil român, cu titlu marginal „regulile privind protecţia mediului şi buna vecinătate‖ (art.
603), dispune că „dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului (...)". Se
poate vorbi, în acest sens, de o condiţionare a exercitării dreptului de proprietate din perspectiva
dreptului mediului. Aceasta vine în completarea prevederilor „alin. 7 art. 44 din Constituţia României,
care dispune ca dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia
mediului (...)".
Legea-cadru privind protecţia mediului, în capitolul VIII „Conservarea biodiversităţii şi
arii naturale protejate, prevede că deţinătorii cu orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice (...)
aflate într-o arie naturală protejată au obligaţia de a aplica şi/sau respecta măsurile stabilite de
10
autoritatea competentă pentru protecţia mediului (alin. 4 art. 49) ”.
În același sens, sunt prevederile conform cărora ‖pentru terenurile din arii naturale protejate
deținute în regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi
compensaţii pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale
protejate ori pentru măsurile de conservare instituite", aşa cum sunt dispuse prin art. 26 din
Legea-cadru privind regimul ariilor naturale protejate.
Însă, în practică, compensaţii pe suprafeţele de terenuri cuprinse în ariile naturale protejate nu au
fost niciodată acordate, cauzele fiind multiple, exemplificând în continuare câteva dintre acestea:
- lipsa (alocării) fondurilor,
- lipsa ridicării pretenţiilor din partea proprietarilor,

9 Marinescu Daniela,„‖Tratat de dreptul mediului, Ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti‖, 2010,
p.387
10 „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată in Monitorul Oficial cu nr. 442 din data de 29 iunie 2007, art. 4 punctele 15 şi 16‖

1
8
 - existenţa unor plăţi compensatorii pe alte paliere, cum sunt plăţile de agro-mediu ori scutirea
de plata impozitului pe teren (din păcate suspendată în 2016, prin efectele noului Cod Fiscal).
În doctrină s-a afirmat că „dacă există un domeniu în care tehnicile juridice care caută
11
repararea pagubelor deja survenite nu au nici un sens, acela este cel al protecţiei vieţii sălbatice‖.
În afară de faptul că unele exemplare aparţinând unor specii rare sunt de neînlocuit, modul de
evaluare a pagubelor provocate ridică probleme insurmontabile. Ca atare trebuie să se recurgă
la elementul fundamental al oricărei conservări: prevenirea deteriorării vieţii sălbatice.
În practică, evaluarea prejudiciului de mediu, mai ales cel referitor la habitate şi specii,
rămâne în continuare o problemă, pentru care însă nu s-au găsit încă soluţii eficiente.
În acest context, modalitatea cea mai frecvent utilizată pentru conservarea naturii o reprezintă
instituirea regimului de arie naturală protejată. În România, această prerogativă revine exclusiv autorităţii
publice, statul român fiind garantul „conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de
interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă

(conform art. 1 coroborat cu art. 8 alin. 1 din Legea-cadru privind regimul ariilor naturale protejate)”.

I.5. Situaţia ariilor naturale protejate din România în 2018

În România ariile naturale protejate, deşi reprezintă ce are ţara mai valoros ca
patrimoniu natural naţional, nu sunt administrate direct de către statul român, cu o singură
excepţie: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
Restul, adică parcurile naţionale, parcurile naturale, rezervaţiile naturale şi siturile Natura 2000
sunt administrate de către câştigatorii licitaţiilor pe care Ministerul Mediului le organizează şi în urma
cărora aceste arii naturale protejate sunt date în administrare sau în custodie pe baza unor contracte
încheiate pe perioada a 10 ani. Prin aceste contracte administratorul sau custodele se obligă să
administreze în numele statului român valorile patrimoniului natural pentru care s-a înfiinţat aria
naturală protejată contractată, obligându-se să asigure toate resursele necesare acestei activităţi.
Pe pagina Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) se află situaţia pe
regiuni a ariilor naturale protejate a căror administrare este externalizată de către statul
roman și a celor „orfane‖, adică cele care nu au administrator sau custode
- http://ananp.gov.ro/ananp/category/liste-arii/
Situaţia (exceptând Rezervaţia Biosferei Delta Dunării) este următoarea:
 din totalul de 685 pachete de arii naturale protejate contractate (există suprapuneri între diferite

categorii şi un contract poate să fie pentru o singură arie protejată sau pentru mai multe), 306

11 Duţu Mircea, Dreptul mediului — Tratat, volumul II Dreptul internaţional al mediului, Dreptul comunitar al mediului, Editura
Economică, Bucureşti, 1998, p. 117

1
9
(45% din număr şi 73% din suprafaţă) au un custode/administrator, în timp ce 379 (55% din număr şi
27% din suprafaţă) nu au custode/administrator;
 din 54 parcuri naţionale şi naturale şi situri Natura 2000 care necesită înfiinţarea de
structuri de administrare, 42 (78% din număr şi din suprafaţă) au un administrator, în timp ce
12 (22% din număr şi din suprafaţă) nu au administrator;
 din 631 rezervaţii naturale şi „situri Natura 2000 care nu necesită înfiinţarea de structuri
de administrare”, 264 (42% din număr şi 68% din suprafaţă) au un custode, în timp ce 367
(58% din număr şi 32% din suprafaţă) nu au custode.
 În perioda 2014-2017, un număr de 134 convenţii de custodie au fost reziliate din motive
subiective sau obiective ale custozilor, aceste arii naturale protejate intrând astfel în categoria celor
care nu au custode.

Figura 1: Ariile naturale protejate administrate prin externalizare.

În ceea ce priveşte administratorii şi custozii, aceştia sunt:

 „Regia Naţională a Pădurilor Romsilva administrează 85 parcuri naţionale, parcuri
naturale şi situri Natura 2000‖, adică 28% din numărul şi 32% din suprafaţa celor date în
administrare/custodie;
 62 organizaţii neguvernamentale administrează 127 arii naturale protejate, adică 38%
din numărul şi 21% din suprafaţa celor date în administrare/custodie;
 Consiliile judeţene administrează 16 arii naturale protejate, adică 5% din numărul şi
11% din suprafaţa celor date în administrare/custodie;
 Agenţiile pentru Protecţia Mediului administrează 15 arii naturale protejate, adică 5%
din numărul şi 1% din suprafaţa celor date în administrare/custodie;

2
0
 Asocaţiile de vânătoare şi pescuit administrează 18 arii naturale protejate, adică 6% din
numărul şi 2% din suprafaţa celor date în administrare/custodie;
 Societăţile comerciale administrează 17 arii naturale protejate, adică 6% din numărul şi
10% din suprafaţa celor date în administrare/custodie;
 Ocoale silvice private şi proprietari de pădure privaţi administrează 16 arii naturale
protejate, adică 5% din numărul şi 18% din suprafaţa celor date în administrare/custodie;
 Primării şi organizaţii de dezvoltare regională administrează 9 arii naturale protejate,
adică 3% din numărul şi 5% din suprafaţa celor date în administrare/custodie;
 Institute de cercetare, muzee şi universităţi administrează 14 arii naturale protejate,
adică 5% din numărul şi 1% din suprafaţa celor date în administrare/custodie.

Figura 2: Categorii de administratori și custozi de arii naturale protejate.

II. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A ARIILOR NATURALE PROTEJATE

II.1. Ariile naturale protejate — tipologie, clasificare, prezentare

Analiza legislaţiei naţionale în materie indică următoarea ierarhizare sistematică, „în

considerarea tipului ariei naturale protejate:
(a) de interes naţional: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale,

parcuri naturale;

2
1
(b) de interes intemaţional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone
umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei;
(c) de interes comunitar sau situri "Natura 2000": situri de importanţă comunitară, arii
speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică;
(d) de interes județean sau local: stabilite numai pe domeniul public sau privat al unităţilor
administrativ-teritoriale‖.
La nivel internaţional, ariile protejate sunt clasificate în categorii, în raport cu
caracteristicile biogeografice şi funcţiile îndeplinite. Fiecare categorie prezintă o formă specială de
existenţă şi organizare a naturii, supusă unui regim juridic particular de protecţie şi administrare.
În cadrul UICN, au fost stabilite într-un document publicat în 1973, zece categorii de
12
arii naturale protejate, enumerate mai jos astfel cum se regăsesc în „literatura de specialitate :
I. rezervaţii ştiinţifice/rezerve naturale
integrale; II . parcuri naţionale;
III. monumente naturale/elemente naturale marcante;
IV. rezervaţii de conservare a naturii/rezervaţii naturale divizate/sanctuare de faună;

V. peisaje terestre ori marine protejate;

VI. rezervaţii de resurse naturale;
VII. rezervaţii antropologice/regiuni biologice multiple/zone de gestiune a resurselor naturale;
VIII. regiuni naturale amenajate în scopul utilizării multiple/zone de gestiune a resurselor
naturale;
IX. rezervaţii ale biosferei;
X. bunuri (naturale) ale patrimoniului mondial. ”

În prezent, este utilizată clasificarea propusă de UICN în 1994, care defineşte 6 (șase)
„categorii de arii protejate (care se regăsesc şi în clasificarea anterioară) în funcţie de
obiectivele principale de management, şi anume:
 categoria I a - rezervaţia şfiinţifică (arie naturală protejată administrată in special pentru interes

ştiinţific);
 categoria I b - zone de sălbăticie (arie naturală protejată administrată in special pentru
protecţia zonelor naturale sălbatice);
 categoria II - Parcul naţional (arie protejată administrată în special pentru protejarea
ecosistemelor şi recreere);

12 Duţu Mircea, Duţu Andrei, Dreptul mediului — Curs universitar, Ediţia 4 — revizuită şi adăugită, Editura C H Beck, Bucureşti, 2014, pp. 289-290

2
2
  categoria III - monumente ale naturii (arie naturală protejată administrată în special
pentru conservarea caracteristicilor naturale specifice);
 categoria IV -rezervaţii naturaIe / arii cu management activ al habitatului sau speciei
(arie protejată gospodărită în special pentru conservarea prin măsuri de management
active);
 categoria V - parcuri naturale / peisaj terestru sau marin protejat (arie protejată
administrată în special pentru conservarea peisajului terestru sau marin şi
recreere);
 categoria VI - arie protejată destinată utilizării durabile a resurselor naturale.”

„Este important ca fiecare ţară să realizeze o corespondenţă cu categoriile definite de

UICN, care constituie un standard global pentru planificarea, desemnarea şi managementul ariilor
protejate, chiar dacă sunt lipsite de forţa juridică a normelor de drept.‖
În ceea ce priveşte corelaţiile la care s-ar putea face referire în situaţia apariţiei
necesităţii de a raporta cadrul naţional la cel internaţional, în „tabelul de mai jos este redată
corespondenţa între categoriile de arii naturale protejate de interes naţional‖, conform legislaţiei
din România, şi categoriile UICN, la care se adaugă şi scopul managementului care se
realizează pentru aria protejată în cauză:
„
Nr. Categorie de arie protejate Corespondenţa cu Scop de management

crt. de interes naţional UICN

Rezervații stiinţifice I În principal scopuri ştiinţifice

Parcuri naţionale II Protecţia ecosistemelor şi recreere
Monumente ale III Conservarea elementelor naturale,
Rezervaţii naturale IV Conservarea prin intervenţii de
Parcuri naturale V Conservarea peisajului şi recreere
‖ Tabel 1: Corespondenţa ariilor protejate de interes naţional cu categoriile UICN13

România are practic o reţea de arii naturale protejate care ocupă, conform datelor
14
disponibile la nivelul anului 2016, o suprafaţă de 22,68% (5.406.000 ha) din teritoriul terestru
al ţării, din acest areal pădurile reprezintă 45% din fondul forestier national, cuprinzând:

13 Stanciu Erika, Florescu Florentina, „Ariile protejate din Romănia - Noţiuni introductive”, Ed.„Green Steps‖, Braşov, 2009,
p. 32
14 Sursa: http://sqq.gov.ro/legislativ/docs/2016/09/08m5ynd7f46b qhtv3s2.pdf (ultima accesare: 05.07.2018)

23
 „(a) Arii de interes naţional, desemnate pe baza criteriilor stabili te de UICN: rezervaţii
ştiinţifice — 79, parcuri naţionale — 13, monumente ale naturii — 190, rezervaţii naturale —
671, parcuri naturale — 15.
(b) Arii de interes comunitar sau situri Natura 2000 : arii de protecţie specială avifaunistică
15
— 148 , situri de importanţă comunitară —
(c) Arii de interes internaţional: rezervaţii ale biosferei — 3; zone umede de importanţă
internaţională —12, situri ale patrimoniului mondial natural şi cultural —1.‖
La finalul anului 2016 s-au mai adăugat încă 23 de noi arii de protecţie specială avifaunistică 16,
suprafaţa ocupată cu arii naturale protejate depăşind în prezent 24% din teritoriului
României.
„Din punct de vedere al situaţiei administrării, din cele 28 de parcuri naţionale şi
naturale, la nivelul anului 2016, trei parcuri nu beneficiau de structură de administrare, iar din
siturile Natura 2000, peste 32% nu aveau custozi sau administrare.‖
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este singura arie naturală protejată „aflată în
subordinea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi finanţată de la bugetul de stat.‖
În continuare vom prezenta cele mai importante categorii de arii protejate, precum şi
sistemele (reţele specifice) în care acestea sunt incluse, astfel cum sunt definite în legislaţia
specifică la nivel naţional, regăsite şi în practică, şi redate schematic mai jos.

15 „Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecjie specială avifaunistică ca parte integrantă a
rețele i ecologice europene Natura 2000 in Romănia.‖
16 „Hotărârea Guvernului nr. 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea ariilor de
protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a retelei ecologice europene Natura 2000 în România .‖

2
4
 Figura 3: Categorii de arii protejate17

1. „Arii naturale protejate de interes național”

1.1. „Parcuri naționale
Parcurile naţionale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi
conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând
elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic,
hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea
vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice.
Managementul parcurilor naţionale asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în
stare naturală, protecţia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice şi a diversităţii
biologice în condiţii de stabilitate ecologică, prevenirea şi excluderea oricărei forme de
exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit.
Regimul de gospodărire se stabileşte prin regulamente şi planuri proprii de protecţie şi conservare

aprobate de autorităţile naţionale ştiinţifice şi administrative abilitate. În perimetrele lor vor fi cuprinse

ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai puţin influenţate prin activităţi umane.

17 Ghid de bune practici în vederea planificăni şi implementării investitiilor din sectorul microhidrocentrale, elaborat de un
colectiv de experți în cadrul proiectului „Natura 2000 şi Dezvoltare Rurală în România", Bucureşti, 2016, p. 7

2
5
Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naţionale pot fi delimitate şi puse
sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii ştiinţifice.
Parcurile naţionale se întind în general pe suprafeţe mari de teren. În perimetrul parcurilor
naţionale sunt admise doar activităţile tradiţionale practicate numai de comunităţile din zona
parcului naţional, activităţi tradiţionale ce vor fi reglementate prin planul de management.
Parcurile naţionale corespund categoriei II UICN „Parc naţional: arie protejată
administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere‖.
România are 13 Parcuri Naţionale cu o suprafaţă totală de aprox. 317.500 ha, care
reprezintă 1,5% din teritoriul României, la nivel european existând 271 parcuri naţionale care
18
acoperă 2,8% din suprafaţa Europei. ‖
1.2 „Parcuri naturale
Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea
unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o
zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică.
Managementul parcurilor naturale urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu
natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale
terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale.

De asemenea, se oferă publicului posibilități de recreere şi turism şi se încurajează

activităţile ştiinţifice şi educaţionale.
Parcurile naturale corespund categoriei V UICN ''Peisaj protejat: arie protejată
administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere''.
Parcurile naţionale şi naturale (fără Delta Dunării) reprezintă 5% din suprafaţa
României.‖19 1.3 „Rezervaţii ştiinţifice
Rezervațiile ştiinţifice sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția
şi conservarea unor habitate naturale terestre şi/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative
de interes ştiinţific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau
de altă natură.
Mărimea rezervaţiilor ştiinţifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea
integrității zonei protejate.
Managementul rezervațiilor ştiinţifice asigură un regim strict de protecţie prin care habitatele sunt

păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. În aceste zone se interzice desfăşurarea oricăror activități umane,

18
Sursa:http://oov.ro/roimedia/comunicate/comunicat -de-presa-edinta-de-quvern-quvernul-a-aprobat- demersurile-pentru-
declararea-muntilor-faqara-ca-parc-national&paqe=8 (ultima accesare: 05.07.2018)
19
Sursa: http://qov.ro/ro/media/comunicate/comunicat-de-presa-edinta-de-guvern-23-de-noi-arii- naturaleprotejate-din-romania-vor-fi-
incluse-in-reteaua-ecologica-europeana-natura-2000&page=10

2
6
cu excepția activităților de cercetare, educaţie şi de ecoturism cu limitările descrise în planurile de
management, cu acordul forului ştiinţific competent şi al administratorului rezervatiei ştiintifice.
Rezervațiile ştiinţifice corespund categoriei I UICN „Rezervaţie Naturală Strictă: arie
protejată, administrată în principal în scopuri ştiințifice‖.
În România, rezervațiile ştiintifice sunt incluse în general în zona de strictă protecț ie din cadrul
parcurilor, având denumiri specifice cum sunt Rezervaţia Ştiintifică Gemenele din Parcul National
Retezat (jud. Hunedoara), Rezervaţia Ştiinţifică Ocolaşul Mare din Parcul Național Ceahlău (jud.
Nearnț) ori Rezervația Ştiințifică Pietrosu Mare şi Rezervația Ştiințifică Piatra Rea, ambele în Parcul
Național Munții Rodnei (jud. Maramureş), dar există şi în afara acestor zone strict protejate, ca de exemplu
Rezervația Ştiinţifică din Peştera Urşilor din cadrul Parcului Natural Apuseni
(jud. Bihor).‖ 1.4 „Rezervaţii naturale
Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția şi conservarea

unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic,

speologic, paleontologic, pedologic.

Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrității elementelor
protejate. Managementul rezervaţiilor naturale se face diferențiat, în funcţie de caracteristicile
acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menținerea habitatelor şi/sau în
vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice.
Pe lângă activitățile ştiințifice, după caz, pot fi admise activităţi turistice, educaționale,
organizate. Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse naturale. Sunt
interzise folosințe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite.
Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervaţiile naturale pot avea caracter
predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zonă
umedă, marină, de resurse genetice şi altele.
Aceste rezervații corespund categoriei IV UICN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor:
arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenții de gospodărire.

În România, există numeroase rezervaţii naturale, inclusiv in judetul nostru (n.n.

Braşov), printre care se numără: Muntele Tâmpa, Pădurea Bogăţii, Mlaştina Hărman, Dealul
Cetătii - Lempeş, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer ş.a.m.d.‖
1.5 „Monumente ale naturii
Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi

conservarea unor elemente naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică, peisagistică deosebite, reprezentate

de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice ori ameninţate cu dispariţia, arbori seculari,

asociaţii floristice şi faunistice, fenomene geologice - peşteri, martori de eroziune, chei, cursuri de

2
7
apă, cascade şi alte manifestări şi formaţiuni geologice, depozite fosilifere, precum şi alte
elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor.
Dacă monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor zone aflate sub regim de protecţie,

pentru asigurarea integrităţii lor se vor stabili zone de protecţie obligatorie, indiferent de destinaţia şi de

deţinătorul terenului. Managementul monumentelor naturii se face după un regim strict de protecţie care asigură

păstrarea trăsăturilor naturale specifice. În funcţie de gradul lor de vulnerabilitate, accesul populaţiei

poate fi limitat sau interzis.

