Sunteți pe pagina 1din 12

FASOLEA (semivolubila)

Importanta culturii

Importanta fasolei consta in marea valoare alimentara a


boabelor ei. Ele constituie un aliment bogat in proteine (25 –
28%) si vitamine foarte nutritive si foarte ieftin. Tulpinile de
fasole ramase dupa treierat (vrejii), impreuna cu pastaile, sunt
de asemenea bogate in proteine si reprezinta un bun furaj mai
ales pentru oi.

In tara noastra suprafetele cultivate cu fasole in cultura pura a


crescut mult in ultimii ani. In plus, pe suprafete insemnate,
fasolea se cultiva si intercalat, printre porumb.

Soiuri

Soiurile cultivate in tara noastra, fac parte din specia de fasole


comuna (phaseolus vulgaris). Soiurile de fasole cultivate au o
perioada scurta de vegetatie (75 – 100 zile) si sunt cu seminte
albe. Dupa modul de crestere a plantei, soiurile se prezinta sub
doua forme:

• cu tulpina scunda (30 – 40 cm) si dreapta


cunoscute si sub numele de soiuri de „fasole
oloaga”;
• cu tulpina mai inalta (50 – 70 cm), semivolubila.
Principalele caracteristici ale soiurilor de fasole sunt
prezentate in tabloul:
Caracteristicile principalelor soiuri de fasole pentru boabe
cultivate in Romania

22179ghc16uel3i

Soiul si Tulpina MMB (g) Perioada Zonele de


originea de cultura
vegetatie
(zile)
Soiuri Oloaga 150 – 200 96 – 120 Transilvania
autohtone si Vestul Tarii
Ardeleana
Fundulea Oloaga 260 – 310 75 – 80 S si S-E Tarii
332 numai in
cultura
succesiva
Avans Semivolubila 280 – 370 79 – 97 Silvostepa
Munteniei si
zona colinara
din Oltenia
Ceala din Semivolubila 300 – 350 80 – 115 Dobrogea si
Dobrogea Campia
Dunarii
Orizont Semivolubila 260 – 330 75 – 95 S si V Tarii,
Transilvania
Premial Semivolubila 300 – 380 81 – 93 Zonele de
deal din
Oltenia,
Muntenia si
Moldova
Progres Semivolubila 160 – 200 75 – 96 Toate zonele.
Cultura
succesiva
Soiuri straine Oloaga 160 – 190 79 – 87 Moldova,
Gratiot Banat si
(S.U.A.) cultura
succesiva
Magna Oloaga 340 – 380 79 – 86 Moldova
(Cheoslovaci
a)
Bistrenski Semivolubila 280 – 320 80 – 100 Campia de
(Bulgaria) Vest, S Tarii
si Moldova
Mare de Semivolubila 230 – 300 75 – 95 S Tarii
Nord (Great
Northern)
(S.U.A.)

Cerinte fata de clima si sol

Clima he179g2216ueel

Fasolea este o planta iubitoare de caldura. Semintele


germineaza la temperatura de 8 – 10 °C, iar in timpul
vegetatiei necesita o temperatura de 20 – 25 °C. Temperaturile
joase intarzie cresterea si dezvoltarea, iar gerurile, chiar de 0
°C distrug cultura. Temperaturile prea ridicate (peste 25°C)
mai ales in perioada infloririi, nu-i sunt asemenea favorabile.

In ce priveste umiditatea fasolea rezista relativ bine la seceta,


in special in prima parte a vegetatiei. Are insa nevoie de
umiditate moderata, in special de umiditate atmosferica, in
timpul fecundarii florilor si a formarii boabelor.

Din aceasta cauza in Sudul tarii, fasolea da rezultate foarte


bune cat se cultiva intercalat, printre porumb. Umiditatea prea
multa este insa daunatoare, favorand aparitia bolilor.

Solurile favorabile pentru fasole sunt cele cu textura mijlocie


(lutoase, lut – nisipoase), fertile, cu reactie neutra (pH – ul 6,5 -
7,5). Nu sunt indicate solurile: grele, reci, umede, nici cele
nisipoase sau salinizate.

