Contractul mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandantului.

Intrucat Codul comercial nu a definit contractul de mandat comercial, intelesul acestei institutii de drept comercial se stabileste in contextul regulilor inscrise in art. 1532 alin. 1 Cod civil. Potrivit acestui text, mandatui este ,, un contract in puterea caruia o persoana se obliga, fara plata, de a face ceva pe seama unei alte persoane, de la care a primit insarcinare ". Din definitia mandatului comercial ca si din dispozitiile legate citate, rezulta ca mandatul comercial are unele particularitati, care il deosebesc de mandatul civil. Pornind de la specificul relatiilor comerciale, pot fi identificate urmatoarele deosebiri intre cele doua tipuri ale contractului de mandat si anume: a) Ceea ce deosebeste mandatul comercial de cel civil este, in primul rand, obiectul contractului, pe cand mandatul civil are ca obiect incheierea actelor juridice civile, mandatui comercial are ca obiect incheierea actelor juridice care, potrivit Codului comercial sunt fapte de comert pentru mandant. ,, Pentru determinarea naturii mandatului trebuie sa avem in vedere natura juridica a actelor pe care urmeaza sa le incheie mandatarul cu tertul. Mandatul va fi comercial numai daca aceste acte juridice sunt comerciale. Mai mult, legea cere ca aceste acte juridice sa fie acte de comert pentru mandant in numele si pe seama caruia se incheie actele respective " 11. Consecinta este aceia ca mandatui nu va fi comercial daca actele juridice pe care le incheie mandatarul cu tertul sunt acte de comert numai pentru tert. b)Mandatul comercial este un contract cu titlu oneros, spre deosebire de mandatui civil care este un contract cu titlu garatuit. Intrucat afacerile comerciale nu sunt gratuite, Codul comercial prezuma caracterul oneros al contractului de mandat comercial. Dar mandatui civil este indeplinit de regula fara plata, astfel ca obtinerea unui onorariu de catre mandatar necesita o conventie expresa, in conformitate cu prevederile art. 1534 Cod civ.

Art. 374 alin. 2, C. com. prevede in mod explicit ca mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit , iar art. 386 C. com. stabileste ca suma ce se datoreaza mandatarului pentru executarea mandatului se determina in lipsa unei conventii de catre instanta de judecata. Ca urmare mandatul comercial -chiar in lipsa unei conventii exprese asupra onorariului, presupune plata catre mandatar a remuneratiei activitatii sale.

' Stanciu D. Carpenaru - op. cit., p. 453

In afacerile comerciale principiul este ca orice serviciu trebuie platit, iar remuneratia poate fi redusa de justitie in raport cu serviciile aduse si munca depusa. ,,Pentru ratiuni proprii, comertului este pentru a servi si interesele mandatarului (care, pe teren comercial nu se mai poate limita a face acte de prietenie in favoarea mandantului ) mandatul pierde caracterul sau gratuit spre a deveni ceea ce se intampla in realiatate in mod obisnuit, un act remunerat, adica oneros "12.

c) Mandatul civil implica in mod obisnuit ca mandatarul sa incheie actele juridice cu tertul in numele si pe seama mandantului dar, reprezentarea nu este de esenta, ci numai de natura mandatului, existand si mandat fara reprezentare caz in care mandatarul incheie actele juridice in nume propriu dar pe seama mandantului. Daca mandatul civil este un mandat cu reprezentare, mandatul comercial poate

fi atat cu reprezentare ,cat si fara reprezentare. Codul comercial reglementeaza pe langa mandatul comercial , care este mandatul cu reprezentare, si contractul de comision, care este o forma tipica a mandatului fara reprezentare. Totusi mandatul comercial presupune reprezentarea comerciantului -persoana fizica ori juridica - astfel ca mandatarul este un prepus permanent al comerciantului, fiind indreptatit, potrivit art. 392 Cod. com., sa faca in numele si pe socoteala acestuia, toate actele (de administratie si de dipozitie) care sunt necesare mandantului comercial, dar in acelasi timp are si o implicita interdictie care priveste actele contrare intereselor comerciantului, cat si, ori cele cu caracter esential civil.