Monumentele naturii corespund categoriei III UICN ''Monument natural: arie
protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale, specifice.‖

2. Arii protejate de interes internațional

2.1.„ Rezervaţii ale biosferei
Rezervaţiile biosferei sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi
conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice.
Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari şi cuprind un complex de ecosisteme
terestre şi/sau acvatice, lacuri şi cursuri de apă, zone umede cu comunităţi biocenotice floristice şi
faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradiţională a
teritoriului, ecosisteme modificate sub influenţa omului şi care pot fi readuse la starea naturală,
comunităţi umane a căror existenţă este bazată pe valorificarea resurselor naturale, pe principiul
dezvoltării durabile şi armonioase. Mărimea rezervaţiilor biosferei este determinată de cerinţele de
protecţie şi conservare eficiente ale mediului natural şi ale diversităţii biologice specifice.
Managementul rezervaţiilor biosferei se realizează conform unor regulamente şi planuri de
20
protecţie şi conservare proprii, în conformitate cu recomandările Programului Om - Biosferă de
sub egida UNESCO. Lansat în 1971 ca un program ştiinţific interguvernamental, Programul Om -
Biosferă îşi doreşte să stabilească o bază ştiinţifică, în scopul imbunătăţirii relaţiei dintre om şi
mediul natural înconjurător. Astfel a fost stabilită o reţea la nivel mondial de rezervaţii, care
numără în prezent 669 de situri în 120 de ţări, incluzând şi 16 situri transfrontaliere.
În România, au statutul de rezervaţie a biosferei unele suprafeţe din perimetrul
parcurilor naţionale Retezat şi Munţii Rodnei, precum şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi a diversităţii
biologice specifice, precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit
cerinţelor de consum ale populaţiilor locale şi în limitele potenţialului biologic natural de
regenerare a acestor resurse, în cuprinsul rezervaţiilor biosferei se pot delimita zone cu regim
diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare şi de valorificare a resurselor, după cum urmează:

20 Sursa: http://www.unesco.orq/new/en/natural-sciences/environmentiecological-sciences/man-and-biosphereprogramme/

2
8
 (1) zone strict protejate, având regimul de protecţie şi conservare a rezervaţiilor ştiinţifice;
(2) zone tampon, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise
activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizaţille date
de administraţia rezervaţiei;
(3) zone de reconstrucţie ecologică, în care se realizează măsuri de refacere a mediului deteriorat;

(4) zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiţionale sau
noi, ecologic admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor.
Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane sunt astfel gestionate încât să constituie modele
de dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural.
Dacă în perimetrul rezervaţiilor biosferei sunt cuprinse şi situri naturale ale
patrimoniului universal, managementul rezervaţiei se realizează cu respectarea prevederilor
Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, încheiată la data de 23
noiembrie 1972, şi ratificată de România în 199021.‖

2.2 „Geoparcul
Geoparcul este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de
elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural. Caracteristicile geologice sunt cuprinse
într-un număr de situri de importanţă ştiinţifică, educaţională sau estetică, reprezentative pentru
un anumit moment din istoria Pământului ori pentru anumite evenimente sau procese geologice.
Un geoparc are limite bine definite, o suprafaţă suficient de mare şi o strategie de dezvoltare
teritorială în folosul comunităţilor locale, a căror existenţă este bazată pe valorificarea resurselor naturale
şi culturale, pe principiul dezvoltării durabile. Geoparcurile sunt zone cu aşezări umane astfel gestionate
încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor în armonie cu mediul natural.
Geoparcul are o structură de administrare proprie care, în parteneriate locale şi naţionale, asigură

conservarea patrimoniului natural şi cultural şi propune metode noi de protecţie, educaţie, cooperare în

scopul dezvoltării socio-economice, imbunătăţirii condiţiilor de viaţă din mediul rural şi întăririi identităţii
locale.
Managementul unui geoparc se realizează în conformitate cu strategia de dezvoltare
teritorială identificată şi în conformitate cu recomandările UNESCO şi Cartei Reţelei Europene
a Geoparcurilor. Pentru asigurarea managementului siturilor geologice, naturale, istorice, culturale,
precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerinţelor de consum ale
populaţiilor locale, în cuprinsul geoparcului se pot delimita zone cu regim diferenţiat de
protecţie, de conservare şi de valorificare a resurselor, după cum urmează:

21 Decret nr. 187 din 30 martie 1990 pentru acceptarea Convenţiel privind orotecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural,
adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură la 16 noiembrie 1972,
publicat în Monitorul Oficial cu nr. 46 din data de 31 martie 1990

2
9
 (1) zone strict protejate, având regimul de protecţie şi conservare a rezervaţiilor ştiinţifice;
(2) zone tampon, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi

limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizaţiile date de administraţia

geoparcului;
(3) zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiţionale sau
noi, ecologic admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor.
Geoparcul reprezintă un concept lansat şi susţinut de UNESCO, în parteneriat cu Reţeaua
22
Europeană a Geoparcurilor. La nivel mondial a fost creată Reţeaua Globală a Geoparcurilor.
Recunoaşterea internaţională a funcţionarii unui geoparc şi acceptarea lui în aceste structuri se
face în acord cu reglementările stabilite de UNESCO şi de Carta Reţelei Europene a Geoparcurilor.
În România, există Geoparcul Platoul Mehedinți (jud. Mehedinţi) şi Geoparcul
Dinozaurilor Tara Haţegului (jud. Hunedoara).‖
2.3 „Zone umede de importanţă internaţională
Zonele umede de importanţă internaţională sunt acele arii naturale protejate al căror scop
este asigurarea protecţiei şi conservării siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică
zonelor umede.
Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor şi al utilizării
durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile Convenţiei
privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al
păsărilor acvatice, încheiată la data de 2 februarie 1971, şi la care România a a d e r a t în
24
199123. Denumită şi Convenţia Ramsar , acesta este un tratat interguvernamental ce asigură
cadrul de lucru pentru acţiuni naţionale şi cooperare internaţională pentru conservarea şi
utilizarea înţeleaptă a zonelor umede şi a resurselor lor.‖

2.4 „Situri naturale ale patrimoniului natural universal

Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate ale
căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora
există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală.
Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi
conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie. În cuprinsul acestor zone pot exista

22 Sursa:http://www.unesco.orq/new/eninatural -sciences/environment/earth-scienoeş/unesco-olobal-qeoparks/list-ofunesco-
plobal-oeoparks/
23
Legea nr. 5 din 25 ianuarie 1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia asupra zonelor umede, de importanta internatională, în
special ca habitat al păsărilor acvatice, publicată în Monitorul Oficial cu nr. 18 din data de 26 ianuarie 1991
24 http://www.ramsar.orq/ (ultima accesare: 05.07.2018)

3
0
comunităţi umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu
cerinţele de protecţie şi conservare ale sitului natural.
Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizează în
conformitate cu regulamentele şi planurile proprii de protecţie şi conservare, cu respectarea
prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, de sub
egida UNESCO.‖

3. „Arii naturale protejate de interes comunitar – Rețeaua Natura 2000”

3.1. „Situri de importanţă comunitară (SCI)
Siturile de importanţă comunitară reprezintă acele arii care, în regiunea sau în regiunile
biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea la o stare de
conservare favorabilă a habitatelor naturale protejate sau a speciilor de interes comunitar protejate şi
care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei "Natura 2000" şi/sau contribuie
semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.
Pentru speciile de animale cu areal larg de răspăndire, siturile de importanţă
comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi
biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii.
Propunerile de situri de importanţă comunitară se stabilesc prin ordin al autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului, pe baza unor anumite criterii, prevăzute în Legea-
cadru privind regimul ariilor naturale protejate.‖
3.2 „Arii de protecţie specială avifaunistică (SPA)
Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate ale căror
scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucea într-o stare de
conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia
speciilor de păsări migratoare sălbatice protejate.
Managementul ariilor speciale de protecţie se realizează ca şi pentru ariile speciale de
conservare.
Ariile speciale de protecţie sunt desemnate prin Hotărâre a Guvernului şi fac parte din
reţeaua europeană Natura 2000.‖

3.3 „ Arii speciale de conservare (SAC)

Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate de interes comunitar ale căror

scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucerea stării de conservare

favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care situl este desemnat.

Ariile naturale de conservare sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate
naturale şi a habitatelor speciilor protejate.

3
1
 Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management
adecvate, specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management, şi măsuri
legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a
habitatelor speciilor, precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate.
Ariile speciale de conservare se desemnează prin hotărăre a Guvernului, după
recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană, şi vor face parte din reţeaua europeană
"Natura 2000''.

Practic, siturile de importanță comunitară (SCI), vor trebui desemnate de Statele Membre, in
25
termen de maxim 6 ani , ca arii speciale de conservare. În România nu sunt încă desemnate arii
speciale de conservare
Ansamblul ariilor naturale protejate, de interes naţional, comunitar şi internaţional,
desemnate conform prevederilor Legii -cadru privind regimul ariilor naturale protejate,
formează reţeaua naţională de arii naturale protejate. De asemenea, actul normativ prevede
posibilitatea desemnării şi de coridoare ecologice, reprezentate de zone naturale sau amenajate
care asigură cerinţele de deplasare, reproducere şi refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi
acvatice, şi în care se aplică unele măsuri de protecţie şi conservare‖
„În practică, însă, nu au fost desemnate până în prezent coridoare ecologice şi nici nu
există deocamdată reglementată o metodologie de desemnare a acestor coridoare. Probleme
corelate cu această lipsă apar în mod frecvent în legătură cu extinderea infrastructurii de transport
feroviar, dar mai ales rutier, îndeosebi a construcţiei de tronsoane noi de drumuri (autostrăzii).
Ansamblul de arii naturale protejate, împreună cu coridoarele ecologice, formează
reţeaua ecologică a ariilor naturale protejate.„
Legea - cadru privind regimul ariilor naturale protejate transpune în legislaţia
naţională directivele existente la nivelul Uniunii Europene cu privire la conservarea
biodiversităţii, respectiv:
„Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (cunoscută sub denumirea
Directiva Păsări), şi Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a
speciilor de floră şi faună sălbatice (cunoscută sub denumirea Directiva Habitate)‖.
Aşadar, avem specific şi „reţeaua ecologică Natura 2000 definită ca reţeaua ecologică
europeană de arii naturale protejate, care cuprinde arii de protecţie specială avifaunistică
(stabilite în conformitate cu prevederile Directivei Păsări) şi arii speciale de conservare
(stabilite în conformitate cu prevederile Directivei Habitate), recunoscute de Comisia Europeană.„

25 „http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/sites hab/index en.htm‖

3
2
 II.2. Raporturile juridice privind conservarea biodiversităţii — ariile naturale protejate

Pentru a stabili care sunt raporturile juridice privitoare la conservarea biodiversităţii, vom
arăta mai înainte care sunt participanţii la aceste raporturi, subiecte de drept, titulari de
drepturi şi obligaţii reciproce, prin exercitarea cărora se realizează scopul normelor juridice
din domeniul pe care-l analizăm în lucrarea de faţă.
„Subiectele raporturilor juridice sunt în principal cei cărora le revine responsabilitatea
de administrare (n.n. gestiune)a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri ale patrimoniului
natural, puse sub regim special de protecţie şi conservare, aceştia fiind:
1. autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului/Agenţia Naţională pentru Arii Naturale
26
Protejate , pentru ariile naturale protejate, declarate prin lege, prin hotărâre a Guvernului sau prin
ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor;
2. Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" pentru Rezervaţia Biosferei "Delta
Dunării";
3. autorităţile administraţiei publice locale, pentru ariile naturale protejate, declarate prin
hotărâri ale acestora.‖
O a doua categorie de subiecte ale raporturilor juridice privitoare la conservarea
biodiversităţii, sunt persoanele juridice (de drept public sau privat) care realizează administrarea (n.n.

managementul) ariilor naturale protejate, sub termenul generic de administratori de arii protejate.
Conform prevederilor Legii-cadru a ariilor naturale protejate, „administrator poate fi orice persoană
fizică sau juridică care administrează arii naturale protejate, rolul autorităţii publice în
domeniu fiind de coordonare metodologică a administratorilor, având forma unui sprijin acordat
de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului sau de alte autorităţi în vederea
administrării ariilor naturale protejate‖.
În prezent, cu paşi timizi, se încearcă practic operaţionalizarea „Agenţiei Naţionale
pentru Arii Naturale Protejate, care, conform legii de înfiinţare, ar trebui să se substituie în
toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele
privitoare la administrarea ariilor naturale protejate încheiate de autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor‖27.

26 În forma actuală a Legii-cadru privind ariile naturale protejate (art. 17 alin. 1), se prevede Agenţia Naţională pentru Arii Naturale
Protejate, in locul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. Ar fi de precizat faptul că in anul 2009 s-a
incercat infiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, care insă a eşuat, iniţiativa fiind insă reluată şi concretizată
prin reglementare normativă, in 2016 — la momentul actual, mai 2017, este in desfăşurare operationalizarea agenţiei.
27 Art. 1 alin. (4) din Legea nr. 95/2016 privind infiinţarea Agenţlei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi pentru modificarea
Ordonantei de urgenţă a Guvernului nr. 5712007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale,
a florei şi faunei sălbatice

3
3
 „Potrivit Legii-cadru a ariilor naturale protejate, administrarea ariilor naturale protejate şi a
celorlalte bunuri ale patrimoniului natural aflate în reţeaua naţională de arii naturale protejate se
face prin:
a) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică, aflate în subordinea
Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate;
b) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică, aflate în subordinea unor
regii autonome, companii şi societăţi naţionale, autorităţi ale administraţiei publice locale, servicii
descentralizate ale administraţiei publice centrale, instituţii ştiinţifice de cercetare şi de invăţământ
din sectorul public şi privat, muzee, organizaţii neguvernamentale, constituite potrivit legii, şi
aflate în relaţie contractuală cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate;
c) structuri de administrare special constituite în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, ale
institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare, ale staţiunilor didactice experimentale, precum şi
ale altor structuri de cercetare ştiinţifică din sectorul public şi privat şi ale muzeelor, create
în termen de maximum 6 luni de la atribuirea în administrare uneia dintre entităţile menţionate
anterior, şi aflate în relaţie contractuală cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate;
d) structuri de administrare constituite în baza unor parteneriate publice sau private, în care
Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate este partener prin instituţii publice aflate în
subordine; structurile de administrare se află în relaţie contractuală cu Agenţia Naţională pentru
Arii Naturale Protejate;
e) Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", aflată în subordinea autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării";
f) custodie, unde custozii sunt persoane juridice care au calificarea, in struirea şi mijloacele
necesare pentru a stabili şi aplica măsurile de protecţie şi conservare a bunurilor încredinţate,
conform contractului de custodie.‖
În practică, entităţile enumerate la literele a-e, sunt cunoscute sub denumirea generică de
„administraţii‖ (de exemplu: „Administraţia Parcului Natural Bucegi, Administraţia siturilor
Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş‖), existând şi o asociaţie a administraţiilor, care
28
include administratorii de parcuri .
Aşadar, din punct de vedere al tipologiei, putem vorbi de două tipuri de administratori
de arii naturale protejate: administraţiile şi custodiile.
„Preluarea în administrare de către oricare dintre entităţile enumerate mai sus , s e fa
c e p ri ntr - o procedură de atribuire, la baza căreia stă o metodologie care stabileşte

28 Asociaţia Administraţiilor de Arii Naturale Protejate: http://ariiproteiate.eu/ ; http://www.rosilva.ro/articole/asociatia

administratiilor de arii naturale protejate aaanp p 127.htm (ultima accesare: 05.07.2018)

34
modul de organizare şi desfăşurare a procedurii de atribuire în administrare şi custodie a
ariilor naturale protejate.
Vom decela în continuare procedura de atribuire în administrare şi în custodie a ariilor
naturale protejate, aşa cum este prevăzută în legislaţia specifică, precum şi modul de administrare
a ariilor naturale protejate, ca două dintre cele mai importante raporturi juridice care se
stabilesc între participanţii la acestea.‖

1. „Procedura de atribuire în administrare/custodie a ariilor naturale protejate din

România
Procedura de atribuire în administrare este asemănătoare cu procedura de atribuire
în custodie. Aşadar le vom analiza, în cea mai mare parte, în paralel, îndreptându-ne atenția
spre problemele intervenite pe parcursul derulării procedurilor.
Autoritatea care desfăşoară procedura de atribuire este diferită în cele două situatii, respectiv:
- în cazul ariilor naturale protejate care necesită structuri de administrare, a căror administrare se
efectuează în baza contractului de administrare, procedura este derulată de Ministerul mediului,

- în timp ce, în cazul ariilor naturale protejate care nu necesită structuri de administrare, care
sunt administrate în baza convenţiei (contractului) de custodie, procedura este derulată de către Agentia
Natională pentru Protectia Mediului.‖
„S-a inserat în paranteză termenul de „contract de custodie‖, deoarece în practică, se
regăsesc în continuare convenţiile de custodie, „convenţie‖ fiind titulatura modelului de contract care
29
se regăseşte în actul normativ ce reglementează procedura de atribuire (termenul de convenție nu
se asimilează însă convenţiei civile, deoarece custodia nu este un contract de prestări servicii,
nefiind în sfera raporturilor de drept privat, şi mai mult decât atât, din 2016 custodele nu mai
poate fi o persoană fizică). În plus, „prin legea de înfiinţare a Agenţiei Naţionale pentru Arii
Naturale Protejate şi de modificare a Legii -cadru privind regimul ariilor naturale termenul de
30
protejate, se înlocuieşte convenţie de custodie cu cel de contract de
custodie‖.
Însă, vom menţine în continuare în text, ca bază a administrării în custodie, convenţia
de custodie, dat fiind ca aceasta concură cu practica, şi din considerente ce ţin de faptul că cel
mai probabil astfel va fi mai uşor practicienilor din domeniu să recunoască noţiunea.

