Unitate de învăţare Nr.

4
CONTRACTELE COMERCIALE SPECIALE (II)

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4

1. Contractul de comision comercial................................35
2. Contractul de consignaţie.............................................37
3. Contractul de împrumut de folosinţă (comodatul).......38
4. Contractul de agenţie....................................................38
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

 introducerea cursanţilor în studiul contractelor speciale

 familiarizarea cursanţilor cu trasaturile contractelor comeciale
speciale

1. Contractul de comision comercial

Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de comision
În relaţiile comerciale, mandatul apare, de multe ori, un procedeu
tehnic prea riguros; el presupune cunoaşterea de către terţi a persoanei
mandantuiui, precum şi limitele împuternicirii date de acesta
mandatarului.Pentru asemenea relaţii, mai avantajos pentru terţi este
contractul de comision, care este tot un mandat, dar fără reprezentare sau
cu o reprezentare indirectă.
Contractul de comision are ca obiect achiziționarea sau vânzarea de
bunuri ori prestarea de servicii de către persoana împuternicită, care
acționează cu titlu profesional, în schimbul unui comision. Regulile
aplicabile mandatului fara reprezentare se vor aplica cand dispozitiile
speciale care reglementeaza contractul de comision nu dispun altfel.
 Contractul de comision se diferenţiază de mandatul clasic tocmai
prin specificul obiectului său, respectiv tratarea de afaceri comerciale,
achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii de către
comisionar pe seama comitentului.Spre deosebire de mandat,care poate fi
şi cu titlu gratuit,contractul de comision este intotdeauna cu titlu oneros.
Particularitatea obiectului unui contract de comision este cea care
determină caracterul oneros al acestuia, întrucât comisionarul nu poate fi
decât un profesionist (care exploatează o întreprindere- art.3 Cod civil).
Ca o noutate faţă de vechea reglementare a mandatului comercial, în
relaţia cu terţe părţi comisionarul nu mai trebuie sa faca dovada
imputernicirii primite de la comitent, având în vedere ca acţionează în nume
propriu.
Contractul de comision este un contract prin care o parte, numită
comisionar, se obligă pe baza împuternicirii celeilalte părţi, numită
comitent, să încheie anumite acte de comerţ, în nume propriu, dar pe seama
comitentului, în schimbul unei remuneraţii, numită comision.
Având în vedere elementele care îl definesc, contractul de comision
apare ca o varietate a mandatului comercial : contractul de comision este un
mandat comercial fără reprezentare.
Între contractul de mandat comercial şi contractul de comision
există asemănări şi deosebiri.
Cele două contracte se aseamănă prin obiectul lor; ele au ca obiect
"tratarea de afaceri comerciale"; totodată,în ambele contracte,actele juridice
se încheie cu terţii pe seama altei persoane, care a dat împuternicirea.
Deosebirea dintre cele două contracte priveşte structura lor; în cazul
mandatului, mandatarul are un drept de reprezentare şi deci el încheie actele
juridice în numele şi pe seama mandantului; în cazul contractului de
comision, comisionarul nu beneficiază de dreptul de reprezentare şi, în
consecinţă, el încheie actele juridice în nume propriu, dar pe seama
comitentului
Efectele contractului în raporturile dintre comitent şi comisionar
1. Obligaţiile comisionarului
a) Comisionarul este obligat să execute mandatul încredinţat de
comitent.
În baza împuternicirii primite, comisionarul este obligat să încheie
actele juridice stabilite de comitent, însă potrivit legii, obligaţia
comisionarului nu se reduce la încheierea actelor juridice; comisionarul este
ţinut să îndeplinească toate actele pe care le reclamă realizarea operaţiunii
comerciale cu care a fost împuternicit de comitent; comisionarul-vânzător
primeşte de la comitent mărfurile ce urmează să fie vândute şi încasează
preţul de la terţi, iar comisionarul-cumpărător primeşte bunurile şi face
plata preţului către terţi.
În executarea mandatului, comisionarul este obligat să se
conformeze instrucţiunilor comitentului şi trebuie să acţioneze în limitele
împuternicirii primite (termen, preţ etc).
 b) Comisionarul este obligat să dea socoteală comitentului asupra
îndeplinirii mandatului primit.
În temeiul acestei obligaţii, comisionarul este ţinut să-l informeze
pe comitent asupra mersului operaţiunilor şi a împrejurărilor de natură să
modifice împuternicirea primită.
Întrucât contractul cu terţul este încheiat de comisionar în nume
propriu, dar pe seama comitentului, drepturile dobândite de comisionar trec
direct asupra comitentului, care este în realitate stăpânul
afacerii.Similar,obligaţiile asumate de comisionar prin contractul încheiat
cu terţul se răsfrâng asupra comitentului.
c)Comisionarul este ţinut să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţa
şi diligenta unui profesionist.
În îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de comision,
comisionarul trebuie să acţioneze cu bună-credinţă şi să depună o diligentă
sporită, cerută unui profesionist.În consecinţă, comisionarul răspunde
pentru nerespectarea obligaţiilor, chiar şi în cazul unei culpe foarte uşoare.
2. Obligaţiile comitentului
a) Comitentul are obligaţia să plătească remuneraţia (comisionul)
cuvenită comisionarului.
Pentru îndeplinirea obligaţiei privind încheierea actelor juridice care
au făcut obiectul însărcinării primite, comisionarul este îndreptăţit să
primească o remuneraţie.

