METODE DE TRATARE BIOLOGICĂ A DEŞEURILOR

Obiectivul:
• Valorificarea deşeurilor
• Îndepărtarea deşeurilor
• Deşeurile biodegradabile reprezintă un potenţial valorificabil ce poate fi utilizat ca
material în instalaţii de:
• Producere a compostului
• Fermentare

1. COMPOSTAREA

Este o metodă ecologică de procesare a deşeurilor agricole, agroalimentare

sau menajere, prin transformarea lor într-un produs nepoluant numit compost, cu
înaltă valoare nutritivă pentru plante şi cereale, respectiv un foarte bun
amendament al stării
fizice şi chimice a solurilor.
Reprezintă totalitatea transformărilor fizice, chimice şi biochimice pe
care le suferă deşeurile organice biodegradabile, de la forma iniţială şi până
ajung în diferite
stadii de humificare.
Este un proces biologic natural, aerob şi exoterm, în care
microorganismele convertesc deşeurile organice biodegradabile în CO2,
vapori de H2O şi un reziduu solid, stabil numit compost.
Presupune producerea a două procese biologice care se interpătrund şi
intercondiţionează:
- descompunere
- sinteză
Compostarea se cunoaşte de un secol în urmă si a fost introdusă ca o
necesitate de ordin igienic şi sanitar, produsul rezultat fiind deosebit de util în
agricultură, horticultură şi grădinărit
- În SUA compostul este intens utilizat în legumicultură
- În Europa un număr limitat de ţări folosesc compostarea pentru procesarea
unei cantităţi reduse de deşeuri menajere
- în Spania circa 21% din cantitatea totală de deşeuri organice este
compostată
- în Portugalia 10%
- în Danemarca 9%
- în Franţa 6%
- foarte puţin în Olanda, Germania şi Italia
Acest fapt se datorează dificultăţii de a găsi pieţe de desfacere pentru compost
(costul ridicat al transportului)
Revigorarea acestei metode va fi o consecinţă a faptului că:
- neutralizarea deşeurilor menajere prin compostare este cu mult mai ieftină decât
cea prin stocare în depozite ecologice controlate sau incinerare
- utilizarea compostului în agricultură determină o creştere a producţiei la hectar cu
15%

1
Materiale care pot fi compostate:
- Deşeuri menajere separate la sursă – în cazul deşeurilor alimentare,
deşeurilor animaliere şi vegetale neprelucrate, dar şi prelucrate.
- Deşeurile alimentare au proprietăţi deosebite sub aspectul folosirii lor ca
materie primă pentru compostare, datorită umidităţii ridicate şi a structurii fizice
reduse, fiind de importanţă majoră amestecarea lor cu deşeuri compostabile
(rumeguş, deşeuri de grădină, paie) acestea având rolul de a absorbi o parte din
excesul de umiditate şi de a oferi structură materialului. Pentru a preveni mirosurile
(în special NH3) este necesară o grămadă de compostare bine aerată şi lipsa
staţionării apei.
- Deşeuri de grădină sau din parcuri – reprezintă biomasă vegetală, dar
sunt adecvate doar pentru compostare după mărunţire. Deşeurile din iarbă sunt
pentru producerea de biogaz.
- Dejecţii animaliere – solide sau lichide. Cele solide sunt amestecate cu
paie de grajd.
- Nămoluri de la staţiile de tratare a apei uzate – conţin materie uscată (3-
40)% în funcţie de concentrarea nămolului.
Utilizarea ulterioară a compostului obţinut depinde de provenienţa apelor uzate şi de
metoda de compostare.
IN CONCLUZIE: Deşeurile, utilizate la compostare, trebuie sa aibă o componenta
preponderent biodegradabila si un conţinut mic de elemente nocive.
Deşeurile principale ce pot fi utilizate sunt:
- fracţia biodegradabila din deşeurile menajere si asimilabile;
- deşeuri de gradina si parcuri;
- deşeuri din pieţe;
- resturi biodegradabile din industria alimentara;
- nămol orăşenesc.
Aceste fracţii de deşeuri biodegradabile reprezintă de la 50 la 60% din totalul
deşeurilor municipale.

2
 Factorii care influenţează procesul de compostare
Compoziţia reziduurilor – este factorul cel mai important în declanşarea procesului
de fermentare.
- Dacă deşeurile menajere sunt bogate în substanţe organice (care fermentează
uşor) iar temperatura mediului este potrivită, procesul de compostare se
declanşează rapid şi se desfăşoară corespunzător dacă, in plus, este bine condus
prin introducerea cantităţii necesare de aer.
- Dacă deşeurile menajere sunt sărace în substanţe organice, în special în perioada
de iarnă, fermentarea este întârziată şi introducerea de aer suplimentar (care este
rece) nu face decât să dăuneze procesului de fermentare.

Conţinutul de umiditate al deşeurilor.