29 Ordinul Ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1052/2014 privind aprobarea Metodologiei de atribuire in
administrare
şi custodie a ariilor naturale protejate, modificat prin Ordinul nr. 1571/2014 privind abrogarea art 35 alin. (6) din Metodologia de atribuire 1n
administrare şi custodie a ariilor naturaie protejate, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr.
1.052/2014
30
Prin modificarea art. 20 alin. (1) din Ordonanta de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice

35
 Aşadar, „procedura de atribuire este initiată şi condusă de autoritatea publică
centrală pentru protecția mediului (în procedura de atribuire fiind denumită autoritatea
responsabilă)‖.
„În vederea atribuirii în administrare, autoritatea responsabilă revizuieşte periodic, prin ordin al
conducătorului său, lista ariilor naturale protejate, la propunerea directiei de specialitate. Până la atribuirea
efectivă în administrare, responsabilitatea administrării ariilor protejate revine autoritătii responsabile.‖

„În cazul rezervatiilor ştiintifice, rezervatiilor naturale, monumentelor naturii, siturilor de

importantă comunitară, ariilor speciale de conservare, ariilor de protectie specială avifaunistică şi ale

celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protectie, care sunt cuprinse
total sau în perimetrele rezervațiilor biosferei, ale parcurilor naţionale şi ale parcurilor
naturale, administrarea se asigură de către structurile de administrare ale acestora din urmă, cu
realizarea unui singur plan de management, ţinând cont de respectarea categoriei celei mai restrictive
arii naturale protejate în zonele de suprapunere.‖
„Pentru încheierea contractelor de administrare sau a convenţiilor de custodie, a uneia
sau mai multor arii naturale protejate, autoritatea responsabilă organizează sesiuni de
atribuire în administrare. Sesiunile de atribuire se desfăşoară în etape, după cum urmează:
a) afişarea la sediul autorităţii responsabile şi pe pagina proprie de internet a anunţului de
lansare a sesiunii de atribuire care cuprinde lista ariilor naturale protejate ce pot fi atribuite in
administrare sau custodie;
b) depunerea dosarelor de candidatură în format hârtie şi suport electronic, în termenul
indicat la data afişării anunţului de lansare a sesiunii;
c) transmiterea de către autoritatea responsabilă a dosarelor de candidatură în format
electronic, în termen de două zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a
dosarelor de candidatură, către membrii Comisiei de evaluare;
d) întrunirea Comisiei de evaluare a dosarelor de candidatură;
e) întocmirea raportului de evaluare de către Comisia de evaluare, aprobarea acestuia de
către conducătorul autorităţii responsabile şi afişarea pe site-ul autorităţii responsabile a
punctajelor acordate dosarelor de candidatură;
f) depunerea contestaţiilor pentru evaluarea dosarelor;
g) întrunirea Comisiei de contestaţii în vederea analizării şi soluţionării contestaţiilor;
h) întocmirea raportului de evaluare de către Comisia de contestaţii, aprobarea acestuia de
către conducătorul autorităţii responsabile şi afişarea pe site -ul autorităţii responsabile
a punctajelor acordate dosarelor de candidatură pentru care s-au depus contestaţii;
i) întocmirea raportului final de evaluare a sesiunii de administrare care include şi raportul
Comisiei de contestaţii şi aprobarea acestuia de către conducătorul autorităţii responsabile;
j) semnarea contractelor de administrare sau convenţiilor de custodie. ‖
3
6
 „Pentru atribuirea în administrare a ariilor naturale protejate se organizează o
Comisie de evaluare, a cărei componenţă nominală se aprobă prin ordin al conducătorului
autorităţii responsabile. Înainte de a se declanşa etapa de evaluare a dosarelor de candidatură,
fiecare membru al Comisiei de evaluare trebuie să completeze şi să semneze pe propria
răspundere o declaraţie din care să rezulte că nu se afiă în conflict de interese. În situaţia în
care un membru al Comisiei de evaluare se află în conflict de interese definit potrivit legii, acesta
nu participă la evaluarea dosarelor de candidatură. Comisia de evaluare se întruneşte în mod
legal în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu din membrii cu drept de acordare a
punctajului, verifică dosarele de candidatură cu privire la documentele obligatorii prevăzute
prin actele normative şi acordă punctajul pe baza fişei de punctaj.‖
„În vederea atribuirii în administrare/custodie a uneia sau mai multor arii naturale
protejate, persoanele iuridice interesate depun la sediul autorităţii responsabile un dosar de
candidatură pentru fiecare arie naturală protejată solicitată.‖
31
De notat că odată cu modifcarea Legii-cadru privind regimul ariilor naturale protejate
prin legea de înfiinţare a Agenţiei pentru Arii Naturale Protejate, în 2016, s-a exclus posibilitatea
persoanelor fizice de a participa la procedura de atribuire în custodie.
„Dosarele de candidatură incomplete, precum şi cele pentru care există observaţii cu
privire la legalitatea/conformitatea documentelor se resping, fără a fi evaluate conform fişei de punctaj.‖
„Autoritatea responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de internet punctajele
acordate de Comisia de evaluare dosarelor de candidatură, după aprobarea raportului de evaluare.
Punctajele acordate dosarelor de canclidatură pot fi contestate în scris la sediul autorităţii
responsabile, în termen de două zile lucrătoare din momentul afişării rezultatelor evaluării.‖
„În cazul în care există două sau mai multe dosare de candidatură depuse pentru aceeaşi arie
naturală protejată care au întrunit punctaje egale de calificare, administrarea va fi incredinţată solicitantului

care are cel mai mare punctaj la capacitatea stiințifică.”

„Pentru soluţionarea contestaţiilor se organizează la sediul autorităţii responsabile o comisie de
contestaţii, a cărei componenţă nominală se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii responsabile. ‖

„Comisia de contestaţii se întruneşte în mod legal în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu
din membrii cu drept de acordare a punctajului, analizează şi soluţionează contestaţiile pe baza fişei
de punctaj, după care întocmeşte raportul de evaluare privind contestaţiile. Autoritatea
responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de internet rezultatele contestaţiilor,
ulterior aprobării raportului de evaluare privind contestaţiile de către conducătorul autorităţii
responsabile.‖

31 „Modificarea art. 20 atin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvemului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice‖
3
7
 „Raportul final de evaluare, care include şi raportul Comisiei de contestaţii se aprobă de
conducătorul autorităţii responsabile. Autoritatea responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de
internet rezultatele sesiunii de atribuire în administrare/custodie a ariilor naturale protejate, după

aprobarea raportului final de evaluare a sesiunii de administrare/custodie.‖

„În termen de 15 zile lucrătoare de la afişarea raportului final de evaluare a sesiunii de
atribuire în administrare/custodie se încheie contractul de administrare / convenţia (contract) de
32
custodie potrivit modelului prevăzut în actul normativ ce reglementează procedura de atribuire.‖
„În cazul în care solicitantul care a câştigat atribuirea administrării/custodiei nu se prezintă în
termenul stabilit pentru semnarea contractului de administrare / convenţiei (contractului) de custodie,
aria naturală protejată respectivă se include pe lista de arii naturale protejate a sesiunii următoare, iar
solicitantul nu mai are dreptul să îşi depună candidatura la următoarea sesiune.‖
„După semnarea contractelor de administrare / convenţiei (contractului) de custodie,
administratorii/custozii desemnaţi transmit către autoritatea responsabilă, în vederea avizării, lista
persoanelor pentru care se vor emite legitimaţii de administrator/custode. Lista trebuie să
cuprindă nominalizarea şi funcţia fiecărei persoane pentru care se solicită avizarea, la care se
anexează cazierul judiciar şi curriculum vitae semnat, pentru fiecare dintre persoanele respective.‖
„Legitimaţiile de administrator/custode se eliberează numai persoanelor angajate în cadrul
structurii care îndeplineşte rolul de administrator/custode al ariilor naturale protejate, care pot fi şi cetăţeni
străini cu rezidenţă permanentă în România. Personalul administratorului/custodelui desemnat poate realiza
controale pe teritoriul ariilor naturale protejate atribuite în administrare/custodie, pe baza legitimaţiilor de

administrator/custode.‖
„Pentru atribuirea în administrare a ariilor naturale protejate, persoanele juridice depun dosarul de

candidatură pentru fiecare arie naturală protejată pentru care se solicită atribuirea administrării, în

conformitate cu lista ariilor naturale protejate care pot fi atribuite în administrare afişată pe site-ul autorităţii

responsabile, în format hârtie şi în format electronic, şi trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele
documente:
a) cererea scrisă
b) statutul, actul de înfiinţare, actul constitutiv sau hotărârea judecătorească de
constituire, după caz;
c ) cazierul fiscal;
d) document eliberat de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte că persoana juridică nu

se află în procedură de insolvenţă, faliment sau orice formă de reorganizare judiciară, după caz;

32 „Ordinul Ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1052/2014 privind aprobarea Metodologiei de atribuire în
administrare şi custodie a ariilor naturale protejate, cu modificările şi completările ulterioare‖

3
8
e) cazierul judiciar al reprezentantului persoanei juridice şi al personalului propus pentru

administrarea ariei naturale protejate;

f) prezentarea detaliată a obiectului de activitate din care să reiasă existenţa unor obiecte
de activitate privind cel puţin unul dintre următoarele domenii: protejarea şi conservarea
biodiversităţii, administrarea ariilor naturale protejate, activităţi de cercetare în domeniul
ştiinţelor naturale, activităţi de management durabil al resurselor naturale regenerabile;
g) angajamentul prin care persoana juridică solicitantă prezintă sau se obligă să realizeze
structura de administrare cu personalitate juridică, după caz, în termen de maximum 6 luni
de la data semnării contractului de administrare;
h) structura de personal minimă cu care solicitantul va asigura administrarea ariei naturale
protejate însoţită de fişele de post şi curriculum vitae semnat, împreună cu documente care să
ateste experienţa profesională; în cazul în care o persoană poate îndeplini mai multe atribuţii
specifice, pe baza calificărilor deţinute se va menţiona aceasta la dosarul de candidatură,
depunându-se acordul scris al persoanei respective.
i) descrierea capacităţilor tehnice existente destinate exclusiv administrării ariei naturale protejate
(localizarea sediului în raport cu distanţa față de aria naturală protejată, minimum două
mijloace de transport, din care unul să fie de teren, birotică, mobilier, utilaje şi unelte).
Capacitatea tehnică este prevăzută ca anexa la contractul de administrare, anexându-se la
semnarea acestuia;
j) planul de management sau o propunere detaliată de plan de acţiune pentru exercitarea
administrării ariei naturale protejate, inclusiv modalitatea de a implica factorii-cheie
interesaţi în luarea de decizii de management. Planul de acţiune trebuie elaborat în funcţie
de valorile ariei naturale protejate pentru care s-a făcut desemnarea şi de ameninţările şi
presiunile antropice la care este supusă;
k) angajamentul bugetar din surse proprii care se alocă anual, ştampilat şi semnat de

reprezentantul legal al persoanei juridice, cu defalcarea cuantumurilor alocate pe categorii de

cheltuieli. Angajamentul bugetar va fi anexat la contractul de administrare, la semnarea
acestuia.‖

„Planul de acţiune trebuie să cuprindă următoarele:

a) descrierea stării actuale a ariei naturale protejate şi a eventualelor probleme
identificate, descriere care trebuie să includă şi obiectivele de conservare care au stat la
baza desemnării ariei naturale protejate;
b) acţiunile propuse pentru realizarea protecţiei efective (delimitare, marcaje, panouri,

bariere, zone de campare, amenajări, patrulări, activităţi educaţionale, propuneri pentru

mediatizare,
3
9
 implicare a comunităţii locale şi a altor persoane interesate), precum şi măsu ri de
conservare propuse pentru obiectivele care au stat a baza desemnării ariei naturale protejate,
în măsura stadiului actual de cunoaştere, cu specificarea termenelor de realizare a
acestora, a resurselor umane implicate şi a celor financiare alocate;
c) parteneri actuali, consultanţi şi colaboratori de specialitate, cu anexarea parteneriatelor
încheiate în acest scop;
d) formele de vizitare practicate în prezent în aria naturală protejată şi, după caz, măsurile
preconizate pentru reducerea/evitarea impactului negativ semnificativ asupra ariei naturale
protejate;
e) organizarea ştiinţifică a activităţii: modalitatea de inventariere, monitorizare şi
conservare a biodiversităţii şi geodiversităţii, modul de realizare a cartării habitatelor şi
distribuţiei speciilor sălbatice de floră şi faună pentru care aria a fost declarată;
f) alte tipuri de activităţi sau măsuri propuse.‖

„Persoana juridică este eligibilă pentru administrarea ariilor naturale protejate dacă
îndeplineşte cumulativ următoarele:
 are capacitate tehnică, care se apreciază în funcţie de dotările pe care le deţine pentru buna
administrare a ariei naturale protejate;
 are capacitate ştiinţifică, care se apreciază în funcţie de studiile, pregătirea şi calificarea
personalului implicat în administrarea ariei naturale protejate şi baza materială din dotare
pentru a realiza studii şi cercetări privind resursele naturale, monitorizarea şi conservarea
diversităţii biologice, a habitatelor naturale şi managementul durabil al acestora;
 are capacitate financiară care se apreciază în funcţie de posibilitatea de asigurare a resurselor
financiare necesare dotării, cheltuielilor operaţionale, acoperirii salariilor şi activităţilor specifice de

administrare a ariei naturale protejate, conform angajamentului bugetar.‖

„Pentru atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate, persoanele juridice depun dosarul
de candidatură pentru fiecare arie naturală protejată pentru care se solicită atribuirea custodiei, în
conformitate cu lista ariilor naturale protejate care pot fi atribuite în custodie afişată pe site-ul
autorităţii responsabile, în format hârtie şi in format electronic, şi trebuie să conţină în mod
obligatoriu documentele solicitate prin actul normativ ce reglementează procedura de atribuire, care
sunt în mare parte aceleaşi documente cu cele solicitate în procedura de atribuire in administrare.

( Nu sunt eliqibile să depună dosare de candidatură în vederea preluării în

administrare/custodie a ariilor naturale protejate persoanele juridice care au deţinut anterior calitatea de
administrator/custode al unei arii naturale protejate şi cărora li sau reziliat contractele de administrare /
convenţia (contractul) de custodie, pentru motivul neîndepliniril obligaţiilor contractuale din motive

4
0
imputabile acestora şi/sau încălcării legislaţiei în materie penală, în condiţiile în care faptele
ilegale comise sunt de natură a cauza prejudicii în aria protejată.‖
În practică, desfăşurarea sesiunilor de atribuire a înregistrat unele probleme la evaluarea

dosarelor de candidatură, prin inexactitatea sau incorectitudinea formulării textului actului normativ,
ca de exemplu:
 verificarea „legalităţii‖ documentelor de către Comisia de evaluare sau de contestaţii,
presupune studii de specialitate în domeniul dreptului, şi prin urmare Comisia de
evaluare/contestaţii trebuie să aibe obligatoriu un membru licenţiat în drept;
 nu se specifică expres dacă (i) cazierul trebuie să fie în perioada de valabilitate, în original
sau în copie semnată/ştampilată pentru conformitate, şi obţinute în scopul depunerii dosarului
de candidatură pentru atribuirea în administrare/custodie; (ii) cazierul fiscal care are
înscrise fapte trebuie să includă şi o anexa care să precizeze faptele la care se face referire; (iii)
cazierul judiciar trebuie să nu aibă înscrise fapte, urmând ca acele dosare cu caziere
judiciare găsite cu fapte înscrise să fie respinse direct fără a mai fi evaluate;
 sunt omise documentele care se solicită entităţilor cu scop nepatrimonial (respectiv,
certificat de grefă sau adeverinţă de la instanţele judecătoreşti unde sunt înregistrate
entităţile, care să ateste faptul că entitatea, subiect al dosarului de candidatură, nu se află
în procedură de dizolvare/lichidare/faliment/radiere), fără posibilitatea de a se accepta
declaraţii pe proprie răspundere.
 nu este specificat faptul că dosarul de candidatură depus în parteneriat trebuie să
includă toate documentele obligatorii pentru fiecare dintre parteneri, cu semnătura şi
ştampila fiecărui partener acolo unde se solicită, după caz (în caz contrar, se presupune ca
partenerul al cărui semnătură/ştampilă lipseşte nu îşi asumă documentele respective din
dosar, ceea ce ar trebui să ducă la respingerea dosarului, fără a mai fi evaluat);
 se prevede obligativitatea prezentării unei scrisori de bonitate, care însă poate atesta doar
buna situaţie financiară a candidatului, fără a putea să „ateste posibilităţile de asigurare a
resurselor financiare‖ (aceasta s-ar putea realiza eventual printr-o scrisoare de garanţie sau
confort, după caz - în sensul art. 2321-2322 din Codul civil);
 se impune prezentarea unui „angajament bugetar", acest fapt fiind nerealist considerând
că este vorba de o angajare pe 10 ani, şi prin urmare ar trebui înlocuit cu o estimare de
buget alocat (desigur ar fi necesar ca să existe o corelare între scrisoarea de bonitate —
scrisoare de garanţie/confort — şi estimarea de buget alocat);
 printr-o incoerenţă a textului actului normativ, clauza privind durata pe care se poate
încheia contractul/convenţia, este prevăzută în anexa şi nu in cuprinsul actului normativ

4
1
 (anexa prevede în fapt un model de contract, respectiv de convenţie, care, în pofida
inegalităţii raportului juridic dintre părţi, este susceptibil negocierii).
 altă incoerenţă este dată de modelul de convenţie de custodie care prevede asigurarea unui
buget conform anexei la convenţie, însă se crează incertitudini cu privire la perioada
aflată în discuţie, „având în vedere faptul că model de convenţie prevede o durată de 10
ani a custodiei, în timp ce anexa la convenţia de custodie prevede un tabel al
angajamentului bugetar pe doar 5 ani‖.
 Şi unele omisiuni minore, cum ar fi: utilizarea incorect ă a termenului de „observaţii" care,
în contextul dat, ar trebui înlocuit cu „obiecţii" ori lipsa unui opis al documentelor din
dosarul de candidatură sau a numerotării paginilor din cuprinsul dosarului şi a
îndosarierii acestuia (ca urmare, pierderea unor documente din conţinutul dosarului nu
poate fi identificată).

