Referat la disciplina

,,Gestiunea și Protecția Mediului”

la tema
,,Protecția calității apelor”

Proiect realizat de *****

Student ECTS,

anul 3

Conf. Dr. Nina Holban

 Cuprins :

 Rezumat

 Introducere

 Capitolul 1- Informații generale despre protecția calității apelor

 Capitolul 2- Epurarea apelor uzate

 Concluzii

 Bibliografie

2
 Rezumat

Apa a fost şi este chintesenţa vieţii pe planeta noastră, fără de care nimic nu ar fi ca şi astăzi.
Natura şi-a elaborat în decursul milioanelor de ani un mecanism uimitor în perfecţiunea sa de a
păstra echilibrul în circuitul apei. Însă, oamenii au reuşit într-un timp extrem de scurt să
deregleze atât de sensibil natura încât apa necesară vieţii se împuţinează din ce în ce mai mult.
Lacurile, râurile, mările, apa subterană sunt atât de poluate încât epurarea necesită metodologii
complexe şi extrem de costisitoare, uneori apropiindu-se de pragul imposibilului.
Măsurile de protecție a calității apelor pot fi grupate în următoarele grupuri: Măsuri igienico-
sanitare, măsuri legislative, măsuri tehnologice.
Epurarea apelor uzate reprezintă ansamblul de măsuri și procedee prin care impuritățile de
natura chimică (minerală și organică) sau bacteriologică conținute în apele uzate sunt reduse sub
anumite limite, astfel încât aceste ape să nu mai dăuneze receptorului în care sunt evacuate.
Procesele de epurare sunt de natura: fizico-mecanică (epurare mecanică- treapta primară);
biologică (epurare biologică - treapta secundară); chimică (epurare chimică) .
Managementul resurselor de apă este pus în dificultate nu atât din punct de vedere al cantităţii
acestor resurse cât mai ales a calităţii lor, aceasta fiind afectată tot mai mult de diversele forme
de poluare. Monitorizarea permite realizarea a patru obiective primordiale în cunoaşterea stării
de calitaţe a apei şi anume, supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia.
 Introducere

Apa a fost şi este chintesenţa vieţii pe planeta noastră, fără de care nimic nu ar fi ca şi
astăzi. Celula vegetală conţine 90% apă, iar cea animală 70 % apă. Natura şi-a elaborat în
decursul milioanelor de ani un mecanism uimitor în perfecţiunea sa de a păstra echilibrul în
circuitul apei. Însă, oamenii au reuşit într-un timp extrem de scurt să deregleze atât de sensibil
natura încât apa necesară vieţii se împuţinează din ce în ce mai mult. Lacurile, râurile, mările,
apa subterană sunt atât de poluate încât epurarea necesită metodologii complexe şi extrem de
costisitoare, uneori apropiindu-se de pragul imposibilului.

Reîntoarcerea umanităţii de la stadiul ultramecanizat şi tehnicizat la o civilizaţie care

conştientizează rolul vital al naturii, face ca în toate domeniile soluţiile care integrează şi
protejează mediul să fie apreciate. Una dintre materializările acestor studii sunt şi staţiile
complexe de epurare şi recirculare a apelor industriale uzate din structura reţelelor urbane de
canalizare.1

Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în lume, un pat de spital, din patru,
este ocupat de un bolnav, care poate fi considerat victimă a insuficienţei şi a poluării apei. La
poluarea apei contribuie nu numai industria, dar şi agricultura şi chiar populaţia ţării.
Consumatorii agricoli contribuie la poluarea chimică (prin îngrăşăminte, erbicide şi
pesticide) şi la poluarea biologică a apei (prin apele reziduale din fermele de animale şi
abatoare). Folosirea pentru adăpare şi irigaţii a apei poluate determină contaminarea produselor
agricole, şi, ulterior, contaminarea consumatorilor.

Într-o primă aproximație se admite că apa pură este formată din molecule de oxid de
hidrogen, H2O. Dar apa în stare pură nu este propice vieții și nici nu se găsește în natură. Apa în
natură conține numeroase substanțe minerale și organice dizolvate sau în suspensie.

Astfel, calitatea apei se determină funcție de caracteristicile organoleptice, fizice, chimice,

biologice și bacteriologice.