- Lipsa apei blochează activitatea microorganismelor, respectiv a procesului de
descompunere.
- Prea multă apă determina ca o categorie de microorganismele să nu poată
supravietui.
- Umiditatea trebuie să fie în concordanţă cu conţinutul de materii organice al
deşeurilor menajere.
- 45% umiditate dacă conţinutul de materii organice este mai mic de 50%
- (50-55)% umiditate pentru un conţinut de materii organice mai mare de 50%

Concentraţia oxigenului
- Compostarea poate avea loc în condiţii aerobe (necesitând oxigen liber) sau
anaerobe (fără oxigen liber)
- Compostarea aerobă este mult mai rapidă (10-20 de ori) decât cea anaerobă.
- Compostarea anaerobă tinde să genereze mirosuri mult mai accentuate
comparativ cu cea aerobă, deoarece în timpul compostării se produc diferite gaze
(H2S, CH4, amine)
- Debitul specific de aer, care asigură oxigenul necesar pentru fermentarea
deşeurilor menajere preparate mecanic este de (4,5 – 5) litri aer/ ora pentru 1kg de
materie uscată (la deşeuri cu umiditate de 45%)
- Se recomandă ca acolo unde este posibil, cantitatea de aer real introdusă să fie
mai mare decât cea minimă necesară procesului de fermentare
- Introducerea aerului se poate face prin întoarcerea grămezii (manuală sau
mecanizată) sau prin aerare forţată

Temperatura la care se desfăşoară procesul, depinde de modul în care căldura

generată de microorganisme este compensată de pierderea de căldură prin aerare
controlată, răcirea suprafeţelor şi pierderi de umiditate. Cele mai frecvente
temperaturi de compostare sunt între 49 – 590C.
- Temperaturi mai mici de 490C determină încetarea proliferării microorganismelor
iar descompunerea încetineşte
- Dacă temperatura este mai mare de 590C, unele microorganisme sunt inhibate
sau distruse, ceea ce determină scăderea vitezei de descompunere

Factorii auxiliari, care influenţează fermentarea aerobă sunt:

- Omogenitatea amestecului
- Granulaţia deşeurilor
- Modul de aşezare a deşeurilor măcinate în grămezi sau în recipienţii de
fermentare

3
Etapele procesului tehnologic de compostare sunt:
A. Prepararea mecanică. Pe perioada acestei etape deşeurile sunt pregătite pentru
compostare. Pretratarea are un rol important în:
- asigurarea vitezei de descompunere
- asigurarea calităţii produsului finit,
Cuprinde 3 etape:
1. Sortarea materialelor şi îndepărtarea celor care sunt fie dificil, fie imposibil de
compostat (metale, sticlă, materiale de
construcţie, materiale plastice)
- Cu cât deşeurile sunt mai diversificate, cu atât este mai importantă sortarea.
- Deşeurile de grădină (relativ uniforme) necesită un grad mai mic de sortare faţă de
deşeurile municipale
Tehnici de sortare pentru deşeurile de grădină
- Inspectarea vizuală :
- Prin împrăştierea materialelor pe suprafaţa (platforma) pe care au fost descărcate
si îndepărtarea acelor materiale care:
- Ar interfera cu operaţiile mecanice ale compostării
- Pot inhiba procesul de compostare
- Pot crea probleme celor care vor lucra cu produsul finit
- Pot influenţa compostul din punct de vedere estetic
- Sacoşele din plastic sunt principala problemă
Tehnici de sortare a deşeurilor municipale
Se realizează:
- manual
- mecanic
Este indicată separarea materialelor înainte de mărunţire, deoarece se
previne pulverizarea materialelor reciclabile şi amestecarea lor cu cele compostabile
Separarea manuală pe o bandă transportoare este cea mai eficientă
metodă
Tehnicile mecanice de sortare şi separare sunt bazate pe proprietăţile magnetice şi
fizice (densitate şi dimensiune) ale deşeurilor
2. Reducerea dimensiunilor deşeurilor (mărunţirea)
Are loc, de obicei, după ce a avut loc separarea materialelor necompostabile. Există
tehnologii de separare (separare magnetică, pneumatică sau umedă) care ating un
randament mai mare după mărunţire.
Ordinea operaţiilor variază în funcţie de diferitele unităţi de compostare, depinzând
de tipul şi de volumul de materiale ce urmează a fi compostate.
Urmăreşte mărirea suprafeţei specifice, care determină accelerarea
descompunerii prin mărirea ariei de contact dintre materialul compostabil şi
microorganisme.
Mărunţirea deşeurilor de grădină
- Este obligatorie în cazul deşeurilor lemnoase
- Reducerea excesivă a frunzelor şi deşeurilor ierboase se poate dovedi indezirabilă
deoarece, acestea pot inhiba condiţiile aerobe şi pot împiedica evacuarea căldurii
din masa de compost
Mărunţirea deşeurilor municipale
Mărunţirea contribuie la omogenizarea materialelor, asigurând o mai mare
uniformitate a umidităţii şi nutrienţilor pentru a facilita descompunerea
Cele mai utilizate utilaje sunt:

4
- mori cu ciocănele
- tocătoare cu cuţite
- tamburi rotativi
3. Tratarea materialelor pentru a optimiza condiţiile de compostare. Urmăreşte
aducerea la un nivel optim a coeficientului de umiditate, raportului C/N şi a pH-ului

