GLOSAR DE TERMENI

INGINERIA MEDIULUI

Atmosferă - masa de aer care inconjoară suprafaţa terestră, incluzand şi

stratul protector de ozon.

Aer – amestec de gaze alcătuit din 78,09% N (azot); 20,93% Oxigen; 0,93
% Ar; 0,03 % dioxid de carbon etc. În afara substanţelor chimice care-l
compun, aerul mai conţine particule de praf, microorganisme, apa etc.

Aer înconjurător – aerul troposferic, exclusiv cel din locurile de muncă.

Aer poluat – aer care conţine poluanţi în concentraţii ce determină efecte

nocive sau care produc disconfort.

Apa - lichid incolor, fara gust si fara miros, compus din hidrogen si oxigen,
care formeaza unul dintre invelisurile Pamantului, hidrosfera.

Ape de suprafaţă – apele interioare, cu excepţia apelor subterane.

Ape subterane – apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în

contact direct cu solul sau subsolul.

Ape uzate – ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice,
conţinând substanţe poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile
fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale, precum şi apele de ploaie ce curg
pe terenuri poluate.

Arie naturală protejată – zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu

perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare,
în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni
biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de
altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită.

Aviz de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru

protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia
mediului în planul sau programul supus adoptării.

Acord de mediu – act tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile de

realizare ale unui proiect sau a unei activităţi din punct de vedere al
impactului asupra mediului.

1
Autorizaţie de mediu – act tehnico-juridic prin care sunt stabiliţi parametrii
şi condiţiile de funcţionare pentru activităţile existente şi pentru cele noi, pe
baza acordului de mediu.

Autorizaţie integrată de mediu – actul administrativ emis de autoritatea

competentă pentru protecţia mediului, care acordă dreptul de a exploata în
totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii, care să garanteze că
instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al
poluării.

Aspectul de mediu - un element al activităţii respective, al produselor şi

serviciilor întreprinderii, care interacţionează cu mediul.

Accident ecologic – evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute

deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub
formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie,
rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin
care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice.

Acumulare de poluanti - fenomen de concentrare a poluantilor in apa,

aer, sol si organismele vii prin aportul repetat si de durata al acestora.

Acquis comunitar - termen utilizat pentru a descrie toate principiile,

politicile, legislatia si obiectivele adoptate de Uniunea Europeana şi include
directivele, regulamentele si deciziile adoptate pe baza unor tratate, care
impreuna alcatuiesc legislatia principala a Uniunii si Comunitatii Europene.

Antropizare - proces de transformare a mediului inconjurator si a

peisajelor datorita actiunii omului.

Biocenoza - formatiune biologica vasta, cu conditii specifice de organizare,

viata si inmultire, constituind o entitate distincta a mediului, perfect
adaptata la conditiile din acea zona geografica.

Biosfera - portiune din mediul ambiant terestru unde se intalnesc

organisme vii. Ea cuprinde partea inferioara a atmosferei, hidrosfera si o
parte din litosfera.

Biotop - locul ocupat de o biocenoza, cuprinzand mediul abiotic (solul,

apa, aerul, factorii climatici etc.) si toate elementele necesare aparitiei si
dezvoltarii organismelor.

Biodiversitate - diversitatea organismelor provenite din acelasi ecosistem

sau din ecosisteme diferite.

2
Biodegradabil (din materii reziduale) - capabil de a fi descompus de
catre bacterii sau prin mijloace biologice. Majoritatea reziduurilor organice
(hartie, articole de lana, piele, lemn) sunt biodegradabile, in vreme ce
majoritatea materialelor plastice nu sunt biodegradabile

Calitatea mediului inconjurator - starea factorilor de mediu in ansamblul

lor si modul cum se rasfrange aceasta in conditiile de viata ale omului si in
ansamblul biosferei.

Cele mai bune tehnici disponibile (BAT) - stadiul de dezvoltare cel mai
avansat şi eficient, înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de
exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa
pentru stabilirea valorilor-limită de emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în
care acest fapt nu este posibil, pentru reducerea globală a emisiilor şi a
impactului asupra mediului în întregul său.

