Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DOI: 10.24818/EA/2018/48/388
Rezumat
Articolul de față tratează aspecte referitoare la trecerea la un nou model de
economie – economia circulară – model mai adecvat tendințelor actuale de asigurare a
sustenabilității proceselor economice. Turismul, ca ramură economică cu o dinamică
accentuată în ultimii ani, este unul dintre domeniile în care economisirea resurselor și
protejarea mediului înconjurător are o importanță semnificativă. Turismul circular, derivat
din principiile economiei circulare, are ca scop reciclarea resurselor turistice și favorizarea
dezvoltării durabile a mediului, inducând turiștilor o stare de responsabilitate sporită.
Autorii au urmărit studierea influenței implementării sistemelor integrate de
management calitate-mediu-securitate asupra performanței economice a unităților hoteliere
din România din perspectiva managerilor din industrie, ca punct de pornire pentru
determinarea posibilității aplicării principiilor economiei circulare în acest sector. Pentru a
studia această influență, au fost adresate chestionare operatorilor din industria hotelieră, în
scopul de a stabili legătura existentă între implementarea standardelor ISO 9001, ISO
14001 și OHSAS 18001 și performanța economică, socială și de mediu a respectivilor
operatori.
Din perspectiva abordării sistemice și analizând datele obținute, autorii articolului
opinează că industria hotelieră din România nu este încă suficient de pregătită să adopte
principiile economiei circulare, adoptarea unui sistem de management integrat neavând o
influență atât de mare pe cât s-ar putea crede asupra performanțelor operatorilor din
domeniu.
Introducere
În prezent, există o preocupare tot mai mare pentru impactul negativ pe care
acțiunile umane îl au asupra mediului înconjurător, luând în calcul resursele limitate, dar
mai ales neregenerabile ale planetei. Astfel, dezvoltarea sustenabilă devine un mod de a
gândi și de a acționa atât pentru populație, cât și pentru mediul de afaceri, în acest sens fiind
nevoie de principii și acțiuni bine definite, menite a asigura, în final, protejarea mediului. În
acest context, economia circulară devine una dintre cele mai mari provocări și, în același
timp, oportunități ale prezentului, cu noi idei și principii care vin să susțină refolosirea
resurselor, în locul consumului efectiv, care conduce la epuizarea acestora.
Industria turismului, industria cu cea mai rapidă dinamică la nivel global, are o
legătură puternică cu domeniul sustenabilității, fiind, în același timp, un sector extrem de
sensibil, atât din prisma (supra)utilizării resurselor, cât și a generării de deșeuri. Într-o
societate bazată pe cunoștințe, cu volume mari de informații accesibile oricui, oriunde,
consumatorii de turism devin tot mai exigenți; cerințele lor de calitate cresc progresiv și
aceștia apreciază tot mai mult varietatea de produse și servicii, experiențele noi și fără
precedent, dar și flexibilitatea în crearea unei vacanțe. Ca un element pozitiv, din ce în ce
mai mulți turiști își exprimă dorința pentru un mediu curat, dar, în același timp, pentru
experiențe turistice în natură și pentru produse turistice care includ cultura, patrimoniul și
istoria. Astfel, toți jucătorii din această industrie se confruntă cu provocări profunde și sunt
forțați nu numai să caute noi modalități de a deveni competitivi pe o piață în care
concurența este acerbă, ci și să acorde tot mai multă atenție dezvoltării și promovării
durabilității. Ei devin din ce în ce mai preocupați de compatibilitatea cu mediul, în special
prin conservarea resurselor de care depinde succesul turismului atât pe termen scurt, cât și
pe termen lung.
La nivel global, turismul durabil devine din ce în ce mai răspândit - nu numai că
cererea clienților pentru acest tip de turism crește, dar și furnizorii din domeniul turismului
continuă să dezvolte noi programe ecologice, iar guvernele să creeze din ce în ce mai multe
politici care să încurajeze practicile turistice durabile.