B. Procesarea deşeurilor
- Se utilizează metode variate pentru descompunerea acestora şi pentru
transformarea în produs finit (compost)
- Aceste procese trebuie alese astfel încât să maximizeze viteza procesului de
compostare şi să minimizeze efectele negative (mirosuri, producere de leşii)
Cuprinde două faze:
- Faza de compostare (fermentare)
- Faza de maturare
Fermentarea deşeurilor – este un proces biologic, complex în care
microorganismele (în special bacteriile şi/sau fungii) determină transformarea
substanţelor
organice într-un material omogen, stabilizat, asemănător humusului, numit compost,
concomitent cu degajarea unor importante cantităţi de căldură, CO2 şi H2O.
Se practică fermentarea aerobă deoarece este mai rapidă şi evită producerea
mirosurilor neplăcute
Fazele procesului de fermentare
- Faza lentă, care corespunde perioadei de timp necesară colonizării
microorganismelor în noul mediu creat; această fază începe practic din momentul
depozitării în recipienţii de precolectare – colectare şi durează până la începerea
creşterii temperaturii
- Faza de creştere rapidă a temperaturii a cărei desfăşurare depinde de
compoziţia deşeurilor, conţinutul de umiditate şi concentraţia oxigenului în zonă
- Faza termofilă - reprezintă perioada celei mai înalte temperaturi. Această fază
poate dura o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de:
- cum se acţionează asupra masei de deşeuri cu apă şi aer,
- cantitatea de substanţe organice conţinută,
- gradul de izolare termică faţă de exterior.
- În această fază se poate acţiona cel mai eficient asupra procesului de fermentare
şi deci asupra vitezei de desfăşurare şi duratei acestuia
- Faza de maturizare – corespunzătoare unei fermentări secundare, care se
desfăşoară lent, favorabilă transformării unor compuşi organici în humus sub
acţiunea microorganismelor

Fermentaţie Fermentaţie

NH3, CO2
H2O CO2
Substanţe Compost Compost
organice primar maturizat
O2 O2

5
În cursul fermentării, materiile organice din deşeurile menajere facilitează două
acţiuni simultane şi antagonice, în care intră carbonul şi azotul, acţiuni care sfârşesc
prin mineralizare, ducând la:
- producerea CO2,NH3 şi HNO3
- formarea humusului al cărui rol este foarte important pentru menţinerea
proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale solului
- Raportul C/N conţinut de materialul compostabil trebuie să fie > 35 la începerea
procesului de compostare, 10<C/N< 15 când procesul a început şi ≈25 pe tot
parcursul
Datorită necesităţii menţinerii anumitor parametri la valori stricte, rezultă ideea
monitorizării procesului de compostare pe întreaga durată a sa, ceea ce presupune
existenţa unui personal calificat şi un laborator cu o dotare minimă (balanţă, etuvă,
gazo-analizor, trusă de instrumente de măsură a temperaturii)

Procedee de compostare
Procedee statice
Sunt din punct de vedere tehnic cele mai simple procedee de alterare. In cadrul
acestora materialele supuse alterării nu sunt mutate pe timpul alterării. Cele mai
importante sunt:
- compostare in stoguri;
- compostare in celule/hale.
Compostarea in stoguri
Acesta este procedeul cel mai vechi de compostare.
O problema principala a acestui procedeu o reprezinta alimentarea
insuficientă cu oxigen a materiei pentru realizarea compostului, lucru care se poate
realiza numai in conditii de mica inaltime a acestora. Din acest motiv stogurile mai
inalte sunt de regula mutate sau aerisite sistematic.
Compostarea in stoguri se poate realiza cu material faramitat sau nefaramitat.
Alterarea in stoguri fara mutare este recomandata ca alterare preliminara
numai daca exista mijloacele tehnice de aerare si udare cu apa. O astfel de metoda
poate fi: montarea transversala spre baza stogului a unor tevi de drenare, flexibile si
gaurite.
Prin autoincalzirea biologica a materialului supus alterarii se realizeaza un
curent de aer care asigura alimentarea cu oxigen a stogului. Stogul este acoperit cu
compost, pentru a minimiza emisiile de mirosuri si de substante nocive.
Durata de alterare pana la producerea compostului final este de:
- compostare in stoguri fara mutare si cu aerare artificiala: 12 pana la 16 saptamani;
- compostare in stoguri fara mutare si fara aerare artificiala: 20 pana la 25
saptamani.
Compostare în stoguri cu mutare
Se deosebesc stoguri triunghiulare cu înălţimi normale de 1,3m; 1,80m
precum şi de 2 până la 2,5m şi stoguri trapezoidale de 1 m. Înălţimea stogurilor, în
cazul acestui procedeu, este limitată la 2,20m din motive geometrice, pe când
stogurile aerisite sistematic pot avea înălţimi de până la 5m. Mutarea se face cu
excavatoare pe roti sau cu utilaje speciale.
Necesarul de spaţiu depinde de:
- Forma stogului

6
- Înălţimea acestuia
- Cantitatea de deşeuri
- Timpul de alterare
Se recomandă eliminarea apei prin şanţuri rotunde, pentru a se putea colecta
controlat apa de infiltraţie. În zonele predispuse precipitaţiilor este necesară o
acoperire a stogurilor pentru a se evita o umezire avansată a materiei pentru
compost. Pentru stoguri cu înălţimi mari s-au dezvoltat o serie de sisteme de aerare
artificială, dar cea mai întâlnită este aerarea reglabilă prin podea, în special pentru
compostarea în celule.
Tevile de aerare trebuie protejate pentru a nu colmatate cu materialul
compostat sau chiar compost. Se practică acoperirea cu un material biodegradabil
care să nu afecteze calitatea compostului rezultat (rumeguş de dimensiuni mari).
Compostarea în celule. Are la bază necesitatea monitorizării procesului de alterare,
prin adăugare corespunzătoare de aer şi apă,
Celulele de alterare pot fi privite ca stoguri modificate conectate la sistemele
de alimentare având un grad mai mic sau mai mare de automatizare.
Compostul poate fi întors cu ajutorul unor tractoare, care asigură mutarea dintr-o
celulă în alta, astfel încât compostului rezultat să i se asigure o alterare mai rapidă şi
mai eficientă in întreaga masă.
Procedeul dinamic
Se caracterizează printr-o mişcare şi aerare continuă a materialului.
Sistemele dinamice de alterare preliminară au avantajul că aduc un aport
considerabil la omogenizarea materialului primar.
Principale procedee sunt:
- Tamburi de alterare
- Turnuri de alterare (deseurile parcurg turnurile de sus în jos şi sunt aerate artificial)
Prin adăugarea unei cantităţi de nămol orăşenesc în tambur se realizează o
malaxare şi o omogenizare bună a materialului.
• Timpul de staţionare în tambur poate fi de 24 ore– 14 zile
• Tamburii sunt potriviţi pentru alterarea preliminară

