“Iepurele,ogarul si copoiul” este o fabula ce face parte din volumul lui
Grigore Alexandrescu,”Meditatii,elegii,epistole,satire,si fabule” si care are ca sursa de inspiratie,realitatea contemporana poetului,ce aduce in prim-plan aspectele sistemului juridic,subordonat intereselor personale. Fiind o creatie cu evident caracter satiric,opera abordeaza tema justitiei,a nedreptatilor,focalizand asupra intereselor private,ce sunt aservite nedrept in functie de statutul social. “Iepurele,ogarul si copoiul” apartine genului epic,fiind o fabula.Specific acestei specii,opera satirizeaza anumite forme de comportament sau trasaturi caracterologice,cu o finalitate morala exprimata explicit sau implicit. In mod atipic,poezia incepe cu o invatatura care cuprinde morala fabulei(”Calitatile noastre cele mai laudate/Ne sunt adesea in lume drept crime neprosate;/Aceasta se intampla de cate ori prin ele/Oprim executarea intentiilor rele.”),fiind premisa de la care se pleaca si alcatuit prima secventa ,din punct de vedere compozitional,a textului.Ca in orice fabula,opera are o dimensiune moralizatoare si satirica.Sunt vizate nedreptatile ce au loc in randul oamenilor,atunci cand invidia si imoralitatea pune stapanire pe gandurile celor cu o pozitie sociala nedemna pentru comportamentul lor.Sunt sanctionate si totodata satirizate incercarile celor ce isi transforma propriul interes intr-o nedreptate,ce se vrea a ii viza, de a face rau nevinovatilor,care prin actiunile lor nu fac altceva,decat sa opreasca faptele mai putine bune ale societatii.Astfel,morala cuprinde ideea textului.Atunci cand ne straduim prin ceea ce facem sa avem un comportament demn,prin care sa putem ajuta societatea si sa oferim un exemplu de dreptate,fara a ne da seama,faptele noastre pot incomoda pe cei ale caror zone de interes depasesc granitele justetii.Zicala “Justitia este oarba” devine un centru de referinta al fabulei “Iepurele,ogarul si copoiul”,actiunea poeziei demonstrand contrariul si incercand prin intermediul alegoriei sa atentioneze cititorul asupra ilegalitatilor lumii in care traieste.Verbele utilizate la persoana I,din cadrul moralei,sugereaza caracterul general valabil al observatiiilor. A doua secventa sintetizeaza situatia supusa observatiei,modul de expunere predominant fiind naratiunea cu o pondere mica,ce se remarca prin concizie(“Iepurele odata […]”).Indicele temporal “odata” sugereaza plasarea intamplarii intr-un timp nedeterminat,printr-o formula asemanatoare basmului,legendei,cu intentia de a evidentia caracterul ei general, repetitiv.Nararea se realizeaza la persoana a III-a,timpul trecut,opera avand o focalizare neutra. Intreaga actiune,simpla,lineara, este inglobata in cadrul celei de a doua secvente.Este prezentat falsul “conflict de interese” dintre ogar si copoi,pe de o parte,si iepure,pe de alta parte.In fond,toti au aceeasi calitate dominanta- iuteala deplasarii.Exista totusi o mare diferenta:in timp ce ogarul alearga dupa prada,iepurele,in postura de urmarit,”fuge parca ar fi gonit de vijelii” doar pentru a-si salva pielea.Goana iepurelui care “merge tot cotis” si n-are “umblet crestinesc”(evident fapte demne de incrimant in viziunea urmaritorului) trezeste reactia violenta a ogarului care depune plangere catre presedintele senatului cainesc,nimeni altul decat copoiul. Din replica ogarului se afla motivul pentru care iepurele este adus in fata instantei.Intr-un proces inscenat,sentinta nu poate fi decat previzibila. Ultima secventa a fabulei “Iepurele,ogarul si copoiul” este o punere in scena a judecatii,discursul avand un caracter dialogic si fiind construita exclusiv in registru reprodus.Dialogul are functii multiple,spre exemplu functia narativa(“Caci vrand a-l intalni […]), in care dialogul realizeaza concentrarea epica si caracterizeaza personajele si functia dramatica.Fara a asculta replica “vinovatului,copoiul da sentinta :”iata-l osandit/Sa fie jupuit./Carnea va ramane pentru judecator,/Iar labele vor fi pentru jeluitor.”. Specific fabulei,opera lui Alexandrescu prezinte personaje tipice,ascunse sub masca animaliera.Cu ajutorul lor este prezentata partea narativa a fabulei,prezentandu-se o povestire din lumea animalelor,care este intotdeauna o alegorie. Personajele prin actiunile lor,intruchipeaza tipuri umane,ce au rolul de a sanctiona tiparele comportamentale prezente in societatea noastra.Astfel,iepurele reprezinta tipul “vinovatului fara vina”,ce devine victima nedreptatilor celor ce apeleaza la mijloace imorale pentru a isi servi propriile interese.Este acuzat pentru calitati ce ii sunt considerate ilegale,in ciuda faptului ca natura l-a inzestrat cu ele.Ogarul reprezinta tipul prefacutului,care isi urmeaza interesul cu orice pret,chiar daca asta inseamna sa creeze probleme celor nevinovati.El arunca vina asupra iepurelui despre care sustine ca alearga neobisnuit de repede si pe care doreste cu orice pret sa il prinda.Tipul coruptului este infatisat de copoi,care nu isi respecta cu justete indatorirille si prefera sa nedreptateasca pe cei inferiori,atat din cauza afinitatilor catre un statut social inalt,cat si din simplul motiv de a isi trage foloase in urma judecatii.Personajele sunt caracterizate indirect prin intermediul faptelor,figurile de stil reprezentative si de baza in caracterizarea lor fiind personificarea si alegoria. Titlul fabulei,“Iepurele,ogarul si copoiul” este o constructie nominala alcatuita din numele personajelor operei,ce are rolul de a le face cunoscute cititorului si a anticipa intamplarile. Fiind o opera in care sunt regasite povestirea alegorica,personajele tipice,ascunse sub masca animaliera,dimensiunea moralizatoare si satirica,”Iepurele,ogarul si copoiul” de Grigore Alexandrescu este o fabula.