GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

DEPARTAMENTUL STUDII SUPERIOARE DE MASTER

CATEDRA: ECONOMIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

Lucrul Individual
la disciplina Managementtul calității totale

Tema: Integrarea managementului mediului în sistemul de management al

calității a organizației

Studentul gr. 212 c/f

Ecaterina Stratu

Profesor:
Virgiliu Morei, Dr.,conf. univ,

CHIȘINĂU, 2022
INTRODUCERE

CAPITOLUL I SISTEMUL DE MANAGEMENT AL MEDIULUI ...............3

1.1 Aspecte definitorii pentru sistemul de management al mediului……………..4

1.2. Domeniul de aplicare al sistemului de management al mediului……………..4

1.3. Cerinţele sistemului de management al mediului……………………………...6

1.4. Politica de mediu a organizației…………………………………………………6

1.5. Programe de management de mediu – aplicabilitate………………………….8

1.6. Elementele sistemului de management al mediului …………………………..9

CAPITOLUL II SISTEMUL DE MANAGEMENTUL INTEGRAT.............14

2.1 Abordarea integrării la nivel de Sistem de Management………………….....14

2.2 Politica şi obiectivele în cadrul SM.....................................................................16
2.3 Abordarea bazată pe proces si aplicarea principiilor de management al
calităţii........................................................................................................................17
2.4 Avantajele si dezavantajele sistemelor integrate..............................................19
2.5. Orientări actuale privind implementarea sistemelor integrate.....................21
2.6. Avantajele implementării unui sistem de management de mediu (SMM)...24

2.7 Definirea politicii si a obiectivelor sistemelor integrate de management .....29

CAPITOLUL III CONCLUZII.............................................................................33

CAPITOLUL IV
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................34
INTRODUCERE

Problemele legate de mediul înconjurător au ajuns din inconştienţă să afecteze întreaga

umanitate. De aceea, una din provocările majore ale vremurilor de astăzi este legată de
contracararea eficace a efectelor nocive produse până acum, dar mai ales de prevenirea
posibilităţii ca natura să fie afectată pe viitor. Gestionarea/managementul eficace al aspectelor
de mediu are loc într-un cadru din ce în ce mai complex (legislativ, economic, uman), unde
aşteptările clienţilor şi ale publicului larg sunt numeroase şi diverse: produse/servicii ecologice,
cu risc de contaminare scăzut, investiţii minime cu randamente sporite faţă de poluare etc.

Aşadar, sistemul de management al mediului (SMM) este o structură, un cadru general, în care
se pot integra activităţile organizaţiilor în vederea identificării, măsurării, gestionării şi
controlului eficient al riscurilor sau impactului acestor activităţi asupra mediului. De asemenea,
sistemul de management al mediului stabileşte modalităţile de îmbunătăţire a performanţelor de
mediu şi mutarea centrului de greutate spre o continuitate sau durabilitate prin regulile de bună
practică

Mai mult ca oricând este recunoscut faptul că un control efectiv al poluării nu se poate realiza
exclusiv pe soluţii tehnologice, ci acesta trebuie abordat în baza unui sistem de management de
mediu, integrat managementului general al întreprinderii.

Specialiştii în management, de notorietate mondială, consideră, în unanimitate,

SCHIMBAREA, ca fiind caracteristica esenţială, dominantă, a secolului XXI, care
accentuează reînnoirea, dar şi incertitudinea şi riscul. Au loc revoluţii tehnologice,
ideologice, se schimbă priorităţile, toate acestea pe fondul confruntării cu efectele crizei
economico – financiare mondiale actuale. Aceasta a generat cele mai mari dezechilibre
economice şi de mediu, datorită propagării rapide a efectelor, urmare globalizării
afacerilor şi internaţionalizării firmelor.
La criza economico – financiară mondială, ale cărei consecinţe le trăim în prezent -
falimentul băncilor, prăbuşirea pieţelor imobiliare, concedierile în masă, închiderea sau
relocarea mai multor companii multinaţionale, putem adăuga criza politică din multe state
ale lumii, trebuie să adăugăm şi una de mediu, alarmantă şi periculoasă pentru generaţiile
actuale, dar mai ales pentru cele viitoare.
O parte din bătălia pentru viitor constă în informarea eficientă: evidenţierea
pericolelor pe care le antrenează pierderea biodiversităţii şi informarea factorilor de decizie
şi a publicului larg cu privire la adevărata valoare economică a unor ecosisteme sănătoase.
Lumea nu a reuşit să stabilizeze sau să reducă semnificativ nivelul pierderii biodiversităţii.
În unele regiuni, dacă declinul va continua, va fi ireversibil.
Din păcate, problematica mediului, a fost estompată de preocupările sufocante,
disperate ale autorităţilor statale şi ale companiilor, pentru a face faţă, prin orice mijloace,
efectelor crizei. Problemele ecologice, care nu prezentau aproape nici un interes în
perioada industrializării, au devenit, până la momentul crizei, prioritare în cadrul
companiilor naţionale şi internaţionale, o sarcină morală majoră.
În contextul actual, provocările economice, sociale şi de mediu transformă profund
lumea în care trăim. În deceniul următor acestea vor pune din ce în ce mai mult sub semnul
întrebării modelele actuale de producţie, de consum, de bussines şi de utilizare a resurselor
naturale şi bunurilor comune; imperativul democraţiei vor fi satisfacerea nevoilor umane
de baza şi asigurarea sănătăţii planetei, bunul global suprem.
CAPITOLUL I

1.1 Aspecte definitorii pentru sistemul de management al mediului

În prezent, tot mai multe instituţii şi organizaţii sunt preocupate de atingerea unor performanţe
de mediu prin controlul impactului produs de activitatea pe care o desfăşoară asupra mediului şi
în acelaşi timp, de dezvoltarea capacităţii lor de a mediatiza aceste performanţe. Aceste
preocupări se înscriu în contextul dezvoltării unor politici economice şi legislative, a unor
măsuri destinate să încurajeze protecţia mediului, a creşterii preocupării părţilor interesate faţă
de problemele şi dezvoltarea durabilă a mediului.

În scopul atingerii unor astfel de deziderate, nu sunt suficiente doar analizele şi auditurile de
mediu. Pentru ca unele întreprinderi să satisfacă cerinţele legale şi propriile obiective în
domeniul mediului, ele trebuie să realizeze aceste analize în cadrul unui sistem structurat de
management de mediu care să fie integrat în ansamblul general al activităţilor de management.

Acest sistem structurat de management al mediului face obiectivul unor standarde

internaţionale cuprinse în seria ISO 14000, standarde care sintetizează elementele specifice
unui sistem de management al mediului.

Prevederile unui astfel de sistem de management pot fi integrate în structura oricăror cerinţe de
management, în scopul atingerii obiectivelor de mediu sau a obiectivelor economice fixate.

Sistemul de management de mediu reprezintă instrumentul de lucru ce permite unei organizaţii

să atingă şi să controleze în mod sistematic nivelul performanţei pe care şi l-a fixat.

Un alt element important este gradul de generalitate al sistemului prezentat, aplicabil tuturor
organizaţiilor (de orice tip şi cu orice mărime), adaptabil diverselor condiţii geografice,
culturale şi sociale. Reuşita unui sistem de management de mediu constă în asumarea
responsabilităţilor la toate nivelurile şi funcţiile existente în cadrul organizaţiei.

Scopul principal al unui sistem de management al mediului este asigurarea ocrotirii mediului;
prevenirea poluării; asigurarea unui echilibru între aceste elemente şi necesităţile sociale şi
economice. Aplicarea unui astfel de sistem permite organizaţiei respective să stabilească şi
evalueze eficienţa procedurilor utilizate pentru elaborarea politicii sale de mediu şi în acelaşi
timp să se conformeze acestora şi să demonstreze această conformitate.

1.2. Domeniul de aplicare al sistemului de management al mediului

Sistemul de management al mediului poate fi aplicat acelor activităţi şi aspecte de mediu pe

care organizaţia le poate controla şi influenţa. Acesta trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe
astfel încât să permită organizaţiei care-l aplică să-şi formuleze politica şi obiectivele de mediu
în contextul respectării prevederilor legislative, ţinând seama în acelaşi timp de impactul
activităţii sale asupra mediului. Sistemul de management al mediului este aplicabil acelor
organizaţii care au următoarele obiective:

–          să transpună în practică, să menţină şi să îmbunătăţească un sistem de management de

mediu (SMM);

–          conformitatea cu politica de mediu adoptată;

–          certificarea/înregistrarea sistemul management de mediu de către un organism exterior;

–          autoevaluarea şi declararea conformităţii cu Standardul Internaţional ISO 14001.

  Termenii utilizaţi frecvent în acest context pot fi definiţi în felul următor:

– Îmbunătăţirea continuă, reprezintă procesul de dezvoltare, extindere a sistemului de

management al mediului pentru obţinerea îmbunătăţirii performanţei globale în domeniul
mediului, în acord cu politica de mediu a organizaţiei.

– Mediul, este locul în care funcţionează o organizaţie şi care include aerul, apa, pământul,
resursele naturale, flora, fauna, fiinţele umane şi relaţiile între acestea, respectiv mediul natural
şi cel artificial.

– Aspectul de mediu, este acel element al activităţilor, produselor sau serviciilor unei

organizaţii care poate interacţiona cu mediul.

– Impactul asupra mediului, îl reprezintă orice modificare a mediului (dăunătoare sau benefică,
totală sau parţială), care rezultă din activităţile, produsele sau serviciile unei organizaţii.

– Sistemul de management de mediu, este componentă a sistemului de management general

care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile,
procedurile, procesele şi resursele necesare pentru elaborarea, transpunerea în practică,
realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu.

– Auditul sistemului de management de mediu, este acel proces de verificare sistematică şi

documentată ce permite obţinerea şi evaluarea dovezile obiective necesare pentru a evidenţia
dacă sistemul de management de mediu al unei organizaţii este în conformitate cu criteriile
sistemului de management de mediu de această organizaţie inclusiv comunicarea rezultatelor
acestui proces conducerii organizaţiei.

– Obiectivul de mediu, îl reprezintă ţelul general de mediu, rezultat din politica de mediu, pe
care o organizaţie îşi propune să-l atingă şi care, de regulă, este cuantificat, acolo unde acest
lucru este posibil.

– Performanţa de mediu, este dată de rezultatele măsurabile ale sistemului de management de

mediu, legate de controlul organizaţiei asupra aspectelor sale de mediu, bazate pe politica, pe
obiectivele şi ţintele de mediu ale acesteia.

– Politica de mediu, o reprezintă totalitatea intenţiilor şi principiilor declarate de către

organizaţie cu privire la performanţa globală de mediu şi care constituie cadrul de acţiune şi de
stabilire a obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei respective. 

– Ţinta de mediu, o constituie cerinţa de performanţă cuantificată, aplicabilă ansamblului sau

unei părţi a organizaţiei, ce rezultă din obiectivele de mediu şi care trebuie stabilită şi
îndeplinită pentru atingerea acestor obiective.

            – Partea interesată, o reprezintă individul sau grupul preocupat sau afectat de
performanţa de mediu a unei organizaţii.
– Organizaţie, poate fi o companie, o societate comercială, firmă, întreprindere, autoritate sau
instituţie, parte sau combinaţie a acestora (publică sau privată), cu răspundere limitată sau orice
alt statut juridic, cu propria sa structură funcţională şi administrativă.

Prevenirea poluării, este aceea activitate de utilizare a unor procese, practici, materiale sau
produse care împiedică, reduc sau controlează poluarea, care pot include reciclarea, tratarea,
modificarea proceselor, mecanismele de control, utilizarea eficientă a resurselor, înlocuirea
materialelor, precum şi orice alte măsuri în acest sens.

1.3. Cerinţele sistemului de management al mediului

            Orice organizaţie interesată în implementarea unui sistem de management al mediului

trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe.

Implementarea unui sistem de management de mediu are ca obiectiv îmbunătăţirea

performanţei de mediu. Se impune ca organizaţia să analizeze periodic şi să evalueze sistemul
de management de mediu în scopul identificării oportunităţilor de îmbunătăţiri suplimentare şi
continue ale performanţei de mediu.

O organizaţie poate să definească limitele de aplicare şi să opteze pentru implementarea

sistemului în întreaga organizaţie, în anumite unităţi operaţionale ale sale sau în activităţi
specifice.