Schema generală a unui ansamblu industrial de compostare a deşeurilor

solide

1 – acces deşeuri; 2 – cântar; 3 – recepţie; 4 – rezervor recepţie; 5 – instalaţie

separare; 6 – instalaţie mărunţire; 7 – compostare; 8 – cernere; 9 – depozit compost;
10 – livrare beneficiar; 11 – materiale eliminate

7
Deşeul brut este mai întâi cântărit şi apoi depozitat în rezervorul de recepţie, a cărui
capacitate trebuie să fie de circa două ori mai mare decât volumul deşeului prelucrat
în 24 ore. Apoi cu ajutorul unui greifer şi a unor benzi rulante, deşeul ajunge la staţia
de separare unde, prin mijloace specifice, se elimină materialele metalice (feroase şi
neferoase), corpurile dure (betoane, pietre), recipientii din sticlă si plastic, foliile din
plastic.
- Urmează mărunţirea în concasoare cu ciocane, operaţie necesară pentru a
asigura omogenizarea materiei
- Procesul de fermentaţie se desfăşoară pe platforma pentru compostare.
- După scurgerea timpului necesar, compostul obţinut este supus operaţiei de
cernere, utilizând ciururi rotative tip tambur, mai rezistente decât cele de tip oscilant.
Scopul: obţinerea unui compost de o anumită granulaţie şi recuperarea materialelor
folosite pentru “înfoiere”
- Din depozit compostul se distribuie beneficiarilor pentru a fi utilizat în agricultură,
grădinărit şi legumicultură

Procedee de prelucrare a compostului

Se aplică în funcţie de utilizările ulterioare ale acestuia:
- Compostul se cerne, rezultand două mărimi de cernere: fină şi supra – granule
- Ambele fracţiuni se supun unui proces de separare a materialelor solide
anorganice, după care printr-un proces de malaxare rezultă compostul necesar
valorificării pe piaţă
- Supra – granulele care sunt bogate în materiale de structură sunt de cele mai
multe ori reutilizate în procesul de alterare
- Alte procedee de prelucrare aplicate compostului: separare magnetică,
densimetrică, separarea dimensională pentru îndepărtarea foliilor, a sticlei, a
pietrelor = tratare mecanică ulterioară
Utilizarea compostului
- Compostul este bogat în substanţe biodegradabile şi nutritive (N, P, K, Ca, Mg)
- Contribuie la ridicarea conţinutului de humus, a capacităţii de prevenire a eroziunii,
a activităţii solului, la o îmbunătăţire a structurii pământului, a controlului căldurii, a
apei şi a
rezervelor de substanţe nutritive în pământ
- În cazul solurilor nisipoase, compostul contribuie la îmbunătăţirea capacităţii de
reţinere a apei şi diminuează uscarea
- În cazul solurilor argiloase măreşte capacitatea de permeabilitate a aerului şi apei.
O tonă de compost este echivalentă cu o tonă de gunoi de grajd
- Compostul plus îngrăşământ mineral (N) dă recolte cu (5-20)% mai mari decât
îngrăşământul cu azot – fosfor – potasiu
- La utilizarea a (20-50) tone pe hectar de compost se obţine o creştere medie a
venitului total cu până la 50%
- Transportul este rentabil până la o distranţă de aprox. 20km pentru culturi
cerealiere şi până la 100km în legumicultură
- Utilizarea compostului în medie de 30t/ha dă o creştere a conţinutului de azot în
sol de 40kg, de fosfor 10kg şi de potasiu 50kg
Reţineri în utilizarea compostului
- Compostul pe langă substanţele nutritive mai conţine bor, cupru, mangan, zinc,
arseniu, mercur, plumb, ceea ce reclamă un control riguros al compoziţiei

