Sunteți pe pagina 1din 15

Cultura tutunului

Tutunul este cultivat pentru frunzele


sale utilizate in obtinerea produselor de
fumat si prizat: tigarete, tutun de pipa,
tigari de foi, tutun pentru prizat, tutun
pentru mestecat.
Compozitia chimica a frunzelor este
determinata de calitatea produselor, fiind
influentata de insusirile soiului, de factori de mediu (clima si sol),
varsta plantei, pozitia frunzei pe tulpinasi poate fi imbunatatita pe
diferite cai.
Cerintele tutunului fata de clima si sol.

Cerintele fata de caldura ale tutunului sunt mari.Tutunul este o


planta termofila, care isi petrece o mare parte din perioada de
vegetatie in spatii protejate (rasadnita, tunel, solar, sera).Samanta
germineaza la minimum 12 grade Celsius, temperatura optima de
crestere a plantelor este de 27 grade Celsius, temperaturile de 16-17
grade Celsius inrautatesc calitatea tutunului.Daca rasadul a fost
corespunzator calit inainte de plantare plantele mici suporta, pentru
o perioada scurta de timp -1..-2 grade Celsius.
In climatul cald si secetos se reduc dimensiunile frunzelor, dar se
obtine tutun cu aroma excelenta, in timp ce in climat rece, cu
precipitatii abundente, se formeaza frunze cu tesuturi grosiere, lipsite
de aroma, bogate in nicotina.
Cerintele fata de apa a tutunului sunt extrem de
ridicate.Daca umiditatea este in exces, productia scade
cantitativ si calitativ, se prelungeste perioada de vegetatie si
se sensibilizeaza plantele la boli.In schimb daca umiditatea
este prea scazuta frunzele raman mici si groase,
combustibilitatea lor scade, numarul de Frunze este mic,
inflorirea tarzie.

Lumina influenteaza productia si calitatea tutunului, prin


dezvoltarea unor frunze fine, subtiri, elastic si rezistente, asa
cum se cere tipului pentru tigari de foi la lumina mai redusa.
Vanturile puternice nu sunt favorabile tutunului, deoarece ele pot
provoaca ruperea plantelor, deteriorarea frunzelor si inrautatirea
conditiilor pentru uscatul la soare.Vanturile moderate care primenesc
continuu atmosfera si o mentin mai uscata,creeaza conditii mai putin
favorabile pentru dezvoltarea bolilor criptogamice.
Solul are o importanta deosebita pentru productia si calitatea
tutunului.Sunt favorabile solurile usoare si lutoase, calde, permeabile
cu pH-ul cuprins intre6,4-7,3.

Tehnologia de cultivare a tutunului.


Rotatia culturii.

Tutunul suporta monocultura mai multi ani fara sa se inregistreze


fenomenul de oboseala a solului, dar se distruge structura solului si
se inmultesc parazitii specifici (viroze, daunatori, boli).Pe terenuri
proaspat defrisate, dupa o pajiste destelinita sau dupa o planta
perena, tutunul se poate cultiva 2-3 anila rand, intrucat aceste
suprafete sunt fertile si libere de paraziti specifici.In aceste conditii se
obtin rezultate bune la soiurile de tutun pentru tigari de foi.
Alegerea plantei premergatoare se face in functie de tipul de tutun
cultivat: pentru soiurile din tipul oriental, semioriental, si Virginia,
cultivate pentru tigarete superioare, cele mai bune premergatoare
sunt: graul, orzul, ovazul.
Fertilizarea cu macroelemente
cum ar fi: N, P, K, Mg, Ca,
microelementele B, Cl, Mn, Fe, Mo,
si ingrasaminte organice constitue
un mijloc important de sporire a
productiei si de imbunatatirea
calitatii frunzelor.