Potrivit Organizației Mondiale a Turismului, „dezvoltarea turismului durabil
necesită participarea informată a tuturor părților interesate relevante, precum și o conducere
politică puternică pentru a asigura participarea pe scară largă și consolidarea consensului“.
(UNWTO, 2005) Dezvoltarea turismului durabil este un proces continuu care necesită
monitorizarea permanentă a impactului și introducerea măsurilor preventive și/sau corective
necesare. În plus, turismul durabil ar trebui să mențină un nivel înalt de satisfacție pentru
turiști, făcându-i mai conștienți de problemele legate de durabilitate și promovând practici
durabile în domeniul turismului între aceștia. Astfel, în contextul cerințelor tot mai mari
pentru sustenabilitate, economia circulară, devenită cel mai viabil model pentru economia
globală, se transferă și în industria turismului sub forma turismului circular.
economică, nu va altera natura finită a acestora, ci doar poate amâna inevitabilul, fiind
astfel necesare alte schimbări fundamentale.
În acest context, conceptul de „economie circulară“ atrage tot mai mult atenția în
ultimii ani. Aceasta este caracterizată, mai mult decât definită, ca o economie regenerativă,
care urmărește să mențină produsele, componentele, materialele la cel mai înalt nivel al
utilității și valorii lor în orice moment, făcând distincție între ciclurile tehnice și biologice.
Economia circulară este concepută ca un ciclu de dezvoltare pozitiv continuu, care conservă
și îmbunătățește capitalul natural, optimizează randamentul resurselor și minimizează
riscurile de sistem prin gestionarea stocurilor finite și a fluxurilor regenerabile,
dovedindu-și eficiența la orice nivel.
Economia circulară face referire la un sistem regenerabil prin intenție și design,
înlocuind termenul de „sfârșit al ciclului de viață“ cu restaurarea. Direcția este aceea a
utilizării energiei regenerabile, a eliminării chimicalelor toxice și a diminuării risipei și
deșeurilor printr-un design superior al materialelor, produselor, sistemelor și, implicit, al
modelelor de afaceri. (Van Rheede, 2012)
Există trei principii aflate la baza economiei circulare (World Economic Forum,
2016):
• principiul 1 – conservarea și îmbunătățirea capitalului natural prin controlul stocurilor
finite și echilibrarea fluxurilor de resurse regenerabile (de exemplu, înlocuirea
combustibilului fosil cu energie regenerabilă sau utilizarea metodei randamentului durabil
maxim pentru a conserva stocurile de pește)
• principiul 2 – optimizarea randamentului resurselor prin produsele, componentele și
materialele care circulă la cel mai înalt nivel al utilității în orice moment, atât în cazul
ciclurilor tehnice, cât și al celor biologice (de exemplu, utilizarea în comun a produselor și
extinderea ciclurilor de utilizare a acestora)
• principiul 3 – promovarea eficacității sistemului prin relevarea și proiectarea
externalităților negative, cum ar fi poluarea apei, aerului, solului și fonică, schimbările
climatice sau efectele negative asupra sănătății aflate în conexiune cu utilizarea resurselor
Studiile efectuate și exemplele de bună practică identificate de-a lungul timpului
demonstrează faptul că o tranziție către economia circulară ar putea aduce beneficii de
durată într-o economie mai inovatoare și mai productivă. De aceste aspecte pozitive
beneficiază, implicit, și industria turismului, ca sector economic cu cea mai rapidă
ascensiune la nivel global, cu atât mai mult în contextul dezvoltării durabile.
Așa cum arată cele mai recente statistici, mediul înconjurător se află într-un proces
continuu de degradare, cele mai vechi dintre economiile planetei folosind resursele naturale
într-un ritm mai rapid decât capacitatea de regenerare a acestora. Cu atât mai mult, pe
măsură ce clasa mijlocie de la nivelul statelor emergente se dezvoltă și investițiile
imobiliare în hotelurile din aceste regiuni cresc, problema resurselor devine tot mai mare,
ceea ce se traduce într-o responsabilitate mai mare a companiilor vestice implicate în astfel
de proiecte, atât din punct de vedere al perspectivei de mediu, cât și al perspectivei sociale a
sustenabilității.
mediului sunt utilizate tot mai des împreună cu standardele de management al calității și al
sănătății și securității ocupaționale, devenind mai eficiente într-o abordare integrată.