8
- Trebuie să se elaboreze standarde de compostare şi de aplicare pe teren, care să
acorde certitudinea că produsul compostării poate fi utilizat în deplină siguranţă şi că
aplicarea nu va avea efecte secundare
- Separarea la sursă şi colectarea separată a biodeşeurilor asigură un flux de
material curat spre instalaţiile de compostare , ceea ce contribuie la o calitate
suporioară a compostului şi la diminuarea până la dispariţie a pericolului de poluare
a mediului
Compostarea deşeurilor solide se realizează în vederea transformării lor în:
- îngrăşământ,
- suport pentru culturi
Toate procedeele adoptate în această direcţie, cuprind patru faze importante:
- Recepţia şi stocarea deşeurilor
- Prepararea deşeurilor
- Fermentarea materialului preparat
- Selecţionarea şi livrarea compostului
La acestea se pot adăuga şi o serie de operaţii anexe ca:
- Extragerea şi valorificarea metalelor
- Îndepărtarea deşeurilor de la diferite trepte de prelucrare şi valorificarea acestora
- Alimentarea procesului tehnologic cu cele necesare (apă, energie electrică)
- Compostarea este sistemul de gospodărire a deşeurilor care a înregistrat cel mai
mare număr de amenajări nereuşite la nivel mondial
Probleme care conduc la eşecul unui proces de compostare sunt:
- Costurile mari de exploatare şi management
- Costurile ridicate cu transportului
- Calitatea scăzută a produsului, datorita unei pre-sortări inadecvate (mai ales a
bucăţilor de sticlă şi plastic)
- Înţelegerea necorespunzătoare a procesului de compostare şi concurenţa
îngrăşămintelor chimice, care este adesea subvenţionată. În o serie de zone urbane,
sistemele de colectare sunt prea nesigure în funcţionare pentru ca autorităţile să
considere ca eficiente amenajările de compostare
Cauzele întârzierii implementării procedeului de compostare sunt:
Economice:
- deficienţe în aprovizionarea cu deşeuri
- greutăţi în comercializare.
Compostul finit poate deveni, dar nu în mod automat, un bun valoros:
valoarea sa depinde de cererea de amelioratori de sol, de perceperea valorii şi
calităţii sale şi de accesibilitatea sa pentru consumatorii potenţiali. Comercializarea
compostului se realizează când:
- Fermierii sau grădinarii sunt situaţi aproape de sursa de compost
- Entitatea producătoare de compost este dispusă să îl transporte utilizatorilor
- Preţul de vânzare al compostului este mai mic decât cel al îngrăşămintelor
artificiale sau compostul este distribuit gratis
Tehnice:
- Deficienţele pre-procesării mecanice. Se referă la defectarea sistemelor mecanice
care asigură manipularea fluxurilor de deşeuri înainte de compostarea propriu-zisă.
- Deficienţe ale proceselor biologice.
- Incapacitatea de a crea mediul favorabil desfăşurării procesului biologic, ştiut fiind
faptul că bacteriile, insectele şi alte microorganisme din compost necesită anumite
condiţii de mediu

9
 Sisteme de compostare a deşeurilor
Cea mai simplă şi comodă metodă de compostare este cea în grămezi,
denumită brazde. Procesarea (măcinarea şi trecerea prin sită) deşeurilor de grădină
ajută la descompunerea biologică maximă.
După formarea brazdelor, acestea se întorc periodic pentru a asigura oxigenul
necesar descompunerii aerobe, procedeu realizat cu un utilaj special de întoarcere.
Frecvenţa de întoarcere depinde de diferiţi factori cum ar fi clima, tipul de
materie primă şi dimensiunile grămezilor. Concomitent se monitorizează conţinutul
umidităţii. Apa trebuie adăugată la grămezi în vederea menţinerii procesului de
descompunere şi controlul prafului.
La proiectarea brazdelor se vor lua în considerare:
- dimensiunile brazdelor şi distanţa dintre ele în funcţie de tipul şi echipamentul de
aerare utilizat (lopeţi şi greble sau buldozere şi maşini specializate în întoarcerea
brazdelor)
- compoziţia deşeurilor supuse compostării
- factorii climaterici (temperatură şi cantitatea precipitaţiilor)
- amplasarea pe un teren impermeabil, dotat cu infrastructură adecvată
Sistemele de compostare în grămezi stabile sunt utilizate pentru compostarea
deşeurilor de grădină, nămolului de la staţiile de epurare a apelor menajere şi altor
reziduuri biodegradabile
În acest sistem brazdele nu se întorc, în schimb sistemul urmează a fi dotat
cu canale de aerare pe fundul amplasamentului. Materialele compostabile vor fi
aşezate deasupra acestor canale, fiind aerate prin intermediul reţelei de conducte
perforate introduse în canale.
Compostarea dejecţiilor animaliere pe platforme amenajate
Este larg aplicată în ţările în curs de dezvoltare. Sistemul este simplu de
implementat deoarece nu necesită investiţii financiare mari. Concomitent se impune
conlucrarea cu populaţia pentru colectarea separată a dejecţiilor animaliere şi
depunerea aceştia pe platforme
Compostarea deşeurilor în spaţii închise cu acoperiş în formă de membrană
semipermeabilă de tip Gore-Tex textile, este utilizată în vederea reducerii termenelor
de compostare până la 3 – 4 săptămâni. Sunt uşor de implementat sisteme de
control, de ex:
- Colectarea filtratului
- Prevenirea mirosurilor
- Monitorizarea temperaturii, a conţinutului de oxigen şi a apei
Compostarea în saci de tip Ag
- Sistemul este aplicat pe scară largă în SUA şi Suedia
- Deşeurile sunt introduse în saci de polietilenă cu o lungime de 60 m, fiind supuse
compostării circa 80 – 160 tone de deşeuri
- Este importantă amestecarea iniţială, bună şi asigurarea cantităţii suficiente de
oxigen prin aeraţie activă
- Riscul major al acestui sistem de compostare îl reprezintă rozătoarele şi păsările
care găuresc sacii
Utilizarea fermentării accelerate prin aplicarea sistemelor închise de
compostare “în vase” reprezintă o practică avansată în domeniul eliminării deşeurilor
biodegradabile
Procesul de descompunere este accelerat prin menţinerea condiţiilor optime
necesare fermentării, şi anume a umidităţii, controlul temperaturii
Acest sistem permite manipularea în condiţii optime şi poate fi:

10
 1. aerob
2. anaerob
După fermentare materialul produs este depozitat în aer liber, preferabil sub
şoproane, pentru faza de maturizare. Acest sistem de compostare asigură un control
mai bun al
procesului de descompunere şi în acelaşi timp necesită spaţiu mai redus decât
sistemele deschise.