Tutunul are cerinte mari fata de elementele fertilizante atat


cantitativ, cat si a raportului dintre ele, in functie de tipul si soiul
cultivat, de sol, precum si de zona ecologica de cultura.La o productie
de 1.000 kg frunze uscate tutunul consuma 75,5 kg N, 16,3 kg P2O5,
124,2 kg K2O si 104 kg CaO.
Lucrarile solului trebuie efectuate cu mare
atentie.Solul trebuie sa fie bine afanat, maruntit
corespunzator, pentru a acumula si pastra umiditatea
si pentru a se combate buruenile.Araturile efectuate
la 22-25 cm adancime sunt cele mai efeciente.
In primavara aratura se lucreaza cu grapa cat mai timpuriu, apoi
terenul se mentine curat de burueni cu ajutorul cultivatorului urmat de
grapa.Daca solul s-a tasat prea mult in timpul iernii, se executa o
aratura superficiala cu plugul fara cormana, urmat de grapa.Se
efectueaza 1-3 afanari pana la plantare si se evita pulverizarea
solului, adancimea de afanat este de 10-12 cm.
Producerea si plantarea rasadului.

Tutunul nu se seamana direct in camp, deoarece are o mare


sensibilitate la temperaturile joase.Germinatia lui la cel putin 12 grade
Celsius si o perioada de vegetatie relativ de lunga determina ca
tutunul sa se insamanteze sis a creasca o anumita perioada de timp in
rasadnite.Dupa ce vremea s-a incalzit si a trecut pericolul ingheturilor
tarzii de primavara, rasadurile se transplanteaza in camp in terenul
bine pregatit.
Cele mai indicate rasadnite pentru producerea plantelor de tutun
sunt rasadnitele incalzite cu biocombustubili (gunoi de grajd
proaspat).In afara de rasadnitele calde rasadul se mai poate obtine in
sere, solarii incalzite sau neaincalzite, in rasadnite semicalde si in
tenele sau brazde reci.
Epoca de semanat se stabileste tinand cont ca un
rasad bine dezvoltat se obtine in 40-45 de zile de la data

semanatului si ca plantarea in camp are loc pana cel mai tarziu 15


mai.
La desimea de semanat trebuie sa se asigure 2000-2500 de
fire/mp, iar semanatul se face manual, iar samanta fiind mica se
amesteca bine cu nisip uscat (1kg nisip pentru 6 mp de rasadnita).
Adancimea de semanat in rasadnita este de 3-4 mm,
dupa imprastierea amestecului de samanta nisip, se
acopera, imprastiind deasupra mranita, care apoi se
preseaza cu o scandura pentru a pune cat mai bine
samanta in contact cu pamantul, norma de samanta este
de 0,4-0,6 g/mp de rasadnita.
Ingrijirea rasadurilor consta din: asigurarea si reglarea temperaturii
in rasadnite, aerisirea, udarea, combaterea buruenilor, rarirea,
fertilizarea suplimentara, combaterea bolilor si daunatorilor, calitul.
Asigurarea
si
reglarea
temperaturii in rasadnite se face cu
scopul bunei germinari a semintelor
si a rasaririi plantelor.pana la
rasarire
este
necesara
o
temperature
de
30-32
grade
Celsius,
iar
dupa
rasarire
temperatura se pastreaza intre 1825 grade Celsius.
In perioada germinarii semintelor aerisirea se face numai la orele
amiezii, in situatia cand temperatura este prea ridicata.Pe masura ce
creste rasadul, aerisirea se face mai des, in prima perioada de
crestere ramele se ridica pe suporti la o inaltime de 5-6 cm, o
perioada scurta in timpul amiezii, apoi ramele se ridica la 20-30 cm
deasupra tocului, mentinandu-se ridicate tot timpul zilei.Dupa faza de
urechiuse rasadnitele se tin descoperite pe timp calduros, toata ziua si
se acopera numai noaptea sau cand timpul este rece si
ploios.Serele,solariile si tunelele se aerisesc mai intens.

