Tehnologii curate.

Procesul de compostare.
Comparatie intre productia de compost la nivel de
gospodarie individuala si pe scara larga.
Tehnologia folosita si posibilitati de valorificare a
produsului obtinut.

Ce sunt tehnologiile curate?

Conform definiiei oficiale din anul 1979 tehnologiile curate sunt tehnologii care permit
reciclarea substanelor ,deseurilor sau valorificarea poluanilor ca materii prime secundare.
Principalele obiective pe care trebuie sa le indeplineasca tehnologiile curate sunt :
o

consum redus de materii prime

consum redus de energie

producerea de cantitai reduse de emisii poluante si deseuri

Ce este compostul?
Compostul, ca rezultat final al procesului de compostare, este un material stabil si igienic,
similar cu humusul din padure, care poate fi folosit ca si ingrasamant natural, evitand astfel
necesitatea utilizarii ingrasamintelor chimice. El este adaugat pe sol pentru ai imbunatati
proprietatile acestuia din urma. Adaugarea de compost pe sol este considerata ca fiind un mod
natural de ai creste fertilitatea si de ai reface calitatea.
Compostarea poate avea loc in interiorul unei gramezi mari de deseuri organice, dar in
general este mai practic sa se foloseasca o cutie de compost.
O compostare buna consta in asigurarea unor conditii ambientale adecvate pentru viata
microbiana. Compostul e realizat de miliarde de microbi (ciuperci, bacterii etc.) care digera
gunoiul din gradina si bucatarie ce le este pus la dispozitie. Daca gramada de deseuri e destul de
"apetisanta", viermii, insectele si rudele lor vor da o mana de ajutor microbilor. Toate aceste
vietati vor transforma reziduurile intr-un compost, indiferent de conditii. Totusi, asemeni
oamenilor, aceste organisme au nevoie de aer, apa si mancare. Pentru ca procesul compostarii sa
aiba loc intr-un timp cat mai scurt, se va tine cont de aceste conditii in realizarea unui sistem de
compostare.

DE CE ELEMENTE AVEM NEVOIE PENTRU A PRODUCE COMPOST?

AERUL
Microbii implicati in procesul de compostare sunt aerobi, adica au nevoie de aer pentru
a-si duce lucrul la capat. Fara aer, microbii anaerobi, care nu au nevoie de aer, pun stapanire pe
gramada de deseuri. Acestia fac ca descompunerea sa se petreaca foarte lent, emanand un miros
de gunoi mucegait. Din acest motiv e foarte important ca amestecul de deseuri sa fie bine aerisit.
Te poti asigura ca becteria din compost primeste suficient aer prin simpla omogenizare a
ingredientelor, cat mai des si cat mai bine. Unele ingrediente, precum iarba tunsa sau frunzele

umede se lipesc intre ele formand straturi compacte prin care aerul nu poate trece. Alte
ingrediente, precum fanul, nu se descompun usor, permitand ventialtia compostului. Ideal este ca
dintru inceput ingredientele, in special cele lemnoase, sa fie maruntite, iar in timp intregul
amestec sa fie omogenizat cat mai bine.
APA

Umiditatea ideala a amestecului de deseuri poate fi comparata cu cea a unui burete stors,
astfel incat sa asigure un mediu propice bacteriilor aerobe. Acestea se pot inmulti si dispersa in
voie printre materialele din compost. Un amestec prea uscat nu e un mediu propice pentru
microbi, ceea ce va intarzia procesul de compostare. In schimb, daca amestecul e foarte umed,
ingredientele ude vor fi atat de grele incat se vor lipi intre ele blocand patrunderea aerului si la
fel, incetinind compostarea si eventual creand probleme cu mirosurile anaerobe.
Procentul de umiditate optim este in functie de cantitatea de materii organice existente in deseuri.
O regula simpla: cu cat pui mai mult material verde (iarba tunsa, buruieni,frunze), cu atat mai
putina apa va trebui sa adaugi. Iar daca ai la dispozitie o cantitate mai mare de ingrediente uscate
precum paie sau fan, inmoaie-le intai in apa pentru a nu-ti usca restul materialului de compostat.
In zonele sau anotimpurile cu clima ploioasa, cantitatea de apa trebuie redusa si eventual
recipientul de compostat sa fie acoperit cu o prelata. Tot astfel, cand clima e secetoasa,
compostul trebuie udat pentru a mentine o umiditate potrivita. Materialul pentru compost trebuie
sa fie ferit de ploaie, deoarece cresterea umiditatii duce la accentuarea proceselor de fermentare
anaeroba.

