Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici.

[b] Centura de asteroizi,

situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre,
deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun
se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte
compuse din ghețuri. Printre aceste obiecte, de la câteva zeci până la mai mult de zece mii de
obiecte pot fi suficient de mari pentru a fi fost rotunjite de propria gravitație. [14] Astfel de obiecte sunt
denumite planete pitice. Planetele pitice identificate până în prezent includ asteroidul Ceres și
obiectele transneptuniene: Pluto, Eris, Haumea și Makemake.[b] În plus, în aceste două regiuni se
află diferite alte corpuri mici, cum ar fi comete, centauri și materie interplanetară. Șase planete, cel
puțin trei planete pitice și multe alte corpuri mici au sateliți naturali care se rotesc în jurul lor.
[c]
Fiecare planetă exterioară este înconjurată de inele planetare alcătuite din praf și alte obiecte mici.
Vântul solar (un flux de plasmă de la Soare) creează în mediul interstelar o bulă cunoscută
ca heliosferă, care se extinde până la marginea discului împrăștiat. La limita sa exterioară se
află Norul lui Oort, care reprezintă doar un câmp de resturi rămase după crearea planetelor, fiind
considerat a fi sursa pentru cometele cu perioadă lungă. El se întinde până la o distanță aproximativ
de o mie de ori mai mare decât heliosfera. Heliopauza este punctul în care presiunea vântului solar
este egală cu presiunea opusă a vântului interstelar.