Cerinţele pentru un sistem de management de mediu bazate pe planificare, implementare,

verificare şi analiză sunt în principiu, următoarele:

–          stabilirea unei politici de mediu corespunzătoare;

–          identificarea aspectelor de mediu care rezultă din activităţile, produsele sau serviciile
(existente, anterioare sau planificate), pentru a determina impactul semnificativ al acestora
asupra mediului;

–          identificarea prevederilor relevante de ordin legislativ;

–          identificarea priorităţilor şi fixarea obiectivelor de mediu corespunzătoare;

–          stabilirea structurii şi programelor pentru punerea în practică şi pentru realizarea

obiectivelor şi ţintelor fixate;

–          facilitarea activităţilor de planificare, control, monitorizare, audit şi analiză, pentru a se

asigura că politica de mediu este respectată şi sistemul de management de mediu este
corespunzător;

–          posibilitatea SMM de a se adapta la orice tip de schimbări.

1.4. Politica de mediu a organizației

            Politica de mediu a unei organizaţii trebuie să fie definită clar de către conducerea
organizaţiei respective, care trebuie să precizeze obiectivele şi priorităţile acestuia în domeniul
mediului.
Politica de mediu, pentru a fi eficientă, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

–          să corespundă naturii, dimensiunilor şi impactului asupra mediului al activităţilor,

produselor sau serviciilor organizaţiei;

–          să includă un angajament de îmbunătăţire continuă şi de prevenire a poluării;

–          să includă un angajament de conformitate cu legislaţia şi cu reglementările de mediu

existente;

–          să ofere cadrul necesar pentru stabilirea şi analizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu;

–          se adresează întregului personal;

–          să fie disponibilă pentru public.

Politica de mediu este considerată ca fiind elementul motor al implementării şi

îmbunătăţirii sistemului de management de mediu al unei organizaţii. Ea trebuie să reflecte
angajamentul conducerii organizaţiei de a se conforma legislaţiei în vigoare şi de a urmări
performanţa şi îmbunătăţirea continuă. Politica de mediu reprezintă baza pe care se sprijină
organizaţia pentru a-şi fixa obiectivele şi ţintele de mediu. De aceea, este necesar ca politica de
mediu să fie suficient de clară pentru a fi înţeleasă de părţile interesate (atât în cadrul
organizaţiei cât şi în exterior), analizată şi revizuită periodic pentru a reflecta modificarea
condiţiilor şi a informaţiilor. Se recomandă de asemenea, ca domeniul său de aplicare să fie clar
identificat.

Conducerea organizaţiei trebuie să definească şi să adapteze politica sa de mediu în contextul

politicii de mediu al oricărui ansamblu organizaţional căruia îi aparţine.

În scopul atingerii obiectivelor stabilite prin politica de mediu este necesar ca organizaţia să
identifice atât aspectele de mediu, dispoziţiile legale existente, obiectivele şi ţintele, cât şi
responsabilităţile stabilite şi termenele de realizare prevăzute.

Pentru evidenţierea aspectelor de mediu, organizaţia trebuie să stabilească şi să aplice proceduri

care să permită identificarea acestora în legătură cu activităţile şi produsele sau serviciile care
pot fi controlate şi influenţate de organizaţia respectivă.

Prin aplicarea unor astfel de proceduri se urmăreşte identificarea şi actualizarea acelor aspecte
de mediu care au un impact semnificativ. Aspectele legate de procesul de identificare a
problemelor de mediu semnificative care ar trebui luate în considerare cu prioritate de către
sistemul de management de mediu al unei organizaţii sunt:

–          costul şi timpul necesar efectuării analizelor;

–          gradul efectiv de control asupra aspectelor de mediu luate în considerare;

–          determinarea aspectelor de mediu în funcţie de intrările şi ieşirile asociate cu

activităţile, produsele şi/sau serviciile lor relevante (actuale şi anterioare);

–          o analiză de mediu preliminară, pentru a lua în considerare toate aspectele de mediu ale
organizaţiei. 
Analiza acestor aspecte trebuie să acopere în principal următoarele domenii:

–          prevederile legislative precum şi reglementările;

–          identificarea aspectelor de mediu semnificative;

–          examinarea procedurilor şi practicilor de management de mediu existente;

–          analiza şi evaluarea acţiunilor întreprinse în urma investigării incidentelor anterioare;

–          condiţiile de funcţionare din cadrul organizaţiei şi situaţiile de urgenţă posibile. 

O abordare corespunzătoare pentru această analiză de mediu preliminară poate include liste de
verificare, interviuri, măsurători şi inspecţii directe, rezultate ale auditurilor anterioare sau alte
analize care depind de natura activităţilor organizaţiei.

Procesul de identificare a aspectelor de mediu semnificative asociate activităţilor din unităţile

operaţionale ale organizaţiei, trebuie să ia în considerare, dacă este necesar, următorii factori:
emisii în aer, deversări în apă, gestionarea deşeurilor, contaminarea solului, alte probleme
referitoare la comunitate şi la mediul local.

Organizaţiile pot selecta categorii de activităţi, produse sau servicii pentru a identifica acele
aspecte susceptibile de a avea un impact semnificativ, sau pot evalua fiecare intrare şi ieşire de
produs.

Aşadar, pentru stabilirea şi analiza obiectivelor sale, o organizaţie trebuie să ia în considerare

atât prevederile legale cât şi aspectele de mediu semnificative, opţiunile tehnologice, cerinţele
sale financiare, operaţionale, comerciale, precum şi punctele de vedere ale părţilor interesate.

Toate obiectivele şi ţintele de mediu trebuie să fie în concordanţă cu politica de mediu. 

1.5. Programe de management de mediu – aplicabilitate

Pentru stabilirea obiectivelor şi ţintelor de mediu, orice organizaţie trebuie să stabilească şi să

aplice unul sau mai multe programe care trebuie să includă: desemnarea responsabilităţilor,
precum şi mijloacele şi termenele privind realizarea acestora.

Crearea şi utilizarea unuia sau a mai multor programe constituie un element cheie al succesului
implementării unui sistem de management de mediu. Se recomandă ca programul să descrie
modul în care vor fi atinse obiectivele şi ţintele fixate de către organizaţie şi să indice în acelaşi
timp, termenele şi personalul responsabil de punere în practică a politicii de mediu a
organizaţiei pentru activităţi noi.

Un astfel de program poate include şi consideraţii asupra etapelor de planificare, proiectare,

producţie, comercializare şi eliminare. 

Pentru a asigura eficienţa managementului de mediu, atribuţiile, responsabilităţile şi autoritatea

trebuie să fie definite, să dispună de o documentaţie corespunzătoare şi să fie comunicate celor
interesaţi.

Conducerea organizaţiei trebuie să furnizeze resursele (umane, tehnologice şi financiare)

necesare pentru implementarea şi controlul sistemului de management de mediu.
Pentru succesul implementării unui sistem de management de mediu se impune angajamentul
întregului personal al organizaţiei, responsabililor de mediu şi altor structuri ale organizaţiei
sau altor funcţii implicate în probleme de mediu.

Este necesar ca acest angajament să pornească de la nivelul cel mai înalt al conducerii, care
trebuie să stabilească politica de mediu a organizaţiei şi să asigure implementare sistemului de
management de mediu, sens în care se recomandă desemnarea unor reprezentanţi cu
responsabilităţi şi autorităţi diferite pentru implementarea sistemului de management de mediu.

De asemenea, conducerea organizaţiei trebuie să asigure alocarea resurselor pentru ca sistemul

de management de mediu să îşi poată începe activitatea să fie menţinut, să definească şi să
comunice responsabilităţile sistemului de management de mediu.

Pentru a asigura transpunerea în practică şi funcţionarea unui sistem de management de mediu

este necesară de asemenea necesităţilor de instruire corespunzătoare.

În acelaşi timp, organizaţia trebuie să pună la punct o procedură de comunicare internă, de

primire, de documentare şi de răspuns la informaţiile şi cererile pertinente ale părţilor
interesate.

În cadrul promovării unui sistem de management al mediului, este necesară elaborarea unor
documente, păstrarea şi instruirea unui sistem de control al acestora.

Organizaţia trebuie să instituie, să analizeze, şi să revizuiască procedurile de pregătire pentru

eventualele situaţii de urgenţă.

Orice organizaţie care promovează un sistem de management al mediului trebuie să stabilească

şi să menţină proceduri pentru definirea responsabilităţilor a treptelor de decizie, precum şi
tratarea şi analizarea neconformităţii, adoptarea de măsuri în vederea reducerii impactului
produs, iniţierea şi finalizarea acţiunilor corective precum şi preventive.

 1.6. Elementele, avantajele și principiile sistemului de management al mediului

S.M.M. este un proces complex ce asigură ordinea şi coerenţa în cadrul organizaţiilor, precum
şi preocupările acestora faţă de problematica mediului, alocarea resurselor, atribuirea responsa-
bilităţilor, evaluarea corectă şi continuă a diferitelor practici şi procedee interne menite să
asigure buna desfăşurare a activităţilor. S.M.M. este considerat a fi compatibil cu conceptul
de dezvoltare durabilă, fiind esenţial pentru întărirea capacităţii unei organizaţii de a răspunde
obiectivelor sale de mediu şi de a garanta cerinţele naţionale şi/sau internaţionale în vigoare.

Cele mai importante principii ce se cer a fi respectate în cadrul unui S.M.M. sunt:

–          considerarea managementului de mediu ca fiind una din priorităţile majore ale
organizaţiei;

–          stabilirea şi menţinerea comunicării cu părţile interesate;

–          determinarea cerinţelor legale şi a aspectelor de mediu;

–          stabilirea răspunderilor şi responsabilităţilor conducerii şi a personalului privind

protecţia mediului;
–          încurajarea planificării în domeniul mediului pe întreaga durată a ciclului de viaţă al
produsului sau procesului;

–          asigurarea de resurse suficiente şi corespunzătoare, instruirea personalului pentru a

atinge nivelurile de performanţă fixate în mod continuu;

–          evaluarea performanţei de mediu comparativ cu politica de mediu a organizaţiei;

–          stabilirea unui proces de management care să permită auditarea şi analiza S.M.M., în
scopul identificării oportunităţilor de îmbunătăţire a sistemului şi a performanţei de mediu. 

Avantajele sistemului de management al mediului

Scopul principal al introducerii un sistem eficient de management al mediului este cel al

protejării sănătăţii oamenilor şi a mediului împotriva impacturilor potenţiale ale activităţilor,
produselor sau serviciilor pe care o organizaţie le prestează, şi totodată pentru a contribui la
menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului în general.

Principalele avantaje ale introducerii unui S.M.M. sunt următoarele:

–          obţinerea unei competitivităţi sporite pe o piaţă concurenţială;

–          obţinerea unor beneficii din punct de vedere economic;

–          existenţa unui angajament evident al conducerii organizaţiei în direcţia îndeplinirii

propriei politici şi obiective ale mediului;

–          dovada conformării organizaţiei la legislaţie şi reglementări

–          un proces de îmbunătăţire continuă etc. 

Principiile şi elementele sistemului de management al mediului

Principiile de bază ale S.M.M. sunt următoarele:

–          Angajament şi politică de mediu;

–          Planificarea politicii de mediu;

–          Transpunerea în practică a politicii şi ţintelor de mediu;

–          Măsurarea şi evaluarea performanţei de mediu;

–          Analiza şi îmbunătăţirea continuă a SMM.

 Principiul angajamentului şi al politicii de mediu

Potrivit acestui principiu, se recomandă ca orice organizaţie să-şi definească politica sa de

mediu şi să-şi asume angajamentul pentru introducerea unui S.M.M. propriu.
Se consideră că odată ce experienţa organizaţiei va creşte,     S.M.M.-ul va începe să prindă
contur, ceea ce îi va da posibilitatea să introducă proceduri, programe şi tehnologii care să-i
permită îmbunătăţirea performanţei de mediu.

Angajamentul şi implicarea conducerii organizaţiei în exercitarea managementului de mediu

sunt apreciate ca fiind esenţiale pentru reuşita introducerii unui S.M.M.

Politica de mediu fixează pentru organizaţie sensul general al direcţiei pe care aceasta trebuie
să o urmeze şi stabileşte, în acelaşi timp, principiile sale de acţiune. Ea fixează scopul, precum
şi nivelul de responsabilitate faţă de mediu şi performanţa dorită, în raport de care vor fi
evaluate toate acţiunile ulterioare ale organizaţiei.