În actualul context economic global, companiile din toate sectoarele se confruntă
cu numeroase provocări, astfel că sistemele de management și standardele au devenit un
aspect esențial și, în același timp, o precondiție pentru supraviețuire. Presiunea și cerințele
tot mai mari din partea diferitelor părți interesate, atât interne, cât și externe, inclusiv a
organismelor de reglementare, a comunității, a clienților, a angajaților, a furnizorilor și a
guvernelor impun necesitatea adoptării unor sisteme/standarde. (Psomas, Pantouvakis and
Kafetzopoulos, 2013)
Familia ISO 9000 abordează diferite aspecte privind managementul calității și
cuprinde unele dintre cele mai cunoscute standarde ISO. Aceste standarde le oferă
companiilor și organizațiilor îndrumare și instrumentele necesare pentru a oferi de fiecare
dată același nivel de calitate, în conformitate cu cerințele clienților. În prezent, familia de
standarde ISO 9000, revizuite periodic ca urmare a feedback-ului primit din partea celor
care le implementează. (iso.org)
ISO 9000 are la bază opt principii de management al calității, definite în ISO
9000:2005 – „Quality management systems – Fundamentals and vocabulary“ și ISO
9004:2009 – „Managing for the sustained success of an organization – A quality
management approach“ (ISO, 2012):
• orientare către client – organizația trebuie să înțeleagă nevoile clienților, să le
îndeplinească acestora cerințele și să încerce să le depășească așteptările
• leadership – liderii trasează direcția și scopul organizației; aceștia ar trebui să creeze
și să întrețină acel mediu în care oamenii se pot implica pe deplin în atingerea obiectivelor
organizației
• implicarea personalului – personalul reprezintă esența unei organizații și implicarea
lor deplină permite utilizarea abilităților acestora în beneficiul organizației
• abordare procesuală – rezultatele dorite pot fi obținute mai eficient dacă activitățile și
resursele aferente sunt gestionate ca un proces
• abordarea sistemică – identificarea, înțelegerea și gestionarea proceselor
interdependente ca un sistem contribuie la eficacitatea și eficiența organizației în ceea ce
privește atingerea obiectivelor
• îmbunătățire continuă – obiectivul permanent al unei organizații trebuie să fie
îmbunătățirea continuă a performanțelor organizației
• abordare factuală în luarea deciziilor – deciziile eficiente se bazează pe analiza
datelor și informațiilor
• relații reciproc avantajoase cu furnizorii – o organizație și furnizorii săi sunt
interdependente, iar o relație mutual benefică sporește abilitatea lor de a crea valoare
Scopul familiei de standarde ISO 14000 referitoare la managementul mediului este
acela de a ajuta organizațiile să minimalizeze impactul negativ al operațiunilor lor asupra
mediului, dar și de a asigura conformitatea cu legislația în vigoare și alte cerințe de mediu.
Se urmărește promovarea unui management al mediului mai eficace și mai eficient în
cadrul organizațiilor și furnizarea de instrumente utile, eficiente din punct de vedere al
costurilor, flexibile, care să reflecte cele mai bune practici organizaționale în ceea ce
privește culegerea, interpretarea și comunicarea informațiilor de mediu relevante.
Cel mai important element al seriei ISO 14000 este standardul ISO 14001, care
reprezintă setul de bază de standarde utilizate de către organizații pentru conceperea și
implementarea unui sistem de management al mediului eficient. Așadar, ISO 14001 nu
3. Metodologia cercetării
5. Rezultate și discuții
Toți cei trei coeficienți ai modelului (ISO 9001, ISO 14001, OHSAS 18001) au
valori semnificativ diferite de zero. Deoarece valoarea Sig.>0,05 pentru toți coeficienții,
rezultă că aceștia sunt semnificativi din punct de vedere statistic. Astfel, RevPAR, respectiv
indicatorul de măsurare a performanţei, este influenţat în mod direct de ISO 9001 în cea
mai mare măsură şi, evident, de ceilalţi doi indicatori, ISO 14001 şi OHSAS 18001.