Apa din mediu, prin conținutul său în substanțe dizolvate, poate provoca coroziunea
elementelor de construcție sau alte fenomene neplăcute, cum ar fi colmatarea instalațiilor termice
ce folosesc o apa dură. La prepararea betoanelor și mortarelor sunt evitate apele cu conținut
ridicat de sulfați, deoarece aceștia pot reacționa in timp cu produșii de hidratare a cimentului, cu
producerea expansiunii sulfatice, ce conduce la distrugerea structurii de întărire. 2

1
Negulescu, M., Ianculescu, S. - Protecţia mediului înconjurător, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1995.

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Calitatea_apei#Importan%C8%9Ba_calit
%C4%83%C8%9Bii_apei

4
 Capitolu 1- Informații despre
protecția calității apelor

1.1 Apa reprezintă un factor-cheie pentru existența în lume, iată de ce protecția acesteia
reprezintă un scop primordial al omenirii. Din aceste considerente, apa trebuie să corespundă
unor standarde ale calității pentru a nu fi cauza unor consecințe nefaste.

În consecință protecția calității apelor se poate realiza prin mai multe metode, cum ar fi:

- gospodărirea adecvată a resurselor de apă existente ;

- exploatarea surselor de apă funcție de potențialul lor (debit, viteză) ;

- intreținerea surselor de suprafață de apă prin controlul florei și faunei acvatice ;

- controlul fenomenului de autoepurare și valorificare a surselor de apă în corelație cu acest

fenomen ;

- stabilirea perimetrelor de protecție sanitară ;

- igiena captărilor și a transportului apei;

- protejarea surselor de apă prin acoperire, indiguire, delimitare ;

- controlul continuu al calității surselor de apă și luarea de măsuri corespunzătoare în cazul

deteriorării unui indicator de calitate;

- interzicerea depozitării deșeurilor de orice fel în apropierea surselor de apă ;

- interzicerea unor activități în apropierea surselor de apă, dacă acestea pot emite substanțe
poluante ;

- controlul substanțelor poluante deversate în sursele de apă de suprafață;3

Măsurile de protecție a calității apelor pot fi grupate în următoarele grupuri: 4

 Măsuri igienico-sanitare

3
https://www.revista-ferma.ro/articole/acvacultura/protectia-calitatii-apelor .

4
Apostol, T., Badea, A., Mărculescu, C., Managementul sistemelor de mediu, Ed.
Politehnica Press, Bucureşti, 2005.
  Măsuri legislative
 Măsuri tehnologice

Măsurile igienico-sanitare au ca scop furnizarea apei potabile la parametri calitativi și

cantitativi care să satisfacă tendința de dezvoltare a localității și să nu prezinte risc pentru starea
de sănătate a consumatorilor.

Măsurile tehnologice au ca scop purificarea apei brute și aducerea ei în limitele standardului

de potabilitate și evitarea poluării suplimentare de orice fel a apei purificate datorită rețelei de
distribuție a apei; epurarea apelor uzate pentru a evita poluarea surselor naturae de apă.

Măsuri legislative au ca scop stabilirea unor standarde care trebuie să fie respectate, în caz
contrar nerespectarea lor va duce la răspundere penală.

Însă pentru a implementa careva măsuri de protecție e nevoie inițial de o analiză și

monitorizare a calității apelor. Monitorizarea şi evaluarea calităţii apei se bazează pe următoarele
trăsături fundamentale: fizice, chimice, biologice şi microbiologice. Este un proces de analiză,
interpretare şi comunicare a acestor proprietăţi în cadrul activităţilor umane şi de conservare a
mediului natural. Aşadar, nu este un proces fix, fiind adaptat în funcţie de nevoile locale,
naţionale sau internaţionale. Prin proiectarea unui program de monitorizare a calităţii apei se
urmăreşte ca informaţiile obţinute să fie de folos în luarea deciziilor. Informaţiile generate din
programul de monitorizare trebuie să reflecte în ce mod calitatea şi cantitatea apei întruneşte
cerinţele utilizatorilor sau ale standardelor stabilite, în ce măsură calitatea apei este influenţată de
procesele naturale şi în ce mod apa are capacitatea de a asimila o cantitate mare de deşeuri, fără
să ajungă la un nivel inacceptabil de poluare. Programul de monitorizare reflectă compatibilitatea
şi eficienţa strategiilor de control şi acţiunilor de management în controlul poluării, arată
existenţa tendinţelor de modificare a calităţii apei în funcţie de schimbarea activităţilor antropice
din zonă şi care sunt efectele pe care deteriorarea calităţii apei le are asupra plantelor şi
animalelor, indică măsurile de control care trebuie luate pentru a îmbunătăţi sau preveni
deteriorarea calităţii apei etc. Dispunând de asemenea informaţii, unele programe de
monitorizare vor fi pe termen lung proiectate astfel încât să ofere un volum cumulativ de
informaţii, în timp ce altele vor avea un singur obiectiv şi se vor întinde de-a lungul unei
perioade de timp scurte.5