Zonele de cultura

In tara noastra fasolea gaseste conditii foarte favorabile, in


Campia de Vest si Campia Transilvaniei, mai ales pe vaile
principalelor rauri. In restul tarii fasolea poate fi cultivata in
conditii favorabile de cea mai mare parte a terenurilor arabile.

Rotatia

Fasolea este, in general, putin pretentioasa fata de planta


premergatoare. Cele mai bune rezultate le da insa cand
urmeaza dupa culturile care parasesc terenul mai devreme si
dau posibilitatea ca, prin lucrarile de pregatire, sa se
acumuleze cat mai multa umiditate in sol (cerealele paioase si
culturile prasitoare timpuri).

Nu sunt indicate ca plantele premergatoare pentru fasolea


culturile de leguminoase in general de floarea soarelui, rapita
sau in intrucat acestea pot favoriza raspandirea unor boli
comune. De asemenea, fasolea nu poate urma nici dupa
porumbul tratat cu erbicide triazinice. Desi fasolea merge
uneori bine si dupa ea insasi, pentru a se preveni raspandirea
bolilor specifice, se recomanda sa nu revina pe acelasi teren
decat dupa o perioada de cel putin 4 ani.

Fiind in acelasi timp leguminoasa si prasitoare si racoltandu-se


destul de timpuriu, fasolea este o buna premergatoare pentru
cele mai multe culturi inclusiv pentru cerealele de toamna.

Fertilizarea

Fasolea, ca si alte leguminoase pentru boabe, reactioneaza


mai slab la aplicarea unor doze ridicate ca ingrasaminte. Dintre
ingrasamintele chimice cele cu fosfor se vor aplica toamna
odata cu aratura in doze de 30 – 60 kilograme substanta activa
la hectar, in functie de rezerva de fosfor din sol.

Ingrasamintele cu azot se recomanda sa nu se aplice inainte


de semanat. Necesarul de ingrasaminte cu azot se stabileste in
functie de formarea nodozitatilor produse de bacteriile
simbiotice pe radacinile plantelor de fasole, care se determina
dupa 20 – 25 zile de la rasarire. In cazul cand la mai mult de
80% din plante se gasesc minim 5 nodozitati, se vor aplica 0 –
30 kilograme la hectar N.s.a. In caz contrar se vor aplica 30 –
70 kilograme la hectar azot substanta activa in functie de
fertilitatea solului.

Ingrasamintele cu azot in dozele mentionate se vor administra


concomitent cu prasilele mecanice, cel mai tarziu pana la
inflorire. Lucrarile solului pentru fasole sunt in general, aceleasi
ca la porumb.

Lucrarile solului

Pentru fasole sunt, in general, aceleasi ca la porumb. Trebuie


avut in vedere faptul ca nivelarea terenului este o lucrare
obligatorie la cultura fasolei in scopul asigurarii conditiilor
optime atat la semanat, cat, mai ales, pentru recoltarea
mecanizata.

Pregatirea patului germinativ se efectueaza cu utilaje diferite,


prin care sa se realizeze un strat foarte bine afanat pe
adancimea de semanat (fasolea are germinatie epigeica), in
acelasi timp cu combaterea tuturor buruienilor rasarite si cu
incorporarea corecta a erbicidelor utilizate.

Patul germinativ se pregateste, de obicei, prin doua lucrari:

• prima cu discul de agregat cu grapa cu colti


reglabili si o bara nivelatoare;
• a doua cu combinatorul.
Samanta si semanatul
Semintele de fasole destinate semanatului trebuie sa posede o
puritate de cel putin 98% si o capacitate de germinatie de cel
putin 90%. Inainte de semanat se recomanda ca semintele sa
fie tratate cu biopreparatul Nitragen – fasole. Tratamentul se
efectueaza, obisnuit, la samanta, ziua semanatului, dupa
instructiunile care insotesc preparatul, folosind 4 flacoane
pentru cantitatea de samanta necesara la un hectar.
Tratamentul se poate face si concomitent cu semanatul, prin
pulverizarea suspensiei bacteriene direct in sol, in zona
semintelor cu ajutorul unui dispozitiv prevazut cu duze atasat
la brazdarele semanatorii.