Udarea rasadului este foarte importanta, avand scop de


mentinerea unei umiditati moderate in stratul superficial al
patului germinativ.La inceput rasadurile se uda mai des, cu
cantitati de apa mai mici, apoi mai rar dar cu norme mai
mari de udare.
Combaterea buruenilor se face prin pliviri sau cu
erbicide.Primul plivit are loc cand plantele au rasarit si
buruenile depasesc ca dimensiune tutunul si se efectueaza
dup ace s-a udat bine cu apa.Plivit se executa ori de cate
ori este nevoie.
Erbicidarea se face preemergent, inainte de plantare, cu Dual Gold
960 EC sau Stomp 330 EC, pe sol uscat, la 3-5 cm adancime.
Plantarea tutunului.

Rasadul de tutun pentru plantare, fara a se scutura de


pamant, se aseaza in cutii si se acopera cu o panza uda,
transportandu-se in camp la locul de plantare.Plantatul se
face in orele de dimineata si dupa amiaza, iar daca este
innorat,plantatul se face pe parcursul intregii zile.Epoca plantarii se
stabileste in functie de conditiile climatic ale zonei si perioada de
vegetatie a soiurilor.Pentru toate soiurile si in toate zonele, plantarea
intre 1 si 10 mai a realizat cele mai mari productii.Intarzierea plantarii
peste data de 25 mai determina scaderi de productie deosebit de
mari.
Densitatea plantatului are o importanta mare pentru realizarea
unor productii mari si de calitate.
Tehnica plantarii tutunului este similara cu aceea a plantarii
rasadurilor de legume.Terenul se marcheaza la distante stabilite intre
randuri si pe rand, dupa care se practica in sol un orificiu cu
plantatorul, in care se toarna o cantitate de apa stabilita anterior.Dupa
ce apa este absorbita, se introduce cu grija rasadul in pamant la
nivelul coletului, astfel ca radacinile sa fie repartizate cat mai
uniform.Se strange pamantul langa rasad cu plantatorul,facand o

miscare de jos in sus si din afara spre rasad.Se aduna langa rasad un
strat de pamant maruntit si uscat pentru a impiedica formarea crustei
la suprafata.
Plantarea mecanizata a tutunului se poate face cu masina de
plantat rasad MRP-5 in agregat cu tractorul L-400.
Lucrarile de ingrijire consta din: completarea golurilor, combaterea
buruenilor, combaterea bolilor si daunatorilor, politul, carnitul, copilitul,
recepatul si irigarea.
Completarea golurilor se realizeaza fara intarziere, la 3-4 zile de la
plantare, altfel plantele cu care s-au completat golurile raman in urma
cu dezvoltarea, sunt debilitate, constituind in timpul perioadei de
vegetatie subrastraturi de infectie pentru diferite boli.Pentru
completarea golurilor sunt utilizate celr mai bune rasaduri.
Prima prasila se efectueaza la 7-8 zile de la plantare, dupa ce s-au
prins plantele, la adancimea de 6-8 cm pentru afanarea solului si
distrugerea buruenilor.Urmeaza 2-3 prasile la interval de 10-15 zile, in
functie de precipitatiile cazute si de gradul de imburuenare.
Musuroitul sau bilonatul, cand plantele au 20-30 cm inaltime, ajuta
la formarea radacinilor adventives, marind rezistenta la caderea
plantelor.
Politul consta din inlaturarea frunzelor de la baza, care se dezvolta
in conditii necorespunzatoare de lumina si hrana, sunt lovite in timpul
lucrarilor de ingrijire sau murdarite cu pamant din cauza picaturilor de
ploaie.Aceste frunze nu prezinta importanta industriala, constituind
mediu favorabil de infectie pentru celelalte frunze.La soiurile cu
Frunze mari se inlatura 2-3 frunze, iar la cele cu frunze mici 4-5 frunze
(pana la inaltimea de 20 cm la pamant).Politul se face dupa prasila a
treia, manuala.
Carnitul este operatiunea de inlaturare a inflorescentelor plantei de
tutun, care se efectueaza mai timpuriu sau mai tarziu, impreuna cu un
numar de frunze, mai mare sau mai mic, in scopul cresterii productiei