1.2 Studiu de caz. Monitorizarea calităţii râului Jiu pe teritoriul

judeţului Gorj
Calitatea apei de suprafaţă este permanent controlată pe teritoriul judeţului Gorj prin prelevarea
de probe.6 Calitatea chimică a râului Jiu, principalul curs de apă care străbate teritoriul judeţului

5
Gavrilescu, E., Olteanu, I. – Calitatea mediului (II). Monitorizarea calităţii apei, Ed.
Universitaria, Craiova, 2004.
6
,,ASPECTE PRIVIND MONITORIZAREA CALITĂŢII APELOR DE SUPRAFAŢĂ”
- Daniela Cîrţînă, Conf.univ.dr., Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg. Jiu.

6
Gorj a fost caracterizată de o serie de indicatori chimici generali, o parte dintre aceştia fiind
prezentaţi în tabelul 1. 7

Au fost efectuate de asemenea analize pentru determinarea turbidităţii, a reziduului fix, N-NH4 +
, N-NO3 - , cloruri, sulfaţi etc. Metodele de determinare folosite au fost conform STAS-urilor în
vigoare. În continuare se prezintă stadiul actual al gradului de poluare a râului Jiu pe tronsoanele
care străbat teritoriul judeţului Gorj: - Jiu- amonte confluenţă Sadu, lungime tronson- 3 Km,
clasa de calitate II; - Jiu- Bâlteni, lungime tronson - 56 Km, clasa de calitate II; - Jiu- aval
acumulare Tg. Jiu, lungime tronson - 21 Km, clasa de calitate II; Valorile indicatorilor de calitate
a apei, care exprimă gradul de poluare cu MTS şi substanţe organice (OD, CCO-Cr), pentru
perioada 2009-2010, sunt reprezentate grafic în fig.1-3.

7
,,ASPECTE PRIVIND MONITORIZAREA CALITĂŢII APELOR DE SUPRAFAŢĂ”
- Daniela Cîrţînă, Conf.univ.dr., Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg. Jiu.
 Fig.1 Variația indicade calitate pe transonul Jiu amonte confluență Sadu8

Fig.2. Variaţia indicatorilor de calitate pe tronsonul Jiu aval acumulare Tg-Jiu

8
,,ASPECTE PRIVIND MONITORIZAREA CALITĂŢII APELOR DE SUPRAFAŢĂ” -
Daniela Cîrţînă, Conf.univ.dr., Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg. Jiu.

8
 Fig.3. Variaţia indicatorilor de calitate pe tronsonul Jiu – Bîlteni.9

Monitorizarea indicatorilor chimici pentru cursul de apă Jiu şi raportarea lor la valorile maxim
admise prevăzute în NTPA 001/2002, a condus la următoarele concluzii: - pentru indicatorul
materii totale în suspensie, MTS ( concentraţia maxim admisă este de 60 mg/l, cls. a-II-a de
calitate), frecvenţa depăşirilor a fost de 11,11%, cea mai mare depăşire a fost înregistrată pe
tronsonul Jiu amonte confluenţă Sadu, în procent de 65% faţă de valoarea maxim admisă. -
pentru indicatorul consum chimic de oxigen, CCO-Cr (concentraţia maxim admisă este de 25
mg/l, cls. a-II-a de calitate), nu au fost înregistrate depăşiri; - pentru indicatorul oxigen dizolvat,
OD, au fost înregistrate trei valori (16,66%) sub conţinutul de OD corespunzător clasei aII-a de
calitate (O.D.=7 mg/l).

Capitolul 2- Epurarea apelor uzate

Definiții:

1. ape uzate orășenești - ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate
industriale și/sau ape meteorice;

2. ape uzate menajere - ape uzate provenite din gospodării și servicii, care rezultă de regulă din
metabolismul uman și din activitățile menajere;

3. ape uzate industriale - orice fel de ape uzate ce se evacuează din incintele în care se
desfășoară activități industriale și/sau comerciale, altele decât apele uzate menajere și apele
meteorice;

Epurarea apelor uzate reprezintă ansamblul de măsuri și procedee prin care impuritățile de
natura chimică (minerală și organică) sau bacteriologică conținute în apele uzate sunt reduse sub
anumite limite, astfel încât aceste ape să nu mai dăuneze receptorului în care sunt evacuate.