Dezvoltare durabilă – dezvoltarea care corespunde necesităţilor

prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi
satisface propriile necesităţi.

Degradarea mediului inconjurator - proces complex de alterare a calitatii

mediului inconjurator datorita utilizarii nerationale a resurselor, poluarii si
aglomerarii urbane.

Degradabil - o caracteristică a unui produs sau ambalaj care, în funcţie de

condiţii specifice, este descompus într-o anumită măsură, într-un anumit
timp.

Deşeu – orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite
de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl
aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca.

Deşeuri menajere – deşeurile provenite din activităţi casnice.

Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere – deşeurile provenite din

industrie, comerţ, din sectorul public, administrativ, care preazintă
compoziţie şi proprietăţi similare cu deşeurile menajere şi care sunt
colectate, transportate, prelucrate şi depozitate împreună cu acestea.

Deşeu reciclabil – deşeu care poate constitui materie primă într-un proces
de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri.

Deşeuri periculoase – deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei

specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri

3
şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea
să fie periculoase.

Ecologie - ştiinta biologica de sinteza ce studiaza conexiunile ce apar intre

organisme si mediul lor de viata (abiotici si biotici), precum si structura,
functia si productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populatii
biocenoze) si a sistemelor mixte (ecosisteme).

Ecosistem - unitate ecologica ce cuprinde biocenoza si biotopul.

Echilibru ecologic – ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele

componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii,
funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia.

Ecodezvoltare - concept operaţional care implică amenajarea teritoriului în

concordanţă cu utilizarea lui raţională, menţinerea unor proporţii judicioase
între terenurile agricole, păduri şi pajişti, drumuri, localităţi, precum şi
asigurarea celor mai bune habitate pentru om şi celelalte vieţuitoare.

Epurarea apei - operatie de indepartare din apele naturale sau reziduale

prin procedee mecanice, chimice si biologice, a materiilor organice si
anorganice, dizolvate sau in suspensie, pentru a le aduce la o calitate
corespunzatoare scopului urmarit.

Eroziune - degradarea solului sau a rocilor, caracterizata prin desprinderea

particulelor neconsolidate si indepartarea lor prin actiunea ploii sau a
vantului. Stoparea eroziunii se face prin lucrari hidrotehnice, prin indiguiri,
impaduriri etc.

Efect de sera - retinerea de catre vaporii de apa a metanului, dioxidului de

carbon, protoxidului de azot, a radiatiilor infrarosii reemise de solul incalzit
de Soare.

Emisie – evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze,
de substanţe, vibraţii, radiaţii electromagnetice şi ionizante, căldură ori de
zgomot în aer, apă sau sol.

Emisii fugitive – emisii nedirijate, eliberate în mediu prin ferestre, uşi,

sisteme de ventilare sau prin deschideri similare.

Evaluare de mediu – elaborarea raportului de mediu, consultarea

publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării
planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a
rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării
asupra deciziei luate.
4
Evaluarea riscului – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care
au acest drept, potrivit legii, prin care se realizează analiza probabilităţii şi
gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se
stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere.

Evaluarea impactului ecologic (EIE) - cuantificarea efectelor activităţii

umane şi proceselor naturale asupra mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) - proces menit să identifice,

să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu
legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative,
principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi
mediului; evaluarea impactului asupra mediului face parte din procedura de
autorizare.

Factor de mediu - element material capabil de a produce o acțiune directă

sau indirectă asupra altor elemente materiale, provocând reacții
corespunzătoare.
Se deosebesc mai multe categorii de factori (de mediu):
 factori antropici ai climei: activități ale omului care contribuie la
modificarea climei (defrișări, desecări, irigații, poluare a atmosferei).
 factori ecologici: capabili de a influența viața organismelor.
 factori abiotici (fizici, climatici și hidrici): aerul, apa, lumina, căldura,
umiditatea, vântul.
 factori geomorfologici: altitudinea reliefului, înclinarea, expunerea.
 factori edafici: solul cu proprietățile lui fizice, chimice și biologice.
 factori biotici: interrelații fitocenotice, zoocenotice, biocenotice.