de frunze si calitatii acestora.Se executa in functie de soi, fertilitatea


solului si conditiile meteorologice.Pe soluri cu fertilitate mai scazuta
suprimarea inflorescentei se face de timpuriu (chiar de la imbobocire)
si mai adanc, adica cu un numar mai mare de frunze.Pe soluri cu
fertilitate ridicata carnitul se face mai tarziu si mai inalt (mai sus),
adica cu un numar mai mic de frunze.
Copilitul (inlaturarea lastarilor) este o lucrare necesara la toate
soiurile de tutun la s-a aplicat carnitul, deoarece, in urma acestei
operatiuni se dezvolta copili la subsuara frunzelor, mai mult sau mai
putin vigurosi.Acesti copili produc frunze mici de calitate inferioara si
trebuie inlaturati cand au 6-10 cm lungime, respecatandu-se
operatiunea de 2-3 ori.Inlaturarea copililor dimineata si seara, cand
sunt mai turgescenti, se face cu mai multa usurinta.Copili au
importanta cand trebuie regerata o cultura de tutun afectata de
grindina.
Recepatul.Plantele afectate de grindina se reteaza la cel de-al
doilea interned de la suprafata solului.Din portiunea de tulpina ramasa
pornesc mai multi copili, dintre care se alege unul singur, care
continua cresterea plantei obtinandu-se o oarecare productie de
frunze.
Irigarea
tutunului.
Pe
solurile nisipoase se iriga de
6-8
ori
in
functie
de
precipitatiile inregistrate, prima
udare se aplica inainte de
plantare, a doua udare dupa
ce plantele s-au prins, adica sau inradacinat si au pornit in
crestere.Pana la inflorire, se
mai uda de 2-3 ori, iar dupa
inflorire de 2-3 ori.Normele de
udare sunt de 200-300 m3/ha.
Recoltarea frunzelor de tutun se efectueaza la maturitate
tehnica, adica atunci cand frunzele au ajuns la dezvoltarea

maxima si au cel mai ridicat continut de substante organice si


minerale.Maturarea frunzelor se face treptat si recoltarea este
esalonata, inregistrandu-se o diferenta de 20-23 de zile intre
maturarea frunzelor de la baza si a celor din varful plantei.Maturarea
tehnica a frunzelor se evidentiaza, din punct de vedere morfologic,
prin culoarea verde mai deschisa a lor, prin pierderea luciului, aparitia
de pete galbuie spre varf si pe margini, caderea perisorilor,
rasfrangerea marginilor limbului, suprafata limbului lipicioasa si uneori
basicarea acestuia.La maturitate tehnica frunzele, se rup cu usurinta
de tulpina.
Soiurile de tutun pentru tigarete se recolteaza intr-un stadiu mai
avansat de maturitate, asigurandu-se frunze elastice si rezistente, de
culoare mai deschisa.Recoltarea soiurilor cu frunze mari, pentru
tigarete, se face cand o treime din suprafata limbului foliar s-a
ingalbenit.
Recoltarea se desfasoara in conditii optime numai dupa ce se
evapora roua de pe plante, in mai multe etape (5-6), la interval de 6-7
zile.La o singura recoltare se deprind de pe planta 2-7 frunze.
Recoltarea se poate realiza in doua moduri: manual si mecanizat.
Recoltarea
manuala
se
efectueaza rupand frunza cu
frunza in directia lateral si in jos,
pentru
a
nu
vatama
tulpina.Frunzele sunt lasate la
marginea lanului pentru cateva
ore, pentru o usoara vestejire, apoi
se incarca in cosuri sau lazi, cu
petiolul catre pereti si se transporta la platformele de depozitare.
Recoltarea mecanizata se realizeaza cu masini, care lasa un
numar de 9-10 frunze pe planta, care se matureaza mai uniform si pot
fi recoltate la o singura trecere, tulpinile fiind tocate si incorporate in
sol.