HRANA

In sens larg, exista doua tipuri mari de hrana de care au nevoie microbii. Hrana "bruna" o
reprezinta plantele moarte si uscate, precum paiele, buruienile uscate, frunzele cazute, crengile
uscate ale copacilor sau rumegusul rezultat din taierea lemnelor. Structura chimica a acestor
materiale o constituie catene lungi de molecule de zahar legate intre ele si care sunt o sursa de
energie pentru microbi. Intrucat tind sa se usuce, materiile brune trebuie inmuiate in apa inainte
de a fi integrate in compost.
Hrana "verde" o reprezinta plantele proaspete, adesea verzi, precum buruienile, frunzele sau
iarba verzi, resturile de fructe sau legume de la bucatarie, zatul de cafea sau plicurile de ceai si
multe altele asemenea. Spre deosebire de cele brune, materiile verzi contin mai mult nitrogen,
care e un element esential pentru aminoacizi si proteine si poate fi considerat o sursa necesara
pentru miliardele de microbi care lucreaza la compost.

TEMPERATURA

Daca locuiesti intr-o zona cu clima rece sau temperata, cum e cea de la noi, compostul
probabil va stagna in timpul iernii, insa primavara bacteriile isi continua munca. E adevarat ca
deseurile care ajung la temperaturi ridicate se descompun foarte repede, insa procesul decurge la
fel de bine, chiar daca mai incet, la temperaturi de 50 C. Un compost de deseuri evolueaza
foarte bine la temperaturi de 60-70 C. La aceste temperaturi aproape orice samanta de buruiana
sau boala a plantelor e distrusa. Caldura dintr-o gramada fierbinte de desuri este rezultatul
energiei emanate de corpul colectiv de microbi ocupati cu digerarea materialelor. Am putea
spune ca un teanc mai fierbinte de deseuri inseamna mai multi microbi sau conditii care sa
permita acestora sa aiba un metabolism mai rapid si prin urmare procesul compostarii sa se
incheie mai repede. Pentru a mentine constant o temperatura ridicata, dimensiunea minima si
recomandata pentru un compostor este de un metru cub. Acesta are suprafata si inaltimea
potrivita pentru a inmagazina suficiente deseuri in care miliardele de microbi sa poata trai si de
asemenea reuseste sa izoleze centrul pentru a se pastra caldura.

Locatie potrivita in gradina sau livada.

Cutie de compost.
Furca, sapaliga sau orice alta unealta pentru amestecare.
Resturi de bucatarie (resturi de fructe, legume, resturi de la prepararea cafelei sau ceaiului,
praf de la curatarea locuintei etc).
Deseuri vegetale din gradina (resturi toaletare, ramuri, frunze uscate, iarba, resturi de
flori etc)

CUTIA DE COMPOST
Cutia de compost, figura 1, este un vas in care este pusa materia organica pentru a se
transforma in compost. Cutiile de compost permit aerului sa treaca prin gramada si controlul
temperaturii si umiditatii, evitand dispersarea deseurilor si patrunderea rozatoarelor si insectelor.
Un alt avantaj al cutiei este acela ca permite amestecarea deseurilor cu usurinta in interiorul sau
cu ajutorul unor unelte precum aeratorul de compost sau o sapaliga ingusta.

Figura 1. Cutie de compost

CE MATERIALE POT FI PUSE IN CUTIA DE COMPOST?

Scopul cutiei de compost este dublu. Pe de o parte, acela de a evita ca cea mai mare parte
a deseurilor sa ajunga la depozitele de deseuri sau sa fie arse, iar pe de alta parte, de a obtine

ingrasamant natural de inalta calitate. Pentru aceste motive este important ca deseurile pe care le
punem in cutia de compost sa fie deseuri organice selectate cu atentie, care sa nu contina
elemente de plastic, conserve, baterii sau orice alt produs care ar putea contamina ingrasamantul
pe care il vom produce. In ceea ce priveste hartia, putem pune in cutia de compost doar hartia in
care au fost impachetate alimente, hartie care nu prezinta urme de cerneala.
Exista si o serie de materiale care nu pot fi utilizate intr-un compost. In tabelul urmator
sunt prezentate materialele care pot fi utilizare sau nu intr-un compost.