2. „Regimul de gestionare al ariilor naturale protejate

„Pentru a înţelege regimul de gestionare al ariilor naturale protejate în România,
trebuie să pornim de la obiectul gestiunii, respectiv ariile naturale protejate, care oferă un regim
33 34
special de protecţie şi conservare bunurilor aparţinând patrimoniului natural . Bunurile
patrimoniului natural sunt înregistrate în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al
35
statului cu date de identificare specifice bunurilor proprietate publică a statului şi cu o valoare
de inventar (de regulă valoarea este alocată în urma unei evaluării calificate). ‖Apartenenţa la
inventarul menţionat, derivă şi din garantarea de către stat a „conservăril şi utilizării durabile a
patrimoniului natural, ca obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei
naţionale pentru dezvoltare durabilă”36.
Este necesar să clarificăm natura contractelor încheiate pentru administrarea ariilor naturale protejate, în

accepţiunea lato sensu a termenului (respectiv prin includerea şi a convenţiilor de custodie, precizate în

paragrafele anterioare).
Conservarea biodiversităţii face parte din activitatea „Ministerului Mediului (ca organ al

administraţiei publice centrale, în înţelesul noţiunii de servicii publice prin care se realizează sarcinile

33 „bun al patrimoniului natural - componenta patrimoniului natural care necesilă un regim special de protecţie, conservare şi utilizare durabilă ln
vederea menţinerii in beneficiul generaţillor prezente şi viitoare;" (art. 4 pct. 16 din „Ordonanţa de Urgență a Guvernului nr. 57 din
20iunie 2007 privind regimul ariilor naturale proteJate, conservarea habitatelor naturale, a florei şj faunei sălbatice‖)
34 „patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi biocenotice ale
mediului natural, ale căror importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică şi recreativă au
o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii fungionale a
ecosislemelor, conservării patrimoniului genetic, vegelal şf animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare,
cultură ale generaţiilor prezente şi viiloare;" (art. 4 pct. 15 din „Ordonanța de Urgenţă a Guvernului nr. 57 din 20 iunie 2007
privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice‖)
35
Anexa„ 12 la Hotărărea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată in

36 „Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5712007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare‖

4
2
puterii executive), asigurând îndeplinirea politicii de protecţia mediului inclusiv cu privire la
ariile naturale protejate.‖
În literatura de specialitate s-a apreciat că în vederea realizării sarcinilor ce le revin —
satisfacerea intereselor generale ale societăţii — serviciile publice adoptă sau emit acte juridice şi
săvârşesc fapte materiale (administrative) producătoare de efecte juridice, în scopul naşterii,
modificării sau stingerii raporturilor juridice, de regulă, de drept administrativ (...) în cazul în care
actul juridic (...) este făcut de un funcţionar public, din cadrul unui serviciu public, în realizarea
competenţelor ce le are, actul va fi un act de drept public va produce efecte în domeniul dreptului
37
public‖ . Actele juridice adoptate sau emise de serviciile publice administrative se împart în:
a) acte administrative de autoritate;
b) acte administrative de gestiune;
c) acte administrative cu caracter jurisdicţional.
Ceea ce interesează între aceste categorii, sunt actele administrative de gestiune, acestea
fiind „actele juridice încheiate de serviciile publice administrative pentru exploatarea şi
dezvoltarea proprietăţii publice (domeniului public) al statului, judeţului sau comunei, cu
particularii (persoane fizice sau juridice, române ori străine), pentru că statul, judeţul sau
comuna, având conducerea propriilor patrimonii, fac, în această calitate, acte patrimoniale,
38
bilaterale" .
Caracterizând această categorie de acte administrative, în doctrina juridică s-a
afirmat că „actele de putere publică, făcute de organele statului (legislativul, executivul sau
organul judecătoresc), au formă de acte unilaterale, iar actele făcute de administraţie, ca
gestionar al patrimoniului statului, judeţului sau comunei sunt acte patrimoniale, contractuale,
de gestiune, care au formă bilaterală, fiind necesare două manifestări de voinţă‖39.
Desigur că, fiind vorba despre un act juridic încheiat între un serviciu public şi un
particular, actul administrativ de gestiune îmbracă forma juridică a unui contract (contract
administrativ sau act administrativ de gestiune stricto sensu), în care părţile nu se află pe poziţii
de egalitate, fiind diferite de contractele civile (între persoane private sau profesionişti)
guvernate de principiul egalităţii părţilor, caracterizate de elemente specifice
determinate.
În contextul celor expuse mai sus, părţile contractului încheiat pentru
administrarea „ariilor naturale protejate, sunt formate de:
 autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, pe de -o parte, şi

37 Prisăcaru I. Valentin, „Contenciosul administrativ român”, Editura ALL, Bucureşti. 1994, p. 73

38 Ibidem, p. 74
39 Teodorescu Anibal, Tralat de drept administrativ, Institutul de arte grafice. Bucureşti, 1929, vol. I, pag. 296, Apud
Ibidem, p. 74

4
3
  persoane juridice (de drept public sau privat, ponderea entităţilor private fiind
semnificativ mai ridicată), de cealaltă parte.‖
Prin urmare, putem concluziona că ne aflăm în prezenţa unui act (contract)
administrativ de gestiune, remarcându-se prin trăsătura comună a obiectului actului
administrativ de gestiune, respecti v aceea că realizarea lui contribuie la satisfacerea intereselor
generale ale societăţii.
Obiectul generic al oricărui contract în materia conservării biodiversităţii este
operaţiunea de administrare a „ariilor protejate, aflate în gestiunea autorităţii publice centrale
pentru protecţia mediului‖. În ceea ce priveşte obiectul obligaţiilor pe care părţile şi le asumă
una faţă de cealaltă, acestea constau în prestaţii specifice pe care şi le datorează cu
privire la administrarea ariilor naturale protejate.
Printre obligaţiile administratorilor de arii naturale protejate, expres prevăzute în
contractul de administrare / convenţia (contractul) de custodie se numără:„
1) să administreze aria naturală protejată în baza contractului de administrare / convenţiei
(contractul) de custodie şi în acord cu planul de acţiune şi regulamentul ariei naturale protejate;
2) să asigure un buget care să permită buna administrare a ariei naturale protejate, inclusiv a
funcţionării consiliului ştiinţific şi a consiliului consultativ de administrare existente în cazul
administraţillor;
3) să înfiinţeze structura de administrare (în cazul administraţiilor), în termen de
maximum 6 luni de la data semnării contractului de administrare;
4) să transmită autorităţii responsabile, la sfârşitul anului calendaristic, bugetul stabilit pentru
anul următor, în vederea bunei administrări a ariei naturale protejate;
5) să păstreze destinaţia oricărei construcţii, dotări ori amenajări ce se realizează din
fonduri publice şi să le utilizeze în scopul bunei administrări a ariei naturale protejate;
6) să doteze personalul cu echipament adecvat activităţii de teren şi cu uniforme specifice
aprobate conform legislaţiei în vigoare;
7) să asigure capacitatea tehnică necesară administrării ariilor naturale protejate care fac
obiectul contractului de administrare / convenţiei (contractul) de custodie;
8) să asigure ocuparea posturilor cu respectarea condiţiilor de participare la atribuirea în
administrare/custodie;
9) să asigure instruirea necesară a personalului prin participări la cursuri, seminare,
instruiri şi alte forme de perfecţionare;
10) să transmită autorităţii responsabile raportul anual de activitate, în primul trimestru al
anului următor, precum şi alte rapoarte la cererea autorităţil responsabile;

4
4
 11) să formuleze propuneri privind componenţa nominală şi regulamentul de organizare şi
funcţionare al consiliului ştiinţific (în cazul administraţillor) şi să le înainteze Academiei Române şi
autorităţii responsabile, în termen de 3 luni de la încheierea contractului de administrare;
12) să formuleze propuneri privind componenţa şi regulamentul de organizare şi
funcţionare al consiliului consultativ de administrare şi să le înainteze autorităţii responsabile,
în termen de 3 luni de la încheierea contractului de administrare;
13) să transmită spre aprobare autorităţii responsabile regulamentul ariei naturale protejate,
în termen de 9 luni de la încheierea contractului de administrare, respectiv în termen de 6 luni de
la închelerea convenţiei (contractului) de custodie, însoţit de punctul de vedere al Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului / agenţiei pentru protecţia mediului, în funcţie de limitele
teritoriale de competenţă ale acestora;
14) să elaboreze şi să transmită spre aprobare autorităţii responsabile planul de
management al ariei naturale protejate care să includă măsurile de conservare, prin implicarea şi
consultarea factorilor interesaţi, în termen de 2 ani de la încheierea contractului de administrare /
convenţiei (contractului) de custodie, însoţit de decizia etapei de încadrare / avizul de mediu
obţinut în procedura evaluării de mediu pentru planuri şi programe, emisă / emis de autoritatea
competentă pentru protecţia mediului;
15) să finalizeze planul de management, în conformitate cu termenul-limită menţionat în
contractul de finanţare naţională/internaţională/europeană, în situaţia în care există o astfel de
finanţare;
16) să aplice, pănă la elaborarea planului de management, planul de acţiuni prevăzut în
dosarul de candidatură cu care a participat la sesiunea de atribuire în administrare;
17) să promoveze acţiuni de conştientizare şi informare a populaţiei locale şi a vizitatorilor
cu privire la necesitatea protecţiei şi conservării capitalului natural şi cultural şi cu privire la
rolul ariilor naturale protejate în dezvoltarea durabilă locală;
18) să asigure monitorizarea speciilor şi habitatelor naturale de interes naţional şi
comunitar ce constituie obiectivele de conservare din aria/ariile naturală / naturale protejată /
protejate preluată / preluate în administrare / custodie;
19) să realizeze cartarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor ce constituie
obiectivele de conservare din aria / ariile naturală / naturale protejată / protejate preluată /
preluate în administrare / custodie;
20) să înştiinţeze autoritatea responsabilă şi structurile din teritoriu în termen de 24 de ore
despre producerea oricărui eveniment ce a adus sau poate aduce prejudicii capitalului natural
şi cultural de pe teritoriul ariei/ariilor naturală/naturale protejată/protejate preluate în
administrare/custodie;

4
5
 21) să furnizeze informaţiile cerute de autorităţile de mediu în termenele precizate în
solicitările acestora;
22) să actualizeze periodic bazele de date ale autorităţii responsabile şi ale structurilor din
subordine, în vederea îmbunătăţirii sistemului-suport de asistare a deciziilor în domeniul ariilor
naturale protejate şi de raportare la instituţiile naţionale şi internaţionale;
23) să transmită autorităţii responsabile lista personalului implicat în administrarea ariei
naturale protejate, în vederea avizării, şi să emită legitimaţii de administrator/custode pentru
persoanele avizate de autoritatea responsabilă;
24) să solicite avizul autorităţii responsabile pentru uniforma şi însemnele specifice pe
care doreşte să le folosească în cazul în care nu le preia pe cele care sunt stabilite la Oficiul de
Stat pentru Invenţii şi Mărci pentru aria naturală protejată care face obiectul contractului;
25) să facă demersurile legale în vederea înscrierii în inventarul centralizat al bunurilor din
domeniul public al statului a imobilizărilor corporale care se procură şi/sau se realizează din
fonduri publice, finanţări şi/sau cofinanţări în cadrul diferitelor proiecte
naţionale/internaţionale/europene destinate administrării ariilor naturale protejate ce fac
obiectul contractului/convenţiei, pe perioada derulării acestuia;
26) să controleze modul de respectare a prevederilor planului de management şi a
regulamentului ariei naturale protejate în baza legitimaţiei de administrator/custode emise
conform prevederilor legale în vigoare;
27) să colaboreze cu beneficiarii proiectelor finanţate din fonduri europene / naţionale /
internaţionale, în cazul acelor proiecte care au ca obiectiv elaborarea planului de management /
măsurilor de management al ariilor naturale protejate care fac obiectul contractului / convenţiei,
luându-se în considerare termenul de realizare a planului de management prevăzut de proiect;

28) să integreze dacă este cazul planurile de management / măsurile de management

elaborate în cadrul proiectelor finanţate prin fonduri publice pentru ariile naturale protejate,
după care să elaboreze planul de management ce va fi înaintat spre aprobare autorităţii
responsabile, conform prevederilor legale in vigoare;
29) să emită avize pentru solicitările primite, conform prevederilor legale;
30) să transfere, la încetarea contractului/convenţiei, conform prevederilor legale în
vigoare, din patrimoniul său în patrimoniul autorităţii responsabile activele fixe, corporale şi
necorporale, bunurile de natura obiectelor de inventar care au fost procurate şi/sau realizate din
fonduri publice, finanţări şi/sau cofinanţări în cadrul diferitelor proiecte naţionale /
internaţionale / europene, dacă au fost achiziţionate în scopul administrării ariei naturale

46
protejate pe perioada contractului de administrare, urmând a fi transferate structurii de
administrare următoare;
31) să nu cesioneze obligaţiile asumate prin contract / convenție.‖

De menţionat că neîndeplinirea obligaţiilor de la literele e) şi t) constituie temei pentru

încetarea de drept a contractului de administrare / convenţiei (contractului) de custodie. lar
pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la literele a)-d), g), h), j), m), n), r), s), u), y) şi cc),
contractul încetează fără intervenţia instanţei de judecată, după prealabila punere în întârziere
a administratorului/custodelui de către autoritatea responsabilă, dacă în termenul precizat în
notificare obligaţia nu a fost îndeplinită/realizată.
„De asemenea, contractul încetează de drept, fără intervenţia instanţei de judecată,
fără a fi necesară punerea în întârziere şi fără altă formalitate, în cazul în care:
 persoana juridică se află în procedură de faliment;

 administratorul/custodele ariei naturale protejate emite un aviz favorabil pentru

proiecte/planuri/programe/activităţi care contravin obiectivelor de conservare ale ariei
naturale protejate;
 personalul cu atribuţii de control constată orice prejudiciu cauzat de administrator/custode
în aria naturală protejată;
 structurile din subordinea autorităţii responsabile propun încetarea contractului,
justificând temeinic situaţiile sesizate.‖
Cadrul normativ prevede şi posibilitatea încetării contractului/convenţiei „prin
denunţare unilaterală de către administrator/custode, în cazul în care, pe durata executării
contractului/convenţiei, suprafeţele ariilor naturale protejate se modifică, iar acesta declară că
nu doreşte administrarea suprafeţelor suplimentare.‖ În acelaşi timp, contractul/convenţia
poate înceta şi „în cazul în care modificarea legislației specifice impune o altă modalitate de
administrare.”
Abordarea autorităţii competente pentru protecţia mediului a îmbrăţişat însă, în
practică, modalităţi arbitrare de încetare a contractului de administrare/convenţiei de
custodie, două exemple în acest sens fiind detaliate în secţiunea de jurisprudenţă din finalul
lucrării de faţă.
În contextul prezentat anterior, privitor la natura juridică a contractului de
administrare / convenţiei (contractului) de custodie, cu identificarea acestuia în categoria actelor
administrative de gestiune, conside răm necesar a analiza şi natura juridică a avizului emis de
administratorul / custodele ariei naturale protejate.

4
7
 În practică, există numeroase controverse cu privire la forţa juridică pe care o are
avizul administratorului / custodelui, unele opinii afirm ând că este vorba de un aviz conform
(obligatoriu), în timp ce altele îl apreciază ca fiind un aviz consultativ. Tindem totuşi să
achiesăm opiniilor din urmă formulate, argumentate fiind de considerentele pe care le vom
expune în continuare.
Avizul administratorului/custodelui ariei naturale protejate este prevăzut de Legea-
cadru privind regimul ariilor naturale protejate, art. 28 alin. (10) „în procedura de emitere a actelor
de reglementare pentru planuri, proiecte şi/sau activităţi care pot afecta semnificativ ariile
naturale protejate de interes comunitar, autorităţile competente pentru protecţia mediului solicită
şi ţin seama de avizul administratorilor, respectiv al custozilor arillor naturale protejate . ” , şi art.
1
28 „ Emiterea actelor de reglementare pentru planuri/proiecte/activităţi în
arile naturale protejate se realizează numai cu avizul administratorilor ariilor naturale proteiate,
respectiv al custozilor ariilor naturale protejate de interes national/intemaţional.”
De remarcat faptul că textul actului normativ trimite specific la anumite tipuri de arii
naturale protejate pentru care se solicită avizul administratorului/custodelui în cadrul
„procedurilor de emitere a actelor de reglementare în domeniul protecţiei mediului‖.
Neclaritatea şi ambiguitatea textului rezidă însă din folosirea de formulări
interpretabile (respectiv „ţin seama‖ şi „numai cu avizul‖), legiuitorul omiţând să aducă
clarificările necesare cu privire la competenţa materială a administratorilor/custozilor în
cadrul procedurilor de reglementare privind protecţia mediului, constituind prilej de confuzie, în
primul rând pentru cei implicaţi în activitatea de conservare a biodiversităţii, şi determinând
situaţii litigioase între aceştia şi titularii planurilor/proiectelor/activităţilo r din prisma
protecţiei mediului.
Din formulările menţionate, s-ar înţelege că „autoritatea competentă pentru protecţia
mediului are obligaţia să se conformeze condiţionărilor impuse prin avizul
administratorului/custodelui, şi prin urmare ne aflăm în prezenţa unui aviz conform‖.
Însă, se pune problema raportului juridic dintre autoritatea responsabilă pentru
protecţia mediului, care conduce procedurile de reglementare în domeniul protecţiei mediului,
şi calitatea administratorilor/custozilor, ca titular d e drepturi şi obligaţii corelative acestui
domeniu.

În acest sens, considerăm necesară delimitarea terminologică 40 a celor două tipuri de

avize.

40 Sursa: http://leqeainet/dictionar-juridiciavize-conforme-sau-obliqatorii

4
8
 Avizul conform sau obligatoriu, astfel cum îl regăsim definit în literatura de specialitate,
reprezintă opinia pe care organul care adoptă sau emite un act administrativ de autoritate este
obligat, potrivit legii, să o ceară unui anumit orqan al administratiei publice şi la care trebuie să se
conformeze în momentul emiterii actului. Asemenea avize sunt expres prevăzute de lege, iar lipsa
lor atrage nulitatea actului administrativ de autoritate.

Avizul consultativ este definit ca opinia pe care organul care adoptă sau emite un act
administrativ de autoritate este obligat, potrivit legii, să o solicite altor organe ale administraţiei
publice sau unor organisme de specialitate, dar nu este obligat să ţină seama de conţinutul acestuia.
Adoptarea sau emiterea fără solicitarea şi fară obţinerea acestui aviz duce la nulitatea actului, nu
pentru că actul respectiv a fost emis fără să se ţină seama de cuprinsul avizului, ci pentru că nu s-a
solicitat avizul, conform legii.
Din clasificarea de mai sus, rezultă că în cazul avizului conform, raportul juridic se stabileşte
între subiecţi de drept de acelaşi nivel, respectiv organe ale autorităţii publice (neîndoielnic fiind faptul
că, autoritatea publică poate fi îngrădită doar de o altă autoritate publică). Din analiza reglementării
activităţii administratorilor/custozilor, nu rezultă însă că aceştia ar fi investiţi cu putere de autoritate
publică, şi în consecinţă este vădită imposibilitatea asimilării
avizului emis de administratori/custozi cu un aviz conform.
În schimb, în cazul avizului consultativ, poziţia de egalitate a subiecţilor de drept ce
stau în raportul juridic, nu este imperativ necesară, avizul putând fi solicitat şi unor entităţi de
specialitate (fiind evident faptul că autoritatea publică nu poate fi obligată faţă de conţinutului
avizului primit, ci doar de existenţa acestuia).
Putem reţine totodată, că avizul emis de administrator/custode, urmează în mod obligatoriu
41
modelul prevăzut de norma incidentă , putând specifica scriptic dacă este un aviz nefavorabil ori aviz
favorabil, cu sau fără condiţii, precizând motivele care justifică eliberarea unui anumit tip de aviz.
Modelul însă nu prevede vreo sancţiune care s-ar aplica situaţiei în care beneficiarul avizului ar încălca
prevederile avizului.
Mai mult decât atât, există şi alte elemente care menţin confuzia creată în jurul avizului
administratorului/custodelui, cum sunt de exemplu:
 folosirea concomitentă a termenilor „emite" şi „eliberează", când aceştia ar trebui să
fie delimitaţi de competenţa entităţii care realizează în sine actul (emiterea, stricto sensu,
poate fi realizată doar de un organ abilitat în acest sens, în timp ce orice subiect de
drept având capacitatea de exerciţiu necesară, poate elibera înscrisuri);

41 „In anexa nr. 9 din Ordinul Ministrului mediului şi schimbărilor climatice, nr. 1052J2014 privind aprobarea Metodologiei
de atribuire in administrare şi custodie a ariilor naturale protejate, cu modificările şi completările ulterioare‖

4
9
  „planul de management al ariei naturale protejate este aprobat prin ordin de ministru‖,

iar avizul emis face trimitere la corelarea cu prevederile ac estui plan, de aici unele opinii
trăgând impropriu concluzia că avizul pune în executare prevederile unui act normativ,
când este neîndoielnic faptul că această sarcină incumbă doar autorităţii publice;
 procedura emiterii avizul administratorului/custodelu i nu conferă posibilitatea contestării
directe, pe cale administrativă, acesta nefiind supus dezbaterii publice;
 administratorul/custodele este abilitat cu atribuţii de control42, însă au atribuţii de control
în acelaşi sens şi gestionarii fondurilor de vânătoare fără a fi însă autorităţi publice;
 anumite activităţi sunt permise43 spre exemplu în zonele de protecţie integrală din cadrul
parcurilor, „cu avizul administratorului ariei naturale protejate, în baza hotărârii
consiliului ştiinţific (for consultativ al administratorului ariei)‖, pentru care este însă
necesară aprobarea autorităţii responsabile, condiţionare care reprezintă în fapt un gir
dat de autoritatea competentă în domeniu avizului administratorului, fără de care
avizul administratorului ar fi lipsit de forță juridică.
Faţă de cele arătate mai sus, putem concluziona că prin introducerea avizului
administratorului/custodelui, voinţa legiuitorului a fost pe de o parte, în sensul de a oferi autorităţii
publice competente în domeniul protecţiei mediului un sprijin de natură tehnică în elaborarea şi
emiterea actelor de reglementare specifice, iar pe de altă parte, de a asigura conservării biodiversităţii
un suport material specializat din partea unor entităţi cu experienţă şi expertiză în domeniu, care
să-şi desfăşoare activitatea aproape de comunităţile locale, în considerarea faptului că, cel puţin
deocamdată, autorităţile în domeniu nu au c a p a c i t a t e a d e a
realiza e f e c ti v , p r in resurse p r op r ii , a d m i ni st r a r
ea (managementul) ariilor naturale
protejate.
Considerăm însă că soluţia de compromis găsită este puţin probabil a fi fezabilă pe
termen lung, prin prisma cel puţin a asigurării necesarului de finanţare care se impune pentru
administrarea coerentă, unitară şi eficientă a ariile naturale protejate („de altfel, până în prezent
nu au fost alocate deloc fonduri de la bugetul de stat pentru administrarea ariilor naturale protejate‖).