Comitentul este obligat la plata remuneraţiei din momentul în care

comisionarul a încheiat actele juridice cu terţii, chiar dacă nu au fost
executate încă obligaţiile rezultate din actele juridice încheiate.
b)Comitentul este obligat să restituie cheltuielile făcute de
comisionar cu îndeplinirea însărcinării primite.
În cazul când, în îndeplinirea însărcinării primite, comisionarul a
făcut anumite cheltuieli, comitentul are obligaţia să restituie sumele de bani
respective. Totodată, dacă cu aceeaşi ocazie comisionarul a suferit anumite
prejudicii, comitentul are obligaţia să plătească despăgubiri.
Întrucât în raporturile dintre comitent şi comisionar se aplică
regulile mandatului comercial, plata sumelor de bani datorate de comitent
pentru cheltuielile făcute, ca şi pentru remuneraţie, este garantată cu
privilegiul pe care comisionarul îl are asupra bunurilor comitentului pe care
comisionarul le deţine în execuatrea contractului de comision .
2. Contractul de consignaţie
Noţiunea contractului de consignaţie.
Contractul de consignaţie,consacrat legal de art.2054 şi următoarele
Cod civil, are o largă aplicare este in activitatea comercială.
Contractul de consignaţie este definit ca acel contract prin care o
parte, numită consignant, încredinţează celeilalte părţi, numită consignatar,
anumite bunuri mobile pentru a fi vândute, în nume propriu, dar pe seama
consignantului, la un preţ stabilit anticipat, cu obligaţia consignatarului de
a remite consignantului preţul obţinut sau de a-i restitui bunul nevândut.
Contractul de consignaţie este o varietate a contractului de comision,
dar are unele caracteristici proprii, care justifică recunoaşterea sa ca un
contract comercial de sine-stătător.
Contractul de consignaţie are un obiect bine delimitat, de natura
comerciala,respectiv vanzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-
a predat consignatarului in acest scop, act juridic efectuat în nume propriu
de consignatar, dar pe seama consignantului. Vinderea bunurilor se face pe
un preţ anticipat stabilit de consignant, iar consignatarul este obligat să
remită consignantului suma de bani obţinută ca preţ al vânzării (plata în
numerar, prin virament sau cec barat) sau, dacă bunul nu a putut fi vândut,
să restituie bunul in natură.
Obligatia consignantului de a preda bunurile mobile reprezinta o
conditie de validitate a contractului de consignatie, incheierea valabila a
contractului fiind astfel conditionata de insasi predarea bunurilor.
Persoana împuternicită nu va mai avea obligația de a încheia o poliță
de asigurare pentru mărfurile primite de la proprietar. Dreptul de retenție al
persoanei împuternicite asupra bunurilor primite și a sumelor cuvenite
proprietarului acestora poate fi prevăzut prin contractul de
consignație.Cheltuielile de conservare și vânzare a bunurilor predate vor fi
suportate de proprietarul acestora, nu de persoana împuternicită.
Contractul de consignaţie se încheie în scris, deoarece acest act
juridic se poate dovedi numai prin probă scrisă. Forma scrisă a contractului
este cerută ad probationem