Gestionarea deşeurilor – colectarea, transportul, valorificarea şi

eliminarea deşeurilor, inclusiv supravegherea acestor operaţii şi îngrijirea
zonelor de depozitare după închiderea acestora.

Imisie – transferul poluanţilor în atmosferă către un receptor (omul şi

factorii sistemului său ecologic, bunurilor materiale, etc.)

Incinerare - actiunea de reducere pana la cenusa a deseurilor urbane si

industriale.

Impact - orice modificare a mediului, fie ea pozitivă sau negativă, în

totalitate sau parţial legată de activităţile, produsele sau serviciile unei
organizaţii, totalitatea efectelor.

5
Informatia de mediu - informatia definita in Conventia privind accesul la
informatii, participarea publicului la luarea deciziilor si accesul la justitie in
probleme de mediu semnata la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificata prin
Legea 86/2000.

Mediu - mediul înconjurător în care funcţionează o organizaţie, care

include aerul, apa, pământul, resursele naturale, flora, fauna, fiinţele
umane şi relaţiile între acestea.

Mediu inconjurator - ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei:

aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile
organice si anorganice, precum si fiintele vii, sisteme naturale in
interactiune, valorile materiale si spirituale.

Managementul de mediu - ansamblul activitatilor de management care

determina politica de mediu si responsabilitatile puse in practica prin:
planificarea obiectivelor de mediu, evaluarea rezultatelor si evaluarea
efectelor produse asupra mediului inconjurator.

Management integrat al deseurilor - un concept care ia în considerare

toate opţiunile de gestionare a deşeurilor din punct de vedere tehnic,
economic şi organizatoric şi toate modalitatile privind combinarea si
cooperarea tuturor strategiilor de limitare a productiei de deseuri, de
valorificare si de indepartare a lor subsumandu-se acestui concept.

Managementul deşeurilor - ansamblul activităţilor de organizare,

conducere şi gestiune a deşeurilor.

Monitorizarea mediului – supravegherea, prognozarea, avertizarea şi

intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor
calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi
a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale
schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun.

Materie primă - material primar sau secundar care este utilizat pentru a
produce un produs.

Material reciclat - material care a fost reprelucrat dintr-un material

recuperat (regenerat) cu ajutorul unui proces de fabricaţie şi transformat
într-un produs final sau într-un component al unui produs.

Material recuperat (regenerat) - material care ar fi fost eliminat ca deşeu

sau utilizat pentru recuperarea energiei, dar care a fost colectat şi
recuperat (regenerat) ca material de intrare în locul unei noi materii prime,
într-un proces de reciclare sau de fabricaţie.
6
Norme de calitate a mediului - un ansamblu de cerinţe care trebuie
satisfăcute la un moment dat, pentru un element de mediu dat sau ale unei
părţi specifice a acestuia, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Noxa - agent, factor sau imprejurare cu actiune daunatoare asupra

organismului , care se raspandeste in atmosfera, de obicei in timpul
diferitelor procese tehnologice.

Nivelul concentratiei - concentraţia unui poluant in aerul inconjurător sau

depunerea acestuia pe suprafeţe intr-o perioadă dată.

Organism modificat genetic – orice organism, cu excepţia fiinţelor

umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu
se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală.

Protectia mediului - ansamblul reglementarilor, masurilor si actiunilor care

au ca scop mentinerea si protejarea conditiilor naturale ale mediului
impotriva degradarii.

Prevenirea poluării - utilizarea unor procese, practici, materiale sau

produse ce împiedică, reduc sau controlează poluarea, care pot include
reciclarea, tratarea, modificarea proceselor, mecanismelor de control,
utilizarea eficientă a resurselor şi înlocuirea materialelor.

Poluant – orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau
sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă,
termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul
constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor
materiale.