II. 3. „Răspunderea juridică în domeniul protecţiei mediului — protecţia

capitalului natural, ariile naturale protejate”

42
„Art. 50 alin. (1) lit. d) - e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare‖,
43 „Art. 22 alin. (6) lit. f)-g), i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările‖

50
 „În România, reglementarea răspunderii juridice pentru încălcarea no rmel or de
dreptul mediului îşi are sediul în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68 din 28 iunie 2007
privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra
mediului (în continuare denumită „Ordonanţa privind răspunderea de mediu" sau
„Ordonanţa"). Ordonanţa transpune prevederile existente la nivelul Uniunii Europene, necesare
pentru stabilirea unui cadru legislativ unitar în acest domeniu, ce impune implementarea
integrală şi corectă a Directivei nr. 2004/35/CE privind răspunderea de mediu referitoare la
prevenirea şi repararea prejudiciului adus
mediului.‖
Răpunderea de mediu, ca tip special de răspundere este complinit prin dispoziţiile
aplicabile răspunderii civile, precum şi a răspunderii contravenţionale şi penale.
Legea-cadru privind protecţia mediului prevede fără echivoc, că „răspunderea pentru
prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă.‖ Mai mult decât atât, în
cazul pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară. Cu toate acestea, acelaşi articol dispune
că „in mod excepţional, răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor
protejate şi habitatelor naturale, conform reglementărilor specifice”44 În completare,
Ordonanţa privind răspunderea de mediu indică activităţile pentru care răspunderea de
mediu este obiectivă45, specificând însă totodată că prevederile ordonanţei se aplică inclusiv
„prejudiciului asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate şi oricărei ameninţări iminente cu
un astfel de prejudiciu cauzat de orice activitate profesională, alta decât cele prevăzute ca fiind
susceptibile de răspundere obiectivă, ori de câte ori operatorul acţionează cu intenţie sau din
culpă‖46.
Se pune un accent deosebit pe principiul prevenirii producerii daunelor şi degradării
mediului, stabilindu-se măsuri/acţiuni preventive ce trebuie avute în vedere şi aplicate. În cazul
în care acţiunea negativă / paguba s-a produs, un rol important îl comportă măsurile/acţiunile
reparatorii ce trebuiesc asigurate în toate cazurile, dat fiind consecinţele deosebit de grave pe
care le pot genera pagubele produse asupra mediului.
În acelaşi timp, Legea-cadru privind protecţia mediului, reiterând prevederile constituţionale,
dispune că „statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic,
dispunând garanţii în acest sens, precum dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor
pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz,

44 „Art. 95 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi
completările ulterioare‖,
45 „Anexa 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6812007 privind răspunderea de mediu cu referire la plevenirea şi
repararea prejudiciului asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare‖,
46 „Art. 3 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvemului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la
preveni rea şi repararea prejudiciului asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare‖,

5
1
în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu, dar şi dreptul la
despăgubire pentru prejudiciul suferit.‖
„Dreptul autorităţii responsabile pentru protecţia mediului (cu referire la „dreptul să
iniţieze împotriva operatorului sau, după caz, împotriva terței persoane care a cauzat prejudiciul
sau ameninţarea iminentă cu prejudiciul proceduri de recuperare a costurilor măsurilor
preventive sau reparatorii adoptate"), de a acţiona împotriva operatorului, este supus prescriptiei
extinctive, fiind prevăzut un termen special de 5 ani de la data când măsurile preventive sau
reparatorii au fost realizate de către autoritatea publică sau de la data când operatorul
47
responsabil sau terţa persoană a fost identificată , în timp ce Codul Civil prevede un termen
general de prescripţie a dreptului la acţiune pentru repararea prejudiciului adus mediului
înconjurător, de 10 ani
(conform art. 2518).‖
O componentă esenţială a răspunderii juridice în domeniul protecţiei mediului o reprezintă
prejudiciul de mediu sau ecologic, concept pe care îl vom analiza, mai întâi, prin prisma accepţiunii sale
terminologice. Prejudiciul, astfel cum apare în Legea-cadru privind protecţia mediului, reprezintă
„efectul cuantificabil in cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin
poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre", în timp ce Ordonanţa prevede prejudiciu ca fiind „o
schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare măsurabilă a unui serviciu legat
de resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect", ambele accepţiuni întemeindu-se pe noţiuni
similare: pagubă / schimbare negativă / deteriorare sau daună ecologică.
Ordonanţa privind răspunderea de mediu, diferenţează prejudiciul asupra mediului „astfel:
a) prejudiciul asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate - orice prejudiciu care are
efecte semnificative negative asupra atingerii sau menţinerii unei stări favorabile de
conservare a unor astfel de habitate sau specii; prejudiciile aduse speciilor şi habitatelor
naturale protejate nu includ efectele negative identificate anterior, care rezultă din acţiunile
unui operator care a fost autorizat în mod expres de autorităţile competente48;
b) prejudiciul asupra apelor - orice prejudiciu care are efecte negative grave:
(i) asupra stării ecologice, chimice sau cantitative sau asupra potenţialului ecologic al apelor în
cauză, astfel cum au fost definite de Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completări le
ulterioare, cu excepţia efectelor negative pentru care se aplică art. 27 din legea respectivă; sau
(ii) asupra stării ecologice a apelor marine în cauză, astfel cum au fost definite de Ordonanţa

de urgenţă a Guvernului nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin, aprobată

47 „Conform art. 32 alin. (1) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6812007 privind răspunderea de mediu cu
referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare‖,
48 „Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) şi (6)-(9), precum şi art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvemului nr. 57/2007 privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. cu modificările şi c ompletările
ulterioare‖.
5
2
cu modificări prin Legea nr. 6/2011, cu modificările ulterioare, în măsura în care aspectele
speciale privind starea ecologică a mediului marin nu fac deja obiectul Legii apelor.
c) prejudiciul asupra solului - orice contaminare a solului, care reprezintă un risc
semnificativ pentru sănătatea umană, care este afectată negativ ca rezultat al introducerii directe
sau indirecte a unor substanţe, preparate, organisme sau microorganisme în sol sau în subsol.‖
„Caracterul semnificativ al oricărui prejudiciu care are efecte negative asupra atingerii sau mentinerii

stării favorabile de conservare a habitatelor sau speciilor (componente esentiale ale ariilor naturale protejate)

trebuie evaluat în raport cu stadiul conservării la momentul producerii prejudiciului, cu serviciile furnizate, de

atractivitatea şi utilitatea pe care ele o oferă, şi capacitatea lor de regenerare naturală.‖

„Schimbările semnificative negative ale stării iniţiale se determină cu ajutorul datelor

măsurabile, ca de exemplu:
a) numărul de indivizi, densitatea lor sau suprafaţa pe care o ocupă;
b) rolul specific al indivizilor sau al suprafeţei prejudiciate în legătură cu conservarea
speciilor sau a habitatelor, raritatea speciilor sau habitatului evaluată la nivel local,
regional şi naţional, inclusiv la nivel comunitar;
c) capacitatea de răspândire a speciilor, conform dinamicii specifice acelor specii sau
acelei populaţii, viabilitatea lor sau capacitatea de regenerare naturală a habitatului
în funcţie de dinamica specifică a speciilor caracteristice sau populaţiilor lor;
d) capacitatea speciilor sau a habitatelor de a se reface, într-un timp scurt după
producerea prejudiciului, fără nicio intervenţie cu excepţia unor măsuri de protecţie
crescută, la o stare care tinde, exclusiv datorită dinamicii speciilor sau habitatului, să
fie considerată echivalentă sau superioară stării iniţiale.‖
„Ordonanţa prevede că prejudiciul care are un efect dovedit asupra sănătătii umane
trebuie considerat ca fiind prejudiciu semnificativ. „
„Nu se consideră, însă, ca prejudicii semnificative următoarele:
a) variaţiile negative care sunt mai mici decât fluctuaţiile naturale considerate normale
în cazul speciilor sau habitatului respectiv;
b) variaţiile negative datorate unor cauze naturale sau rezultate dintr-o intervenţie legată de
managementul normal al siturilor, astfel cum sunt specificate în bazele de date ale habitatelor, în
documentele specifice sau aşa cum au fost realizate anterior de către proprietari sau operatori;
c) prejudiciul adus speciilor sau habitatelor pentru care s-a stabilit că se vor reface, într-o perioadă
scurtă de timp şi fără intervenţie, fie la starea iniţială, fie la o stare care tinde, exclusiv datorită
dinamicii speciilor sau habitatului, să fie considerată echivalentă sau superioară stării iniţiale.
„ În literatura de specialitate s-a afirmat că „răspunerea civilă apare în dreptul mediului ca un
mijloc
la care se recurge în ultimă instanţă, prioritatea fiind acordată celorlalte tehnici şi instrumente, cu precădere
5
3
celor de natură economico-fiscală. Din această perspectivă şi având în vedere fundamentul
specific, ea apare mai degrabă ca o reparare, şi mai putin ca o răspundere în înțelesul clasic.‖ 49
În aprecierea aceloraşi autori „particularitățile prejudiciului ecologic au dus la considerarea şi
afirmarea de noi tipuri de pagube şi la recunoaşterea unor moduri de reparare
originale.‖„ Referitor la primul aspect, apar ca noi tipuri de prejudicii: prejudiciul nefinanciar,
50
măsurile de salvgardare, prejudiciul de dezvoltare şi prejudiciul cauzat mediului natural ‖,
acesta din urmă fiind prejudiciul care se remarcă în tema lucrării noastre.
Prejudiciul cauzat mediului natural este un concept care „rezidă în vătămări aduse
naturii, biodiversitătii sau peisajului, cum ar fi de exemplu, disparitia unei specii de plante sau
animale (...) greu, dacă nu imposibil de evaluat în bani, şi se rezumă, în privința reparării, la
măsuri de aducere în starea anterioară ori de reparare în natură‖51.
În acest context, un element definitoriu îl reprezintă determinarea culpei responsabilului
pentru producerea pagubei, cel prejudiciat fiind nevoit să probeze în fața instantei că dauna a
rezultat din acțiunea ori inacțiunea pârâtului. În domeniul protecției mediului, dar mai cu seamă în
cel al conservării biodiversității (protecția mediului privită din perspectiva habitatelor naturale şi a
speciilor), stabilirea legăturii de cauzalitate este deosebit de dificilă.
Motivele sunt multiple, legate de aspecte cum ar fi de exemplu temporalitate, spațialitate,
specificitatea zonei.
În practică, sancționarea contravențională spre exemplu, şi-a dovedit anulabilitatea facilă,
prin acțiunile înaintate spre soluționare instanțelor de judecată, tocmai din pricina imposibilității
stabilirii exacte şi cuantificării pagubei produse, raportate la răspunderea subiectivă pe care o
comportă habitatele naturale şi speciile, şi implicit ariile naturale protejate.
Atragerea răspunderii juridice este posibilă şi în cazul încălcării actelor administrative
emise în cadrul procedurilor de reglementare în domeniul protecţiei mediului, proceduri conduse
de către autoritatea responsabilă în domeniul protecției mediului „respectiv agenția pentru
protecția mediului la nivel județean, şi agenția națională pentru protecția mediului la nivel
interjudețean şi național‖.
Vom prezenta succint procedurile de mediu, acestea fiind studiate pe larg în doctrina de
specialitate, însă din perspectiva temei noastre ne propunem să analizăm aspecte ce țin de
răspunderea juridică în legătură cu aceste proce duri care prezintă trei elemente principale de
evaluare, independent de natura lor publică sau privată, „şi anume:

49 Dutu Mircea, Duţu Andrei, Dreptul mediului — Curs universitar, Ediţia 4 — revizuită şi adaugită, Editura C H Beck,
Bucureşti,
2014, p. 238
50 Ibidem, p. 239
51
Ibidem, p. 240

54
 a) planuri și programe, pentru care procedura de mediu este evaluarea de mediu — „strategic
52
environmental assessment" prin prisma directivei europene corespondente, transpusă în
53
legislaţia naţională — iar în urma parcurgerii întregii proceduri se emite avizul de mediu;
b) proiecte, pentru care procedura de mediu este evaluarea impactului asupra mediului (şi în
acest caz, legislaţia naţională54 transpunând o directivă europeană55), în urma
parcurgerii procedurii emiţându-se acordul de mediu;
c) activităti cu posibil impact semnificativ asupra mediului, pentru care se parcurge
.
procedura de autorizare, în urma căreia se emite auton zaţia de mediu.‖
În figura de mai jos sunt redate procedurile de mediu şi actele de reglementare ce sunt
emise în cadrul acestor proceduri, în legătură cu construirea şi exploatarea amenajărilor
hidroelectrice de mică putere.

Figura 4: Principalele proceduri de mediu şi actele de reglementare corespunzătoare 56

52 „Sursa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/ROÎTXT/?uri=CELEX%3A32001L0042‖
53 „Hotărărea Guvernului nr 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu
modific.ările şi completările ulterioare‖
54 „Hotărârea Guvernului nr 1076 dln 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru
planuri şi programe, cu modificările şi completările ulterioare‖
55 „http://eur-lex.europa.euReqal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32014L0052 ‖
56 „Ghid de bune practici in vederea planificării şi implementării şi planificării investiţtilor din sectorul microhidrocentrale,
elaborat de un colectiv de experţi in cadrul proiectului ,Natura 2000 şi Dezvoltare Rurală in România",
Bucureşti, 2016, p. 25‖

5
5
 Conservarea biodiversităţii impune o reglementare specifică în ceea ce priveşte
procedurile de mediu, prin parcurgerea suplimentară a procedurii de „evaluare adecvată, proces
menit să identifice, să descrie şi să stabilească, in funcţie de obiectivele de conservare ale ariei
naturale protejate de interes comunitar (denumite generic situri Natura 2000), efectele directe şi
indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale oricărui plan/proiect/activitate, care nu
are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul ariilor naturale protejate de
interes comunitar (răspunderea fiind subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi
habitatelor naturale), dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, individual ori în
combinaţie cu alte planuri/proiecte/activităţi. ‖ În urma parcurgerii procedurii se emite
avizul Natura 2000.
În ce priveşte evaluarea adecvată din cadrul procedurilor de mediu, anterior am precizat
că acest proces ţine seama de obiectivele de conservare ale ariilor naturale protejate, context în care
reţinem că pentru ariile naturale protejate se elaborează planuri de management, care descriu şi
evaluează situaţia prezentă pentru fiecare arie naturală protejată, „defineşte obiectivele,
precizează acţiunile de conservare necesare şi reglementează activităţile care se pot desfăşura pe
teritoriul ariilor, în conformitate cu obiectivele de management. Prevederile planului de
management sunt opozabile erga omnes, fiind aprobat prin ordin de ministru.‖
Sunt imperativ necesare documentele ce stau la baza planurilor de management pentru ariile
naturale protejate, respectiv: ghidul de elaborare a planului de management, precum și
57
metodologia de evaluare a planurilor de management aprobate prin norme juridice .
Lipsa acestora a determinat o abordare neuniformă în elaborarea planurilor de management,
având printre altele consecinţe din perspectiva alocării plăţilor compensatorii 58 (compensaţiile
specifice restricţiilor impuse pentru conservarea siturilor de importanţă comunitară sunt „plăţile
Natura 2000‖59), şi prin urmare lipsa acordării acestor compensaţii proprietarilor privaţi de terenuri,
cu destinaţie agricolă sau forestieră, aflate în ariile naturale protejate, în condiţiile în care numai în
60
anul 2016 au fost aprobate peste 200 de planuri de management .