12

Tudor R. Popescu Dreptul Comertului International, ed. Bucureti, 1975, p. 206

Art. 375 alin. 1, C. com. prevede ca: desi conceput in termeni generali mandatul comercial nu se poate intinde si la afacerile care nu sunt comerciale, afara numai daca acestea se declara cu preciziune prin mandat. Pentru a intelege limitele mandatului comercial trebuie mentionate dispozitiile art. 375 alin. 3 C. com., potrivit carora mandatul pentru o anumita afacere cuprinde imputernicire si pentru toate actele necesare executarii, chiar daca nu ar fi anume aratate.

d) O alta deosebire dintre mandatul comercial si cel civil priveste puterile mandatarului. Puterile mandatarului asa cum erau minutios reglementate in Codul civ. s-au dovedit, de asemenea inapte spre a raspunde exigentelor comertului si drept

urmare au primit, in practica, o reglementare mai supla, mandatul comercial fiind conceput in termeni foarte generali, spre a raspunde nevoilor unei functiuni menite sa dureze o lunga perioada de timp si sa serveasca o succesiune de acte in conditiuni care la momentul incheirii contractului de mandat nu pot fi prevazute. In cadrul activitatii sale, mandatarului i s-a acordat o oarecare libertate de actiune si indepententa, care merg pana acolo unde el poate sa angajeze pe mandant chiar dincolo de limitele mandatului si chiar pentru operatiuni in privinta carora nu a primit un mandat expres, daca asemenea operatiuni se incadreaza in notiunea de mandat aparent, in sensul ca este vorba de acte savarsite in mod obisnuit si repetate ,acte curente incheiate intre mandatar si clientii mandantului, fie in conformitate cu uzurile ramurii de activitate, fie datorita atitudinii pe care mandantul a avut-o fata de asemenea acte savarsite de catre mandatar. In cazul mandatului civil, imputernicirea trebuie sa precizeze riguros puterile mandatarului, mandatul putand fi general sau special.

,, Mandatul este special cand se da pentru o singura operatie juridica (procuratio unlcus rei) sau pentru anumite operatii determinate, si general cand mandatarul primeste imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului (procuratio omnium bonorum )"13. De asemenea si mandatul comercial poate fi general, adica pentru toate afacerile mandantului, sau special pentru o anumita afacere a acestuia dar limitele puterilor mandatarului nu sunt tot atat de stricte ca in cazul mandatului civil. Intr-adevar, mandatul comercial confera mandatarului o mai mare libertate de actiune si independenta, reclamate de exigentele activitatii comerciale. ,,Trebuie aratat insa, ca oricat de generali ar fi termenii in care a fost conceput mandatul comercial, el nu se intinde si la afacerile care nu sunt comerciale

pentru mandant, afara de cazul cand s-a stipulat contrariul " 14.

Francisc Deak - op. cit., p. 320 14 Stanciu D. Carpenaru - op. cit., p. 453

CAPITOLUL 2 DELIMITAREA CONTRACTULUI DE MANDAT COMERCIAL DE ALTE CONTRACTE

2.1. Delimitarea contractului de mandat comercial de contractul de comision. ,, In general, contractul de mandat poate fi cu reprezentare sau fara reprezentare".15 Contractul de mandat comercial este un mandat cu reprezentare, contractul de mandat fara reprezentare este un contract de sine statator - contractul de comision. Esenta contractului de comision este cuprinsa in art. 405 C. com. care prevede: comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de catre comisionar pe socoteala comitentului. ,.Contractul de comision este un contract prin care o parte, numita comisionar, se obliga pe baza imputenicirii celeilalte parti, numita comitent, sa incheie anumite acte de comert, in nume propriu, dar pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii numita comision". 16 Acest contract care constituie una din formele comerciale ale reprezentarii este foarte mult utilizat in practica. ,,Adeseori el se infatiseaza ca negotii specializate, prin conexiunea normelor proprii cu cele ale activitatilor pe care le inlesneste. Astfel, exista elemente ale comisionului in materie de consignatie, de asigurare, de expeditie, in operatiuni de bursa ".17 Intre contractul de mandat comercial si contractul de comision exista asemanari si deosebiri. Cele doua contracte se aseamana prin obiectul lor, ele au ca obiect tratarea de afaceri comerciale. Totodata, in ambele contracte, actele juridice se incheie cu terti pe seama altei persoane care a dat imputernicirea. Ca si Francisc Deak - op. cit., p. 335 Stanciu D.Carpenaru op.cit., p. 467 17 Smaranda Angheni - op. cit., p. 260
16 15

