“Enigma Otiliei”

-caracterizare cuplu de personaje-

Felix şi Otilia,personajele principale ale romanului balzacian al lui

Calinescu,dau o notă de modernitate operei ,în jurul lor gravitand ceilalţi
membrii ai mediului citadin de la începutul secolului douăzeci, aflaţi sub
influenţa covârşitoare a banului.
Cele doua personaje reprezinta punctul de intersectie al celor doua planuri
narative prezente in roman (planul ce surprinde iubirea dintre ei si cel in care
se pune accentul pe mostenirea lui Costache Giurgiuveanu), interactionand
cu fiecare dintre ele.
Felix Sima reprezinta in faza potentiala,omul superior care-si canalizeaza
intreaga activitate cu o incordare tipic balzaciana a vointei spre realizarea sa
profesionala.El vine in capitala cu hotararea de a urma Facultatea de
medicina ,idealurile sale avand o tinta bine stabilita. Încă de la începutul
romanului, naratorul realizeaza o caracterizare directa a acestuia: “Uniforma
neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veşmânt militar, iar gulerul tare şi
foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc şi elegant. Faţa îi era
însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina şuviţelor mari de par
ce-i cădeau de sub şapcă, dar culoarea măslinie a obrazului şi tăietura elinică
a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie”.Daca Felix Sima
reprezinta un personaj tipic incadrat intr-o tipologie balzaciana (tipul
orfanului,ce are tutore pe Costache Giurgiuveanu,tatal vitreg al Otiliei),Otilia
Marculescu poate fi asociata cu greutate unei tipologii,tocmai enigma
personalităţii ei fiind tema dominantă a romanului, sugerată şi de titlul
acestuia ,care in definitiv se vrea a fi enigma eterna a feminitatii.
Otilia este personajul care dă o notă de certă modernitate romanului,fiind
singura care sparge tiparele clasice ale acestei opere balzaciene.Portretul sau
fizic este conturat de catre narator direct,inca din incipitul romanului:”Fata
maslinie,cu nasul mic si ochii foarte albastrii,arata si mai copilaroasa intre
multele bucle si gulerul de dantela.Insa in trupul subtiratic,cu oase delicate
de ogar,de un stil perfect,[…],era o mare libertate de miscari,o stapanire
desavarsita de femeie.”In prezentarea detaliilor portretului se impune
minutiozitatea descrierilor specifica romanului balzacian.Fata este asezata in
umbra unei constante ambiguitati,fapt ce il determina pe Felix sa se
indragosteasca de ea cu fiecare clipa,insa cu toate acestea in el se afla
samburele omului superior ,de timpuriu orientat spre o activitate pozitiva in
care rolul esential il joaca vointa,ceea ce reiese indirect din atitudinea
sa:”Singura cariera in care un om normal,cum ma socotesc,poate ajunge in
frunte,[…],este aceea stiintifica.”.El vede in Otilia un partener al propiilor
idealuri,iar aceasta il intelege ,dar intuieste si putina lui pricepere in materie
feminina,desprinzandu-se astfel indirect trasaturi de caracter
specifice:intuitia si capacitatea ei de a intelege si ajuta (“Felix nu cunosti bine
sufletul feminin.O fata admira un tanar cu ganduri serioase,dar se oboseste
si adesea prefera oamenii mediocrii.”).
Daca Felix nu ezita in a-si arata adesea dragostea pentru Otilia,aceasta
din urma are retineri in impartasirea sentimentului.Ea isi cunoaste propriile
trairi si nu vrea sa-l raneasca pe Felix,din contra doreste cu tot dinadinsul
determinarea tanarului pentru canalizarea asupra idealurilor sale.Cu toate
acestea dorinta lui Felix de a o avea aproape ii inculca fetei respect si o face
sa traiasca sentimentul inferioritatii:”Noi,fetele,Felix suntem
mediocre,iremediabil de mediocre si singurul meu merit este acela ca-mi dau
seama de asta.”
Ambiguitatea Otiliei este determinata in mod indirect,in primul rand de
comportament.Multa vreme,fata oscileaza,cu argumente logice adesea,cu
altele subintelese uneori,intre Felix si Pascalopol,fapt ce il face pe Felix sa
creada ca sufletul Otiliei “este impenetrabil”.
Felix ii este devotat Otiliei,iar aceasta pentru a ii da o dovada de dragoste
doarme o noapte “leal”,in camera tanarului,iar in dimineata urmatoare
paraseste tara impreuna cu Pascalopol.
Caracterizati predominant indirect,Felix si Otilia infatiseaza iubirea
neimplinita,impusa de destin ,ce schimba cursul vietii si pune amprenta
asupra sufletului,dar care nu impiedica atingerea idealurilor.