57 „Autoritatea competentă pentru protecţia mediului intenţionează să elaboreze ghidul şi metodologia menţionate, în cadrul
unui proiect cu finanţare europeană, accesat la mijlocul anului 2 0 1 6 :
„Sursa: http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2016-06-09 nota informare.pdf ,‖
„Sursa:http://mmediu.ro/articol/nota-de-informare-privind-inceperea-proiectului-dezvoltarea-capacitatii-administrative-a-ministerului-
mediului-apelor-si-padurilor-de-a-implementa-politica-in-domeniul-biodiversitatii/1673 (ultima accesare: 05.07.2018)‖
58 ‖Art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare prevede: "Pentru terenurile din arii
naturale protejate deţinute in regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensaţii
pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate (...)”
59 Măsura 213 "Plăţi NATURA 2000 pe teren agricol" din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) perioada de
programare 2007-2013, eligibilă şi pentru perioada de programare 2017 -2020, însă fără posibilitate de accesare.‖
60 http://mmediu.ro/articol/comunicat-de-presa-natura-sub-protectie-ministerul-mediului-a-aprobat-210-planuri dp-management-pentru-
arii-protejate/1798 (ultima accesare: 05.07.2018)‖.
56
 De menționat că, în prezent sunt în vigoare 236 de planuri de management aprobate pentru
61
aproximativ 1500 de arii naturale protejate, de interes național şi comunitar .
Un rol specific îl au administratorii/custozii de arii naturale protejate atât în ce priveşte emiterea
actelor administrative de reglementare (prin avizul pe care îl eliberează în cadrul procedurilor de mediu), cât
şi a efectuării verificării respectării planurilor de management, aşa cum am arătat în capitolul anterior.
Rolul decisiv rămâne însă al autorități competente pentru protecția mediului, care are obligația să asigure
respectarea prevederilor normelor Uniunii Europene, a „convențiilor internaționale la care România este
parte, precum şi legislației naționale.‖ În acest sens, organul abilitat cu atributii de control este Garda
Natională de Mediu.
Subiectele raporturilor juridice de dreptul mediului sunt titulare de drepturi şi obligații, apărând
fie ca subiect activ (preponderent în materie contravențională şi penală), fie ca subiect pasiv (în
legătură cu răspunderea civilă, unde în special obligația de a nu face este preponderentă). Din
perspectiva obligațiilor, o situație dificilă derivă din dublarea atragerii răspunderii, cauzată de
nesocotirea principiilor fundamentale de clrept, prin lipsa de corelare între actele normative ce
reglementează materii diferite şi chiar cu încălcarea principiului ierarhiei și forţei juridice a actelor
normative, consacrat de „art. 1 alin. (5) din Constituția României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr.
24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.‖
Un exemplu în acest sens este situația necorelării procedurilor de mediu privind
autorizarea activității de exploatare forestieră în raport cu procedurile specifice din silvicultură
pentru autorizarea exploatărilor forestiere, care impune intervenția legiuitorului pentru a corecta
situația confuză existentă prin efectul reglementărilor în vigoare.
Astfel, „autorizația de mediu pentru activitatea de exploatare forestieră se emite pe o
62 63
perioadă de 10 ani ‖, prin derogare de la Legea-cadru privind protecția mediului , care prevede o
perioadă de valabilitate pentru autorizația de mediu de 5 ani.
De menționat că emiterea autorizației de mediu este reglementată printr-un ordin de
ministru, act normativ evident inferior Legii-cadru privind protecţia mediului.
O primă problemă în practică rezidă din faptul că autorizaţia de mediu este revizuită pentru

desfăşurarea activităţii de exploatare forestieră la beneficiari diferiţi 64(în condiţiile în care pentru

61
„ http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/Planuri de management aprobate si numar MO 27.02.2017.xls x (ultima accesare:
05.07.2018)‖
62 „Conform art. 19 alin. (3) din Ordinul nr 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu
modificările şi completările ulterioare: "Autorizaţia de mediu se emite pentru o perioadă de 10 ani şi stabileşte condiţiile de
desfăşurare a activităţii de exploatare forestieră şt obitgaţille privind protecţia mediului”
63 „Conform art. 16 alin (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare:
"Autorizaţia de mediu este valabilă 5 ani ( ...)”
64 „Conform Ordinulul nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu modificările şi completările
ulterioare, art. 3 alin. (3) "Activităţile prevăzute in anexa nr. 1, pe care titularul le desfăşoară la diverşi beneficiari, nu se supun prevederilor
prezentei proceduri.", in timp ce alin. (4) dispune " fn cazul fn care titularul activităfilor prevăzute in anexa nr. 1 define o autorizafie de mediu
valabilă, poate desfăşura activitatea la diverşi beneficiari.", prevederi contradictorii de altfel, insă ne interesează corelarea cu art. 19 alin.
57
activităţi de extracţie minereuri, spre exemplu, revizuirea nu este necesară în cazul în care se schimbă beneficiarul).

Totodată, pentru fiecare suprafaţă de pădure supusă activităţii de exploatare (de unde se recoltează masă

lemnoasă), operatorul economic notifică65 autoritatea responsabilă pentru protecţia mediului, care dispune de cele

mai multe ori revizuirea autorizaţiei de mediu, înregistrându-se o practică neunitară la nivel naţional.

Faptul că la emiterea autorizaţiei de mediu se solicită autorizaţia de exploatare (un act care
66
este eliberat de ocolul silvic ), este o altă problemă dat fiind că odată emisă autorizaţia de exploatare,
operatorul economic are obligaţia de a începe exploatarea masei lemnoase într-un termen foarte scurt
(uneori de ordinul zilelor), impus prin regimul silvic prevăzut de legea-cadru în silvicultură, Codul
67
Silvic. Acest termen este mai mic decât termenul de emitere a autorizaţiei de mediu, de 3 luni .
Practic, două acte juridice lato sensu, care se suprapun, având termene diferite pentru
îndeplinirea obligaţiilor. Aşadar se pune problema titularului-creditor al obligaţiei de a face, respectiv faţă
de care dintre cele două entităţi primează răspunderea debitorului obligaţiilor prevăzute prin actele emise
(ambele rapoarte aparţinând materiei dreptului administrativ, în cazul autorizaţiei de mediu această
apartenenţă este evidentă, în timp ce în cazul autorizaţiei de exploatare, chiar dacă poate fi eliberată de o
persoana juridică privată, rezultând un raport civil, autorizaţia de exploatare este supusă controlului
Gărzii forestiere (organul abilitat cu atribuţii de control în domeniul silviculturii, aflat în subordinea
autorităţii publice centrale care răspunde pentru silvicultură). Un răspuns teoretic ar fi dat de obligaţia
directă faţă de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, ca autoritate publică, calitate pe care
nu o are şi ocolul silvic întotdeauna (unele ocoale fiind persoa ne juridice private), ceea ce însă nu reflectă
dimensiunea răspunderii, prin prisma naturii autorizaţiei de exploatare.
Prin urmare, problema descrisă este departe de a fi rezolvată de cadrul legal actual, cu
consecinţe în practică asupra mediului economic şi social, şi nu în ultimul rând asupra mediului
înconjurător natural.
Am putea concluziona, pe marginea prezentului capitol, că răspunderea juridică de mediu
prezintă un specific aparte prin prisma obiectului protecţiei juridice şi al subiectelor raportului
juridic de dreptul mediului, îmbrăcând forma răspunderii civile delictuale obiective, dar şi subiective,
desigur în măsura în care nu sunt încălcate norme ce impun sancţionarea contravenţională sau
penală. Subiectul pasiv al răspunderii are, în consecinţă, obligaţia de a lua măsurile preventive

(1), din acelaşi act normativ, unde 'Prin excepţie de la prevederile art. 3 alin. (3), titularii activităţilor de exploatare forestieră au
obligafia de a solicita şi a obfine autorizafia de mediu.”
65 „Şi în acest caz putem vorbi de o necorelare a actelor normative, dat fiind că art. 16 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului. cu modificările şi completările ulterioare, prevede „în cazul in care intervin
elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condiffile care au stat la baza emiterii lor,
autoritatea competentă decide după caz, pe baza notificării titularului, (...) menţinerea aclelor de reglementare sau necesitatea
revizuirii acestora, informând titularul cu privire la această decizie.”, in timp ce Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu în
art. 14 alin. (1) prevede "Revizuirea autofizafiei de mediu se realizează ori de căte ori există o schimbare de fond a datelor care au stat
la baza emiterii ei. Titularul activităţii informează in scris ACPM despre acest lucru, iar ACPM emite o autorizaţie de mediu revizuită,
incluzând acele date care s-au modit7cat, sau decide reluarea efocedurii de emitere a unei noi autorizafii de mediu.”
66 „Conform art. 4 alin. (3) din Ordinul Ministrului mediului şi pădurilor nr. 154012011 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind
termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport al materialului lemnos, cu modificările şi completările ulterioare.
67 „Conform art. 10 alin. (1) din Procedura de emitere a autorizaţiel de mediu.‖
58
şi reparatorii, după caz, stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului. 1n acelaşi
timp, reţinem că principiul precauţiei rămâne elementul central în procesul de luare a deciziei, cu
implicaţiile sale asupra regimului de răspundere.

III. ANALIZA SWAT A ARIEI NATURALE PROTEJATE DIN ROMÂNIA –

IN CONTEXTUL LEGISLAȚIEI SPECIFICE PRIVIND MANAGEMENTUL
ȘI STAREA DE CONSERVARE

La baza analizei Swot prezentate stă Studiu sumar pentru fundamentarea Campaniei pentru
Arii Protejate iniţiată de Coaliţia ONG Natura 2000 România – „Ameninţări la adresa ariilor
protejate şi probleme cu care se confruntă administratorii, început în anul 2006, când a avut loc
primul seminar de evaluare a eficienţei managementului ariilor protejate în 25 de parcuri naţionale,
parcuri naturale şi rezervaţii ale biosferei (13 parcuri naţionale şi 12 parcuri naturale).‖

„Evaluarea s-a făcut utilizându-se Metodologia de Evaluare Rapidă şi Prioritizare a

Managementului Ariilor Protejate (RAPPAM)‖ elaborată de WWF (Fondul Mondial pentru Natură)
la cererea Băncii Mondiale, utilizându-se cadrul recomandat de Comisia Mondială pentru
Arii Protejate (World Commission of Protected Areas - WCPA), parte a Uniunii Mondiale pentru
22
Conservarea Naturii (IUCN).
De atunci si până în prezent sunt efectuate seminarii anuale de monitorizare , datele acestor
sesiuni au importanță în elaborarea de bune practici si proceduri.
La seminar au fost prezenţi peste 90 de participanţi, respectiv: directorii ariilor protejate
şi alte categorii de personal al administraţiilor, reprezentanţi ai factorilor interesaţi (autorităţi
locale, organizaţii neguvernamentale), reprezentanţi ai instituţiilor şi organizaţiilor naţionale
(Academia Română, MMGA, Garda Naţională de Mediu, RNP, Ministerul de Finanţe, Asociaţia
Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi), instituţii/organizaţii internaţionale (Banca
Mondială, UNDP, USAID, WWF).

59
 În cadrul seminarului s-au identificat următoarele presiuni şi ameninţări principale:

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

 Existența unui cadru juridic pentru AP  Lipsa de experiență a echipei de management
 Abillități și competențe manageriale ale echipei AP
AP  Probleme privind statusul legal al AP
 Echipa managerială multidisciplinară  Obiective conflictuale ale diferiților proprietari

 Existența planurilor de management ale AP Informarea insuficientă a părților implicate în

 Abordarea complexă a problemelor AP de către managementul AP, lipsa de educație
management  Lipsa criteriilor de performanță ca referință de
 Existența studiilor de specialitate verificare a organelor de conducere responsabile
 Sprijin din partea proprietarilor pentru aplicarea  Lipsa amenajamentelor silvice
măsurilor de agro-mediu (compensatorii)

OPORTUNITĂȚI PERICOLE
 Interesul în creștere privind conservarea AP  Factori naturali ce pot să împiedice
 Existența microsistemelor funcționale managementul AP (accesibilitate, catastofe
 Existența surselor de susținere și financiare naturale,)
 Posibilitatea folosirii de surse noi pentru  Factori induși de om ce pot afecta
generarea de venituri (produse locale naturale, managementul (exploatarea resurselor, extracții
produse organice) miniere, drumuri, construcții, baraje, sporturi
 Relații și parteneriate/asocieri cu factori extreme, pășunat, vânătoare)
interesați (autorități locale, ONG-uri, universități,  Factori externi ce pot afecta managementul
voluntari) (poluarea cursurilor de râu ce curg prin AP)
 Schimbări pozitive în contextul legal al AP  Corupție și trafic de influență
 Elaborarea stratefiilor dedezvoltare locală

Analiza SWOT subliniază principalele elemente ce condiționează activitatea desfășurată în ariile

protejate atât de către managementul acesteia, cât și factorii care îl influențează. Este important de privit
aceste elemente dintr-o perspectivă dinamică, în sensul că o condiționalitate apreciată la un
moment dat ca punct slab poate deveni – prin activitatea managementului, un punct tare (ex., lipsa
amenajamentelor silvice se poate transforma într-un punct tare prin elaborarea lor).

Desigur, in timp, prin coordonare si monitorizare specifică pot fi evitate situațiile de risc
pentru zonele cu regim juridic special.
60
 IV. JURISPRUDENŢA ÎN ROMÂNIA ÎN MATERIA DREPTULUI
MEDIULUI PRIVIND ARIILE NATURALE PROTEJATE

STUDIU DE CAZ

1. Anulare act administrativ (anulare parţială act normativ)

Speța dedusă judecăţii prezentată în continuare, s-a soluţionat printr-o hotărâre68

favorabilă reclamantului, instanţa (Curtea de Apel) adminţând cererea astfel cum a fost
formulată de reclamant. Prin cerere introdusă, s-a solicitat anularea parţială a unui act normativ
(un ordin de ministru) pentru scoaterea unei suprafeţe de teren de sub regimul de protecţie al unei
arii naturale protejate de interes comunitar. În motivare a fost invocată introducerea suprafeţei
litigioase sub regimul special de arie naturală protejată fără respectarea procedurii legale.
Soluţia pronunţată69 însă în cauză, nu a tinut cont de faptul că textul de lege invocat
cuprindea la momentul judecării cauzei, prevederi contradictorii conţinutului aceluiaşi act
normativ, astfel cum vom arăta mai jos.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei de contencios la data de 13.02.2012 sub nr.
XXXXXXX, reclamantul M T g - M a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi
Pădurilor, „anularea parţială a Ordinului nr.2387/29.09.2011 emis de Ministerul
Mediului şi Pădurilor pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr.
1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă
comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, în ce priveste
poziţia nr. 323 din anexa la Ordin respectiv ROSC10342 Pădurea Tg.M-Tg.M
(8%).‖
Reclamantul a arătat în motivarea cererii faptul că a formulat plângere prealabilă
administrativă împotriva ordinului atacat, în „conformitate cu prevederile art . 7 din Legea nr.
554/2004 ‖. S -a arătat că Ordinul nr. 2 3 8 7 / 2 9 . 0 9 . 2 0 1 1 , respectiv poziţia nr. 323 din
anexa la acesta - ROSC10342 Pădurea Tg.M - Tg.M - (8%), este un act administrativ ilegal,
impunându-se anularea acestuia.
Ariile naturale protejate de interes comunitar, au autribuite coduri de identificare unice,
care se prezintă sub forma de ROSCI (RO provine de la Romănia, SCI de la „sit de importanţă
comunitară") şi ROSPA (SPA provine de la „arii de protecție specială avifaunistică").
În speţa noastră, codul ROSC1 este eronat indicat, corect fiind ROSCI.

68 „Sursa: http://portal.just.ro/43/SitePaqes/Dosar.aspx?id dosar=4300000000017850&id inst=43 (ultima accesare: 03.07.2018);‖

69 „Prezentarea speţei este preluare din materialul disponibil public pe internet:
http://www.rolii.ro/hotarari/58982da4e49009c41d001a61 (ultima accesare: 05.07.2018)‖;
61
 Astfel, după cum rezultă din preambul, „actul administrativ atacat a fost emis în baza
70
prevederilor art. 8 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011.‖
 Reclamantul arată că, „potrivit art. 8 alin. (5), propunerea de instituire a regimului de arie
naturală protejată pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), se face pe baza documentaţiei
prevăzute la arf. 11 alin. (1)”. Printre documentele menţionate de art. 11 alin. (1), lit. b 2 este
prevăzută „ Hotărârea consiliului comunal, orăşenesc, municipal sau judeţean, după caz, de
avizare a suprafeţei administrative ce va urma să facă parte din aria naturală protejată.‖
„Or, Consiliul local al M Tg-M nu a emis o hotărâre de avizare şi nu a existat nicio
propunere adresată autorităţii publice locale în acest sens‖.
Reţinem că art. 11 alin. (1) din actul normativ invocat, dispune: „Documentaţia necesară în

vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes national trebuie să cuprindă (..)”.

„Însă în cauză este vorba despre un sit de importanţă comunitară, care face parte din
71
categoria ariilor naturale protelate de interes comunitar sau sit Natura 2000 , şi nu de arie naturală
protejată de interes naţional, cum a fost eronat indicat în cauză‖.
Problema rezidă din faptul că textul de lege, prin art. 8 alin. (5), în mod eronat face
trimitere la art. 11 alin. (1), inclusiv pentru litera c) din alin. (1) art. 8, deoarece „documentaţia
necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes comunitar‖ este
prevăzută la art. 11 alin. (3), eroare care a fost corectată de legiuitor abia în 201572.
De asemenea, se constată „o încălcare a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr.24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative cu modificările şi
completările ulterioare, actele normative date în executarea legilor, ordonantelor sau a hotărârilor
Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”. Cu alte cuvinte, Ordinul nr.
2387/29.11.2011, nu numai că adaugă alte prevederi cadrului legal existent stabilit prin „O.U.G. nr.
57/2007 şi de celelalte acte normative subsecvente emise pentru organizarea executării şi executarea
în corect a O.U.G.‖, dar şi creează o situaţie dezavantajoasă din punct de vedere al dezvoltării
durabile a M Tg-M .

70 „Instituirea regimului de arie naturală protejată se face: (...) c) prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru
protectia mediului si pădurilor, pentru siturile de importanţă comunitară, cu avizul Academiei Române"
71 „Conform art. 5 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale. a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare ‖,
72 „Prin Legea nr. 73/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2014 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 5712007 privind regimul ariilor naturale pro tejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, se
1
introduce un nou alineat cu următorul conţinut: „(5 ) Propunerea de declarare a zonelor naturale protejate in vederea instituirii
regimului de arie naturală protejată de interes comunitar se face pe baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (3).‖
62
 Constatarea de mai sus nu se susţine, în concret nefiind specificat Ia care prevederi se
face referire, în condiţiile în care ordinul menţionat de reclamant nu adaugă alte prevederi faţă
de norma în executarea căreia a fost emis.
 Reclamantul, constată, că „au fost încălcate prevederile art.10 şi 12 din O.U.G. nr.
57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei
şi faunei sălbatice73‖. Faţă de textele de lege enunţate mai sus, s-a arătat că, prin emiterea
Ordinului nr. 2387/29.11.2011 s-a incălcat interesul legitim al M Tg-M precum şi al
cetăţenilor acestuia. Este foarte bine cunoscut la nivelul M M şi (pârâtul), faptul că M
Tg. M , de peste 8 ani are în derulare proceduri privind proiectul de realizare a unui drum de
legătură în interiorul orasului Tg. M pe relaţia SE-NE, proiect care presupune şi
defrisarea a 8,24 ha din Pădurea Dealul M şi Pădurea Tg. M. (...) Reclamantul a arătat că,
la nivel ul M Tg. M se află în derulare, fiind în fază de contractare a lucrărilor, proiectul
cu finantare din fonduri europene „Modernizare şi reamenajare spaţii publice de
agrement — Platoul Corneşti", cuprinzând 8 obiective. Toate aceste obiective se suprapun
în mare parte pe zona cuprinsă în situl de importanţă comunitară Pădurea Tg . M
ROSC10342 reglementat prin Ordinul nr.
2387/29.11.2011.
 Astfel, se arată că Ordinul nr. 2387/2011 a fost emis fără a se lua în considerare proiectele
M Tg. M, aflate în derulare în Pădurea Tg - M de pe Platoul Corneşti, prin acesta
aducându-se prejudicii grave M Tg-M şi, implicit, locuitorilor acestuia.
 Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor nu a formulat întâmpinare în cauză şi nu a fost
reprezentat în instanţă pentru a invoca apărări.
Lipsa oricărei reacţii din partea pârătului, autoritatea responsabilă în domeniu de altfel,
a constituit un dezavantaj major în cursul procesului, nu în ultimul rând lipsind instanţa de
judecată de suportul necesar în clarificarea situaţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
La data de 29.11.2011 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 846, Ordinul nr.
2387/29.09.2011, iar în Monitorul Oficial nr.846 bis, anexele acestui Ordin, iar la poziţia 323