mandatul comercial contractul de comision este un contract, consensual, bilateral cu titlu oneros, el neputand fi revocat pe cale unilateral. Comisionarul beneficiaza ca si mandatarul de privilegiul special sj de dreptul de retentie asupra bunurilor comitentului pana la incasarea sumelor de bani ce i se cuvin. Ca operatie juridica de sine-statatoare, contractul de comision se

caracterizeaza prin faptul ca, comisionarul are doua categorii de obligatii: obligatii care izvorasc din relatiile cu tertii, pe de o parte, si obligatii fata de comitent pe de alta parte. In raporturile dintre comisionar si comitent se aplica regula mandatului. Comisionarul este direct obligat catre persoana cu care a contractat, ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie. Rezulta ca, prin incheierea contractului intre comisionar si tert, nu se stabilesc nici un fel de raporturi juridice intre comitent si tert, de aceea art. 406 alin. 2 din C. com. dispune ca acesta, comitentul, nu are actiune impotriva persoanelor cu care a contractat comisionarul si nici acestea nu au actiune contra comitentului. Pentru nerespectarea obligatiilor din contractul incheiat intre comisionar si terti, raspunderea apartine partii contractante in culpa. ,, Spre deosebire de contractul de comision, in contractul de mandat, prin executarea mandatului, adica prin incheierea actului juridic de catre mandatar si tert, se creeaza raporturi juridice directe intre mandant si terti si nu intre mandatar si terti. Rezulta ca, prin efectele pe care le produce contractul de comision este diferit de contractul de mandat comercial ", 18 Deosebirea dintre cele doua contracte priveste structura lor, in cazul mandatului, mandatarul are un drept de reprezentare si deci el incheie actele juridice in numele si pe seama mandantului. In cazul mandatului pe comision, comisionarul nu beneficiaza de dreptul de reprezentare si, in consecinta, el incheie actele juridice in nume propriu dar pe seama comitentului. Comisionarul actioneaza ca un mandatar fara reprezentare, deoarece incheie proprio nomine acte juridice cu terti dar pe seama comitentului. Intru - cat comisionarul actioneaza in baza imputernicirii comitentului, efectele actelor juridice incheiate se rasfrang asupra acestuia. ,, si in cazul contractului de comision exista o reprezentare, dar, imperfecta sau indirecta. Sub acest aspect se poate spune ca, in contractul de mandat exista o reprezentare directa, pe cand in cazul contractului de comision, reprezentarea este indirecta". 19 2.2. Delimitarea contractului de mandat comercial de contractul de consignatie

In activitatea comerciala, un contract cu larga aplicare este si contractul de consignatie. ,,Contractul de consignatie este contractul prin care o parte, numita consignant, incredinteaza celeilalte parti, numita consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vandute in nume propriu, dar pe seama consignantului, la un pret stabilit anticipat, cu obligatia consignatarului de a remite consignantului pretul obtinut sau de a-i restitui bunul nevandut." . 20 Asa cum rezulta din dispozitiile citate, contractul de consignatie este, in esenta, un contract de comision, el este o varietate a contractului de

Revista de drept comercial - Jurispruden|a, nr. 6 /1996, ed. Lumina Lex, Bucurejti, 1996, p. 135 19 I.L.Georgescu - Drept comercial roman, ed. Lumina Lex, Bucurejti, 1994, vol. I, p. 625 20 Stanciu D. Carpenaru - op. cit. p.477

18

comision. Ca si in cazul contractului de comision, in contractul de consignatie, consignantul imputerniceste pe consignatar sa incheie anumite acte juridice in nume propriu, dar pe seama consignantului. Potrivit art. 405 C. com. contractul de consignatie are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama consignantului. Ceea ce deosebeste contractul de consignatie de contractul de mandat

comercial este faptul ca imputernicirea consignantului data consignatarului consta intodeauna in vinderea unor bunuri mobile apartinand consignantului. Apoi vinderea bunurilor se face pe un pret anticipat stabilit de consignant. In sfarsit, consignatarul este obligat sa remita consignantului suma de bani obtinuta ca pret al vanzarii sau, daca bunul nu a putut fi vandut sa restituie bunul in natura. Ca si contractul de mandat comercial contractul de consignatie este un contract bilateral, cu titlul oneros si consensual. In sfarsit, contractul de consignatie se icheie i scris, deoarece, el se poate dovedi numai prin proba scrisa. Deci, forma scrisa a contractului este ceruta ad probationem. Diferenta esentiala intre contractul de mandat si contractul de consignatie, este aceea ca in cazul contractului de consignatie, consignatarul vinde bunurile mobile, in nume propriu, dar pe seama consignantului. In cazul contractului de mandat comercial, mandatarul trateaza afaceri comerciale, in numele si pe seama mandantului.