Insiratul, dospirea si uscarea frunzelor.

Dupa recoltare frunzele de tutun


sunt supuse unor operatiuni fizice si
biochimice care determina calitatea
fumativa.
Insiratul
frunzelor
consta
in
introducerea manuala sau mecanizata
a unor sarme sau sfori prin nervurile
lor.Cu ocazia insirarii frunzelor se
sorteaza dupa marime, grad de maturare, integritate, atac de boli sau
daunatori.Frunzele se sorteaza in: mari, mijlocii si mici iar cele atacate
de boli si daunatori se insira separat.
Insiratul pe sfoara sau pe sarma manual, se face cu ajutorul unui
ac special numit andrea, iar mecanizat cu ajutorul unei masini de
insirat, care lucreaza pe principiul masinii de cusut.Lungimea sforilor
sau a sarmelor este de 4 m, din care 3,5 m, prezinta lungimea de
insirare, iar 0,5 m, partea cu care sirele se leaga pe suporturi.Frunzele
mari se insira fata la fata lasand circa 1 cm intre nervure pentru
aerarea cat mai buna, iar frunzele mici se insira cu fata la partea
dorsala.Astfel pregatite frunzele incep procesul de dospire
(fermentarea in verde) si de uscare.
Dospirea (fermentarea in verde) reprezinta un complex de procese
si reactii din frunzele de tutun care determina ingalbenirea si
imbunatatirea calitatii.Factori care determina transformarile sunt:
temperatura si umiditatea.
Temperatura optima in timpul dospirii este cuprinsa intre 2536 de grade Celsius iar umiditatea relative a aerului intre 75-85
%.
Durata procesului de dospire este de 2-4 zile la soiurile
pentru tigarete superioare si ajunge la 21 zile la soiurile de tipul pentru
tigari de foi in functie de gradul de maturitate, temperatura si
umiditate.In timpul procesului de dospire frunzele isi continua

procesele de respiratie si transpiratie.La sfarsitul dospirii frunzele sunt


de culoare galbena urmand fixarea acestei culori la soiurile pentru
tigarete sau transformarea culorii in maro la soiurile pentru tigari de
foi.La capatul acestui proces frunzele mai contin 40-50 % apa, care
rebuie eliminate cat mai repede.
Uscarea frunzelor dupa dospire
asigura fixarea culorii si eliminarea
apei, prevenind procesele de
alterare.Prin uscare umiditatea in
frunze trebuie sa scada la 20-25
%.Se practica uscarea pe cale
naturala si uscarea cu ajutorul
caldurii artificial.Tutunul destinat
pentru pipa sau tigari de foi se
usuca la umbra, sub actiunea
curentilor de aer, intr-o perioada de timp mai lunga 4-6 saptamani.
Uscarea la soare, pentru aceasta sirurile cu frunze se fixeaza pe
gherghefuri mobile, afara, cu posibilitati de a fi adapostite pet imp de
ploaie sau noaptea.Gherghefurile se tin la distante unul de altul pentru
a asigura circulatia aerului.
Uscarea cu ajutorul caldurii artificiale se face in uscatorii special in
care se realizeaza atat dospirea, cat si fixarea culorii.Modificarile
culorii se datoreaza procesului de degradare a pigmentului verde, ce
intra in compozitia clorofilei, ceea ce face sa iasa in relief
xantofila.Culoarea galbena este un indicator foarte pretios pentru
aprecierea diferitelor faze prin care trece frunza de la dospire si pana
la uscare.
Pastrarea tutunului uscat se
poate face si in baschii, care sunt
poduri confectionate din scanduri,
dispuse la 15-20 cm de tutun
ordonate, cu folie indreptate in
acelasi sens.Grosimea stratului de
tutun poate sa ajunga la 80-100