► Procesele de epurare sunt de natura:

- fizico-mecanică (epurare mecanică- treapta primară);

- biologică (epurare biologică - treapta secundară);

- chimică (epurare chimică) .

La unele stații (deocamdata nu la toate!) mai există o treaptă terțiară - biologică, mecanică sau
chimică.10

►Principalele produse rezultate sunt:

9
,,ASPECTE PRIVIND MONITORIZAREA CALITĂŢII APELOR DE SUPRAFAŢĂ”
- Daniela Cîrţînă, Conf.univ.dr., Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg. Jiu.

10
,,MODELAREA ŞI SIMULAREA PROCESELOR DE EPURARE”- DIANA
ROBESCU, ATTILA VERESTOY, SZABOLCS LÁNYI, DAN ROBESCU.
apele epurate - care sunt evacuate în receptor ;

nămoluri - care sunt îndepărtate din stație și valorificate.11

1. Epurarea mecanică (Treapta primară) - elimină reziduurile mari, suspensiile grosiere și

cele fine, uleiurile, grăsimile și în general toate substanțele mai ușoare decât apa care se ridică la
suprafața acesteia.

Aceasta constă din mai multe elemente succesive:

Grătarele rețin corpurile plutitoare și suspensiile grosiere (bucăți de lemn, textile, plastic, pietre
etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spații tot mai dese între lamele. Curățarea materiilor
reținute se face mecanic.

Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reținând solide cu diametru mai mic.

Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul

bazinelor lor a nisipului și pietrișului fin și altor particule ce au trecut de site dar care nu se
mențin în ape liniștite mai mult de câteva minute.

Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare și asigură staționarea apei timp mai
îndelungat, astfel că se depun și suspensiile fine. Se pot adăuga în ape și diverse substanțe
chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun și filtre.

Spumele și alte substanțe flotante adunate la suprafață (grăsimi, substanțe petroliere etc.) se rețin
și înlătură ('despumare') iar nămolul depus pe fund se colectează și înlătură din bazin (de
exemplu cu lame racloare susținute de pod rulant)

2.Epurarea biologică- Treapta secundară

Impuritățile organice din apele uzate sunt transformate, de către o cultură de microorganisme, în
produși de degradare inofensivi (CO2, H2O, alte produse) și în masa celulară nouă (biomasa).
Epurarea poate fi aerobă (utilizată la îndepărtarea poluanților) sau anaerobă (prelucrarea
nămolurilor). În asociere cu bacteriile în procesele aerobe intervin: protozoare, metazoare
(rotiferi, nematode) și fungi.

Aceasta constă din următoarele elemente succesive:

►Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu 'nămol activ' ce conține
microorganisme ce descompun aerob substanțele organice. Se introduce continuu aer pentru a
accelera procesele biochimice.

►Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie formate

în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar gazele
(ce conțin mult metan) se folosesc ca și combustibil de exemplu la centrala termică.
11
,,MODELAREA ŞI SIMULAREA PROCESELOR DE EPURARE”- DIANA
ROBESCU, ATTILA VERESTOY, SZABOLCS LÁNYI, DAN ROBESCU.

10
3.Treapta tertiară

Treapta terțiară nu există la toate stațiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura compuși
în exces (de exemplu nutrienți - azot și fosfor) și a asigura dezinfecția apelor (de exemplu prin
clorinare). Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând
tehnologii clasice precum filtrarea sau unele speciale cum este adsorbția pe cărbune activat,
precipitarea chimică etc.

►Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în

azotit și apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în
atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică. În urma trecerii prin
aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să corespundă standardelor pentru ape
uzate epurate.

►În final apa epurată este restituită în emisar. Ea conține evident încă urme de poluant, de aceea
este avantajos ca debitul emisarului să fie mare pentru a asigura diluție adecvată. Dacă emisarul
nu poate asigura diluție puternică, apele epurate trebuie să fie foarte curate.

►Nămolul din decantoarele primare și secundare este introdus în turnuri de fermentație,

numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se
asigură temperatura relativ ridicată, constantă, și condiții anaerobe, în care bacteriile fermentează
nămolul și descompun substanțele organice până la substanțe anorganice, rezultând un nămol
bogat în nutrienți și gaze.