Responsabilitatea pentru stabilirea politicii de mediu îi revine conducerii organizaţiei, cea care
este răspunzătoare de aplicarea politicii de mediu şi totodată de punerea la dispoziţie a datelor
şi informaţiilor care vor permite formularea sau modificarea acesteia.

Politica de mediu, pe lângă reglementările specifice din domeniul mediului poate cuprinde şi o
serie de angajamente cum ar fi:

–          diminuarea impactului negativ asupra mediului a activităţilor noi, prin utilizarea
procedurilor integrate de management al mediului şi al planificării;

–          perfecţionarea procedurilor de evaluare a performanţei de mediu şi a indicatorilor

asociaţi.

–          crearea produselor astfel încât să se diminueze impactul lor asupra mediului atât în
producţie, cât şi în utilizare şi eliminare;

–          prevenirea poluării, reducerea deşeurilor şi a consumului de resurse şi materii prime;

–          educarea şi instruirea în scopul protecţiei mediului a întregului personal al organizaţiei,

precum şi a altor persoane din exterior;

–          implicarea părţilor interesate şi stabilirea unei bune comunicări;

–          orientarea în activitate în scopul unei dezvoltări durabile;

–          încurajarea furnizorilor şi a contractanţilor în calitate de parteneri în adoptarea unui

S.M.M. asemănător. 

Principiul planificării managementului în organizatie

Conform acestui principiu, se recomandă ca o organizaţie să stabilească un plan eficient care să

permită satisfacerea politicii sale de mediu.

În acest scop se impune identificarea aspectelor de mediu şi evaluarea impactului asupra

mediului a acestor aspecte.

De asemenea, acest lucru presupune un proces continuu care determină impactul trecut, prezent
şi viitor asupra mediului al tuturor activităţilor unei organizaţii şi include în acelaşi timp şi
identificarea condiţiilor impuse de regulamente, legislaţie şi de afacerile care influenţează
organizaţia, precum şi identificarea impactului asupra sănătăţii şi securităţii persoanelor,
concomitent cu evaluarea riscurilor pentru mediu.

Se recomandă ca organizaţia să stabilească, să aplice şi menţină proceduri pentru identificarea,

accesul şi cunoaşterea cerinţelor legale şi a altor cerinţe adoptate care se referă în mod direct la
aspectele de mediu ale activităţilor, produselor sau serviciilor sale.

Pentru realizarea politicii de mediu a unei organizaţii, se recomandă să se planifice şi să se

stabilească o serie de obiective, ce reprezintă ţelurile generale şi nivelul de performanţă privind
mediul pe care organizaţia şi le-a propus în cadrul politicii sale de mediu. În acelaşi sens, se
cere ca organizaţia să ia în considerare atât constatările obţinute în analizele iniţiale de mediu,
cât şi aspectele identificate şi impactul asupra mediului asociat acestor aspecte.

În cadrul acţiunii de planificare, se cere ca organizaţia să elaboreze şi un program de

management de mediu care să cuprindă toate obiectivele sale de mediu. 

Principiul implementării managementului de mediu

Pentru transpunerea în practică a sistemului de management de mediu, se recomandă ca

organizaţia să-şi dezvolte capacităţile şi mecanismele de susţinere necesare îndeplinirii politicii
de mediu, a obiectivelor şi a ţintelor sale.

De asemenea, se cere ca resursele corespunzătoare, (umane, materiale şi financiare) importante

pentru implementarea politicii de mediu a organizaţiei şi atingerea obiectivelor avute în vedere,
să fie stabilite şi puse la dispoziţia celor interesaţi.

Pentru ca un management de mediu să fie eficient se recomandă ca elementele S.M.M. să fie

concepute şi realizate astfel încât să fie integrate şi armonizate în mod efectiv în elementele
sistemului de management general.

Un element important al activităţii de implementare al S.M.M. îl reprezintă elaborarea unor

planuri şi proceduri pentru situaţii de urgenţă care să asigure capacitatea de răspuns
corespunzătoare în cazul apariţiei unor situaţii neprevăzute sau accidentale, sens în care
organizaţia trebuie să elaboreze şi să menţină proceduri care să trateze incidentele de mediu şi
situaţiile de urgenţă posibile. 

Principiul măsurării şi evaluării

Conform acestui principiu organizaţia trebuie să măsoare, să monitorizeze şi să evalueze

performanţa pe care o realizează din punct de vedere al ocrotirii mediului. Acestea reprezintă
activităţi cheie ale unui S.M.M., care asigură faptul că organizaţia respectivă funcţionează în
conformitate cu programul de management de mediu stabilit.

Este necesar să existe un sistem de măsurare şi monitorizare a performanţei reale faţă de

obiectivele şi ţintele de mediu ale organizaţiei în domeniile sistemului de management şi a
proceselor operaţionale, fapt ce include evaluarea conformităţii cu legislaţia şi reglementările
de mediu existente.

Auditurile S.M.M. trebuie să fie realizate periodic pentru a dovedi şi determina dacă sistemul
este conform măsurilor planificate şi dacă este corect implementat şi menţinut. Acestea pot fi
realizate de către personalul organizaţiei, şi/sau de participanţii externi aleşi de organizaţie, în
mod obiectiv şi imparţial şi cu instruirea corespunzătoare.
Frecvenţa efectuării auditurilor se stabileşte pe baza rezultatelor auditurilor precedente. 

Principiul analizei şi îmbunătăţirii continue

Potrivit acestui principiu, se recomandă ca o organizaţie (prin conducerea sa) să analizeze şi să

îmbunătăţească continuu sistemul său de management de mediu, având ca obiectiv
îmbunătăţirea performanţei sale globale în acest sens. Pentru o continuă adaptare şi eficienţă,
conducerea organizaţiei trebuie să analizeze S.M.M. la intervale adecvate.

Analiza efectuată, în funcţie de rezultatele obţinute, va aborda eventualele necesităţi de

schimbare a politicii de mediu, a obiectivelor, precum şi a altor elemente de S.M.M.

Conceptul de îmbunătăţire continuă face parte integrantă din S.M.M. şi se obţine printr-o
evaluare continuă a performanţei de mediu a S.M.M. faţă de politicile, obiectivele şi ţintele de
mediu pentru a se identifica oportunităţile de îmbunătăţire
Capitolul II SISTEMUL DE MANAGEMENTUL INTEGRAT

2.1 Abordarea integrării la nivel de Sistem de Management

Integrarea mai multor sisteme de management care conţin şi managementul
calităţii pleacă de la:
- cerinţele stabilite prin standardele de referinţă pentru managementul calităţii,
inclusiv standardele de terminologie şi vocabular;
- principiile de management al calităţii care raman valabile şi în cazul integrării
SMC cu alte sisteme de management;
- organizarea PDCA a sistemului de management;
- utilizarea procesului şi a obordării bazate pe proces ca surse sustenabile
de îmbunătăţire a performanţei organizaţionale;
- integrarea managementului riscului pentru creşterea certitudinii în
realizarea obiectivelor;
Sunt câteva elemente care ar trebui să rămână valabile, astfel:
- Întrun sistem de management integrat nu trebuie să dispară procesul, să-l
înlocuim cu activităţii sau operăţii, etc. Procesul rămâne proces şi este administrat sub
toate aspectele sale de responsabilul sau administratorul de proces,
- Echipa de proces se completează cu specialişti în managementul de mediu,
OH&S sau managementul riscului, însă, responsabilitatea cu privire la administrarea
procesului revine în toatalitate administratorului de proces (managementul de mediu,
OH&S, etc nu reprezintă sarcini suplimentare),
- Abordarea bazata pe proces se menţine şi în cazul integrării la
nivelul managementului calităţii a celui de mediu sau OH&S,
- Se respectă termenul sau terminologia de “procedură documentată” fără a
confunda metodele aduse de managementul de mediu sau OH&S cu procedurile.
Deasemenea nu trebuie să elaborăm proceduri pentru procedeele cerute de ISO 14001
sau OHSAS 18001,
- Dacă ne propuneam să integrăm la nivelul managementului calităţii,
managementul de mediu, OH&S etc trebuie să întelegem apariţia unor procese de
realizare care au o legatură directă cu acestea, astfel :
- Utilizarea produsului (are o legatură directă cu managementul de mediu
sau OH&S).
- Scoaterea din uz a produsului (are o legatura directă cu
managementul de mediu).
- Marketingul (are legături directe cu managementul de mediu şi OH&S).
- Controlul operaţional de mediu şi OH&S se va integra la nivelul proceselor SMC
şi va fi documentat prin actualizarea procedurilor sau a instrucţiunilor acestuia (nu se vor
elabora proceduri sau instrucţiuni noi specifice de mediu sau OH&S). Din păcate nu s-a
înţeles foarte bine rolul instrucţiunilor de lucru care în mod normal se adresează
personalului de la baza piramidei manageriale, adică, de la “firul ierbii” Aceste
instrucţiuni trebuie să aibe o pagina format A4 prin care să comunice informaţii
punctuale necesare în timp util pentru procesare. La fel şi IPSSM, tot o pagină, aerisită,
din care să rezultate pericolele şi să-l ferescă pe oprator de ele.
- La integrarea sistemelor de management sau proiectarea acestui sistem de
 management integrat trebuie să avem în vedere atât conformitatea dar în mod deosebit,
eficacitatea. Pentru acesta, planurile şi programele din cadrul sistemului de management
integrat trebuie să asigure aplicarea metodologiei PDCA. În acest sens managementul
unui plan sau program trebuie să:
- Plece de la obiective foarte clare, măsurabile şi cu resurse bine
determinate şi alocate,
- Aibe identificate, evaluate şi tratate principalele riscuri asociate,
- Conţina termene şi responsabili clar definiţi,
- Fie evaluate la termenele planificate pentru a determina eficacitatea
acestora cât şi a oportunităţilor de îmbunătăţire.
În acest sens nu trebuie să considerăm că cerinţele legale referitoare la mediu
sau SSM acoperă cerinţele din standardele de referinţă din ISO 14001 sau OH&S
18001 sau că aceste cerinţe legale pot îndeplini cerinţele PDCA pentru protecţia
mediului sau securitatea şi sănătatea în muncă. În acest sens, formularele impuse de
legislaţie trebuiesc astfel proiectate încât să asigure aplicarea unui management
adevat atât de mediu cât şi de OH&S. Planul de prevenire şi protecţie trebuie adus la
o formă adecvată pentru a respecta atat legislaţia cât şi aplicarea eficace a
managementului de OH&S. Pentru aceasta el trebuie să:
- plece de la obiective foarte clare de management OH&S,
- fie elaborat la nivel de funcţie relevanta management,
- evidenţieze resursele necesare aplicării si monitorizării,
- fie evaluat pe bază de criterii de eficacitate şi actualizat pe masura ce aplicarea
lui este eficace.
Auditul cu privire la aplicarea managementului de OH&S trebuie să fie
orientat pe conformitate şi eficacitate nu pe “conformare” cum este realizat în
momentul de faţă.
Trebuie să clarificăm foarte bine diferenţele dintre “măsuri” şi “acţiuni”
pentru a nu crea ambiguităţi.
Deci, putem spune că întrun sistem de management integrat care are la bază
managementul calităţii:

- principiile de management ale calităţii “se aplică”

- “abordarea bazata pe proces” ramane valabilă şi ea reprezintă fundamentul SM,
- clauza 7.3, Proiectare şi Dezvoltare “se aplică”
- “se aplică” metode şi metodologii “de fabrica” nu “de sertar”
(metode simple, uşor de aplicat, prietenoase – nivel inferior de management)
- “managementul riscului” in conformitate cu ISO 31000: 2009 se aplică
şi se completează cu:
- Metode adecvate de identificare şi evaluare aspecte de mediu,
- Metode adecvate de identificare a pericolelor, evaluarea riscurilor şi
stabilirea controalelor,
Într-un SM, abordarea bazată pe proces repezintă fundamentul SM,
Aplicarea abordării bazata pe proces are în vedere rezultaul pe care
organizaţia doreşte să-l atingă,
Baza integrării şi functionării cu succes a unui SM are în vedere aplicarea clauzei
7.3
Stabilirea unui SM pleacă de la răspunsul la următoarele întrebări:
1. Care sunt intrările şi cum ne asigurăm de conformitatea lor?
2. Care sunt ieşirile şi cum asigurăm conformitatea lor?
3. Ce probleme interne mai avem de rezolvat şi cum ne asigurăm şi
asigurăm conformitatea lor?
 Pentru ca un sistem de management cu mai multe standarde de referinţă se
considera integrat atunci când sunt îndeplinite 4 cerinţe esenţiale:

1. Politică unitară şi obiective comune;

2. Sistem de management organizat pe metodologia P.D.C.A.;
3. Aplicarea “abordării bazate pe proces” – P.D.C.A.;
4. Se mai adaugă ca fundamente:
- Principiile de management al calităţii conform ISO 9000;
- Principiile de management ale riscului conform ISO 31000;

SISTEM DE MANAGEMENT INTEGRAT

Politica
Obiective
Politică unitară, obiective comune
+
Organizarea PDCA a SM
+ SM
Abordarea bazată pe process
(P.D.C.A.)
Abordarea bazată pe proces

Principiile de management al calităţii

Principiile de management risc

2.2 Politica şi obiectivele în cadrul SM

Politica referitoare la calitate, mediu şi OH&S:
Este unitară şi este în concordanţă cu politica generală a organizaţiei.
Acest lucru conduce la integrarea SM pe managementul general,
Legătura este realizată de principiile de management ale calităţii,
principii de management general în momentul de faţă,
Declaraţia de politică pentru SM este principalul document în baza
caruia se stabileşte, implementează şi menţine un SM,
Stabilirea obiectivelor în cadrul SM trebuie să plece de la obiectivele
comune sistemelor de management pentru a da încredere că avantajele de
competitivitate sunt generate atât de managementul calităţii căt şi de mediu,
respectiv OH&S,
Prin planificarea Sistemului de Management Integrat cât şi a obiectivelor la
nivel de organizaţie se ajunge la:
- Obiectivele de proces şi planurile de implementare ale acestora,
- Obiectivele specifice de mediu şi OH&S,
Obiectivele comune pentru cele 3 sisteme trebuie să aibe în vedere cel
puţin 2 indicatori de competitivitate organizaţională, astfel:
- Productivitatea,
- Profitabilitatea
Organizarea PDCA la nivel de sistem de management integrat:- Diagrama flux
 a PDCA la nivel de Sistem de Management:

Procese suport Utilizarea

produsului
Cerinţe generale Aprovizionare / Producţi e
Pregătirea şi planificar ea
e
Ofertare şi Contractar
Responsabilitatea lt a e
Proiectare şi dezvo
managementului r
Marketing
SM
Planificare ,,P,, P

A D
Îmbunătăţire ,,A,, Realizare ,,D,,
C

Verificare ,,C,,
Organizarea unui sistem de management integrat pleacă de la modul în care este proiectat

sistemul de management al calităţii. Dacă un SMC nu este organizat în aşa fel încât să se
poata aplica metodologia PDCA la nivel de sistem dar şi la nivelul proceselor de realizare şi
suport atunci, intregrarea managementului de mediu şi OH&S va fi foarte dificilă.
Proiectarea unui sistem de management al calităţii pe analiză de text ISO 9001
nu va oferi oportunităţi reale de integrare adecvată.
Managementul de mediu şi OH&S trebuie să fie integrat la nivelul
proceselor şi praticilor din cadrul organizaţiei şi acest lucru se face prin
intermediul proceselor de realizare şi suport.
La nivelul proceselor de realizare şi suport, în D-ul sistemului de
management integrat trebuie să:
- Evaluam şi reevaluam aspectele de mediu şi riscurile OH&S;
- Determinăm cerinţele legale şi alte cerinţe referitoare la mediu şi OH&S
şi să evaluăm conformarea acestora,
- Aplicăm cerinţele de control operaţional,
- Monitorizăm şi măsurăm performanţa procesului de realizare sau suport în ceea
ce priveşte performanţa de mediu şi OH&S,
- Stabilim prin planificarile SMI, obiective la nivel de proces atunci cand acest
lucru se impune si imbunatatim continuu procesul,
Aceste rezultate sunt preluate de PDCA –SMI si utilizate pentru imbunatatirea
performantei organizationale si cadrul organizational (SMI) in care acesta este realizata.

2.3 Abordarea bazată pe proces si aplicarea principiilor de management al

calităţii

O altă cerinţă esenţială pentru un sistem de management integrat o

reprezintă “abordarea bazată pe proces”

O abordare bazată pe proces trebuie să plece de la rezultatele pe care organizaţia

doreşte să le realizeze prin folosirea SM şi a proceselor sale.
Abordarea bazată pe proces (harta proceselor cum se mai spune, cu toate ca sunt situaţii în
care diferenţele sunt foarte mari) trebuie să aibe în vedere procesul şi sistemul de procese
de realizare şi suport determinate de organizaţie.
La nivel de proces trebuie stabilit un sistem de procese prin intermediul cărora
trebuie să ţinem sub control procesul (realizare sau suport) şi să-l îmbunătăţim
continuu.
Palcăm de la un proces realizare oarecare din care extragem componentele sale de
planificare , control şi îmbunătăţire, le dăm valoare de proces şi în acest fel realizăm o
buclă de feedback sau de control / management proces.
Pentru îmbunătăţirea procesului în ceea ce priveşte conformitatea cu cerinţele
referitoare la produs (calitatea produsului), mediu şi OH&S se poate utiliza
următoarea schema de procese:

Bucla de Management a Procesului având în vedere aplicarea P.D.C.A.,

PROCES CONTROL PLANIFICARE

PLANIFICARE (D) (C) (P)

PROCES CONTROL

ÎMBUNĂTĂŢIRE
ÎMBUNĂTĂŢIRE
(A)

Am realizat în acest fel bucla de management pentru proces care

reprezintă un ansamblu de procese interconectate şi în interacţiune pentru
atingerea unui obiectiv,
La nivel de procese de realizare trebuie să fie proiectată o altă abordare
bazată pe proces în vedere utilizării proceselor de realizare şi suport pentru
realizarea rezultatelor organzaţiei. Abordarea bazată pe proces de acest tip dă
“personalizarea” sau “unicitatea” sistemului de management integrat.
Pentru acesta trebuie să avem în vedere rezultatele pe care organizaţia doreşte
să le obţina prin utilizarea SM.
Acestă abordare bazată pe proces se aplică la baza piramidei manageriale,
adică la “firul ierbii” cu implicarea tuturor angajaţilor (atât cei care influenţează
direct conformitatea cu cerinţele referitoare la produs cât şi cu cei care influenţează
indirect acestă conformitate, cu personalul care are contactul direct cu clientul cât şi
cu personalul care nu are contactul direct cu clientul),
În cadrul abordării bazate pe proces la nivel de organizaţie se poate aplica
PDCA având în vedere dominantele proceselor de realizare, deci, utilizarea acestor
procese pentru îmbunătăţirea şi îmbunătăţirea continuă utilizând PDCA.
Prin planificarea SM (planificarea calităţii, mediului şi OH&S) se ajunge la
procese şi abordarea bazată pe proces, astfel:
 Prin planificarea calităţii se ajunge la proces şi abordarea bazata pe proces,

Director General

Departament Departament Departament Departament

Vânzari Tehnic Producţie Economic

C
P D
Compartiment

Co

Co

Co

Co

Compartiment

Compartiment
Co

Co
apr
m

pre
contractare

CLIENT Pregatirea si

d
p
marketing

economic
p
p rm
Proiectare em g
m om r
m
CLIENT
a planificarea Aaprovizionare

RU
si op Contractarea
zvp op Rezultate
rt a
or procesarii
.p vip daProductie
dezvoltare
i Marketing i contractului
a a
(procesare
A

Analiza

Integrarea managementului de mediu şi OH&S trebuie să ajungă la bază, la

fundament, la nivelul cel mai de jos cu implicarea tuturor. Numai aşa se poate utiliza
un SM pentru îmbunătăţirea performanţei organizaţiei atât în ceea ce priveşte
calitatea dar şi mediul şi OH&H.
Managementul de mediu sau OH&S pot genera procese specifice care se pot
utiliza în cadrul SM ca procese suport pentru procesele de realizare. Avem câteva
exemple:
- Gestiunea deşeurilor;
- Pregătirea pentru situaţii de urgenta şi capacitate de răspuns;
- Asigurarea stării de sănatate a personalului;
- Alte procese suport generate de managementul de mediu sau OH&S;
Controlul operaţional nu trebuie să genereze un proces anume, el de
integrează în procesele de realizare sau suport determinate. În acest fel putem ţine
sub control situaţiile care pot conduce la abateri de la politica şi obiectivele de
mediu sau OH&S.
Oricum, în momentul de faţă nu cred că mai există un sistem de
management care sa nu aplice principiile de management al calităţii care au devenit
cu timpul principii de management general.
La proiectarea SMC sau SM, la documentare, descriere, proiectarea PDCA
trebuie să avem în vedere aplicarea princiilor de management al calităţii şi
extinderea acestora la managementul de mediu şi OH&S.

