Sunteți pe pagina 1din 2

“Iepurele,ogarul si copoiul”

-demonstratie-

“Iepurele,ogarul si copoiul” este o fabula ce face parte din volumul lui


Grigore Alexandrescu,”Meditatii,elegii,epistole,satire,si fabule” si care are ca
sursa de inspiratie,realitatea contemporana poetului,ce aduce in prim-plan
aspectele sistemului juridic,subordonat intereselor personale.
Fiind o creatie cu evident caracter satiric,opera abordeaza tema
justitiei,a nedreptatilor,focalizand asupra intereselor private,ce sunt aservite
nedrept in functie de statutul social.
“Iepurele,ogarul si copoiul” apartine genului epic,fiind o fabula.Specific
acestei specii,opera satirizeaza anumite forme de comportament sau trasaturi
caracterologice,cu o finalitate morala exprimata explicit sau implicit.
In mod atipic,poezia incepe cu o invatatura care cuprinde morala
fabulei(”Calitatile noastre cele mai laudate/Ne sunt adesea in lume drept crime
neprosate;/Aceasta se intampla de cate ori prin ele/Oprim executarea
intentiilor rele.”),fiind premisa de la care se pleaca si alcatuit prima secventa
,din punct de vedere compozitional,a textului.Ca in orice fabula,opera are o
dimensiune moralizatoare si satirica.Sunt vizate nedreptatile ce au loc in
randul oamenilor,atunci cand invidia si imoralitatea pune stapanire pe
gandurile celor cu o pozitie sociala nedemna pentru comportamentul lor.Sunt
sanctionate si totodata satirizate incercarile celor ce isi transforma propriul
interes intr-o nedreptate,ce se vrea a ii viza, de a face rau nevinovatilor,care
prin actiunile lor nu fac altceva,decat sa opreasca faptele mai putine bune ale
societatii.Astfel,morala cuprinde ideea textului.Atunci cand ne straduim prin
ceea ce facem sa avem un comportament demn,prin care sa putem ajuta
societatea si sa oferim un exemplu de dreptate,fara a ne da seama,faptele
noastre pot incomoda pe cei ale caror zone de interes depasesc granitele
justetii.Zicala “Justitia este oarba” devine un centru de referinta al fabulei
“Iepurele,ogarul si copoiul”,actiunea poeziei demonstrand contrariul si
incercand prin intermediul alegoriei sa atentioneze cititorul asupra ilegalitatilor
lumii in care traieste.Verbele utilizate la persoana I,din cadrul
moralei,sugereaza caracterul general valabil al observatiiilor.
A doua secventa sintetizeaza situatia supusa observatiei,modul de
expunere predominant fiind naratiunea cu o pondere mica,ce se remarca prin
concizie(“Iepurele odata […]”).Indicele temporal “odata” sugereaza plasarea
intamplarii intr-un timp nedeterminat,printr-o formula asemanatoare
basmului,legendei,cu intentia de a evidentia caracterul ei general,
repetitiv.Nararea se realizeaza la persoana a III-a,timpul trecut,opera avand o
focalizare neutra.
Intreaga actiune,simpla,lineara, este inglobata in cadrul celei de a doua
secvente.Este prezentat falsul “conflict de interese” dintre ogar si copoi,pe de o
parte,si iepure,pe de alta parte.In fond,toti au aceeasi calitate dominanta-
iuteala deplasarii.Exista totusi o mare diferenta:in timp ce ogarul alearga dupa
prada,iepurele,in postura de urmarit,”fuge parca ar fi gonit de vijelii” doar
pentru a-si salva pielea.Goana iepurelui care “merge tot cotis” si n-are “umblet
crestinesc”(evident fapte demne de incrimant in viziunea urmaritorului)
trezeste reactia violenta a ogarului care depune plangere catre presedintele
senatului cainesc,nimeni altul decat copoiul. Din replica ogarului se afla motivul
pentru care iepurele este adus in fata instantei.Intr-un proces
inscenat,sentinta nu poate fi decat previzibila.
Ultima secventa a fabulei “Iepurele,ogarul si copoiul” este o punere in
scena a judecatii,discursul avand un caracter dialogic si fiind construita
exclusiv in registru reprodus.Dialogul are functii multiple,spre exemplu functia
narativa(“Caci vrand a-l intalni […]), in care dialogul realizeaza concentrarea
epica si caracterizeaza personajele si functia dramatica.Fara a asculta replica
“vinovatului,copoiul da sentinta :”iata-l osandit/Sa fie jupuit./Carnea va
ramane pentru judecator,/Iar labele vor fi pentru jeluitor.”.
Specific fabulei,opera lui Alexandrescu prezinte personaje
tipice,ascunse sub masca animaliera.Cu ajutorul lor este prezentata partea
narativa a fabulei,prezentandu-se o povestire din lumea animalelor,care este
intotdeauna o alegorie.
Personajele prin actiunile lor,intruchipeaza tipuri umane,ce au rolul de
a sanctiona tiparele comportamentale prezente in societatea
noastra.Astfel,iepurele reprezinta tipul “vinovatului fara vina”,ce devine victima
nedreptatilor celor ce apeleaza la mijloace imorale pentru a isi servi propriile
interese.Este acuzat pentru calitati ce ii sunt considerate ilegale,in ciuda
faptului ca natura l-a inzestrat cu ele.Ogarul reprezinta tipul prefacutului,care
isi urmeaza interesul cu orice pret,chiar daca asta inseamna sa creeze
probleme celor nevinovati.El arunca vina asupra iepurelui despre care sustine
ca alearga neobisnuit de repede si pe care doreste cu orice pret sa il
prinda.Tipul coruptului este infatisat de copoi,care nu isi respecta cu justete
indatorirille si prefera sa nedreptateasca pe cei inferiori,atat din cauza
afinitatilor catre un statut social inalt,cat si din simplul motiv de a isi trage
foloase in urma judecatii.Personajele sunt caracterizate indirect prin
intermediul faptelor,figurile de stil reprezentative si de baza in caracterizarea
lor fiind personificarea si alegoria.
Titlul fabulei,“Iepurele,ogarul si copoiul” este o constructie nominala
alcatuita din numele personajelor operei,ce are rolul de a le face cunoscute
cititorului si a anticipa intamplarile.
Fiind o opera in care sunt regasite povestirea alegorica,personajele
tipice,ascunse sub masca animaliera,dimensiunea moralizatoare si
satirica,”Iepurele,ogarul si copoiul” de Grigore Alexandrescu este o fabula.

S-ar putea să vă placă și