3. Contractul de agenţie
Noţiune şi reglementare
Contractul de agenţie este contractul prin care o parte, numită
comitent. împuterniceşte în mod statornic pe cealaltă parte, numită agent,
fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte, în numele
şi pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, în una sau mai
multe regiuni determinate.
Contractul de agenţie este un contract încheiat între profesionişti.
Agentul este un intermediar independent care acţionează cu titlu
profesional, care nu poate să fie în acelaşi timp prepusul comitentului.
Potrivit legii, nu este agent persoana care se află în una dintre următoarele
situaţii: are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice,
având drept de reprezentare a acesteia; este asociat sau acţionar şi este
împuternicită în mod legal să îi reprezinte pe ceilalţi asociaţi sau
acţionari;are calitatea de administrator judiciar,lichidator,tutore, curator,
custode sau administrator-sechestru în raport cu comitentul.
Caracterele juridice
Din definiţia dată de Codul civil, contractul de agenţie prezintă
următoarele trăsături:
 a) contractul de agenţie este un contract sinalagmatic, deoarece
generează, de la data încheierii lui, obligaţii reciproce şi interdependente în
sarcina ambelor părţi ;
b) contractul de agenţie este un contract cu titlu oneros deoarece fiecare
parte urmăreşte să obţină un avantaj în schimbul obligaţiilor pe care şi le
asumă; potrivit art.2073 alin.(1) lit.c)C.civ., un contract cu titlu gratuit nu
va constitui contract de agenţie;
c) contractul de agenţie este un contract cu executare succesivă, în care
obligaţiile părţilor se execută în timp pe o durată determinată sau o durată
nedeterminată;
d) contractul de agenţie este un contract consensual deoarece se încheie
prin simplul acord de voinţă al părţilor. Forma scrisă este cerută ad
probationem, conform dispoziţiilor art. 2078 alin. (l)C.civ. Forma scrisă
este cerută ad validitatem numai dacă prin lege se impune această condiţie
pentru încheierea contractului. Oricare parte are dreptul să obţină de la
cealaltă parte, la cerere, un document scris semnat, cuprinzând conţinutul
contractului de agenţie, inclusiv modificările acestuia, drept la care părţile
nu pot renunta.
4. Contractul de împrumut de folosinţă (comodatul)
Noţiune
Împrumutul este un contract prin care o persoană numită
împrumutător transmite folosinţa sau proprietate unui bun altei persoane
numită împrumutat, care are obligaţia de a restitui bunul, în natură sau în
alte bunuri (de aceeaşi calitate şi cantitate)
Codul civil reglementează două feluri de împrumut: împrumutul de
folosinţă (comodat) şi împrumutul de consumaţie(mutuum).Atât
împrumutul de folosinţă, cât şi împrumutul de consumaţie fac parte din
categoria contractelor reale, pentru a căror încheiere valabilă se cere, pe
lângă acordul de voinţă al părţilor şi tradiţiunea (predarea efectivă) a lu-
crului ce face obiectul contractului. Deosebite, în principal prin obiectul său
şi având reglementări speciale diferite, împrumutul de folosinţă şi
împrumutul de consumaţie sunt contracte independente (distincte).
Împrumutul de folosinţă (comodatul) este un contract cu titlu gratuit
prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil
celeilalte părţi, numite comodatar,pentru a se folosi de acest bun, cu
obligaţia de a-l restitui după un anumit timp.(art. 2146C. civ.).
Părţile contractante sunt: comodantul, care se obligă, în principal, să
transmită folosinţa temporară a unui lucrul determinat şi comodatarul care
are obligaţia de a-l restitui la termen. Comodatul se poate încheia atât între
persoane fizice, cât şi între persoane juridice (cu menţiunea că dacă părţile
sunt persoane juridice, având în vedere caracterul său gratuit, încheierea se
face în condiţii speciale).
Caractere juridice.
a) Comodatul este un contract real deoarece încheierea lui valabilă
presupune atât acordul de voinţă al părţilor,cât şi tradiţiunea (predarea efec-
tivă) lucrului ce formează obiectul contractului.
 b) Comodatul este esenţial gratuit. Din dispoziţia legii rezultă că, atât
prin natura, cât şi prin esenţa sa, comodatul este un contract cu titlu gratuit.
c) Comodatul este un contract unilateral, deoarece naşte obligaţii nu-
mai în sarcina comodatarului. În acestă situaţie, predarea lucrului de către
comodant la momentul încheierii contractului are semnificaţia îndeplinirii
unei condiţii de validitate a contractului (tradiţiunea) şi nu este o obligaţie
(consecinţă a unui contract valabil încheiat).Chiar dacă pe parcursul
derulării contractului se pot naşte obligaţii şi în sarcina comodantului, cum
ar fi: obligaţia de restituire către comodatar a cheltuielilor făcute pentru
conservarea bunului, contractul rămâne unilateral (deoarece obligaţia
respectivă nu îşi are temeiul în contract, ci într-un fapt posterior încheierii
acestuia).