BENEFICIILE COMPOSTULUI

Cateva studii indica faptul ca atunci cand dispar gospodariile si modul rural de viata
solurile incep sa piarda continut organic. Pe de alta parte, solurile tratate doar cu ingrasaminte

chimice sufera pe termen mediu o pierdere a materiei organice din continut si o scadere a
productivitatii.
Utilizarea compostului ca ingrasamant contribuie la:
Imbunatatirea structurii solului si a rezistentei sale la eroziune
Furnizarea elementelor nutritive necesare pentru dezvoltarea plantelor. Pentru ca eliberarea
substantelor nutritive in sol se face in mod treptat, compostul furnizeaza ingrasaminte solului in
permanenta.
Cresterea faunei solului, in special in cazul ramelor, care contribuie la aerare.
Diminuarea efectelor negative a agentilor toxic precum pesticidele sau metalele grele,
datorita nefolosirii ingrasamintelor chimice.
Evitarea consumului de turba.
Rezolvarea problemei schimbarilor climatice, deoarece compostul retine dioxidul de carbon la
nivelul solului.

Figura 2. Ciclul materiei organice.

Cele mai bune 7 metode de compostare la scara larga

Pentru fiecare dintre noi, gestionarea deseurilor din propria gospodarie reprezinta o
problema. Poate in zona in care locuim deseurile nu sunt ridicate la timp sau poate nu se
realizeaza colectarea selectivainsa v-ati intrebat cum fac fata acestor situatii orasele mari ?
Compostarea reziduurilor a reprezentat o provocare, in S.U.A. In 1989 au fost
implementate 400 de programe de reciclare a acestora, prin compostare si utilizare in
agricultura.
In Europa, preocuparile au fost similare; cantitati mari de reziduuri municipale, rezultate
ca urmare a dezvoltarii urbane din ultimele decenii, au determinat comunitatile stiintifice sa
caute solutii optime de eliminare a acestor materiale. Au fost proiectate si puse in aplicare
diferite sisteme de compostare, dintre care, in prezentul articol, le voi prezenta pe cele mai
performante.
1. Sistemul de Biodegradare Herhof - un sistem foarte raspandit, care a fost
implementat pe scara larga in Germania, in 1987, avand capacitate de productie de
aproximativ 27.000 de tone de compost pe an. In anul 1996, acest sistem era utilizat in 34 de
statii de tratare din Germania, 8 din Austria, una in Luxemburg si una in Belgia. In Finlanda,
circa 30% din cantitatea de namol orasenesc produsa anual este compostata si acceptata pentru a
fi utilizata in agricultura.
2. Compostarea pasiva in gramada deschisa implica formarea gramezii de material
organic rezidual si pastrarea pana in momentul in care materia organica este descompusa in
produse finale stabile. Acest tip de gramezi, avand dimensiuni mici, au avantajul fluxului de aer
in mod natural.
3. Compostarea pe platforma, in sir sau gramezi, care sunt intoarse cu graiferul sau cu
ajutorul unui echipament special. Este cea mai raspandita forma de compostare.
4. Compostarea pe platforma folosind echipamente de remaniere specializate - se
practica in statiile producatoare de compost de capacitate mare. Modul de organizare a acestui
procedeu este similar cu cel prezentat anterior.
5. Sistemul de gramezi statice aerate, folosind conducte perforate este realizat in
spatii deschise sau inchise. In gramada, sunt incorporate la baza conducte perforate pentru aerare.
Gazele calde din interiorul gramezii se degaja, ridicandu-se la suprafata, iar aerul rece patrunde
prin conducte in interiorul gramezii, realizandu-se aerarea ei.

6. Sistemul de compostare in container implica inchiderea materialelor reziduale

pentru compostarea activa intr-un container. Sistemul in container are cel mai activ management
si, in general, necesita cea mai mare investitie.
7. Metoda Berkeley una dintre cele mai rapide si eficiente metode de compostare la
temperaturi mari, studiata la Universitatea din California. Aceasta metoda produce compost de
calitate superioara in doar 18 zile.Foloseste urmatoarea tehnica:
- se formeaza gramada de compost;
- 4 zile se lasa fara sa se intoarca;
- timp de 14 zile se intoarce la fiecare doua zile.
Avantajele compostarii:
-transformarea deseurilor in compost folositor
-nu exista nevoia de transport
-reducerea cerintelor de tratare a deseurilor
-integrarea cetatenilor in problema tratarii deseurilor
-folosirea compostului in locatia unde a fost produs

Dezavantajele compostarii:
-necesita un timp relativ indelungat de desfasurare a procesului