Viermicompostarea sau viermicultura

Este un proces aerob de compostare relativ rece a materialelor organice cu
utilizarea viermilor. Deşeurile organice servesc drept sursă de nutriţie pentru Hibridul
roşu de California.
Viermii mărunţesc mecanic materialele compostabile şi le descompun parţial
prin ingerare, iar descompunerea biochimică decurge cu ajutorul bacteriilor şi
substanţelor chimice conţinute în tractul digestiv al viermilor.
Viermicultura necesită un control riguros al condiţiilor de compostare, inclusiv
a temperaturii, umidităţii şi compoziţiei deşeurilor supuse degradării.
- Temperatura optimă pentru prelucrarea substratului nutritiv este de 20 – 250C,
iar devierea esenţială de la această temperatură influenţează negativ asupra
funcţiilor reproductive ale viermilor şi asupra gradului de prelucrare a deşeurilor
organice
- O importanţă deosebită pentru activitatea viermilor o are nivelul de umiditate a
substratului nutritiv, care trebuie să constituie 70-80%. Scăderea acestui nivel
conduce la reducerea greutăţii corporale şi a eficienţei de prelucrare a substratului.
- Acest procedeu se aplică la scară mică, preponderent în gospodării ţărăneşti,
în cadrul proiectelor pilot demonstrative
- Sunt supuse compostării prin acest procedeu doar deşeurile menajere organice
colectate separat, provenite din surse sigure din punct de vedere al contaminării cu
substanţe periculoase sau cu agenţi patogeni
- Acest sistem de compostare devine rentabil numai în cazul aplicării unui
management adecvat al colectării şi procesării deşeurilor, ceea ce asigură calitatea
compostului
- În ţările industrializate se promovează compostarea fracţiilor organice colectate
separat din deşeurile menajere. DE cele mai multe ori se compostează resturile
alimentare colectate din restaurante, baruri, cantine, resturile de grădină şi cele
fitosanitare
- Durata perioadei de fermentare depinde de dejecţiile animaliere folosite drept
substrat nutritiv pentru viermi.
- Un substrat excelent pentru viermi îl constituie celuloza, conţinută în paie,
rumeguş de lemn şi reziduuri vegetale
- Aceste adaosuri sunt amestecate cu dejecţiile animaliere în proporţie de 1:3, în
vederea reglării nivelului de aciditate activă şi a conţinutului de amoniac
Resturile alimentare colectate de la populaţie sunt supuse compostării prin
promovarea programelor educaţionale cu utilizarea unor tehnologii simple şi
accesibile, deservite de către cetăţeni.
Guvernul japonez a propus orăşenilor compostarea deşeurilor de bucătărie în
condiţii casnice, utilizând cutia de mucava. În amestecul de turbă (15 – 20kg), plasat
în cutie de carton, se introduc zilnic 200 – 400 grame resturi alimentare. Deşeurile
organice se degradează pe parcursul a 2 – 3 luni, compostul obţinut este utilizat ca
fertilizator

11
pentru florile de cameră sau grădinile de iarnă. În Suedia, autorităţile publice locale,
prin intermediul asociaţiilor de locatari sau case private, montează în curte, în
apropierea blocurilor locative, biodigestere cu capacitatea de 1 – 4 m3, în care sunt
depuse resturile alimentare. Pentru întreţinerea optimă a procesului de fermentare
se adaugă rumeguş. Compostul produs se utilizează la amenajarea spaţiilor verzi şi
florăriilor de curte
Compostarea deşeurilor organice în condiţii casnice, mai ales în localităţile
rurale, ar contribui la reducerea substanţială a volumelor deşeurilor solide menajere
evacuate la depozite. Acest mod e compostare se recomandă pentru acele
gospodării în care se acumulează cantităţi moderate de deşeuri organice
Locul pentru amplasarea platformei pentru stocarea deşeurilor
biodegradabile, inclusiv a băligarului trebuie să fie ales într-un colţ de grădină, la o
distanţă de cel puţin 25 metri de fântână sau alte surse de asigurare cu apă.
În condiţii obişnuite este suficientă o suprafaţă de 1x2m. Solul din acest loc va
fi înlăturat până la o adâncime de 20 – 25cm, iar terenul va fi betonat sau acoperit cu
un strat impermeabil de argilă şi dotat cu o bordură nu mai joasă de 25 – 50 cm
pentru a preveni scurgerea filtratului

Reciclarea cojii de lemn

Materia biodegradabilă o reprezintă coaja de lemn de răşinoase. Aceasta se
îndepărtează de pe buşteni înainte de gaterare. Este important ca înainte de decojire
suprafaţa buşteanului să fie umezită. Compostul rezultat din coajă umedă este
mai nutritiv şi se integrează mai bine în masa solului.
Coaja proaspătă nu poate fi folosită direct în agricultură. Motivele sunt de natură
chimică: proporţia cantitativă de carbon şi azot, conţinutul ridicat de substanţe
tanante şi de substanţe rezinifere, conţinutul redus de substanţe nutritive.
De exemplu, în coaja de răşinoase se găseşte 39 – 50% carbon şi numai sub 0,3%
azot.
Pentru a fi utilă în agricultură coaja de lemn trebuie supusă îmbogăţirii cu
substanţe nutritive prin compostare şi amendare.
Cojirea se face mecanic de obicei sub formă umedă. Cantitatea de coajă este
aproximativ 7 – 9% din masa lemnoasă.
Prelucrarea cojii pentru folosirea în agricultură poate să se facă pe calea
aditivării cu substanţe nutritive şi compostarea în urma unui proces de
biodegradare unde se petrece humificarea şi mineralizarea materiei organice.