d)Comodatul este un contact translativ de folosinţă ( nu constituie un
drept real în favoarea împrumutatului).Caracterul netranslativ de
proprietate al comodatului denotă menţinerea,
comodantul ca proprietar al lucrului şi după încheierea contractului
(suportând riscul pierii fortuite a acestuia, după regula res perit domino),
comodatarul dobândind numai detenţiunea lucrului.
Condiţii de validitate
Contractul de comodat prezintă particularităţi în materia capacităţii şi
a obiectului.
1. Capacitate. Comodatul este un act de administrare, astfel încât
comodantul trebuie să aibă capacitatea necesară pentru a efectua acte de
administrare.
2. Obiect. Comodatul poate avea ca obiect deopotrivă, bunuri mobile
sau imobile, cu condiţia să fie nefungibile (urmând a fi restituite în indivi-
dualitatea lor) şi neconsumptibile (fiind necesar ca bunul să nu-şi consume
substanţa la prima întrebuinţare, pentru a putea fi restituit în natura sa).
Dovada contractului de comodat se face potrivit regulilor generale,
ad probationem fiind necesar un înscris redactat într-un singur exemplar
.Faptul material al predării efective a lucrului (tradiţiunea) poate fi dovedit
prin orice mijloc de proba.
Efectele contractului de comodat
Principalul efect al încheierii valabile a contractului de împrumut de
folosinţă este transmiterea dreptului de folosinţă de la comodant la como-
datar. Datorită caracterului unilateral, comodatul dă naştere, în principiu, la
obligaţii numai pentru comodatar.
A. Obligaţiile comodatarului
1. Obligaţia de conservare a lucrului. Potrivit art.2148 C.civ. „como-
datarul este ţinut să păzească şi să conserve bunul împrumutat cu prudenţa
şi diligenţa unui bun proprietar”.
Obligaţia de conservare este o obligaţie de mijloace, iar culpa como-
datarului se apreciază după un criteriu mai sever decât diligenţa lui bonus
pater familias, comodatarul fiind chiar obligat să-şi sacrifice propriile
bunuri, la nevoie, în vederea conservării lucrului împrumutat.
 2.Obligaţia de folosire a lucrului potrivit destinaţiei.Din textul de
lege,rezultă că bunul împrumutat poate fi folosit numai potrivit destinaţiei
date prin natura sa,ori potrivit destinaţiei date prin acordul părţilor.
Dacă comodatarul nu respectă obligaţia de folosinţă a bunului potrivit
destinaţiei, comodantul poate cere daune-interese ori suportarea riscului
pieirii fortuite, dacă este cazul. În cazul, în care folosinţa bunului este
„abuzivă” comodantul poate cere şi rezilierea contractului.
3. Obligaţia de plată a cheltuielilor necesare folosinţei lucrului.
Fiind un drept accesoriu al folosinţei lucrului,cheltuielile făcute de
comodatar în acest sens, cad în sarcina lui (neavând dreptul să ceară
restituirea lor).
4. Obligaţia de restituire a lucrului. Principala obligaţie a comodata-
rului este de a restitui, la expirarea contractului, lucrul împrumutat în natura
sa specifică (art. 2155 C.civ.) Având în vedere că obligaţia de restituire
(obligaţie de a face) nu este alternativă, dacă lucrul s-a deteriorat din culpa
comodatarului, el este obligat să-l repare şi să-l restituie în natură.
În cazul în care comodatarul refuză restituirea lucrului, comodantul
are la dispoziţie
a) o acţiune reală în revendicare, derivată din dreptul de proprietate
al împrumutătorului, care prezintă avantajul că este imprescriptibilă şi poate
fi intentată şi împotriva terţelor persoane; şi
b) o acţiune personală, care derivă din contract (ex contractu) şi pre-
zintă avantajul (pentru comodant) că este mai uşor de dovedit.
B. Obligaţiile comodantului
Datorită caracterului unilateral al împrumutului de folosinţă,
contractul nu creează obligaţii decât în sarcina comodatarului.În
principiu,comodantul nu are obligaţii născute din contractul de comodat.
Cu toate acestea, legea prevede anumite situaţii în care se pot naşte unele
obligaţii extracontractuale şi în sarcina împrumutătorului (comodantului).
Comodantul este obligat,astfel,să restituie cheltuielile făcute de
comodatar în vederea conservării lucrului,dacă sunt întrunite cumulativ
anumite condiţii (art.2151alin.2C.civ): cheltuielile au avut caracter
extraordinar,necesar şi foarte urgent (de aşa natură, încât comodatarul nu a
putut preveni pe comodant. De asemenea, comodantul are obligaţia de a-l
despăgubi pe comodatar pentru pagubele provocate de un viciu al lucrului,
dacă cunoscând acele defecte nu le-a adus la cunoştinţa comodatarului .
Încetarea contractului de comodat
Contractul de comodat încetează, potrivit regulilor generale, la
epuizarea efectelor sale sau prin acordul părţilor contractante (înainte de
producerea efectelor). Particularităţi în materie, prezintă încetarea
contractului prin restituirea lucrului, prin reziliere şi prin moartea
comodatarului.
 Test de autoevaluare 4.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Obligatiile partilor in contractul de comision comercial