Epoca optima de semanat la fasole este cat in sol la adancimea


de 5 – 6 centimetri se realizeaza, in timp de 3 zile consecutiv
temperatura de 8 °C si vremea in curs de incalzire. Practic
epoca de semanat a fasolei coincide cu cea a porumbului.
Densitatea optima de semanat este 50 – 55 boabe germinabile
pe metru la patrat la soiurile cu crestere viguroasa si bobul
mare. Pentru cultura irigata, densitatile se majoreaza cu cate 5
boabe germinabile pe metru patrat aceste densitati se
realizeaza obisnuit cu o cantitate de samanta de 80 – 110
kilograme la hectar, la soiurile cu bobul mai mare. Semanatul
fasolei se face in randuri simple sau in benzi. In practica este
preferat semanatul unor randuri simple la distanta de 60 – 70
centimetri, utilizand semanatoarea SPC – 6. Semanatul se mai
poate face la distanta de 50 centimetri intre randuri si 65 – 70
centimetri intre benzi, pe intervalul calcat de rotile tractorului.
In acest caz semanatoarea se echipeaza cu 9 sectii (SPC – 9).
Semanatul la distanta de 50 centimetri intre randuri si in benzi
pretinde insa utilizarea obligatorie de erbicide, precum si
tractoare si cultivatoare de tip legumicol pentru a putea
asigura lucrarile de intretinere in conditiile distantei mai mici
intre randuri.

Adancimea de semanat, din cauza rasaririi epigeice, este de 5


– 6 centimetri, putand fii redusa la 4 centimetri in conditii de
irigare.

Lucrarile de ingrijire

Combaterea buruienilor
Fasolea este foarte sensibila la imburuienare, din care cauza
mentinerea culturii curata de buruieni in timpul vegetatiei
constituie obiectivul principal al lucrarilor de ingrijire. In cazul
in care nu s-au aplicat erbicide pentru combaterea buruienilor
sunt necesare 3 prasile mecanice si una, doua prasile manuale
pe rand (prasit – plivit).

Prima prasila mecanica trebuie executata imediat dupa


rasarire, cand se cunosc bine randurile, iar ultima inainte de
inflorirea plantelor. Pentru combaterea chimica a buruienilor se
recomanda erbicidele: Treflan (4 litri la hectar) si Basagran (3
litri la hectar).

Treflanul, combate in special buruienile monocotiledonate


anuale si se administreaza la pregatirea patului germinativ.
Fiind foarte volatil, incorporarea lui in sol trebuie facuta adanc
in cel mult 15 minute de la aplicare.

Basagranul, combate buruienile dicotiledonate si se


administreaza dupa rasarirea fasolei, cand buruienile se afla in
faza de rozeta (3 – 5 frunze), iar fasolea are 1 – 3 frunze
trifoliate.

La culturile de fasole erbicidate se vor aplica in timpul


vegetatiei, dupa caz, una, doua prasile mecanice si chiar o
lucrare manuala (prasit - plivit) pe rand, pentru distrugerea
unor buruieni rezistente la actiunea erbicidelor.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Principalele boli ale fasolei, antracnoza si bacterioza, se pot


combate obisnuit prin trei tratamente prevenite cu zeama
bordeleza 1% (7,5 kilograme la hectar), oxiclorura de cupru
sau Turdacupral 0,5%, 14,5 kilograme la hectar:

• primul efectuat imediat dupa rasarirea completa


a plantelor;
• al doilea inainte de inflorire;
• al treilea la formarea pastailor.
Dintre daunatori, gargarita fasolei (Acanthoscelides
obtectus), provoaca cele mai importante pagube. Se combate
prin tratarea culturii cu unul din produsele: Sinoratox 35 (1,5
litri la hectar), Carbetox 37 (3 litri la hectar), Lindatox 3 (25
kilograme la hectar), la intrarea in parga a primelor pastai, iar
in depozite prin gazarea semintelor, imediat dupa recoltare, cu
sulfura de carbon, un kilogram la tona de seminte, sau prin
tratarea cu pastile Phostoxin, sau Delicia, 30 grame la tona, in
spatii inchise, sau 45 – 60 grame la tona sub prelata.