2.4 Avantajele si dezavantajele sistemelor integrate

Noile provocări pentru managementul afacerilor de succes din acest nou mileniu sunt în
continuă creştere. Succesul se poate obţine doar în condiţiile unei abordări sistematice a
proceselor. O integrare reuşită a sistemelor de management depinde în esenţă de o bună
planificare şi o implementare eficientă.
 Un sistem integrat de management reprezintă o abordare managerială logică şi
sistematică, ceea ce permite decizii strategice şi operaţionale optime, care iau în
considerare toate aspectele esenţiale ce conduc la funcţionarea eficientă a unei
organizaţii, atât din punct de vedere al calităţii cât şi al mediului şi sănătăţii şi securităţii
ocupaţionale.
Certificarea sistemelor integrate de management reprezintă cea mai bună soluţie
pentru o organizaţie adeptă a conceptului de Management al Calităţii Totale şi aflată pe calea
spre Excelenţă.
În general, se consideră că sistemele integrate de management calitate-mediu- sănătate şi
securitate ocupaţională sunt net superioare sistemelor separate. Această percepţie este
explicabilă prin aceea că avantajele integrării sistemelor sunt mult mai uşor de intuit decât
dezavantajele acestei soluţii.
Pentru a oferi unei organizaţii elementele necesare unei alegeri cât mai potrivite a
modalităţilor de implementare a celor trei sisteme de management, sunt prezentate succint în
continuare oportunităţile, instrumentele, avantajele şi dezavantajele sistemelor de
management calitate-mediu-sănătate şi securitate ocupaţională. Elementele menţionate
anterior pot juca un rol decisiv în asigurarea coexistenţei sistemelor integrate de
management şi pot contribui în mod hotărâtor la optimizarea funcţionării lor simultane.
Oportunităţi:
- elemente ale legislaţiei naţionale şi ale structurilor organizatorice ce pot fi
dezvoltate în cadrul sistemelor de management integrat;
- experienţa în implementarea sistemelor de management neintegrate;
- programe legate de procesul de aderare la Uniunea Europeană;
- existenţa unor oferte vaste pentru formarea specialiştilor în domeniul sistemelor de
management.
Instrumente:
- politici şi funcţii integrate;
- obiective multidimensionale;
- structură de personal armonizată;
- sistem integrat al documentelor
Avantajele sistemelor integrate de management calitate-mediu-sănătate şi securitate
ocupaţională sunt:
1. Mai multă coerenţă. Există numeroase situaţii în care trebuie intervenit şi sub
aspectul calităţii şi sub aspectul mediului şi al securităţii şi sănătăţii. O intervenţie
unitară, pe cerinţele structurate comun pe cele trei domenii este în general mai
coerentă şi mai uşor de urmărit şi de controlat.
2. O optimizare a acţiunilor. Integrare înseamnă, printre altele, lucru în echipe mixte.
Acţiuni, soluţii, eforturi, vor fi de la început gândite cu respectarea cerinţelor celor trei
domenii, evitându-se astfel apariţia unor incompatibilităţi şi, de aici, a unor reveniri şi
modificări.
3. O minimizare a suprapunerilor şi a disipării răspunderii. Cele trei sisteme au numeroase
zone comune. Intervenţia pe aceste zone a trei echipe, funcţionarea simultană a trei
sisteme cu trei programe, cu trei moduri de gândire tehnică diferite ar produce
suprapuneri, eforturi dublate inutil, contradicţii şi confuzii în asumarea
responsabilităţilor. Integrarea celor trei sisteme conduce la minimizarea acestor
aspecte nedorite.
4. Cerinţe comune îndeplinite mai eficient. Satisfacerea cerinţelor comune ale
standardelor ISO 9001, ISO 14001 şI OHSAS 18001 se va face într-o abordare unică,
ceea ce va însemna economie de timp şi efort, coerenţă şi optimizare a dinamicii
implementării şi funcţionării sistemului.
5. Viziune unitară asupra dezvoltărilor viitoare. În cazul proiectelor de dezvoltare sau de
introducere de noi produse/servicii, se vor avea în vedere încă de la început atât
 aspectele de calitate, cât şi cele de mediu, şi securitate răspunzându-se astfel mai bine
nevoilor clienţilor, cerinţelor legislative şi acelora venind din partea părţilor
interesate.
Dezavantaje ale integrării sistemelor integrate de management calitate-mediu- sănătate şi
securitate ocupaţională sunt:
1. Tehnici diferite abordate nediferenţiat. Mediul, calitatea şi securitatea nu presupun, în
tratarea anumitor aspecte, abordări specifice, adaptate tehnicilor şi instrumentelor
proprii fiecărui domeniu în parte. Prin tendinţa sa de uniformizare a metodelor şi
mijloacelor, un sistem integrat calitate-mediu-sănătate şi securitate ocupaţională
poate afecta uneori alegerea soluţiilor sectoriale cele mai adecvate.
2. O gestiune a riscurilor mai dificilă (uneori). Fiecare din cele trei componente dispune de
proprii săi indicatori. Când este necesară acordarea unei atenţii sporite unui anumit
aspect care prezintă un risc mai mare (de exemplu, aspectul identificării defectelor de
fabricaţie sau aspectul prevenirii incidentelor şi accidentelor), indicatorii proprii acestui
aspect trebuie dezvoltaţi şi urmăriţi cu prioritate. Astfel de opţiuni, în regim prioritar,
sunt mai greu de făcut în prezenţa unui sistem calitate-mediu-sănătate şi securitate
ocupaţională integrat decât în prezenţa a trei sisteme separate.
3. Realizarea mai dificilă a auditurilor externe pe unul dintre cele trei domenii. Auditorii
externi vor depune un efort mai mare (în cazul sistemelor integrate faţă de cazul
sistemelor separate) pentru a separa aspectele domeniului care îi interesează, de
aspectele celuilalt domeniu.
4. Inconveniente în asigurarea unei anumite confidenţialităţi. În cazul în care se doreşte
păstrarea confidenţialităţii asupra unor aspecte specifice unuia dintre cele trei
domenii, va fi dificil de găsit o soluţie prin care un auditor extern interesat de celălalt
domeniu să poată fi împiedicat de a citi, în proceduri sau în alte documente comune ale
sistemului, informaţiile privind aceste aspecte.
5. Tratarea nediferenţiată a unor sisteme de complexitate diferită. Uneori unul
dintre domenii (calitate sau mediu sau securitate) necesită o tratare mult mai
complexă decât celălalt. Dacă s-ar construi sisteme de management separate, unul dintre
sisteme ar fi, în consecinţă, considerabil mai simplu de gestionat decât celălalt. În
cazul sistemelor integrate această simplificare nu se mai poate aplica, cele trei sisteme
fiind tratate la acelaşi nivel de complexitate.

2.5. Orientări actuale privind implementarea sistemelor integrate

În contextul economic actual, marcat de globalizarea fenomenelor, de recunoaşterea tot

mai largă a interdependenţelor dintre mediu, securitate şi dezvoltare, asistăm la creşterea
exigenţelor societăţii privind protecţia mediului şi a sănătăţii şi securităţii în muncă, exigenţe
concretizate în reglementări din ce în ce mai severe.
Caracteristicile de bază ale unui sistem de management de mediu, pentru a putea fi conferite
sistemului, trebuie avute în vedere pe tot parcursul proiectării, realizării şi implementării
sistemului respectiv. Aceste caracteristici sunt sintetizate în tabelul următor.

Tabel 1. Caracteristicile de bază ale unui sistem de management de mediu

Caracteristică Descriere
SMM nu trebuie să conţină ambiguităţi. El va indica foarte clar care sunt
Precizie obiectivele de management de mediu şi cine are un rol important pentru
fiecare obiectiv în parte.
Organizare Componentele sistemului nu trebuie să fie abordate separat. Ele vor
sistematică trebui conexate într-o schemă coerentă, uşor de înţeles şi de aplicat.
 SMM trebuie să fie adaptat particularităţilor organizaţiei, problemelor
Realism sale specifice de mediu, resurselor materiale şi umane de care dispune,
specificului său istoric şi cultural.
Grad de acoperire SMM va acoperi toate activităţile şi întregul personal al organizaţiei.
SMM va fi conceput şi realizat  astfel încât fiecare nivel managerial din
Cu adresare precisă
organizaţie să fie implicat direct, cu propriile sale sarcini şi
fiecărui nivel de
responsabilităţi. El trebuie să prevadă foarte clar cine are nevoie, de ce
decizie
informaţii şi în ce moment.
Trebuie să se asigure înregistrarea în scris a tuturor datelor şi acţiunilor.
Înregistrarea
Acest aspect va trebui să fie avut în vedere pe toată durata proiectării
informaţiilor
sistemului.
Este important ca SMM să fie cât mai mult integrat sistemelor de
management deja existente în organizaţie şi să fie conceput astfel încât să
Integrat/ integrabil
permită integrarea ulterioară a altor/ cu alte sisteme de management care
vor fi implementate.
SMM trebuie să fie capabil să răspundă rapid şi corespunzător
Flexibil/ dinamic modificărilor tehnice şi organizatorice apărute; el trebuie să asigure un
proces dinamic de adaptare şi reînnoire.
Să asigure
SMM trebuie să asigure un feed-back continuu al rezultatelor asupra
îmbunătăţirea
sistemului însuşi şi asupra conducerii şi personalului.
continuă

Sisteme de management de mediu recunoscute

            Pentru ca un sistem performant de management de mediu să îndeplinească cerinţele de

bază, trebuie avute în vedere trei reguli majore:

1. să fie asigurată conformitatea şi să fie respectată legea (obligaţie);

2. să se înregistreze totul în scris, astfel încât să se poată demonstra totul (cerinţă);
3. să se prefere sistemele certificabile; ele dispun de metode şi mijloace de evaluare/
control conforme standardelor internaţionale şi asigură premisele performanţei dorite
(optime).

            Începând cu anul 1992 au fost recunoscute şi aplicate trei modele mai importante de
sisteme de management de mediu (SMM). Acestea s-au bazat pe următoarele documente de
referinţă: standardul BS 7750, regulamentul SMMA, standardul ISO 14.001. După 1996 au
rămas două modele de SMM-uri (standardul BS 7750 fiind înlocuit cu standardul ISO 14.001).

 Standardul BS 7750

Este primul standard din lume referitor la managementul de mediu, fiind elaborat în 1992 de
British Standards Institute (BSI)  şi intitulat : „Specification for Environmental Management
Systems ”. Structura standardului BS 7750 a fost concepută folosind o abordare cât mai
apropiată de cea a standardelor pentru managementul calităţii existente la acea dată. Acest
standard naţional a fost verificat timp de un an printr-un program-pilot. Ca urmare a
rezultatelor obţinute şi a comentariilor formulate de diverse organisme, standardul a fost
revizuit în 1994, urmărindu-se şi compatibilizarea sa cu Sistemul de Management de Mediu şi
Audit (SMMA) care tocmai apăruse.

 Regulamentul SMMA (EMAS)

SMMA (Sistem de Management de Mediu şi de Audit) în română, EMAS (Eco Management
and Audit Scheme) în engleză, SMEA (Syteme de Management Environmental et d’Audit) în
franceză, este denumirea Regulamentului Eco-Audit. El permite participarea voluntară şi
aderarea companiilor europene din sectorul industrial la schema comunitară de eco –
management şi audit. SMMA a intrat în vigoare la data de 13 iulie 1993 şi a devenit operaţional
în aprilie 1995.

 Standardul ISO 14.001

Standardul ISO 14.001 este componenta de bază a seriei de standarde ISO 14.000. Titlul exact
al acestui standard este, în versiunea românească, „SR EN ISO 14.001 Sisteme de management
de mediu – Specificaţii şi ghid de utilizare”. Acest standard a fost adoptat în septembrie 1996.
În plus, Comitetul European de Standardizare l-a adoptat ca standard european. Standardul
român echivalent a apărut în noiembrie 1997. Prin apariţia standardului ISO 14.001,
standardele naţionale referitoare la sistemele de management de mediu (inclusiv BS 7750) au
fost înlocuite de către acesta.

În completarea standardului ISO 14.001 au mai fost şi vor fi elaborate şi alte standarde
referitoare la protecţia mediului, toate în seria ISO 14.000. Dintre acestea, cel mai strâns legat
de problematica implementării unui SMM este ISO 14.004 „Sisteme de management de mediu
– Ghid privind principiile, sistemele şi tehnicile de aplicare” adoptat ca standard internaţional
concomitent cu ISO 14.001, preluat ca standard român în anul 1998.

Analiza comparativă a Regulamentului SMMA şi a standardului ISO 14.001

            În prezent, sistemele de management de mediu utilizate şi recunoscute pe plan european

şi mondial se bazează fie pe Regulamentul Eco-Audit (SMMA), fie pe standardul ISO 14.001.
Între aceste două referenţiale există multe puncte comune, dar şi diferenţe semnificative.

Tabel 3.2 Diferenţe între standardul ISO 14.001 şi Regulamentul SMMA

SMMA ISO 14.001

§  Reglementare legislativă în cadrul UE
§  Standard internaţional (1996)
(1836/29.06.1993)
§  Aplicabilă numai în ţările Uniunii
§  Aplicabilă la scară internaţională
Europene
§  Restrictivă la amplasamente specifice §  Aplicabilă tuturor tipurilor de activităţi
activităţii industriale (industrie, servicii, administraţie etc.)
§  Solicită evaluarea iniţială a impactului §  Analiza iniţială de mediu este opţională (nu
asupra mediului este specificată în standard)
§  Urmăreşte îmbunătăţirea continuă a
§  Urmăreşte îmbunătăţirea continuă a SMM,
performanţei de mediu la nivelul celei mai
reflectată prin creşterea performanţei de mediu
bune tehnologii disponibile a momentului
§  Sugerează comunicarea externă, dar este la
§  Impune o declaraţie publică de mediu, se
latitudinea companiei să decidă conţinutul
permite accesul la politica şi programul de
informaţiilor; impune accesul public doar la
mediu
politica de mediu
§  Frecvenţa de realizare a auditului de mediu §  Ciclul de auditare a sistemului nu este
la maxim 3 ani determinat în standard
§  SMM cere existenţa unui registru al
§  Nu se impune
efectelor asupra mediului
           

Din analiza comparativă realizată, se poate observa că Regulamentul SMMA şi standardul ISO
14.001 au puncte comune (ambele cer o analiza iniţială de mediu, implicarea activă a
angajaţilor în implementare şi publicarea informaţiilor relevante), dar există şi diferenţe
notabile, Regulamentul SMMA fiind mai sever în unele cerinţe (cere o analiză iniţială care să
fie verificată, iar politica, programele, sistemul de management de mediu şi detaliile legate de
performanţa organizaţiei să fie făcute publice).