Răspunsul la test se găseşte la pagina 35 .

Test de autoevaluare 4.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Particularitati ale contractului imprumut de folosinta.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 38-40 .

Test de autoevaluare 4.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Prezentati obligatiile partilor in contractul de agentie

Răspunsul la test se găseşte la pagina 38 .

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

Privire comparativa intre contractulde comision si cel de consignatie

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

 Răspunsul la test se găseşte la pagina 35-38 .

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

 Nemes Vasile, Fierbinteanu Gabriela, Dreptul contractelor civile
si comerciale, editia revazuta si adaugita, Ed. Hamangiu, 2022
 Piperea Gheorghe, Contracte si obligatii comerciale, Ed.
C.H.Beck, Bucuresti, 2019
 Angheni, Smaranda; Volonciu, Magda; Stoica, Camelia, Drept
comercial, Editura All Beck, Bucureşti, 2008.
 Cărpenaru, Stanciu D., Drept comercial român, ediţia a VI-a,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007.
 Cărpenaru,Stanciu D.Tratat de Drept comercial român,
Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2009;
 Georgescu, I.L., Drept comercial român, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 1994.
 Turcu, Ion, Tratat teoretic şi practic de drept comercial, Editura
C. H. Beck, Bucureşti, vol. 1-2, 2008.