Iepurele, ogarul si copoiul de Grigore Alexandrescu o fabula

Fabula este o specie literara epica, reprezentata in literatura universala de Esop, La

Fontaine, iar in literatura romana de Grigore Alexandrescu, Alexandru Donici, George
Toparceanu, Anton Pann, Tudor Arghezi.

Fabula Iepurele, ogarul si copoiul de Grigore Alexandrescu a fost publicata in ultimul

volu antum al autorului intitulat Meditaii, elegii, epistole, satire i fabule (1863).

Iepurele, ogarul si copoiul este o poezie epica, cu subiect narativ la fel ca celelalte
specii ale genului epic in versuri: balada, poemul eroic, legenda i epopeea.

Fabula este o povestire alegorica (alegoria este procedeul prin care trasaturile de
caracter i ideile umane sunt ascunse in spatele unor mati de animale, plante sau obiecte), in
care figura de stil dominanta este personificarea.

Din punct de vedere compoziional fabula are doua pari inegale ca pondere: sceneta
propriu-zisa, mai mare ca intindere, narativa, prezentand o povestire, de obicei din lumea
animalelor, care este o alegorie, iar cea de-a doua parte, aezata de obicei la sfaritul fabulei,
o reprezinta morala sau invaatura ce se desprinde din naraiune, decodificand intamplarea
narata i sugerand atitudinea autorului.

In mod atipic, fabula Iepurele, ogarul si copoiul de Grigore Alexandrescu incepe cu

morala, concentrata in primele patru versuri ale fabulei: Calitaile noastre cele mai laudate/
Ne sunt ades in lume drept crime reproate;/ Aceasta se intampla de cate ori prin ele/ Oprim
executarea inteniilor rele.

Povestirea propriu-zisa debuteaza sub semnul timpului nedeterminat, sugerat de

adverbul odata:Iepurele odata/ Fu tras la judecata/ De un ogar. Autoul prezinta falsul
conflict de interese dintre ogar i copoi, pe de o parte, i iepure, pe de alta parte. Copoiul
ii incepe acuzaia contra iepurelui pe un ton inalt, solemn, cu o invocaie care amintete de
modul de adresare catre o zeitate (O, tu ce prezidezi senatul cainesc), cu scopul de a
impresiona, de a flata judecatorul, intenia autorului fiind, evident, de ironie faa de discursul,
plin de ifose i pompa, caracteristic elitei i celor care vor sa salveze aparenele. In fond, toi
au aceeai calitate dominanta: iueala deplasarii. Exista totui o mare diferena: in timp ce
ogarul alearga dupa prada, iepurele, in postura de urmarit, fuge parca ar fi gonit de
vijelii doar pentru a-i salva pielea. Goana iepurelui care merge tot cotii n-are umblet
cretinesc fapte demne de condamnat in opinia ogarului urmaritor trezete reacia
violenta a ogarului care depun plangere catre preedintele senatului cainesc, copoiul. Intr-un
proces inscenat, sentina este, evident, previzibila: Pe el nici il ascult, purtarile le tiu,/
Orice pentru el crez, i iata-l osandit/ Sa fie jupuit./ Carnea va ramane pentru judecator,/ Iar
labele vor fi pentru jeluitor.

Predilecia pentru fabula a lui Grigore Alexandrescu i a altor scriitori ai vremii se

explica aa cum remarca criticul literar Silvian Iosifescu prin posibilitaile superioare de
satira politica pe care le ofera specia. Conform acestei afirmaii, alegoria fabulei Iepurele,
ogarul si copoiul de Grigore Alexandrescu, evideniaza sistemul corupt de justiie, ogarul
intruchipand pe procurorul sau omul legii (poliist) abuziv, absurd prin discursul susinut,
copoiul pe judecatorul partinitor care nu da dreptul acuzatului sa-i expuna punctul de vedere
(Pe el nici il ascult, purtarile le tiu,/ Orice pentru el crez, i iata-l osandit/ Sa fie jupuit.),
iar iepurele reprezentand victima, acuzatul, paratul intr-un proces inscenat in care i se
reproeaza, in mod absurd, faptul ca nu se lasa acuzat (respectiv prins pentru ca iepurele are o
calitate extraordinara, aceea de a fugi foarte repede mai ales pentru ca trebuie sa-i salveze
pielea), aa cum reiese din morala fabulei: Calitaile noastre cele mai laudate/ Ne sunt ades
in lume drept crime reproate;/ Aceasta se intampla de cate ori prin ele/ Oprim executarea
inteniilor rele.

Din punct de vedere formal, fabula Iepurele, ogarul si copoiul de Grigore

Alexandrescu nu respecta regulile versificaiei, textul avand o mare libertate in privina
masurii versurilor (versuri de 6-12 silabe) dar optand pentru o rima tradiionala pereche:

Iepurele odata/ Fu tras la judecata/ De un ogar. In tufe atuncea prezida/ Copoiul, i

sentine fara apel el da.

Dei este o opera literara epica, modul de expunere dominant este dialogul cu rol in
evidenierea trasaturilor morale ale personajelor (ogarul - iret, copoiul partinitor, corupt),
construite antitetic (ogarul si copoiul acuzatorii, iepurele - victima).

Valoarea creaiei este susinuta i de arta scriitorului Grigore Alexandrescu, de a

folosi un limbaj adecvat statului personajelor i cerinelor dialogului viu ce confera oralitate
stilului.

Fiind o naraiune de scurta intindere, in care sunt satirizate defecte omeneti cu scopul
de a le indrepta, personajele fiind animale, iar autorul exprimandiu-si opinia critica despre
cele prezentate, opera literara Iepurele, ogarul si copoiul de Grigore Alexandrescu este o
fabula.