            Sistemul de management de mediu va diferi în funcţie de tipul, natura, mărimea,

complexitatea activităţii, produselor şi serviciilor companiei. Există totuşi un număr de
elemente de bază care se regăsesc în comun tuturor SMM. Printre aceste sunt:

 Obţinerea angajamentului din partea managerului general al companiei privind dorinţa

şi sprijinul în implementarea sistemului de management de mediu;
 Au ca obiectiv comun promovarea unui management de mediu eficient. Comisia
Europeană a recunoscut că Standardul European pentru Sisteme de Management de
Mediu, ISO 14.001, poate oferi o bază pentru SMMA;
 Analiza iniţială: stabilirea exactă a poziţiei unde se află compania în relaţie cu mediul.
Constituie bază de pornire în implementarea SMM, faţă de care se va judeca ulterior şi
îmbunătăţirea performanţei de mediu;
 Politica de mediu, de obicei publicată în scris ca Declaraţie a Politicii de Mediu,
exprimând angajamentul managerului general de a se conforma legislaţiei de mediu şi
de a urmări îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu. În felul acesta, se asigură
nu numai responsabilitatea pentru implementarea politicii de mediu, ci şi suportul
necesar acesteia;
 Programul de mediu porneşte de la identificarea aspectelor de mediu şi a impactului
asociat acestora, conţine măsurile ce vor fi luate de-a lungul unei perioade de timp.
Acesta traduce politica de mediu a companiei în obiective şi ţinte, identifică activităţile
necesare atingerii acestora, defineşte responsabilităţile angajaţilor şi resursele financiare
corespunzătoare;
 Structuri şi responsabilităţi: definirea, atribuirea şi comunicarea structurilor,
responsabilităţilor şi autorităţii de mediu necesare pentru a implementa SMM.
Conştientizare, motivare şi furnizarea de cunoştinţe corespunzătoare printr-un program
de instruire. Va fi desemnat un reprezentat al managementului companiei, responsabil
cu activitatea de protecţie a mediului;
 Integrarea managementului de mediu în managementul general al companiei, ce include
proceduri pentru înglobarea cerinţelor de mediu în toate sectoarele companiei, cum ar
fi: aprovizionare, marketing, cercetare-dezvoltare, serviciu financiar etc.

                       

2.6. Avantajele implementării unui sistem de management de mediu (SMM)

            Scopul major al fiecărui manager este de a-şi dezvolta afacerea cât mai profitabil, în
limitele cadrului legal stabilit. Optimizarea performanţelor afacerii depinde însă de un complex
de factori care trebuie gestionaţi cu profesionalism, iar dintre aceştia cei legaţi de protecţia
mediului joacă un rol din ce în ce mai important.

            Cea mai importantă îmbunătăţire pe care un sistem de management de mediu o aduce
afacerii este o abordare sistematică şi controlabilă a problematicii de mediu din organizaţie.
Funcţionarea corectă a unui SMM asigură ameliorarea performanţelor organizaţiei, prin
impactul pozitiv pe care îl poate avea asupra următoarelor componente:

1. a) Management:

 Oferă un cadru bine organizat pentru gestionarea problemelor de mediu;

 Adaugă standardelor de calitate existente alte standarde care vizează nu doar mediul, ci
şi aspecte referitoare la calitate;
 Permite o abordare managerială unitară a diverselor informaţii provenind din toate
sectoarele de activitate;
 Ajută la o corectă previzionare legislativă, la relaţii mai bune cu organismele de control
şi cele care eliberează autorizaţii.

1. b) Marketing:

 Îmbunătăţeşte imaginea organizaţiei şi relaţiile sale cu diverşi parteneri;

 Reprezintă un avantaj în disputa concurenţială;
 Întăreşte poziţia pe piaţa de capital.

1. c) Cost:

 Evită penalităţile şi alte costuri datorate neconformităţilor;

 Asigură planificarea în timp, graduală, a costurilor pentru acţiuni de mediu, evitarea
unor costuri mari pe termen scurt, neplanificate, datorate unor exigenţe legislative.

1. d) Monitorizare:

 Permite identificarea substanţelor dăunătoare care rezultă din procesul de producţie;

 Oferă elemente pentru îmbunătăţirea proceselor şi a randamentelor;
 Ajută la identificarea din timp a unor impacturi care se vor produce;
 Creează şi dezvoltă o bază de date detaliată şi relevantă, referitoare la mediu.

1. e) Instruire

 Îmbunătăţeşte receptivitatea salariaţilor faţă de problematica de mediu;

 Personalul operaţional devine conştient de justeţea responsabilităţilor ce îi revin,
referitoare la mediu;
 Conduce la creşterea randamentului salariaţilor;
 Contribuie la reducerea incidentelor şi a accidentelor de mediu prin înţelegerea mai
corectă a legăturilor dintre proces şi mediu:

1. f) Percepţia publică:

 Generează o creştere a încrederii în calitatea managementului organizaţiei;

 Demonstrează interes şi grijă pentru mediu;
 Reflectă o anticipare a legislaţiei şi nu o reacţie a legislaţiei.
 Implică firma în activităţi de responsabilitate socială

1. g) Altele:

 Favorizează obţinerea unor autorizaţii specifice (de funcţionare, IPC – Controlul

Integrat al Poluării etc.)
  Facilitează comunicarea şi colaborarea cu investitorii, societăţile de asigurare,
concesionarii etc.

Pe lângă aceste numeroasele avantajele pe care organizaţia le obţine, introducerea unui sistem
de management de mediu prezintă şi unele minusuri, care îi descurajează pe mulţi manageri să
treacă pe lista priorităţilor implementarea acestuia. Printre cele mai importante dezavantaje sunt
cele legate de costuri, deoarece necesită resurse semnificative pentru implementare: timp, bani,
resurse umane, logistică; amortizarea acestei investiţii nu este, întotdeauna, realizată în termeni
cuantificabili; necesită costuri de funcţionare, întreţinere, revizie, reînnoire a certificării etc.
Alte dezavantaje: poate genera o rezistenţă  la schimbare din partea personalului operaţional,
poate să conducă la remanieri de personal, obligă la scoaterea din producţie, pe anumite
perioade, a celor care participă la programe de instruire, generează în prima fază posibile
confuzii, dificultăţi în utilizarea aparaturii, prelucrări şi interpretări eronate etc.

Preocupările privind certificarea conformităţii cu standardele ISO seria 14000 şi OHSAS

18001 se adaugă celor referitoare la perfecţionarea sistemului de management al calităţii pe baza
standardelor ISO 9000, vizând creşterea eficacităţii proceselor organizaţiei în realizarea
obiectivelor, ceea ce va favoriza demersul întreprinderilor privind implementarea unui sistem
integrat de management calitate-mediu-sănătate şi securitate ocupaţională.

Scopul unui asemenea sistem îl reprezintă optimizarea eforturilor organizaţiei privind

satisfacerea cerinţelor standardelor amintite, prin coordonarea activităţilor referitoare la
managementul calităţii cu cele privind managementul de mediu şi cele privind securitatea şi
sănătatea în muncă.
Pentru o organizaţie care dispune de un sistem documentat de management al
calităţii, evitarea dezvoltării unui volum exagerat de documentaţie poate fi realistă prin
completarea adecvată a documentelor existente cu prevederi acoperind cerinţele
corespunzătoare ale standardelor de referinţă în domeniul managementului de mediu şi
cel al sănătăţii şi securităţii în muncă.
Una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă, în prezent, organizaţiile
care au sisteme integrate de management calitate-mediu-sănătate şi securitate
ocupaţională certificat, este legată de recunoaşterea pe plan internaţional a acestei
certificări.
Îndeosebi în cazul ţărilor în care constituirea infrastructurii pentru evaluarea
conformităţii este într-o fază incipientă, există riscul nerecunoaşterii certificatelor acordote de
organismele naţionale de certificare.
Pentru a elimina acest risc, o serie de întreprinderi preferă să apeleze la organisme de
certificare, care se bucură de o largă recunoaştere pe plan internaţional.
Această soluţie nu este nici pe departe cea ideală, deoarece chiar şi aceste
organisme sunt mai mult sau mai puţin agreate într-o anumită zonă geografică. În aceste
condiţii, pentru a putea satisface exigenţele clienţilor din diferite ţări, întreprinderile sunt
obligate să apeleze la certificări multiple, ceea ce înseamnă, evident, un proces deosebit de
costisitor.
Pentru a contracara această tendinţă, organismele naţionale de certificare multiplică seria
acordurilor bilaterale, cu organisme similare din alte ţări, privind recunoaşterea reciprocă
a certificatelor acordate.
Un pas important în direcţia recunoaşterii, la nivel internaţional, a organismelor de
certificare, s-a realizat prin preluarea de către IQNet a aspectelor certificării în domeniul
sistemelor de management al calităţii, de mediu şi de sănătate şi securitate ocupaţională.
Reţeaua internaţională pentru evaluarea şi certificarea sistemelor calităţii-IQNet
cuprinde 36 organisme de certificare care funcţionează în 52 de ţări ale lumii.
Obiectivul principal urmărit de IQNet este acela de a facilita recunoaşterea certificatelor
acordate de membrii săi.
În acest scop certificatul eliberat de către un organism de certificare, membru IQNet,
pentru o anumită întreprindere din ţara respectivă, este recunoscut automat de ceilalţi
membri în ţările lor.
Certificatele eliberate sunt însoţite de un document al IQNet, prin care se atestă
conformitatea cu standardele de referinţă, în numele tuturor membrilor acestui organism.
Pentru a facilita recunoaşterea la nivel internaţional, a organismelor de acreditare şi de
certificare, au mai fost create o serie de alte organisme.
Forumul Internaţional pentru Acreditare (IAF) reuneşte 43 de organisme de
acreditare. Scopul său îl reprezintă promovarea încrederii în sistemele de acreditare,
schimbul de informaţii şi încheierea de acorduri multilaterale privind recunoaşterea
sistemelor de acreditare ale membrilor săi.
Organizaţia Internaţională Independentă de Certificare (IIOC) are ca scop asigurarea
recunoaşterii certificării pe plan mondial.
Cooperarea Europeană pentru Acreditare (EA) asigură premisele definirii unei structuri
comune de acreditare europene, care va facilita cooperarea cu organisme de acreditare din
terţe ţări şi încheierea unor acorduri de recunoaştere reciprocă în domeniul reglementat.
Cel mai important pas în procesul recunoaşterii la nivel internaţional a certificării s-a
realizat de către Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO), împreună cu Comisia
Electrotehnică Internaţională (CEI). Ele au elaborat Programul de recunoaştere a evaluării
sistemelor calităţii - QSAR.
Scopul acestui program este de a garanta acceptarea, la nivel mondial, a certificatelor de
conformitate cu standardele de referinţă, acordate de organismele de certificare
acreditate de organisme recunoscute în cadrul programului.
Organismele de certificare sunt recunoscute după ce demonstrează unui organism de
acreditare, acceptat în prealabil în cadrul programului, îndeplinirea cerinţelor impuse.
Organismele recunoscute în cadrul QSAR, ca şi întreprinderile certificate/înregistrate de
un asemanea organism, vor fi autorizate să utilizeze un logo QSAR, acesta reprezentând
dovada certificării/înregistrării pe baza unor proceduri acceptate internaţional.
La ora actuală, asistăm pe plan mondial la o dezvoltare a sistemelor integrate de
management. Tot mai multe organizaţii au decis să ia măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii
atât pentru proprii angajaţi, cât şi pentru cei care locuiesc în vecinătate, ca şi pentru a proteja şi
dezvolta mediul înconjurător în mod sistematic şi conştiincios. Sistemul de management al
calităţii, existent deja, a fost dezvoltat într-un sistem integrat de management prin
integrarea sistemului de management de mediu conform cu cerinţele ISO 14001, precum
şi cu sistemul de management al securităţii şi sănătăţii în muncă în baza OHSAS 18001.
Potrivit opiniei mai multor organizaţii, care au certificat un sistem integrat
de management calitate-mediu-sănătate şi securitate ocupaţională, la implementarea unui
astfel de sistem trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
- conducerea de vârf trebuie să se angajeze pe aspectele calităţii, protecţiei mediului
şi sănătăţii;
- organizaţia trebuie să considere îmbunătăţirea proceselor relevante pentru
calitatea produselor/serviciilor şi contactul cu mediul ca aspecte strategice
indispensabile pentru a câştiga avantaje concurenţiale;
- organizaţia trebuie să acţioneze ca model social în zonă;
- funcţionarea eficace a sistemului de management al calităţii conform ISO 9001
face posibil să se integreze sistemele într-un singur sistem de management;
- integrarea sistemelor de management ar trebui să vizeze asigurarea performanţei în
afaceri ale cărei condiţii sunt: calitatea produselor şi serviciilor astfel încât să se obţină
satisfacţia clienţilor interni şi externi, condiţii de lucru sigure şi sănătoase, protecţia
efectivă a mediului.
La modelarea sistemului integrat de management, cea mai importantă sarcină este de a
armoniza procesele deja documentate în cadrul ISO 9001 cu cerințele lui ISO 14001 şi ale
OHSAS 18001. Implementarea sistemului integrat se realizează într-un proces în trei faze:
- Prima fază: pregătirea pentru implementarea sistemului. În cursul acestei faze o mare
importanţă se acordă reviziei proceselor acoperind analiza impactului lor asupra
mediului şi situaţiei securităţii şi sănătăţii în muncă. În majoritatea cazurilor este
posibilă integrarea documentaţiei, dar există şi cerinţe care necesită abordarea şi
documentarea separată a anumitor elemente ISO 9001 şi ale noilor sisteme.
- A doua fază: planificarea şi implementarea sistemului integrat. În această fază sunt
întreprinse acţiuni pentru constituirea organizării necesare pentru funcţionarea
sistemului integrat de management, precum şi pentru elaborarea politicii, a manualului, a
procedurilor, obiectivelor şi ţintelor şi a altor documente.
- A treia fază: pre-audit. Este necesară monitorizarea şi auditarea sistemului astfel încât să fie
verificat şi îmbunătăţit înainte de certificare.
Sistemul integrat de management este o parte a sistemului de managementul afacerii
şi în această condiţie cuprinde structura organizaţională necesară pentru stabilirea,
implementarea şi revizuirea politicii pentru calitate, comportament de mediu, protecţie
sănătate şi securitate, precum şi planificarea, responsabilităţile, practicile şi procesele,
procedeele şi respectiv resursele.
Ideea de bază a sistemului integrat de management este îmbunătăţirea continuă
prin aplicarea conceptului PEVA. Sistemul de management de mediu şi sistemul de
management al securităţii şi sănătăţii în muncă nu sunt doar construite pe baza sistemului de
management al calităţii, ci sunt adăugate acestuia din urmă elemente noi şi o filosofie cu
totul nouă. Adaptarea conceptului de îmbunătăţire continuă este o dovadă în acest sens
(vezi figura nr. 1).
Elementele sistemului integrat de management sunt următoarele :
- Politica: politica privind calitatea, protecţia mediului şi securitatea şi sănătatea muncii
constituie cadrul principal pentru sistemul integrat de management, ca şi pentru
elaborarea obiectivelor şi ţintelor.
- Planificare: rolul planificării este de a determina şi prioritiza aspectele majore privind
calitatea produselor şi serviciilor, protecţia mediului şi condiţiile pentru sănătate şi
securitate ocupaţională.
- Implementare şi operare: se impune definirea clară a responsabilităţilor, asigurarea
nivelului de competenţă necesar şi a unei comunicări corespunzătoare, ţinerea sub
control a documentaţiei şi a activităţilor, prevenirea situaţiilor critice şi asigurarea
capacităţii de reacţie a organizaţiei la asemenea situaţii.
- Verificare şi acţiuni corective: sunt elaborate procese şi proceduri pentru analiza
neconformităţilor, pentru planificarea şi aplicarea acţiunilor corective. Este necesar să se
completeze instruirea auditorilor interni care să fie autorizaţi să efectueze audituri
pentru evaluarea conformităţii cu documentele de referinţă.
- Analiza efectuată de management: trebuie elaborată o reglementare privind auditarea
sistematică a sistemului integrat de management, astfel încât să se asigure efectivitatea,
conformitatea şi îmbunătăţirea acestuia. Pe baza rezultatelor obţinute din audit,
managementul de la cel mai înalt nivel poate evalua şi verifica adecvarea şi eficacitatea
sistemului şi poate lua măsuri pentru îmbunătăţirea acestuia.
 Îmbunătăţire continuă
analiza cost calitate
ecobalanţă
tehnici TQM