cm, cu care se acopera cu o panza de sac.Pastrarea se face camere,


ce pot fi ventilate la nevoie, fara mirosuri neplacute care se pot
imprima in frunzele de tutun.Urmeaza clasarea tutunului, alesul si
papusitul.
Alesul si papusitul tutunului sunt operatii pregatitoare in vederea
predarii recoltei.Aceste operatii se incep in luna octombrie, se aleg
frunzele dupa marime, culoare, consistenta, se netezesc si se aseaza
in manunchiuri de cate 20-25 care se leaga cu un fir de rafie, de
panusi de porumb, de sfoara in apropiere de cotor, aceste
manunchiuri numindu-se papusi.

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea la


cultura tutunului.
Descrierea si combaterea mozaicului comun (Tobacco mosaic virus)

La tutun simptomele de boala se manifesta pe frunze.Primele


simptome apar pe frunzele tinere pe care se observa o slaba
clorozare a nervurilor.Frunzele atacate sunt deformate, rugoase si
prezinta pete neregulate, de culoare verde deschis sau galbuie, care
le confera aspect mozaicat.Sursele de infectie ale virusului sunt solul
si uneltele de lucru.Nu se transmite prin insect.
In aparitia simptomelor un rol important il are temperatura si
lumina.La temperature de peste 27 grade Celsius si sub 10 grade
Celsius simptomele nu sunt evidente.Plantele tinere sunt mai
receptive decat cele batrane.
Prevenirea aparitiei mozaicului comun se poate realiza prin: rotatia
de minim 2 ani a culturii, folosirea de seminte sanatoase si cultivarea
soiurilor rezistente.
Descrierea si combaterea focului salbatic (Pseudomonas syringae pv.
tabac)

Este una dintre cele mai pagubitoare boli ale tutubului.Pe plantele
din primele faze de vegetatie (rasadnita) atacul apare pe varful sau

marginile frunzei sub forma unor pete umede, verde deschise, apoi
brune-negricioase.La
umiditate
ridicata
plantele
putrezesc
complet.Mai tarziu pe frunze apar pete circulare, verde-deschis apoi
brune, inconjurate de un halou galbui caracteristic.In camp frunzele
bazale prezinta pete galbene, care ajung pana la 0,5-3,0 cm diametru,
care se necrozeaza in centru, fiind inconjurate de halou galbui.
Bacteria se transmite prin seminte, unde rezista si doi ani in
tegument, precum si prin resturile vegetale ramase in sol.Primele
infectii provin din plantele rezultate din semintele infectate, iar in
continuare in camp prin picaturile de ploaie si vant.Bacteriile patrund
prin rani, stomate, si se propaga prin parenchimul frunzei.
Ca masuri preventive, se recomanda: folosirea de samanta
sanatoasa, adunarea si distrugerea frunzelor bolnave, imediat ce a
aparut boala, rotatia culturii, pentru o perioad de 3-4 ani, adunarea si
distrugerea prin ardere a resturilor de plante, dupa recoltare. Pentru
obtinerea de material sanatos, se dezinfecteaza chimic (hipoclorit de
sodiu sau de calciu 0,5 % etc.) tocul rasadnitei si se stropesc plantele
cu Zeama Bordeleza 1,0%.
Descrierea si combaterea manei tutunului (Peronospora hyoscyami f.sp.
tabacina)

Mana tutunului apare inca in rasadnita, prin petele galbui pe partea


superioara a frunzelor si corespunzator a fructificatiilor pe fata
inferioara reprezentate de conidiile purtate de conidioforii iesiti prin
stomata.La umiditate mare a aerului din rasadnita plantele
putrezesc.In camp, atacul produce deformarea, perforarea sau
uscarea frunzelor.
Conditiile de clima sunt hotaratoare in aparitia si evolutia
infectiilor.Precipitatiile frecvente, umiditatea relative ridicata a aerului,
temperaturile moderate sunt favorabile pentru dezvoltarea
patogenului.Perioada de incubatie este de 5-7 zile.In decursul
vegetatiei pot avea numeroase contaminari succesive.Umiditatea
peste 80 % a aerului si temperatura de 17-24 grade Celsius
favorizeaza infectia.