În ultima coloană a tabelului nr. 5 se pot observa diferențe între valorile pentru
toleranţă şi valorile VIF, ceea ce presupune o oarecare instabilitate a estimării.
Valorile VIF fiind mai mici decât 6, ipoteza independenţei factorilor este
confirmată, multicoliniaritatea neafectând estimările.
Modelul de regresie liniară multiplă ce reflectă corelația dintre valorile RevPAR și
acelea ale celor trei standarde de calitate considerate se prezintă astfel:
Concluzii
Bibliografie
Asif, M., Searcy, C., Zutshi, A. and Ahmad, N., 2011. An integrated management systems
approach to corporate sustainability. European Business Review, 23(4), pp. 353-367.
Girard, L.F. and Nocca, F., 2017. From linear to circular tourism. AESTIMUM, 70, pp. 51-
74.
Global Sustainable Tourism Council, 2012. Global Sustainable Tourism Criteria for Hotels
and Tour Operators. [online] Available at: <http://www.pcu-deutschland.de/sites/
default/files/English%20-%20GSTC-HTO-
CRITERIA%20and%20INDICATORS.PDF> [Accessed 4 April 2018]
International Standards Office, 2005a. ISO 9000:2005 – Quality management systems -
Fundamentals and vocabulary. Geneva: ISO.
International Standards Office, 2005b. ISO 22000:2005 – Food safety management systems.
Geneva: ISO.
International Standards Office, 2009. ISO 9004:2009 – Managing for the sustained success
of an organization - A quality management approach. Geneva: ISO.
International Standards Office, 2012. Quality Management Principles. Geneva: ISO.
International Standards Office, 2013. ISO/IEC 27001:2013 – Information security
management. Geneva: ISO.
International Standards Office, 2015a. ISO 9001:2015 – Quality management system.
Geneva: ISO.
International Standards Office, 2015b. ISO 14001:2015 – Environmental management
system. Geneva: ISO.
Karapetrovic, S., 2003. Musings on integrated management systems. Measuring Business
Excellence, 7(1), pp. 4-13, 2003.
OHSAS Project Group, 2007. OHSAS 18001 Occupational health and safety management
system. s.l: OHSAS Project Group
OHSAS Project Group, 2008. OHSAS 18002 Occupational health and safety management
systems — Guidelines for the implementation of OHSAS 18001:2007. s.l: OHSAS
Project Group
Psomas, E.L., Pantouvakis, A. and Kafetzopoulos, D.P., 2013. The impact of ISO 9001
effectiveness on the performance of service companies. Managing Service Quality: An
International Journal, 23(2), pp.149-164.
United Nations, 2015. Transforming our world: the 2030 Agenda for Sustainable
Development. [online] Available at: <https://sustainabledevelopment.un.org/
post2015/transformingourworld> [Accessed 4 April 2018]
UNWTO, 2005. Sustainable development of tourism. [online] Available at:
<http://sdt.unwto.org/content/about-us-5> [Accessed 4 April 2018]
Van Rheede A., 2012. Circular Economy as an Accelerator for Sustainable Experiences in
the Hospitality and tourism industry. [online] Available at:
<http://www.academia.edu/17064315/Circular_Economy_as_an_Accelerator_for_Susta
inable_Experiences_in_the_Hospitality_and_Tourism_Industry> [Accessed 5 April
2018]
World Economic Forum, 2016. Intelligent Assets Unlocking the Circular Economy
Potential. online] Available at: <http://www3.weforum.org/docs/WEF_Intelligent_
Assets_Unlocking_the_Cricular_Economy.pdf> [Accessed 4 April 2018]
Zutshi, A. and Sohal, A.S., 2005. Integrated management system: the experiences of three
Australian organisations. Journal of manufacturing technology management, 16(2),
pp. 211-232.