2.3. Delimitarea contractului de mandat comercial de contractul de agent.

Fundamnetul juridic pentru contractul de agent il reprezinta Legea nr. 509 din 2002. ,, Acest contract se incheie intre un comerciant (reprezentat) si agent (reprezentant), prin care agentui se obliga, in schimbul unei remuneratii, sa trateze afaceri comerciale pentru comerciant. Prin contract, agentul se poate obliga sa incheie acte juridice in numele si pe seama reprezentatului ori numai sa procure oferte pe care reprezentatul le va finaliza potrivit intereselor sale". 21 Agentui este un comerciant, iar remuneratia sa se stabileste in functie de cifra de afaceri realizata in contul reprezentatului. Contractul de agentie este un contract prin care comitentul il imputerniceste pe agent sa negocieze sau sa negocieze si sa incheie afaceri in numele si pe seama

comitentului. Acest contract este, in esenta, un contract de mandat cu sau fara reprezentare. Dar acest contract prezinta unele particularitati, in temeiul carora este recunoscut ca un contract distinct de contractul de mandat comercial. ,,Prin agent comercial se intelege mandatarul, persoana fizica ori juridica, a carui activitate independenta, cu caracter profesional si de durata, consta in a trata afaceri comerciale in numele si pe seama unui mandant, fata de care nu se afla intr-o legatura de subordonare ",22

21

Stanciu D. Carpenaru - op. cit. p.460 D. Clocotici, Gh. Gheorghiu - Unele consideratii privind contractul de agent, in contextul relatiilor comerciale internationale in Revista de drept comercial, nr. 2 /1995, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1995, p. 79
22

Ceea ce deosebeste pe agentul comercial de un mandatar obisnuit este tocmai caracterul profesional si de durata a unei asemenea activitati.

Adica, in timp ce mandatarul este tinut a indeplini unul sau mai multe acte, dupa care mandatui ia sfarsit (intrucat acele acte au fost finalizate ), in cazul agentului comercial mandatui nu este stabilit in functie de o anume ori mai multe operatiuni, ci se desfasoara in timp, fie pe o durata nedeterminata, fie pana la data convenita de parti, la incheierea contractului (ori cu ocazia prelungirii valabilitatii acestuia). Agentul comercial nu este, cum ar parea la o prima examinare, un simplu intermediar. Anume, agentul comercial este un astfel de intermediar (persoana fizica sau juridica), care desfasoara o activitate independenta, cu caracter profesional si de durata, constand in mijlocirea unor operatiuni comerciale in numele si pe seama unui mandant. ,,Pentru operatiunile pe care le realizeaza, agentul comercial este indreptatit a primi un comision, convenit in anumite procente, acestea din urma fiind calculate tinand seama de valoarea operatiunilor comerciale la intermedierea carora participa ",23 Activitatea de agent comercial se poate desfasura sub doua forme si anume: a) Fie ca mandatar cu drept de reprezentare, avand imputernicirea de a negocia si incheia operatiuni comerciale in numele si pe seama mandatului. In acest caz, contractul de agent comercial se incheie pe o durata nedeterminata si nu poate fi denuntat ad nutum (unilareral), fara motiv legitim, caz in care mandantul trebuie sa dovedeasca culpa agentului; b) Fie ca mandatar fara reprezentare, cand activitatea agentului se limiteaza la obtinerea comenzilor si a ofertelor pe care le transmite

mandantului, operatiunea juridica urmand a se incheia direct intre mandant si tert. In acest caz, el se preocupa numai de obtinerea de comenzi ori oferte, pe care le transmite firmei reprezentate, urmand ca aceasta sa incheie cu tertii contractul,

spre exemplu pentru vanzarea unor produse. Concluzia este ca contractul dintre mandant si agent comercial are natura juridica a unui pact, adica a unui mandat de interes comun (spre deosebire de mandatul de drept comun care este in favoarea mandantului), referitor la operatiuni succesive in timp, avand ca scop prospectarea pietii, gasirea clientelei si plasarea unuia ori mai multor produse pe o piata anume ", 24