Compostul

Compostarea constă într-un proces complex de transformări microbiene,

biochimice, chimice şi fizice pe care le suferă deşeurile organice, vegetale şi
animale, de la starea lor iniţială şi până ajung în diferite stadii de humificare.
Simpozionul Impactul Acquis-ului comunitar asupra echipamentelor şi tehnologiilor
de mediu
Compostul este un produs obţinut printr-un proces aerob, termofil, de descompunere
şi sinteză microbiană a substanţelor organice din produsele reziduale. Deşi
procesele biochimice continuă şi după încheierea fazei tehnologice, acestea nu au
intensitate mare şi nici nu produc efecte poluante. Practivc prin aceste procese se
face tranziţia către procesele la fel de complexe care au loc în sol.

12
Factorii care influenţează formarea compostului sunt:

• Apa – există un optimum de umiditate, de 50 – 60%, care favorizează procesele

din cadrul compostării.
• Aerul - aerisirea adecvată determină dezvoltarea microorganismelor cu
specificitate pentru compostare. În absenţa aerului sunt favorizate procese de
fermentare generatoare de substanţe cu miros neplăcut.
• Căldura – temperatura potrivită pentru compostare este în zona 50 – 60oC. Este
domeniul optim

pentru înmulţirea microorganismelor responsabile de procesele de

descompunere. De asemenea, la această temperatură nu se mai dezvoltă diferiţi
alţi germeni.
• Substanţele nutritive – este important raportul C/N. Diferite tipuri de coajă au
diferite rapoarte C/N şi calitatea compostului rezultat este diferită. Este necesară
cunoaşterea acestui raport şi amendarea cu materiale de corectare a sa. El trebuie
adus în intervalul potrivit de 30/35. La sfârşitul procesului el ajunge în jurul valorii de
20.
• Gradul de mărunţire al deşeurilor - pentru o descompunere rapidă a materialului
este important ca toate componentele acestuia să fie mărunţite. Prin aceasta creşte
suprafaţa de acţiune a microorganismelor, deoarece locul de desfăşurare a
proceselor este la suprafaţa corpurilor solide.
• Introducerea unui inocul bioactiv. Procesul de compostare pe coaja de lemn este
mult mai lent decât pe alte materiale vegetale. De aceea el trebuie stimulat cu inocul
bioactiv. Acesta poate fi un produs de sinteză sau nămol de la staţiile de epurare
• Substanţe mineralizante: coaja de lemn este săracă în componente nutritive
(raportul C/N este de 250 – 1.000). De acea înaintea procesului de compostare se
adaugă mineralizanţi: azotat de amoniu (cu 37 - 40% substanţă activă), 0,75 –
0,85%, superfosfat de calciu (17% substanţă activă), 1%, sulfat de magneziu,
0,1%. În alte cazuri se adaugă uree, fosfat de amoniu şi sulfat de magneziu.

Amenajarea platformei de compostare şi desfăşurarea

procesului

Platforma de compostare este betonată şi are dimensiunile minime de 3 x 10m.

Coaja de copac umedă este mărunţită şi separată pe clase granulometrice sub 10

mm şi peste

10 mm. Se face mineralizarea prin adăugarea sărurilor sub formă de soluţie şi

scurgere.

Cele două categorii de materiale se aşează în straturi succesive alternative. Primul

strat este din componente mari pentru asigurarea aerării la baza grămezii. Grosimea
straturilor este de 5 – 10 cm. Înălţimea grămezii este de 1,5 – 2 m şi nu se termină
cu vârf.
Prima etapă a procesului de compostare durează maxim o săptămână şi se
desfăşoară în grămadă acoperită cu frunze, paie, materiale textile, saci de iută, folie
de plastic etc.

13
26-28 august 2009; Acquistem; Agigea Staţia ICPE

După 1 săptămână – 10 zile de adaugă nămolul bioactiv în proporţie de 4 – 6% prin

plasare la partea superioară a grămezii, urmând ca el să se scurgă în masa de
descompunere.

După 2 săptămâni şi în continuare din 2 în 2 săptămâni se răscoleşte grămada şi se

formează

movile conice. Acestea se stropesc periodic cu apă.

La sfârşitul ciclului de fermentare se reface grămada iniţială şi după maturare,

timp de 4 săptămâni, se pregăteşte pentru livrare.

De-a lungul procesului de compostare s-au urmărit următorii parametri:

- temperatura

- pH-ul pe un extract în apă (30 g masă solidă la 100 ml de apă, 24 ore la 25oC).

- umiditatea

Măsurările s-au pe probe prelevate atât de la suprafaţă cât şi de la adâncime.

Temperatura din interiorul stratului de compost creşte, ceea ce asigură o viteză

ridicată a procesului de descompunere. Aceasta este etapa “termofilă” sau “de
descompunere fierbinte”. Procesul trebuie să aibă o durată continuă de 10 zile, la
o temperatură de 55°C. Urmează o etapă mezofilă care durează aproximativ 6
săptămâni, la o temperatură de 45°C şi 55°C.