Irigarea

Fasolea reactioneaza bine la irigare, dand sporuri


substantiale de productie in anii secetosi, prin irigare,
productia de boabe la fasole poate fi, practic, dublata.

Perioada critica pentru apa a fasolei, cand se cer


efectuate udarile, incepe cu inflorirea plantelor (in jurul datei
de 15 iunie) si se incheie la umplerea boabelor (care are loc
spre sfarsitul). In acest interval de timp se vor efectua una, trei
udari, functie de precipitatiile cazute, cu norme de cate 500
metri cubi la hectar. Prin aceste udari se urmareste mentinerea
umiditatii solului pe adancimea de 80 centimetri la peste 50%
din intervalul umiditatii active. Daca in momentul semanatului
umiditatea solului este insuficienta, se va aplica o udare de
rasarire de 250 metri cubi la hectar.

Recoltarea

Fasolea cere multa atentie, deoarece pastaile plesnesc


usor si se pot produce pierderi mari prin scuturarea boabelor.
Se recomanda sa se recolteze cand 2/3 din pastai au ajuns la
maturitate, iar boabele din pastaile superioare sunt suficient
de tari.

Recoltarea se face:

• manual;
• prin smulgere;
• mecanizat;
• prin taierea plantelor la 3 – 4 centimetri sub
nivelul solului;
• cu ajutorul unor cutite speciale (cu lama lunga),
montate pe cultivator.
Dislocarea plantelor se poate realiza si cu masina de
recoltat fasole MRF – 4, prevazuta cu discuri rotative.

Plantele smulse manual se strang in poloage mici, de 50 –


60 centimetri inaltime, care se lasa cateva zile sa se usuce,
dup care se treiera cu combina C – 12, trecandu-se de la polog
la polog.

Plantele dislocate mecanic se strang in brazde cu grebla


oblica (GO – 3), iar dupa 2 – 3 zile se treiera cu combina C – 12
prevazuta cu ridicator si modificata special pentru fasole,
pentru a se evita spargerea boabelor.

Productiile de boabe oscileaza foarte mult. Se considera


normale productiile de 1000 – 1500 kilograme la hectar in
cultura neirigata si de 2000 – 3000 kilograme la hectar in
cultura irigata.

Cultura intercalata a fasolei printre porumb

Acest mod de cultura ocupa la noi suprafete insemnate, fiind


raspandit mai ales in cooperative agricole de productie din
cauza ca recoltarea fasolei in aceste conditii reclama multe
brate de lucru. Acest mod de cultura este avantajos pentru
fasolea, plantele de porumb creand un microclimat favorabil
plantelor de fasole, foarte sensibil la seceta atmosferica in faza
de inflorire.

Fasolea nu trebuie insa cultivata intercalat, cand la porumb se


aplica erbicide pe baza de Atrazin la care fasolea este
sensibila.

Pentru cultura intercalata se recomanda o densitate de 10 – 20


mii cuiburi de fasole la hectar. Densitatea optima a porumbului
ramanand nemodoficata.

In practica, semanatul fasolei prin porumb se face cu sapa in


cuiburi, pe randul de porumb indata dupa rasarirea
porumbului, punand in cuib cate 3 – 4 seminte.

Semanatul se poate face cu semanatoarea SPC – 6


concomitent cu semanatul porumbului; in acest caz
semanatoarea va fi echipata cu distribuitor dublu. Cantitatea
de samanta de fasole necesara pentru un hectar este
aproximativ 15 - 20 kilograme. Productiile de fasole care se
obtin in cultura intercalata sunt de 200 – 500 kilograme la
hectar.