Poluare – introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate

aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor
materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în
scop recreativ sau în alte scopuri legitime.

Poluarea accidentala - deversare a unor substante nocive rezultate din

activitati industriale, economice sau alte activitati, care are ca efect
modificarea factorilor de mediu.

Ploaie acida - precipitatie a carei aciditate este crescuta prin emisiunea

sulfatilor sau nitratilor in atmosfera.

Program pentru conformare – plan de măsuri necesare pentru

îndeplinirea cerinţelor privind protecţia mediului, la termenele stabilite de
7
autoritatea competentă pentru protecţia mediului; programul pentru
conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu.

Rezervatie a biosferei - rezervatie cu un caracter complex in care sunt

conservate elemente naturale esentiale in vederea studierii lor si pentru
pastrarea unor suprafete in care interventia antropica este minima.

Rezervatie naturala - un anumit teritoriu, bine delimitat, unde este

conservat in starea lui initiala un anumit element natural.

Risc ecologic potenţial – probabilitatea producerii unor efecte negative

asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare.

Reconstructie ecologica - crearea conditiilor, ca un anumit mediu,

transformat prin actiune antropica, sa revina la caracteristicile naturale,
ecologice, initiale.

Resurse naturale – totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi

folosite în activitatea umană.

Resurse epuizabile - resurse naturale a caror cantitate s-a redus, sub

influenta activitatii antropice, pana la un nivel la care exploatarea lor,
economic, este nerationala.

Resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili.

Resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună sălbatică.

Resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.

Reciclabil - o caracteristică unui produs, ambalaj sau componentă

asociată care poate fi extrasă din fluxul deşeurilor cu ajutorul proceselor şi
programelor disponibile şi care poate fi colectată, prelucrată şi reutilizată
sub forma de materie sau produs.

Reutilizabil - o caracteristică a unui produs sau ambalaj care a fost

onceput şi destinat să realizeze, în ciclul său de viaţă, un anumit număr de
curse, rotaţii sau utilizări pentru acelaşi scop care a fost conceput.

Reducerea deşeurilor - reducerea cantităţii (masei) de material care intră

în fluxul de deşeuri datorită modificării produsului, procesului sau
ambalajului.

Sol - partea superioara, afanata, a litosferei, care se afla intr-o continua

evolutie sub influenta factorilor pedogenetici.
8
Substanţă - orice element chimic şi compuşii săi, cu excepţia substanţelor
radioactive, în sensul prevăzut de reglementările referitoare la EURATOM,
precum şi a organismelor modificate genetic, în sensul prevederilor din
legislaţia în vigoare.

Substanţe periculoase – orice substanţă sau produs care, folosit în

cantităti, concentraţii sau condiţii aparent nepericuloase, prezintă risc
semnificativ pentru om, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive,
oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corozive, iritante, mutagene,
radioactive;

Substante si preparate periculoase pentru mediu - substantele si

preparatele care, folosite in mediu, ar putea prezenta sau prezinta un risc
imediat ori intarziat pentru unul sau mai multe componente ale mediului.

Studiu de impact – investigare ştiinţifică a efectelor complexe care rezultă

sau ar rezulta din relaţia cu mediul înconjurător a unei activităţi care se
intenţionează a fi promovată, în vederea recomandării măsurilor de
minimizare a efectelor negative a acestei relaţii în cadrul obţinerii acordului
de mediu.

Sistem de Management Integrat (SMI) - sistem de management care

integreaza toate componentele unei afaceri intr-un sistem coerent, astfel
incat sa permita realizarea scopului si misiunii sale.

Utilizare durabilă – folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi o rată

care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora, menţinând
potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi
viitoare.

Valoare limită - nivel fixat pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, in scopul evitării,

prevenirii sau reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăţii omului sau
mediului, care se atinge intr-o perioadă dată şi care nu trebuie depăşit
după ce a fost atins.

Zonă umedă - întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau

artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau
curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderea de apă marină
a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.

Zgomot - sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care

impresioneaza in mod neplacut auzul.