Politica privind calitatea, politica

de mediu, sănătate şi securitate
ocupaţională
Analiza efectuată de management
Planificare
planuri calitate
aspecte de mediu
cerinţe legale şi de altă natură
obiective şi ţinte
programul de management calitate,
de mediu, de sănătate şi se

curitate ocupaţională
Verificare şi acţiuni corective
verificare procese şi echipamente Implementare şi operare
monitorizare şi măsurare structură şi responsabilitate
neconformitate şi acţiune instruire, conştientizare şi
corectivă/preventivă competenţă
înregistrări comunicare
audit de sistem integrat control documentaţie
control operaţional

Fig. 1 Model de funcţionare al sistemului integrat de

management

2.7 Definirea politicii si a obiectivelor sistemelor integrate de management

Conducerea de vârf a organizaţiei este cea care răspunde de implementarea unui

sistem integrat de management calitate-mediu-sănătate şi securitate ocupaţională, care să
îndeplinească cerinţele prevăzute de documentele de referinţă (ISO 9001, ISO 14001 şi
OHSAS 18001). În acest scop, ea trebuie să-şi definească, în primul rând, politica privind
calitatea, protecţia mediului şi securitatea şi sănătatea în muncă, ţinând seama de situaţia
concretă a organizaţiei.
Politica constituie cadrul principal pentru sistemul integrat de management calitate-
mediu-sănătate şi securitate ocupaţională. Această politică serveşte ca bază pentru
stabilirea obiectivelor calităţii, de mediu şi privind sănătatea şi securitatea în muncă şi
evaluarea resurselor necesare pentru realizarea lor, definirea responsabilităţilor şi
măsurilor pentru desfăşurarea activităţilor prin care se realizează aceste obiective,
asigurându-se aplicarea acestor măsuri, astfel încât să fie posibilă îmbunătăţirea continuă a
sistemului integrat de management.
 De regulă, politica sistemului integrat include sau face referire la principiile pe care le
promovează conducerea organizaţiei. Aceste principii pot fi :
- managementul integrat reprezintă o prioritate absolută pentru organizaţie;
- respectarea cerinţelor clienţilor şi ale celorlalte părţi interesate, aplicând cerinţele
legale aplicabile produselor, serviciilor şi proceselor organizaţiei, precum şi exigenţele
interne ale grupului;
- aplicarea principiilor dezvoltării durabile prin satisfacerea necesităţilor prezentului, fără a
compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;
- promovarea proiectării responsabile şi utilizarea în condiţii de securitate a produselor;
- măsurarea, monitorizarea, evaluarea şi îmbunătăţirea continuă a performanţelor de
mediu şi sănătate şi securitate în muncă;
- stabilirea obiectivelor privind calitatea produselor şi serviciilor şi măsurarea,
monitorizarea, evaluarea şi menţinerea acesteia;
- încurajarea continuă a propriilor angajaţi în vederea dezvoltării profesionale prin
instruire şi crearea unui mediu stimulativ pentru aceasta;
- creşterea continuă a satisfacţiei clienţilor prin oferirea de produse cu grad înalt de
inovare şi servicii de calitate;
- prevenirea poluării mediului prin promovarea şi implementarea celor mai bune tehnici
disponibile;
- protejarea mediului înconjurător în principal prin reducerea atât a emisiilor cât şi a
utilizării resurselor naturale neregenerabile, creşterea gradului de recuperare materială şi
energetică a deşeurilor şi reabilitarea mediului;
- asigurarea şi menţinerea unor condiţii de lucru sigure şi sănătoase;
- evaluarea permanentă a performanţelor organizaţiei.
În cazul implementării unui sistem integrat de management calitate-mediu-sănătate şi
securitate ocupaţională politica trebuie definită de conducerea organizaţiei, astfel încât:
- să reflecte situaţia concretă a întreprinderii;
- să includă angajamentul conducerii de vârf privind îmbunătăţirea continuă a sistemului
integrat de management calitate-mediu-sănătate şi securitate ocupațională;
- să includă angajamentul conducerii de vârf privind respectarea reglementărilor
aplicabile;
- să asigure un cadru adecvat pentru stabilirea şi evaluarea obiectivelor sistemului
integrat de management calitate-mediu-sănătate şi securitate ocupaţională;
- să fie documentată, implementată, menţinută şi comunicată întregului personal;
- să fie disponibilă pentru public.
Politica sistemului integrat de management calitate-mediu-sănătate şi securitate
ocupaţională este parte componentă a politicii generale a organizaţiei. Domeniul său de
aplicare trebuie astfel definit, încât să asigure compatibilitatea cu politica generală a
organizaţiei.
Se recomandă ca politica să fie formulată clar şi concis, astfel încât să poată fi înţeleasă de
toate părţile interesate.
Organizaţia trebuie să evalueze impactul proceselor şi produselor sale asupra
mediului intern şi extern şi, în funcţie de factorii de risc determinaţi, să stabilească
domeniile în care trebuie acţionat cu prioritate.
În scopul de a asigura funcţionarea de succes a organizaţiei pe termen lung nu este de
ajuns să satisfaci doar aşteptările acţionarilor şi deci să îmbunătăţeşti numai rezultatele financiare
şi de afaceri. Este necesar să fie luate în considerare şi nevoile clienţilor, partenerilor,
angajaţilor şi autorităţilor locale.
Luând în considerare aceste elemente, organizaţia îşi defineşte obiectivele generale şi
specifice, la toate nivelurile şi pentru fiecare unitate funcţională. Obiectivele generale
sunt stabilite pe baza politicii organizaţiei. Obiectivele specifice reprezintă cerinţe detaliate
referitoare la performanţă, pe cât posibil cuantificabile, aplicabile întregii organizaţii,
 rezultate din obiectivele generale şi care trebuie îndeplinite pentru atingerea acestor
obiective.
Aceste obiective trebuie să corespundă politicii şi, implicit, să reflecte angajamentul
conducerii. Este necesar ca în elaborarea lor să se ţină seama de următoarele cerinţe:
- obiectivele nu trebuie să reprezinte o constrângere sau o piedică în realizarea obiectivelor
fundamentale, ca şi a celor specifice diferitelor domenii de activitate ale organizaţiei;
- obiectivele trebuie să ţină seama de punctul de vedere al tuturor părţilor interesate;
- obiectivele trebuie să fie formulate clar, pentru a fi înţelese de personalul organizaţiei şi de
părţile interesate;
- obiectivele trebuie să fie cuantificabile, astfel încât să existe posibilitatea măsurării lor.
Astfel de obiective pot fi :
Obiective generale de management al calităţii
- Creşterea satisfacţiei clienţilor având ca obiectiv zero reclamaţii de la aceştia;
- Creşterea continuă a calificativelor de “bine” şi “foarte bine” la sondajele pentru
evaluarea satisfacţiei clienţilor;
- Dezvoltarea gamei produselor şi a serviciilor asociate acestora ţinând cont de cerinţele
pieţei.
Obiective generale de management de mediu
- Îmbunătăţirea continuă a indicatorului “Performanţa de Mediu a Întreprinderii” prin:
- Reducerea emisiilor de praf;
- Îmbunătăţirea calităţii apelor evacuate;
- Reabilitarea zonelor industriale dezafectate;
- Reducerea utilizării resurselor naturale neregenerabile prin creşterea gradului de
recuperare energetică şi materială a deşeurilor.
Obiective generale de management al securităţii şi sănătăţii în muncă
- Zero accidente mortale sau soldate cu incapacitate permanentă de muncă;
- Prevenirea accidentelor de muncă prin instruirea angajaţilor şi conştientizarea
riscurilor;
- Monitorizarea continuă a stării de sănătate a angajaţilor.
Pentru realizarea obiectivelor este necesar să se stabilească responsabilităţi,
competenţe, termene precise, evaluându-se, periodic, gradul lor de îndeplinire. În acest
scop se recomandă elaborarea unui plan strategic referitor la calitate-mediu-sănătate şi securitate
ocupaţională, a cărui operaţionalizare se realizează prin programe de management
integrat de calitate-mediu-sănătate şi securitate ocupaţională.
Programul trebuie să prevadă modalităţi şi termene precise pentru evaluarea
progreselor înregistrate în realizarea obiectivelor. Concluziile acestor evaluări periodice
vor fi luate în considerare în cadrul analizei anuale a programului, pentru reconsiderarea
priorităţilor, în funcţie de evoluţia factorilor interni şi externi ai organizaţiei.
Sistemul de management integrat (SMI) poate fi definit ca un set de procese interconectate care
folosesc aceleași resurse – umane, materiale, infrastructură, financiare, informații – pentru a
îndeplini un set de obiective relaționate cu satisfacerea părților interesate. Dacă este corect
construit, SMI combină toate componentele afacerii într-un cadru coerent ce va permite
îndeplinirea misiunii organizației.
Multe organizaţii au adoptat sau adoptă standarde şi/ sau specificaţii ale sistemelor de
management, precum ISO 9001, ISO 14001, OHSAS 18001, ISO/IEC 27001, ISO 22000, şi
ISO/IEC 20000, din necesitate sau pentru a se alinia cu tendințele. Din păcate, de multe ori
rezultă un set de sisteme independente, cu scopuri și obiective diferite. Aceste sisteme
fragmentate sunt adesea documentate în stiluri neuniforme, se află sub controlul unor persoane
diferite și sunt auditate separat. Cu toate acestea, în toate sistemele de management există
anumite elemente comune care pot fi folosite într-o manieră integrată; principiile de bază
comune ale acestor sisteme pot fi astfel recunoscute şi implementate constructiv în cadrul
sistemului de management al afacerii. Ce trebuie făcut pentru a construi un sistem de
management integrat? SMI permite managementului să stabilească direcțiile pentru
îndeplinirea eficace și eficientă a obiectivelor organizației. De la gestionarea necesităților
angajaților și până la studierea performanțelor competitorilor, de la încurajarea bunelor practici
și până la minimizarea riscurilor și maximizarea gradului de utilizare a resurselor, abordarea
integrată a sistemului de management poate sprijini organizația să-și îndeplinească obiectivele
strategice ale afacerii. Ținând cont că un mare număr de organizații au deja un sistem de
management al calității, atunci când decid dezvoltarea și a altor sisteme, de exemplu în cazul
implementării sistemului de management al mediului, integrarea aspectelor de mediu peste cele
aferente sistemului de management al calității ar putea arăta în felul următor:

Fig.1: Integrarea elementelor specifice de Calitate și Mediu pe structura lui ISO 9001
Elementele privind Sănătatea și Securitatea Ocupațională pot fi integrate cu managementul
altor aspecte ale performanței afacerii, cu scopul de a minimiza riscurile asociate angajaților, de
a îmbunătăți rezultatele globale și de a stabili o imagine responsabilă a organizației.
Fig.2: Exemplu de integrare a elementelor specifice Managementului Calității, Mediului și al
Sănătății și Securității Ocupaționale (adaptare după Karapetrovic & Willborn)

CAPITOLUL III
CONCLUZII
            În numeroase ţări implementarea sistemelor de management de mediu, deşi o acţiune
voluntară, a reuşit să convingă, nu numai prin beneficiile financiare obţinute, dar şi prin
creşterea credibilităţii în obţinerea de credite bancare, în atragerea investitorilor şi a noilor
beneficiari. În acest sens, în prezent, pe plan mondial se poate constata o orientare a
preocupărilor companiilor către introducerea sistemelor de management de mediu.

Integrarea trebuie planificată şi implementată în mod structurat. Multe organizaţii au adoptat

standardele sistemului de management ca urmare a presiunilor din exterior, în urma solicitărilor
clienţilor de a se implementa un standard de calitate sau a cerinţelor externe de a se introduce
un sistem de mediu, și/sau sănătate și securitate ocupațională. Pe de altă parte, integrarea
sistemelor de management are efecte benefice asupra întregii afaceri. De aceea, prima
preocupare trebuie să fie înțelegerea necesităţilor afacerii, corelată cu misiunea și viziunea
organizației. Pentru a răspunde interesului în continuă creştere pentru o abordare integrată a
sistemelor de management şi gestionarea riscului organizaţional, primul pas pe care trebuie să-l
facă o organizație este să definească cerinţele comune ale sistemelor de management.

Implementarea sistemului integrat a dovedit că atât managerii, cât şi angajaţii de la

fiecare nivel al organizaţiei sunt total ataşaţi conceptului. Punerea în funcţiune a sistemului
integrat a fost, în general, o decizie proprie şi s-a efectuat pe baza principiului voluntar,
managementul fiind conştient de faptul că prin aceasta serveşte interesele clienţilor şi ale
tuturor părţilor interesate.
Nu se poate spune că odată cu implementarea sistemului integrat au dispărut brusc şi simultan
toate problemele, dar este evident că a scăzut substanţial impactul elementelor de risc
asupra funcţionării organizaţiilor, iar aprecierea acestora s-a îmbunătăţit atât din punct de
vedere al performanţei economice, cât şi al impactului social.
CAPITOLUL IV BIBLIOGRAFIE

1. Abromeit, M., Sassano, L., - “Integrated Management System For

Safety, Health And The Environment: A Continual Improvement
Management System”, http://www.iapa.on.ca
2. Abrudan, I.,Managementul ca element de coerenţă socială. Rolul
Managementului în era globalizării, Revista de Management şi Inginerie
Economică, Vol. 9, Nr. 2, 2010
3. Adams J., Globalisation, Trade and the Environment, 2007, in Globalisation
and the Environment, Paris: OECD, şi în UNEP, Environment and Trade: A
handbook, Nairobi: UNEP
4. Aliyu, M. A. Foreign Direct Investment and the Environment: Pollution Haven
Hypothesis Revisited Eight Annual Conference on Global Economic Analysis,
Lübeck, Germany, June 9 - 11, 2005
5. Azqueta, D., Introduction a la economia ambiental, Mc Graw Hill, Madrid, 2002
6. Bari, I., Globalizarea şi problemele globale, Editura Economică, Bucureşti, 2001
7. Bari, I., Probleme globale contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003
8. Banerjee, Subhabrata B., Iyer, Easwar S., Kashyap, Rajiv K. Corporate
Environmentalism: Antecedents and Influence of Industry Type, Journal of
Marketing , 67 (2), 2003, pp. 106-122.
9. Băcanu, B., Practici de management strategic.Metode şi studii de caz, Editura
POLIROM, Iaşi, 2006
10.Bergeron, B., Essentials of Knowledge Management , John Wiley & Sons,
Inc., Hoboken, New Jersey, 2003
11.Bogdan, I., Tratat de Management Financiar-Bancar, Editura Economică,
Bucureşti, 2002
12.Bogdan, I., Managementul riscului în afaceri între realităţile şi cerinţele lumii
contemporane, Editura Universitară, Bucureşti, 2009
13.Bran, F., Relaţia economie-mediu la începutul mileniului al III-lea, Editura
ASE, Bucureşti, 2002
14.Bran, F., Ioan, I., Globalizarea şi mediul, Editura Universitară, Bucureşti, 2009
15.Bran, F., Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică,
Bucureşti, Editura ASE, 2002
16.Bran, F., Problemele de mediu. Posibilităţi de reglementare, Tribuna
economică, 15, 2001
17.Bradsher, K., “China Set to Act on Fuel Economy; Tougher Standards Than
in US” The New York Times . November 18, 2003
18.Brătianu,C., Management strategic, Editura Ceres, Bucureşti, 2000
19.Brundtland, GH., Viitorul nostru comun Raport al Comisiei Mondiale
pentru Mediu şi Dezvoltare. Oxford, Marea Britanie, Oxford University Press,
1987
20.Brown L.R., Plan B 2.0, Rescuing a planet under stress and a civilization în
trouble, Earth Policy Institute, 2006, http://www.earth-policy.org/books/pb2
21.Brown, L., R., World on the Edge, Earth Policy Institute, 2011,
http://www.earth policy.org/images/uploads/ book_files/wotebook.pdf
22.Brown L.R., Depăşind resursele planetei, Editura Tehnică, Bucureşti, 2005
 23.Burgenmeier,B., Economie du developpement durable, De Boeck, Bruxelles,
2005
24.Ciucur, D., şi colab., Economie, Manual universitar, Ediţia a II-a, Editura
Economică, Bucureşti, 2001
25.Coats, Ch., Managerul total, Editura Teora, Bucuresti, 1997
26.Constantinescu, D., A., Management strategic, Bucureşti, Colecţia Naţională,
2000,
27.Costescu, M.,Globalizarea:istoric, tendinţe, influenţe, Revista Tinerilor
Economişti, nr.5, Editura Universitaria, Craiova, 2005
28.Dănilă, N., Globalizarea crizei. Sau criza globalizării?, Economistul nr.5, 2011
29. Dew, R., J., “Enhancing team management of quality, environmental, health and
safety
performance”, University of Alabama, 2003
30.Dragomir,L.,M.,Varga,M.,Dragomir,C.,Tax Evasion and Underground
Economy: Challenges of the Contemporary World , Conferinţa internaţională
”Probleme actuale ale economiei globale”, ediţia a VIII-a, Universitatea Ovidius
Constanţa, 15-16 aprilie 2011
31.Drucker, P., Managementul viitorului, Editura ASAB, Bucureşti, 2004
32.Drucker, P., Management strategic, Editura Teora, Bucureşti, 2001
33.Dumitriu C., Management şi Marketing Ecologic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2004
34.Duţu, M., Dreptul mediului. Tratat., Editura Economică, Bucureşti, 2003
35.Esty, D., Winston,A., Green to Gold: How smart companies use environmental
strategy to innovate, create value, and build competitive advantage, Published
by John Wiley & Sons, Inc., 2009
36. Ionescu, C., Politici de managementul mediului, Universitatea “Politehnica”
Bucureşti, 2003, Curs 1
37. Ionescu,C. Suport de curs Ecologie, 2009,
http://facultate.regielive. ro/cursuri/ecologie/managementulmediului_curs_9-
146070.html
38. Institute, Project Management: A Guide to the Project Management Body
of Knowledge,4 Edtn, PA, USA : Project Management Institute, 2009
39. Kovacs, I., Criza economico-financiară: Patru expertize,(traducere)
în: KORUNK nr.6, Chestiuni financiare, Cluj-Napoca, 2009
40. Maior, C., Management ecologic, Editura „Vasile Goldiş” University Press,
Arad, 2003
41. Manolescu, A.,Managementul Resurselor Umane, Editura
Economică, Bucureşti, 2001
42. Mihăescu, L., Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în
administrarea afacerilor, Editura Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu, 2009
43. Muscalu, E., Fundamentele managementului, Editura Universităţii „Lucian
Blaga“ din Sibiu,2007
44. Muscalu, E., Strategii universitare, Editura Eficient, Bucureşti, 2001
45. Najam, A, Runnals, D., Halle, M., Environment and globalization:
understanding the linkages, Encyclopedia of Earth, 2007
46. Nặstase , M., Cultura organizaţională şi managerială, Editura ASE, Bucureşti,
2004
47. Nica P., C., Iftimescu, A., Management. Concepte şi aplicaţii, Editura Sedcom
Libris, Iaşi, 2004
48. Nicolescu, O., Managementul general al organizaţiei, volumul I, Editura
Economică, Bucureşti 2003
49. Nisipeanu, S., Ştepa, R., “Implementarea sistemului de management al
securităţii şi sănătăţii în muncă”, Fundaţia Culturală Libra, Bucureşti, 2003
50. Ogrean, C., Coordonate manageriale ale competitivităţii firmei-o perspectivă
globală, Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2007
51. Oprean C., Suciu O., Managementul calităţii mediului, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 2003
52. Olaru, M., “Managementul calităţii”, Editura Economică, Bucureşti 1999
53. Petrescu, I. , Managementul mediului, Editura Expert, Bucureşti, 2005
54. Rojanschi V., Bran F., Politici şi strategii de mediu, Editura Economică,
Bucureşti, 2002
55. Rojanschi, V., Bran, F., Diaconu, S., Grigore, F., Evaluarea
impactului ecologic şi auditul de mediu, Editura ASE, Bucureşti, 2004
56. Russu, C., Reengineering, în vol. Sisteme, metode şi tehnici de
management, Editura Economicã, Bucureşti, 2000.
57. Stamou, Th., “Integrated management systems in small medium-sized
enterprises: theory and practice”, University of East England
58. Tilly. J., Tomescu R. A., Cruceru L. V., Metodologii propuse pentru
acreditarea sistemului de management al mediului, Institutul European din
România 2002
59. Teodosiu, C., Managementul integrat al mediului, Ediţia a II-a, Editura
Ecozone, Iasi, 2005
60. Udrescu, M., Bâgu, C., Creşterea competitivităţii firmei prin perfecţionarea
sistemului de management, Editura A.S.E., Bucureşti, 2007
61. Varga M., Dragomir C., Sustainable development - Shaken by the present
economic-financial world crisis, Sibiu Alma Mater University Journals. Series
A. Economic Sciences, 4(2):16–20, Editura Alma Mater, Sibiu, 2011

Elaborat Ecaterina Stratu

Gr. 212, MG f/zi