Cultura succesiva a fasolei

Fasolea pentru boabe poate sa dea productii bune, apropiate


de cele normale si daca este cultivata, ca a doua cultura, dupa
plantele care se recolteaza la inceputul verii (orz si grau de
toamna, cartofi timpurii, borceaguri).

Fasolea in a doua cultura reuseste in zonele de campie di


Sudul si Vestul tarii si numai in conditii de irigare. De
asemenea, este necesar sa fie folosite soiurile cele mai
timpurii, cu tulpina oloaga: Fundulea 332 si Gratiot.

Tehnologia de cultivare este asemanatoare cu cea folosita in


cultura obisnuita, cu deosebirea ca dintre ingrasaminte, se
aplica direct numai 30-40 kilograme azot la hectar, deoarece
fasolea valorifica cu fosfor si potasiu aplicate culturii
premergatoare.

Semanatul trebuie efectuat pana cel mai tarziu 5 iulie.


Densitatea de semanat este putin mai mare decat in cultura
principala: 50-60 boabe germinabile pe metru patrat.

In functie de regimul de precipitatii se aplica una, doua udari


de rasarire, cu norme mici de 200-300 metri cubi apa la hectar
si doua, trei udari in timpul vegetatiei, cu norme de 500-600
metri cubi la hectar.

Productiile care se pot obtine sunt de 1000-2000 kilograme la


hectar si chiar mai mult in conditii favorabile.

Particularitatile morfologice si biologice

Radacina principala este un pivot care patrunde la adancimi


diferite si se ramifica, mai mult sau mai putin, in functie de
specie.

Caracteristica radacinilor de leguminoase este formare de


nodozitati in care activeaza bacterii din genul Rhizobium, in
relatiile de simbioza cu plantele gazda. El patrund in radacini
prin perii absorbanti, ajung in scoarta unde se inmultesc. La
inceput bacteriile traiesc parazite pe planta gazda iar cand
devin lucratoare fixeaza azotul din aerul solului; asigurand
planta cu acest element.

In sol nu se gasesc totdeauna bacteriile specifice plantelor


leguminoase sau daca sunt, ele pot fi slab active sau chiar
inactive. In acest scop se folosesc culturi artificiale de bacterii,
cum este biopreparatul Nitragin.

Tulpina variaza in functie de specie. Este, in general,


ramificata si are inaltimea cuprinsa intre 30 – 60 centimetri la
fasolea pitica, si 200 – 300 centimetri la fasolea urcatoare.
Portul erect si formarea ramificatiilor pe tulpina usureaza
dezvoltarea mecanizata.
Frunzele sunt compuse: trifoliate la fasole. Foliolele au forme
si marimi diferite, iar stipelele sunt mai mari decat foliolele la
mazare.

Florile sunt grupate in racem, alcatuite pe tipul 5, ele au


structura florala caracteristica. Caliciul este format din 5 sepale
unite, de forme, culori, si marimi diferite. Androceul este
alcatuit din zece stamine. Gineceul este format din ovar, cu o
loja, avand mai multe ovule, dintr-un stil lung si un stigmat
maciucat. Inflorirea se face treptat de la baza spre varf si
dureaza la o planta 10 – 25 zile. Polenizarea este autogama.

Fructul este o pastaie de diferite marimi, forme si culori, cu


una sau mai multe seminte in interior, la maturitate este
dehiscenta.

Samanta are forme, marimi si culori foarte diferite, este


alcatuita din tegument si embrion.

Tegumentul este gros si greu permeabil, pe suprafata lui se


observa hilul, reprezentand locul de fixare a semintei de
pericarp.

Embrionul este format din: doua cotiledoane mari, tigela,


muguras si radicula.

Coacerea leguminoaselor se desfasoara in urmatoarele


faze:

• coacerea in lapte, semintele sunt verzi si au


continutul laptos;
• coacerea in parga, semintele au consistenta cerii
si o culoare apropiata de cea specifica soiului;
• coacerea deplina, semintele sunt tari, iar
pastaile dehiscente plesnesc.
Germinatia semintelor de leguminoase este epigeica.