Pe parcursul procesului de descompunere are loc o pierdere în greutate şi volum

cauzată de descompunerea materialului organic CO2, H2O care se degajă.
Aportul de oxigen în masa de fermentare este asigurat prin întoarcerea frecventă
a stratului de compost cu ajutorul unei maşini speciale. Maşina de întors grămezi de
material (compost) preia o grămadă şi o aşează peste grămada alăturată, imediat
după aceasta, noua grămadă trebuie întoarsă.

Umiditatea masei de reacţie trebuie să fie controlată în tipul procesului. Corecţia se

face prin irigare odată cu operaţia de întoarcere.

Dacă prin precipitaţii sau din alte cauze conţinutul de apă creşte semnificativ, o parte
din apă poate fi îndepărtat într-un colector de ape contaminate de unde este
transferat în reţeaua de canalizare urbană.

Compostul va fi depozitat pe această suprafaţă timp de încă patru săptămâni.

Stabilizarea finală

14
a compostului este atinsă când temperatura compostului este păstrată în mod
constant sub 30°C.

Durata totală a unei şarje de compostare este de 12 - 15 săptămâni.

După finalizarea descompunerii, materialul este preluat de încărcătorul mobil şi

depus în cuva maşinii de triat. Prin cernere rezultă fracţia utilă (cu dimensiuni mai
mici de 15 mm) ca produs finit.
Refuzul de la triere (cu porţiuni nedegradate) este preluat de o bandă
transportoare şi colectat într-un container pentru a fi amestecat cu material proaspăt
în vederea constituirii unei noi şarje de compostare.
Fracţia utilă este depozitată în grămadă înaltă de 3 m. De aici se livrează în saci
sau în vrac. Un ciclu de compostare are 3 faze:
• faza 1: fermentare mezofilă, 25 - 40°C; are loc creşterea populaţiilor de
microorganisme şi însămânţarea cu nămol biocativ
• faza 2: fermentare termofilă, la 50 - 60°C. Se descompun celuloza, hemiceluloza,
lignina şi alte materiale rezistente chimic. Limita superioară a stadiului termofil este
de 70°C. Menţinerea timp de o zi la această temperatură asigură distrugerea
patogenilor şi contaminanţilor;
• faza 3, maturare. Se desăvârşesc unele procese de descompunere:

- metabolizarea substanţelor carbonate uşor fermentabile (celuloză 65 - 24g%);

- îmbogăţirea cu substanţe rezistente la descompunere (lignina 14 - 30 g%);

- acumulare de azot proteic (1,2-2,5g%);

- sinteză de humus;

- acumulare de substanţe minerale.

În timpul maturării pot avea loc pierderi mari de azot prin trecerea în atmosferă
a excesului de amoniac şi eliberarea de azot molecular prin denitrificare. Limitarea
acestor pierderi, deşi este greu de realizat, este posibilă prin respectarea
parametrilor umiditate, aeraţie, temperatură, refacerea potenţialului oxido-
reducător prin amestecarea materialului, etc.
De-a lungul desfăşurării procesului pot să apară abateri ale parametrilor de
compostare:
- întreruperea fluxului de aer: se intensifică activitatea microbiană anaerobă. Apar
mirosuri generate de alcooli şi acizi organici volatili formaţi rapid. pH-ul
sistemului se reduce. Restabilirea regimului de funcţionare se face în 4 – 6
zile.
- creşterea umidităţii favorizează dezvoltarea populaţiilor microbiene anaerobe cu
aceleaşi efect,
Organismele microbiene necesare pentru compostare apar în mod natural.
Deoarece coaja de lemn (şi mai ales cea de răşinoase) au o compoziţie mult
diferită de alte materiale vegetale compostabile se suplimentează activitatea
biologică cu nămol de fermentare de la staţiile de epurare a apelor menajere sau se
folosesc stimulatori sintetic

15
Analiza probelor de compost la sfârşitul procesului a condus la următoarele
rezultate:
Tab. 1. Caracteristici fizico-chimice ale compostului

Nr. Valori medii în

Caracteristica
crt. proba brută
1 Apă, % 44
2 Materie organică, %su 85
3 Cenuşă, % 4,25
4 pH în suspensie apoasă (1/5 solid/apă) 6,5
5 Azot nitric, % 0,52
6 Azot amoniacal, % 0,1
7 Fosfor, % (P2O5) 0,8
8 Potasiu, % 0,12
9 Magneziu, % 0,025

Compostul considerat corespunzător are următoarele caracteristici:

• Se prezintă ca un produs omogen de culoare brun închis sau negru.

• Mirosul este de pământ reavăn fără alte mirosuri neplăcute.

• Mărimea particulelor este mai mică de 1,2 cm.

• Este un produs stabil (capabil să fie stocat pentru o perioadă rezonabilă de timp
fără să îşi piardă

caracteristicile nutritive).

• Nu conţine seminţe viabile de buruieni.

• Nu conţine fitotoxine sau contaminanţi vizibili.

• Are pH-ul între 6,0 – 7,8.

Concluzii
Extinderea proceselor de compostare la alte materiale vegetale nu pune
probleme tehnologice deosebite.
Rezultatele bune obţinute la compostarea amestecurilor coajă de răşinoase
(molid, pin) au confirmat interesul pentru valorificarea un deşeuri din lemn prin
compostare.
Nu apar diferenţe semnificative în ceea ce priveşte utilizarea cojii de molid şi de
brad asupra caracteristicilor finale ale compostului. În schimb se modifică durata de
fermentare (la fag este mai scurtă) şi cantitatea de nămol bioactiv adăugată (mai
mică la fag).

16