73 „Art . 10 Modul de constituire a ariilor naturale protejate va lua in considerare interesele comunităţilor locale, incurajându-se
menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale in valorificarea acestor resurse in beneficiul comunităţilor locale.
Art. 12 (1) în momentul primirii documentaţiei necesare instituirii regimului de arie naturală protejată, autorităţile competente
pentru protecţia mediului trebuie să inştiinţeze deţinătorii şi administratorii de terenuri şi să iniţieze consultări cu toţi factorii
interesaţi.
(2) Pănă la finalizarea procedurii de instituire a regimului de protecţie a ariilor naturale protejate, deţinătorii bunurilor cu valoare de
patrimoniu natural, indiferent de destinaţia terenurilor, vor aplica şi vor respecta măsurile de protecţie, conservare şi utilizare stabilite cu
caracter provizoriu de autorităţile competente pentru protecţia mediului in condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."
63
din anexă este cuprinsă Pădurea Tg.M cu un procent de 8%, formând Situl de importanţă
comunitară Pădurea TgM-ROSC10342.
Reclamantul a urmat procedura plângerii prealabile, solicitând „în temeiul prevederilor art.
7 din Legea nr.554/2004, revocarea în parte a Ordinului nr. 2387/29.09.2011 (filele 7-8 dosar)‖.
Analizând legalitatea emiterii actului administrativ atacat, Curtea observă că „a fost emis cu
încălcarea prevederilor art. 8 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2007, privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 49/2011‖, dispoziţii potrivit cărora, „propunerea de instituire a regimului
de arie naturală protejată pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit.a-c, se face pe baza documentaţiei
prevăzute la art. 11 alin. (1), iar printre documentele menţionate de art. 11 alin. (1), lit. b2) este
prevăzută hotărârea consiliului comunal, orăsenesc, municipal sau judeţean, după caz, de avizare a
suprafeţei administrative ce va urma să facă parte din aria naturală protejată".
ln cauză, Consiliul local a M Tg-M nu a emis o hotărâre de avizare şi nu a existat nici o
propunere adresată autorităţii publice locale în acest sens .
Aceasta în contextul în care, „potrivit art . 10 si 119 din Legea nr.215/2001 a
74
administraţiei publice locale, republicată ‖ a fost încălcat astfel nu numai principiul autonomiei
publice locale, dar şi interesele comunităţii locale din Tg-M c e t r e b u i a u a f i avute în vedere „
în conformitate cu prevederile art.10 şi 12 din O.U.G. nr.57/2007‖,
prin instituirea unui sit de importanţă comunitară pe teritoriul M Tg.-M fără înştiinţarea
deţinătorului terenurilor pe care acest sit a fost instituit.
Consultarea şi înştiinţarea M Tg-M în calitate de deţinător al terenurilor se
impunea cu atât mai mult cu cât MTg. are în derulare de peste 8 ani proceduri privind proiectul de
realizare a unui drum de legătură în interiorul Municipiului Tg.M pe relaţia SE-NE, proiect care
presupune şi defrişarea a 8,24 ha din Pădurea Dealul M si Pădurea Tg.M. (...)
De asemenea, la nive lul Municipiului Tg - M se află în derulare proiectul cu fonduri
europene „Modernizare şi reamenajare spaţii publice de agrement Platoul Comeşti", cuprinzând
8 obiective care se suprapun în mare parte pe zona cuprinsă în Situl de importanţă comunitară
Pădurea Tg.M -ROSC10342 reglementat prin Ordinul nr. 2387/29.11.2011.
În raport cu considerentele arătate, având în vedere si pozitia pârâtului care n-a formulat
nici un fel de apărări în cauză, rezultă că „Ordinul nr.2387/2011 a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor
legale mai sus menţionate ‖ fără a se lua în considerare proiectele M Tg-M, motiv pentru care Curtea va

74„Art. 10 Autontătile admtnistratiei publice locale administrează, sau după caz, dispun de resursele financiare, precum şi de bunurile
proprietate publică sau privată ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judetelor, in conformitate cu principiul autonorriel locale‖,si
„Art. 119 Constituie patnmoniu al unitătii administrativ-teritoriale bunurile mobile şi imobile care apartin domeniului public al
unitătii administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum şi drepturile şi cu caracter patrimonial‖.
64
admite cererea formulată de reclamantul MTg-M prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Mediului şi Pădurilor, şi va anula parţial Ordinul nr. 2387/29.09.2011 emis de către pârât, în ceea ce
priveşte poziţia nr. 323 din anexa la Ordin, respectiv ROSC10342 Pădurea Tg-M-Tg.M (8%).
Reţinem că instituirea „regimului de arie naturală protejată de interes comunitar‖ - situri Natura
2000 - este supusă notificării către Comisia Europeană. Faţă de Comisie se fac raportări periodice cu
privire la starea de conservare a habitatelor şi speciilor protejate din siturile Natura 2000 conform
directivelor europene, precum şi orice modificări intrevenite în statusul acestor arii protejate.
De menţionat, că până în prezent, nu se cunoaşte să existe vreo comunicare către Comisia

Europeană, în sensul consecinţei/efectului soluţiei date de instanţa din România cu privire la cauza de mai
sus.
2. Anulare act administrativ (reziliere contract de administrare)
Vom prezenta succint două speţe având cauze diferite, însă identitate în ceea ce priveşte
obiectul şi partea chemată în judecată:
„Pârâtul (respectiv autoritatea publică centrală responsabilă pentru protecţia mediului).
Obiectul constă în anularea actului administrativ de autoritate prin care se dispune
rezilierea contractului de administrare a unor arii naturale protejate de interes comunitar, reziliere
dispusă unilateral în ambele cazuri, prin efectul prevederilor contractuale.‖
Cu referire la cauză, aceasta se întemeiază pe nerespectarea obligaţiilor contractuale prevăzute în

contractele de administrare semnate de reclamante, a stfe l:

(a) în primul caz, avem neîndeplinerea obligaţiei de a elabora şi depune „către
autoritatea competentă pentru protecţia mediului, a planului de management pentru aria
naturală protejată atribuită în administrare contractantului-reclamant, cauză a cărei soluţie în
75
primă instanţă a fost atacată cu recurs, în faţa inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ‖, respectiv
(b) în al doilea caz, avem „neîndeplinirea obligaţiei privind înfiinţarea unei structuri
speciale de administrare, cu personalitate juridică aflată în subordinea contractantului-reclamant
(în fapt, fiind vorba despre doi reclamanţi, persoane juridice, co-contractanţi în acelaşi contract
76
pentru administrarea unei arii naturale protejate de interes comunitar) ‖.
Nu vom intra în analiza amplă a speţelor, contextul fiind foarte complex, ci ne vom rezuma la
a prezenta considerentele de fapt şi de drept, care prezintă interes pentru ambele cauze, prin modul
1n care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a înţeles să dispună, într-un mod arbitrar,
rezilierea contractelor de administrare.

75 „htto://www.sci.ro/1094/Detaliidosar?customOuerv°/05B0°/05D.Key=id&customQuerv°/0580°/05D.Value=5900000000051864
(ultima accesare: 03.07.2018)‖,
76
„ http://portal.just.ro/57/SitePaqes/Dosar.aspx?id dosar=5700000000020266&id inst=57 (ultima accesare: 05.07.2018)‖.
65
 De reţinut, că nu există nici până în prezent o metodologie de evaluare a activităţii desfăşurate
de administratorii de arii naturale protejate. În 2016, prin „Legea de înfiinţare a Agenţiei Naţionale
pentru Arii Naturale Protejate, s-a prevăzut că se stabileşte şi pune în practică criterii de performantă pentru
evaluarea administratorilor și custozilor ariilor naturale protejate 77” obiectiv nerealizat până în prezent.

În primul caz, acţiunea formulată78 de reclamant a fost respinsă, pentru următoarele

considerente de fapt astfel cum au fost invocate şi reţinute de instanţă79
 Reclamanta arată că potrivit dispoziţiilor art. 3.1 litera k) din Contractul de administrare nr.
XXXX, Asociaţia A, în calitate de Administrator al Sitului Natura 2000 Munţii Ţ are
obligaţia: "să realizeze şi să transmită spre avizare la MMP planul de management
al ariei naturale protejate Munţii Ț ROSCI 0126, (....)"
 Prin adresa nr. 165 din 28.11.2013 a comunicat reprezentanţilor M M și părâtului
faptul că s-a conformat întocmai obligaţiei specificată la art. 3 litera k) din contract, Planul de
Management (varianta 1) a fost depus „la autoritatea competentă pentru protecţia mediului.‖
 „Printr-o cerere depusă în cauză la data de 29.01.2014, reclamanta a solicitat suspendarea executării
adresei nr. XXXX, arătând că majoritatea ariilor protelate din România nu au prezent planurile de
management realizate sau aprobate în conditiile legii, în mare parte din lipsa resurselor‖ . Acest fapt
poate fi demonstrat solicitând pârătului prezentarea unei situaţii, care să arate câte arii naturale
protejate (ca număr si ca procent din total) au planuri de management realizate, și în ce stadiu sunt
fiecare din acestea în privinta aprobărilor leqale. Aceste informaţii (lista actualizată a ariilor naturale
protejate, a custozilor/administratorilor acestora și a celor fără administrare, precum si datele când
acestea au fost preluate în administrare/custodie sau când contractele/conventiile au fost reînnoite si
situatia în care se află planurile de management ale acestora) au fost deja solicitate în scris
ministerului conform Legii nr. 544/2001, într-o scrisoare deschisă, de către mai multe organizaţii de
mediu, dar nu s-a primit răspuns la aceasta, în termenul legal.

 Prin întâmpinare, pârâtul M M şi S C a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată pentru că

printre obligaţiile ce îi incubau Asociaţiei reclamante, potrivit Contractului, conform art.3 lit.k,
se regăseşte şi cea conform căreia reclamanta trebuia să "realizeze şi să transmită spre avizare la
ministerului (n.n. actual M M și S C - pârât) planul de management al ariei naturale
-
protejate Munţii 1 ROSC10126, in acord cu reglementările în vigoare, în mod
transparent şi participativ, prin consultarea şi implicarea factorilor interesaţi, în termen
de 2 ani de la încheierea prezentului contract".

77Cf art. 2 lit. d) din Legea nr. 95/ 2016 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi pentru
modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr 57/2007 privind regimul protejate, conservarea ariilor naturale
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare
-
78 http://portaliust.ro/59/SitePaqes/Dosar.aspx?id dosar- 59000000000518648,id inst=59 (ultima accesare: 05.07.2018);
79Soluția pronunţată în cauză este disponibilă public pe internet, prezentarea cauzei fiind preluare din acest material:
http://www.rolii.ro/hotaran/589507e8e490097c1e000c3b (ultima accesare: 05.07.2018);
66
 În condiţiile în care demersul Asociaţiei-reclamante nu poate fi asimilat îndeplinirii obligaţiei
impuse de art. 3 lit. k) din Contract având în vedere faptul că Asociaţia doar a demarat
procedura de obţinere a avizelor ce ar fi trebuit să fie deja obţinute şi ataşate „planului de
management al ariei naturale protejate pentru obţinerea avizului final de la minister‖, în mod
judicios subscrisul a considerat ca fiind încetat de drept Contractul ca urmare a rezilierii.
 Prin cererea de chemare în judecată, Asociaţia-reclamantă nu aduce nişte veritabile critici actului de
reziliere atacat, ci se rezumă în a persista în propria confuzie asimilând demersul de obţinere a
avizelor premergătoare şi obligatorii de la A.P. M. C-S cu demersul ce ar fi trebuit indeplinit conform
Contractului, prevăzut la art. 3 lit. k) ce impunea ca respectivele avize să fie deja obţinute
şi transmise ministerului în vederea avizării finale.
 Cum demersul reclamantei nu respectă termenii din art.3.1 lit.k a contractului de administrare
nr.XXXXX, Curtea respinge acţiunea ca nefondată pentru că măsura de reziliere a acestuia
nu este vătămătoare în sensul art.1 alin.1 din Legea nr.55412004, intrucăt respectiv clauză
de încetare a contractului de la art.6 lit.c reclamanta şi-a asumat-o prin încheierea acestuia.

Soluţia pronunţată în primă instanţă fost menţinută şi de instanţa de recurs.

80
 Cel de al doilea caz, s-a judecat doar în primă instanţă, prin soluţia pronunţată s-a admins cererea
reclamantului şi anularea actului administrativ de reziliere a contractului de administrare, soluţie
care nu a fost recurată de pârât, considerentele reţinute fiind următoarele:
 Obiectul cauzei de faţă se circumscrie notificării de reziliere de drept a contractului de administrare
încheiat între părţi şi la baza acestei rezilieri stă neîndeplinirea obligaţiei asumate de reclamanţi de
a se conforma dispoziţiilor legale, „art. 18 lit. b O.U.G. nr. 57/2007‖ şi de a constitui o structură
specială de administrare cu personalitate juridică care să aparţină celor două regii autonome.
 În concret se constată că legea regiilor autonome aplicabilă celor două reclamante, Legea nr.
15/1990, permite înfiinţarea de structuri subordonate însă acestea sunt, potrivit legii, fără
personalitate juridică (art. 4 şi 33 din lege).
 Nici o altă dispoziţie legală nu a fost invocată în sprijinul lămuririi naturii juridice a structurii
speciale de administrare care să aparţină regiei autonome şi care să aibă personalitate juridică,
în condiţiile în care asociaţiile sau fundaţiile constituite în baza O.G. nr. 26/2000 sunt
persoane juridice distincte de persoanele fizice sau juridice care le-au constituit, iar actul normativ
permite regiei autonome să încheie contracte de administrare a ariilor naturale protejate.
 Faptul imposibilităţii constituirii legale a structurii speciale de administrare cu personalitate

juridică în subordine este recunoscută expres chiar de legiuitor prin preambulul O.G. nr. 31/2014.
80
„Sursa: http://www.rolii.ro/hotarari/589505eae4900928240021db (ultima accesare: 04.07.2018)‖;

67
 Instanţa subliniază că „pentru a respecta legea, ea trebuie cunoscută si înteleasă, iar pentru
a fi înteleasă, trebuie să fie suficient de precisă si previzibilă, asadar să ofere securitate
juridică destinatarilor săi. In acest sens, în strânsă legătură cu principiul general al
legalităţii, prevăzut de art. 1 Constituţie, se conturează principiul securităţii juridice. ‖
„Norma juridică trebuie să fie clară, inteliqibilă, întrucât cei cărora li se adresează trebuie
nu doar să fie informati în avans asupra consecintelor actelor si faptelor lor, ci să si
inteleaqă cerinta legii ‖. „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate
fi considerată «lege» decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite
individului să-şi regleze conduita"‖; „o normă este previzibilă numai atunci când este
redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane — care, la
nevoie poate apela la consultanţă de specialitate — să îşi corecteze conduita‖; „In special, o
normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra
atingerilor arbitrare ale puterii publice‖. („Sunday Times contra Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord, 1979, Rekvnyi contra Ungariei, 1999, R împotriva
României, 2000, Damman împotriva Elveţiei, 2005‖).
 „Sub acest aspect, principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat
în dreptul comunitar, şi anume principiul încrederii legitime‖.
 Pe de altă parte, Legea nr. 24/2000 dezvoltă în secţiunea a doua reguli cu p r i v i r e l a
alegerea soluţiilor legislative şi definirea conceptelor în conformitate cu care, o soluţie
legislativă şi conceptele cu care se defineşte aceasta trebuie să fie clare, fără
echivoc.
 În opinia Curţii de Apel, „dispoziţia art. 18 al. 1 lit. b O.U.G nr. 57/2007‖ care impune
crearea unei structuri speciale de administrare cu personalitate juridică nu este clar definită şi
dă naştere unor confuzii. Din acest punct de vedere, apărarea reclamanţilor este pertinentă
şi rezilierea contractului în lipsa unor reglementări clare in ba z a cărora aceştia să poată
să - şi îndeplinească obligaţia cerută de pârât apare ca fiind excesivă.

 P e n t r u aceste considerente, instanţa constată că nu este incidentă dispoziţia contractuală

cu privire la rezilierea de drept a contractului şi va admite acţiunea reclamanţilor cu
consecinţa anulării actelor administrative vătămătoare.
În concluzie, putem remarca fără a generaliza, modul injust de reziliere a contractelor de
administrare, în absenţa unei metodologii de evaluare a modului de administrare/custodie a ariilor
naturale protejate, având drept consecinţă arbitrariul deciziilor autorităţii responsabile.

68
 3. Anulare act administrativ (anulare decizia etapei de încadrare)
Anularea unui act administrativ, respectiv anularea deciziei etapei de încadrare pentru
proiect construire şi exploatare amenajare hidroelectrică de mică putere, prezintă interes prin
prisma impactului pe care proiecte de acest gen o au asupra ariilor naturale protejate.
Soluţia pronunţată de primă instanţă 81 investită cu soluţionarea cauzei, a fost recurată de
reclamant, instanţa de recurs82 dispunând casarea în tot a soluţiei primei instanţe şi, rejudecând
cauza, pronunţă o soluţie favorabilă recurentului-reclamant, reţinând:
 Prin Decizia Etapei de încadrare nr. XXXX, revizuită la data de XX XX, emisă de pârâta
Apentru P M H, s-a decis că proiectul "Construire şi exploatare microhidrocentrale pe Râul
Alb", solicitat de către pârâtul S.C. Abi Automotion S.R.L., „propus a fi amplasat în
extravilanul comunei S de S, nu se supune evaluării impactului asupra mediului şi se supune
evaluării adecvate‖
 Proiectul este amplasat în interiorul ariei naturale Situl Natura 2000 ROSCI 0236 Strei-
Haţeg şi în perimetrul Geoparcului Dinozaurilor Hațeg.
 Recurenta Federația Natura 2000 critică hotărărea instanţei de fond şi invocă greşita interpretare a
dispoziţiilor legale „prevăzute de O.U.G. nr. 195/2005 şi O.U.G. nr. 57/2007, cu modificările şi
completările ulterioare‖, în privinţa conservării biodiversităţii şi ariilor naturale protejate,
coroborate cu prevederile H.G. nr. 445/2009, reglementări care stabilesc obligaţia de a fi respectate
restricţiile de protecţie specială şi susţine că desfăşurarea unor activităţi economice în zonă de
protecţie specială poate fi efectuată numai sub condiţia îndeplinirii procedurilor legale si obţinerii în
prealabil a documentelor prevăzute în legislaţia specifică de mediu.
 „Conform art.3 alin. (1) din H.G. nr. 2151/2004, se aprobă zonarea interioară a parcurilor
naţionale şi naturale din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice,
prin delimitarea zonelor de conservare specială (...)‖. „Actul normativ mai prevede că până la
aprobarea planurilor de management ale parcurilor naţionale şi naturale, care vor
reglementa în amănunt regimul de protecţie şi zonarea detaliată, în zonele de conservare
specială, se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice
forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare. ‖
 În mod evident, construirea si exploatarea de microhidrocentrale nu constituie o excepţie de la
interdicţia de exploatare şi utilizare a resurselor în zonele de conservare specială, prin urmare nu
este posibilă o astfel de investiţie în perimetrul unui parc natural care însă „nu are

81 „Sursa: http://portaljust.ro/97/SitePaqes/Dosar.aspx?id dosar=9700000000088603&id inst=97 (ultima accesare: 05.07.2018)‖,