►Evacuarea nămolurilor în apele de suprafață este interzisă, așa cum este prevăzut în Legea
Apelor nr.107/1996, modificată și completată prin legea nr. 310/2004.

În prezent, în Romania, nămolurile provenite din stațiile de epurare sunt stocate în depozitele de
deșeuri menajere orășenești.12

Concluzii
În contextul unei dezvoltări durabile, protecţia calităţii apelor de suprafaţă ocupă un loc major,
ţinându-se cont de faptul că apa, considerată mult timp ca o resursă inepuizabilă şi regenerabilă a

12
https://www.revista-ferma.ro/articole/acvacultura/protectia-calitatii-apelor .
devenit şi se dovedeşte tot mai evident unul dintre factorii limitativi în dezvoltarea socio-
economică.13 Principala dimensiune a apei este calitatea, care constituie în prezent un obiectiv
major în gospodărirea apelor, la care activitatea de monitoring are un rol determinant,
reprezentând instrumentul de bază în dezvoltarea politicilor de apă şi asigurarea managementului
aferent.

În vederea asigurării unei calităţi corespunzătoare şi a protecţiei apelor, cât şi pentru

verificarea respectării reglementărilor de protecţie este strict necesar să se realizeze o bază de
date cât mai completă asupra stadiului de încărcare cu poluanţi al acestora. Realizarea unei
eficiente protecţii a calităţii apei nu este de conceput fără organizarea unui sistem de
supraveghere şi control. În prezent, eficienţa unor astfel de sisteme de supraveghere la nivel
naţional este strâns legată de aparatura de control automat al calităţii apei.

Prevenirea poluării apei poate fi asigurată pornind de la un sistem de supraveghere şi control

riguros, urmată de implementarea unor măsuri de reducere a poluării apei precum: introducerea
pe scară largă a unor tehnologii nepoluante în procesele industriale, reducerea cantităţilor de ape
uzate evacuate în râuri prin introducerea practicii recirculării apei, recuperarea materialelor utile
din apele uzate, având astfel avantajul asigurării unor adevărate surse de materii prime,
îmbunătăţirea randamentului de epurare prin perfecţionarea tehnologiilor, instalaţiilor şi
exploatării acestora.14

Protecţia calităţii apei este o acţiune cu caracter permanent, în care fiecare membru al
societăţii trebuie să-şi aducă contribuţia, un aport conştient şi responsabil. În acest scop, prin
toate mijloacele de informare sau de educare, este necesar să se dezbată importanţa socială,
economică, ecologică a problemelor şi acţiunilor de prevenire şi combatere a poluării resurselor
de apă.15

13
Apostol, T., Badea, A., Mărculescu, C., Managementul sistemelor de mediu, Ed.
Politehnica Press, Bucureşti, 2005.

14
Negulescu, M., Ianculescu, S. - Protecţia mediului înconjurător, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1995.

15
Gavrilescu, E., Olteanu, I. – Calitatea mediului (II). Monitorizarea calităţii apei, Ed.
Universitaria, Craiova, 2004.

12
 Bibliografie:

 ,,Sistem automat pentru optimizarea proceselor de analiză, tratare, recirculare şi

deversare a apelor uzate în reţeaua de canalizare a oraşelor” - Virgil OLARU (IPA), Oana
IVAN (IPA), Sorin CAMPEANU (USAMV), Gabriela STAICU (APA SERVICE),
Dorin STAICU (RAGC) .

 ,,ASPECTE PRIVIND MONITORIZAREA CALITĂŢII APELOR DE SUPRAFAŢĂ” -

Daniela Cîrţînă, Conf.univ.dr., Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg. Jiu.

 Negulescu, M., Ianculescu, S. - Protecţia mediului înconjurător, Ed. Tehnică, Bucureşti,

1995.

 Gavrilescu, E., Olteanu, I. – Calitatea mediului (II). Monitorizarea calităţii apei, Ed.
Universitaria, Craiova, 2004.

 https://www.revista-ferma.ro/articole/acvacultura/protectia-calitatii-apelor .

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Calitatea_apei#Importan%C8%9Ba_calit
%C4%83%C8%9Bii_apei

 ,,MODELAREA ŞI SIMULAREA PROCESELOR DE EPURARE”- DIANA

ROBESCU, ATTILA VERESTOY, SZABOLCS LÁNYI, DAN ROBESCU.

 Apostol, T., Badea, A., Mărculescu, C., Managementul sistemelor de mediu, Ed.
Politehnica Press, Bucureşti, 2005.