Prevenirea aparitiei manei tutunului se poate realiza prin: rotatia


culturii, cand terenul este infectat intens, adunarea si distrugerea
resturilor vegetale.
Combaterea chimica se poate realiza atat in faza de rasad cat si in
faza de vegetatie cu: Dithane M 45in concentratie de 0,2 % (20 g in 10
l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l
apa), Merpan 80 WDG preventive in concentratie de 0,125 % (15 g in
12 l apa), curative in concentratie de 0,3 % (15 g in 5,0 l apa),
Polyram DF in concentratie de 0,2 %, Ridomil Gold Plus 42,5 WP in
cantitate de 3,0 kg/ha.

Descrierea si combaterea daunatorilor


Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din
agricultura.In conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a
tripsilor.
Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea
corpului nu este mai mare decat 1 mm.Adulti sunt de culoare mai
inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se poate pune calendaristic in
lunile martie-aprilie.Larvele sunt de culoare galbena sau verzui, acest
fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.
Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor.O femela
poate sa depuna in jur de 100 de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare
embrionara apar larvele,care timp de 8-10 zile de viata pe suprafata
frunzei naparlesc de patru ori.Larvele patrund in sol la adancimea de
15 cm,unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte
aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.
Combaterea chimica a tripsului tutunului se realizeaza prin
tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de
0,04 % (4,0 kg/ha), Confidor Energy in concentratie de 0,075 % (600 l
apa).
Descrierea si combaterea la paduchele verde (Myzodes persicae).

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile


scoartei ramurilor speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume
si in sere.Este o specie migratoare.
Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a
frunzelor,se hranesc prin sugerea sevei plantelor.Datorita acetui fapt
frunzele
se
necrozeaza
si
se
rasucesc,
formand
pseudocecidii.Plantele atacate sufera si se debiliteaza, ducand la
scaderea productiei.
Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verdeinchis.Antenele sunt negre.Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte,
aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor.Femelele aripate au capul si
toracele negre, iar abdomenul verde galbui sau roscat. Pe partea
dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi
transversale si 4 pete laterale.Antenele sunt negre, picioarele sunt
galben-deschis cu tarsele negre.Corniculele sunt brune, coada este
aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.
Combaterea chimica la paduchele verde se realizeaza prin stropiri
cu insecticide cum ar fi: Confidor Energy in concentratie de 0,075 %
(600 l apa), Fastac in cantitate de 0,2 l/ha, Karate Zeon in cantitate de
0,2 l/ha in 600 l apa.
Descrierea si combaterea la omida capsulelor (Chloridea armigera)

Este o insecta deosebit de periculoasa, larvele sunt mari 15-18


cm, sunt polifage consuma o varietate mare de specii de plante din
flora spontana si din cea cultivata.Larvele au culoare variabila, de la
verde galbui la brun inchis, prezinta dorsal o dunga longitudinala si
doua dungi laterale mai inchise la culoare.
Omida capsulelor ierneaza sub forma de ninfa in sol la adancimea
de 7-25 cm.Larvele ataca mai ales in luna mai si produc pagube
importante.Larvele tinere de varsta I si II se dezvolta pe aparatul foliar,
iar incepand cu varsta a III-a ele patrund in interiorul fructelor,
preferand semintele si lasandu-si excrementele in fruct, tratamentele
de combatere devenind practic ineficiente.

Combaterea chimica se poate realiza cu insecticide cum ar fi:


Fastac 10 EC in cantitate de 0,2 l/ha, Karate Zeon in cantitate de 0,2
l/ha in 600 l apa