82 „Sursa: http://portal.just.ro/57/SitePages/Dosar.aspx?id dosar=9700000000088603&id inst=57 (ultima accesare: 05.07.2018)‖,
„http://www.rolii.ro/hotarari/58950b9ae490096c1a000b77(ultima accesare: 05.07.2018)‖.
69
 regimul de protecţie şi zonarea detaliată în zonele de conservare specială prin planul de
management‖, aşa cum prevede legea.
 Raportat la încadrarea proiectului, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut că Agenția
pentru Protecția Mediului Hunedoara a respectat normele procedurale şi a luat Decizia etapei
de încadrare nr. XXXX revizuită la data de XXX, în urma verificării criteriilor prevăzute de
„Anexa nr. 3 la H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi
private asupra mediului ‖, acest proiect are emis Avizul Natura 2000 şi avizele de gospodărire a
apelor nr.XXXX şi nr. XXXX emise de către A B de M, avize ce beneficiază de prezumţia de
legalitate şi fundamentează actul administrativ emis de pârâtă.
 Or, având în vedere că proiectul urmează să fie amplasat atât în interiorul ariei naturale
protejate - Situl Natura 2000 ROSCI 0236 Strei — Haţeg cât şi în perimetrul Geoparcului
Dinozaurilor Ţara Hațegului, zonă de conservare specială aşa cum rezultă din prevederile H.G.
nr. 2151/2004, Curtea constată că nici în prezent nu există aprobat Planul de manaqement al
Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului, astfel că, gresit instanta de fond a apreciat
legalitatea actului contestat raportându-se doar la situatia ariei naturale protejate si a
nesocotit_prevederile privind reqimul juridic al parcului natural, cu toate că reţine în
considerentele hotărârii "planul de management nu a fost încă supus dezbaterii (...)".
 Potrivit art. 22 din O.U.G. nr. 57/2007„ zonarea internă a parcurilor naţionale şi naturale se face
prin planul de management, care este aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului şi pădurilor(minister), prin definirea şi delimitarea, după caz, a zonelor de protecţie
strictă, a zonelor de protecţie integrală, a zonelor-tampon şi a zonelor de dezvoltare durabilă a
activităţilor umane.‖ Aşadar, construirea de hidrocentrale nu se încadrează în nici una dintre
cele opt categorii de activităţi prevăzute expres în„ H.G. nr. 2151/2004, art. 3, alin. (5) şi nici în
cele prevăzute de către O.U.G. nr. 57/2007, art. 22, alin. (10) şi (11)‖, aşa cum corect susţine
recurenta, astfel că pentru partea din proiect care este amplasată în zona parcului natural era
obligatorie zonarea prin planul de management prev ăzut a fi aprobat prin ordin de ministru. Aceste
dispoziţii legale vizează „măsurile prevăzute în planurile de manaqement ale ariilor naturale
protejate si se elaborează astfel încât să tină cont de conditiile economice, sociale si culturale ale
comunitătilor locale, precum si de particularitătile regionale si locale ale zonei, prioritate având
însă obiectivele de management ale ariei naturale protejate iar respectarea

planurilor de manaqement si a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor

naturale protejate, pentru autorităţile care reglementează activităti pe teritoriul ariilor
naturale protejate, precum si pentru persoanele fizice si juridice care deţin sau care
administrează terenuri si alte bunuri si care desfăsoară activităti în perimetrul si în
vecinătatea ariei naturale protejate‖.
70
 De altfel, avizul favorabil nr.XXXX emis de Geoparcul Dinozaurilor Ţara Hațegului Unitatea
de Administrare a Geoparcului cuprinde clar menţiunea; "pe baza opiniilor exprimate de
membri Consiliului ştiinţific şi ţinând seama de faptul ca în viitorul Plan de management al
geoparcului zona va fi inclusă în zona de dezvoltare durabilă, Administraţia Geoparcul
Dinozaurilor Ţara Hațegului avizează favorabil cererea depusă.", prin urmare, gresit instanta
de fond a retinut că zona afectată proiectului se află „în zona de dezvoltare durabilă a
activitătilor umane unde este posibilă efectuarea de investitii, în lipsa planului de zonare a
parcului‖.
 Având de examinat actul contestat, sub aspectul legalităţii, prin prisma dispoziţiilor legale ce
au stat la baza emiterii lui, Curtea apreciază că toate celelalte aspecte invocate de recurentă,
precum şi susţinerile privind impactul asupra mediului, nu se impune a mai fi analizate Intrucăt
nu au relevanţă sub aspectul controlului de legalitate exercitat asupra Deciziei Etapei de
încadrare nr. XXXX, revizuită la data de XXXX. (...) şi va anula Decizia etapei de
încadrare (...), emisă de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara, pentru
proiectul Construire şi exploatare microhidrocentrale pe Râul Alb.
Reţinem că în speţă nu se face distincţia necesară între cele două categorii arii naturale
protejate, evident diferite, respectiv între cea de parc natural şi geoparc. Totodată de observat
considerarea statutului de arie naturală protejată de interes comunitar — sit Natura 2000, cu
parcurgerea procedurii de mediu pentru evaluare adecvată, acestea având un regim de protecţie
83
restrictiv în sensul protejării habitatelor şi speciilor ocrotite la nivelul Uniunii Europene.

V. CONCLUZII

Din analiza întregului material putem concluziona cu privire la necesitatea înțelegerii

impactului activităților umane în zonele asupra cărora a fost instituit regimul juridic special de

83„Conform art. 28 din Ordonana de urgenă a Guvernului nr. 5712007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare:
„(1) Sunt interzise activităţile din perimetrele ariilor naturale protejate de interes comunitar care pot să genereze poluarea sau
deteriorarea habitatelor, precum şi perturbări ale speciilor pentru care au fost desemnate ariile respective, atunci când aceste
activităţi au un efect semnificativ, având in vedere obiectivele de protecţie şi conservare a speciilor şi habitatelor. Pentru protejarea şi
conservarea păsărilor sălbatice, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise activităţile din afara ariilor naturale protejate care ar
produce poluarea sau deteriorarea habitatelor.
(2) Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes
comunitar, dar care ar putea afecta fn mod semnificativ aria, singur sau in combinaţie cu alte planuri ori proiecte, este supus unei
evaluărl adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, avându-se in vedere obiectivele de
conservare a acesteia.”

71
protectie, privit atât din perspectiva omului de rând care se loveste în primul rând de restricțiile
impuse, greu de acceptat în lipsa recompenselor financiare, cât si din perspectiva magistratului.
Adaptarea va fi un proces lung și continuu. Acesta va acționa la toate nivelurile și va necesita
o strânsă coordonare cu părțile interesate. Trebuie acordat sprijin privind eforturile naționale de
adaptare, existând resurse adecvate pentru ca măsurile eficace și rentabile de adaptare să creeze o bază
economică sustenabilă și solidă pentru generațiile viitoare. De asemenea trebuie analizat periodic
progresul înregistrat în implementarea legislației existente, în vederea elaborării unei strategii de
adaptare cuprinzătoare, pentru a putea veni în întampinarea tuturor provocărilor.

84
Hărți :

Harta nr. 1 – Arii protejate naționale

84 http://natura2000.eea.europa.eu/# (ultima accesare: 05.07.2018);

72
 85
Harta nr. 2 – Ariile protejate din România

85 http://atlas.anpm.ro/atlas (ultima accesare: 05.07.2018);

73
Harta nr. 2 A– Ariile protejate naționale

74
 86
Harta nr. 3 – Parcuri naționale și naturale

86 http://atlas.anpm.ro/atlas;
75
Harta nr. 3A –Parcuri naționale și naturale

76
Harta nr. 4 – Situri de importanță comunitară (SCI) în România

77
Harta nr. 5 – Situri de protecție avifaunistică (SPA) în România

78
 BIBLIOGRAFIE

1. Duţu Mircea, - Dreptul mediului — Tratat, volumul 11 Dreptul internaţional al mediului,

Dreptul comunitar al mediului, Editura Economică, Bucureşti 1998
2. Duţu Mircea, Duţu Andrei, - Dreptul mediului — Curs universitar, Ediţia 4 — revizuită şi
adăugită, Editura C. H. Beck, Bucureşti 2014
3. Lockwood Michael & Graeme L. Worboys & Kothari Ashish, - IUCN Managing Protected Areas
— A global guide, Cromwell Press, Trowbridge 2006
4. Marinescu Daniela, Tratat de dreptul mediului, Ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Editura
Universul Juridic, Bucureşti 2010
5. Prisăcaru I. Valentin, Contenciosul administrativ român, Editura ALL, Bucureşti, 1994
6. Stanciu Erika, Florescu Florentina, Ariile protejate din România — Noţiuni introductive, Editura
„Green Steps'', Braşov 2009
7. Ghid de bune practici în vederea planificării şi implementării investiţiilor din sectorul
microhidrocentrale, elaborat de un colectiv de experţi în cadrul proiectului „Natura 2000 şi
Dezvoltare Rurală în România", Bucureşti 2016
8. Legea de partea naturi i - Ghid pentru iniţierea de proceduri pentru prevenirea şi oprirea
activităţilor cu impact negativ asupra naturii, ediţia 2, revizuită 2017, colectiv de elaboratori
coordonat de Asociaţia VVWF Programul Dunăre Carpaţi România şi Asociaţia Bankwatch
România

79
 ACTE NORMATIVE
Convenţii, Tratate europene şi internaţionale, Directive şi Regulamente Europene

(cu modificările şi completările ulterioare, până în iulie 2017)

1. 87
Directiva 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice

88
(in locuită cu o versiune codificată în 2009 — Directiva 2009/1 47/CE )
89
2. Directiva 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a
speciilor de faună şi floră sălbatică
90
3. Convenţiei privind diversitatea biologică, Rio de Janeiro, 5 iunie 1992 (Legea nr. 58 din 13
iulie 1994 pentru ratificarea Conventiei privind diversitatea biologica, semnata la Rio
de Janeiro la 5 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial cu nr. 199 din data de 2 august 1994)
4. Legea nr. 58 din 13 iulie 1994 pentru ratifi carea Conventiei privind diversitatea
biologica, semnata la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial cu nr.
199 din data de 2 august 1994
5. Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a 111-a - zone protejate, publicată în Monitorul Ofcial cu nr. 152 din data de 12
aprilie 2000
6. Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative — republicată, publicată în Monitorul Oficial cu nr. 260 din data de 21
aprilie 2010
7. Constituţia României din 1991, republicată în 2003 (Legea de revizuire a Constituţiei
României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul naţional din 18 -19 octombrie
2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curţii
Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului
naţional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României)
8. Legea nr. 47 din 18 mai 1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale —
republicare, publicată în Monitorul Oficial cu nr. 807 din data de 3 decembrie 2010
9. Hotărârea Guvernului nr. 230 din 4 martie 2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei,
parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora,
publicată în Monitorul Oficial cu nr. 190 din data de 26 martie 2003

87 Sursa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/ROfTXT/?uri=celex:31979L0409 (ultima accesare: 04.07.2018)

88 Sursa: http://eur-lex.europa.eutlegal-content/ROTTXT/?uri=celex:32009L0147 (ultima accesare: 05.07.2018)
89 Sursa: http://eur-lex.europa .eu/legal-content/ro/ALL/?uri=CELEX:31992L0043 (ultima accesare: 05.07.2018)
90 Sursa: https://www.cbd.int/conventionitext/https://www.cbd.int/conventionitext /(ultima accesare: 03.07.2018)
Sursa: http://eur-lex.europa.euflegal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:128102 (ultima accesare: 03.07.2018)

80
10. Convenţiei-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la
22 mai 2003 (Legea nr. 389 din 19 octombrie 2006 pentru ratificarea Convenţiei-cadru
privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003,
publicată în Monitorul Oficial cu numărul 879 din data de 27 octombrie 2006)
11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului,
publicată în Monitorul Oficial cu nr. 1196 din data de 30 decembrie 2005
12. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în
Monitorul Oficial cu nr. 442 din data de 29 iunie 2007
13. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68 din 28 iunie 2007 privind răspunderea de mediu
cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, publicată în
Monitorul Oficial cu nr. 446 din data de 29 iunie 2007
14. Hotărârea Guvemului nr. 1284 din 24 octombrie 2007 privind declararea ariilor de
protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura
2000 în România, publicată în Monitorul Oficial cu nr. 739 din data de 31 octombrie 2007
15. Ordinul Ministrul mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964 din 13 decembrie 2007 privind
instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte
integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, publicat în Monitorul Oficial
cu nr. 98 din data de 7 februarie 2008
16. Protocolul din 19 iunie 2008 privind conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice
şi a diversităţii peisajelor la Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a
Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003 (Legea nr. 137 din 1 iulie 2010 pentru ratificarea
Protocolului privind conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice şi a diversităţii
peisajelor, adoptat şi semnat la Bucureşti la 19 iunie 2008, la Convenţiacadru privind
protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003, publicată în
Monitorul Oficial cu nr. 477 din data de 12 iulie 2010)
17. Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil - republicată, publicată în Monitorul
Oficial cu nr. 505 din data de 15 iulie 2011
18. Protocolul din 27 mai 2011 pentru managementul durabil al pădurilor la Convenţia-cadru
privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor (Legea nr. 76 din 5 aprilie 2013
pentru ratificarea Protocolului privind managementul durabil al pădurilor, adoptat la
Bratislava la 27 mai 2011 şi semnat de România la Bratislava la 27 mai 2011, la Convenţia-
cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai
2003, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 202 din data de 9 aprilie 2013)

81
19. Ordinul Ministrului mediului şi pădurilor nr. 1540 din 3 iunie 2011 pentru aprobarea
Instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi
transport al materialului lemnos, publicat în Monitorul Oficial cu nr. 430 din data de 20
iunie 2011
2 0 . Hotărârea Guvernului n r . 1 0 0 0 d i n 1 7 o c t o m b r i e 2 0 1 2 p r i v i n d reorganizarea şi
funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a institutillor publice aflate în
subordinea acesteia, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 729 din data de 29 octombrie
2012
21. Hotărârea Guvernului nr. 1005 din 17 octombrie 2012 privind organizarea şi funcţionarea
Gărzii Naţionale de Mediu, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 729 din data de 29
octombrie 2012
22. Ordinul Ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1052 din 3 iulie 2014 privind
aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate,
publicată în Monitorul Oficial cu numărul 523 din data de 14 iulie 2014
23. Legea nr. 95 din 11 mai 2016 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale
Protejate şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr . 57/2007 privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei
sălbatice, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 369 din data de 13 mai 2016
24. Hotărârea Guvernului nr. 663 din 14 septembrie 2016 privind instituirea regimului de arie
naturală protejată şi declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte
integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în Romănia, publicată în Monitorul
Oficial cu nr. 743 din data de 23 septembrie 2016
25. Hotărârea Guvernului nr. 997 din 21 decembrie 2016 privind organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi privind modificarea şi completarea
anexei nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului
centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial cu
numărul 1070 din data de 30 decembrie 2016
26. Hotărârea Guvernului nr. 19 din 12 ianuarie 2017 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Mediului şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul
Oficial cu numărul 47 din data de 17 ianuarie 2017
27. Hotărârea Guvernului nr. 20 din 12 ianuarie 2017 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Apelor şi Pădurilor, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 48 din data de
17 ianuarie 2017

82
 91
28. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
2 9 . Tratatul privind Uniunea Europeană92
30. Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene93
31. Strategia naţională şi Planul de acţiune pentru conservarea biodiversităţii 2014-202094
32. Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic din 19 martie 2008 - Republicată;

33. Regulamentul de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate public din 4
noiembrie 2015, aprobat prin Hotarirea nr. 924/2015;
34. Legea nr. 171 din 16 iulie 2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice;
35. Hotărârea nr. 470 din 4 iunie 2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa,
circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor
lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a
Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie
2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi

produse din lemn;

36. Ordonanță de urgență nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice;
37. Ordonanță de urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului.

91 Sursa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri= -0J:C:2010:083:0389.0403:ro:PDF(ultima accesare:

03.07.2018)
92 Sursa: https://www.ecb.europa.eu/ecbileclal/pdf/c 32620121026ro.pdf(ultima accesare: 03.07.2018)
93 Sursa: http://eur-lex.europa.eu/ledal-contentRO/TXT/?uri=cetex°/03Al2012E°/02FTXT (ultima accesare: 05.07.2018)
94 Sursa: http://mmediu.ro/imo/attachmentJ32/biodiversitate-54784fdbc3ea5.pdf (ultima accesare: 05.07.2018)

83
 INTERNET

(data ultimei accesări este precizată la pagina corespunzătoare accesării din lucrare)

http://portal.just.ro/43/SitePaqes/Dosar.aspx?id dosar=4300000000017850&id inst=43

1.
(anulare act administrativ - normativ)
http://www.rolii.ro/hotarari/58982da4e49009c41d001a6 1
2.
(anulare act administrativ - normativ)
http://www.sciso/1094/Detaliidosar?customQuery°/05B0°/05D.Key=id&customQuerv°/05B0°/05
3.
D.Value=59 00000000051864

(anulare act administrativ Ț)

http://portal.iust.ro/59/SitePaqes/Dosar.aspx?id dosar=5900000000051864 &id inst=59
4.
(anulare act administrativ T)
http://www.rolii.ro/hotarari/589507e8e490097c1e000c3b
5.
(anulare act administrativ T)
http://portal.justro/57/SitePaqes/Dosar.aspx?id dosar=5700000000020266 &id inst=57
6.
(anulare act administrativ F)
http://www.rolii.ro/hotarari/589505eae4900928240021db
7.
(anulare act administrativ F)
http://portal.just.ro/97/SitePaqes/Dosar.aspx?id dosar=9700000000088603&id inst=97
8.
(anulare act administrativ amenajare hidro)
http://portal.just.ro/57/SitePaqes/Dosar.aspx?id dosar=9700000000088603&id inst=57
9.
(anulare act administrativ amenajare hidro)
http://www.rolii.ro/hotarari/58950b9ae490096c1a000b77
10.
(anulare act administrativ amenajare hidro)

84
 LISTĂ ABREVIERI

SAC Arii speciale de conservare (Special Area of Conservation)

SCI Situri de importanţă comunitară (Site of Community Importance)
SPA Arii de protecţie specială avifaunistică (Special Protection Area)
UICN Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii
(IUCN) (International Union for Conservation of Nature)

UNESCO Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiintă si Cultură (United

Nations Educational, Scientific and Cultural Organization)

LISTĂ CONTINUT GRAFIC

Figura 1 Ariile naturale protejate administrate prin externalizare Pg. 20

Figura 2 Categorii de administrator și custozi de arii natural protejate Pg. 21
Figura 3 Categorii de arii protejate Pg. 25
Figura 4 Principalele proceduri de mediu şi actele de reglementare Pg. 55
corespunzătoare
Tabel nr. 1 Corespondenţa ariilor protejate de interes naţional cu categoriile Pg. 23
UICN
Harta nr. 1 Arii protejate naționale Pg. 72
Harta nr. 2 Ariile protejate din România Pg. 73
Harta nr. 2A Ariile protejate din România Pg. 74
Harta nr. 3 Parcurile naţionale şi naturale din România Pg. 75
Harta nr. 3A Parcurile naţionale şi naturale din România Pg. 76
Harta nr.4 Situri de importanță comunitară (SCI) în România Pg. 77
Harta nr.5 Situri de protecție avifaunistică (SPA) în România Pg. 78

85