FASOLEA (semivolubila)

Importanta culturii

Importanta fasolei consta in marea valoare alimentara a boabelor ei. Ele

constituie un aliment bogat in proteine (25 – 28%) si vitamine foarte
nutritive si foarte ieftin. Tulpinile de fasole ramase dupa treierat (vrejii),
impreuna cu pastaile, sunt de asemenea bogate in proteine si reprezinta
un bun furaj mai ales pentru oi.

In tara noastra suprafetele cultivate cu fasole in cultura pura a crescut

mult in ultimii ani. In plus, pe suprafete insemnate, fasolea se cultiva si
intercalat, printre porumb.

Soiuri

Soiurile cultivate in tara noastra, fac parte din specia de fasole comuna
(phaseolus vulgaris). Soiurile de fasole cultivate au o perioada scurta de
vegetatie (75 – 100 zile) si sunt cu seminte albe. Dupa modul de
crestere a plantei, soiurile se prezinta sub doua forme:

 cu tulpina scunda (30 – 40 cm) si dreapta cunoscute si

sub numele de soiuri de „fasole oloaga”;
 cu tulpina mai inalta (50 – 70 cm), semivolubila.
Principalele caracteristici ale soiurilor de fasole sunt prezentate in
tabloul:

 
  

Caracteristicile principalelor soiuri de fasole pentru boabe cultivate in

Romania

22179ghc16uel3i

Soiul si Tulpina MMB (g) Perioada de Zonele de

originea vegetatie cultura
(zile)
Soiuri Oloaga 150 – 200 96 – 120 Transilvania si
autohtone Vestul Tarii
Ardeleana
Fundulea 332 Oloaga 260 – 310 75 – 80 S si S-E Tarii
numai in
cultura
succesiva
Avans Semivolubila 280 – 370 79 – 97 Silvostepa
Munteniei si
zona colinara
din Oltenia
Ceala din Semivolubila 300 – 350 80 – 115 Dobrogea si
Dobrogea Campia Dunarii
Orizont Semivolubila 260 – 330 75 – 95 S si V Tarii,
Transilvania
Premial Semivolubila 300 – 380 81 – 93 Zonele de deal
din Oltenia,
Muntenia si
Moldova
Progres Semivolubila 160 – 200 75 – 96 Toate zonele.
Cultura
succesiva
Soiuri straine Oloaga 160 – 190 79 – 87 Moldova, Banat
Gratiot si cultura
(S.U.A.) succesiva
 Magna Oloaga 340 – 380 79 – 86 Moldova
(Cheoslovacia)
Bistrenski Semivolubila 280 – 320 80 – 100 Campia de
(Bulgaria) Vest, S Tarii si
Moldova
Mare de Nord Semivolubila 230 – 300 75 – 95 S Tarii
(Great
Northern)
(S.U.A.)

Cerinte fata de clima si sol

Clima he179g2216ueel

Fasolea este o planta iubitoare de caldura. Semintele germineaza la

temperatura de 8 – 10 °C, iar in timpul vegetatiei necesita o
temperatura de 20 – 25 °C. Temperaturile joase intarzie cresterea si
dezvoltarea, iar gerurile, chiar de 0 °C distrug cultura. Temperaturile
prea ridicate (peste 25°C) mai ales in perioada infloririi, nu-i sunt
asemenea favorabile.

In ce priveste umiditatea fasolea rezista relativ bine la seceta, in special

in prima parte a vegetatiei. Are insa nevoie de umiditate moderata, in
special de umiditate atmosferica, in timpul fecundarii florilor si a formarii
boabelor.

Din aceasta cauza in Sudul tarii, fasolea da rezultate foarte bune cat se
cultiva intercalat, printre porumb. Umiditatea prea multa este insa
daunatoare, favorand aparitia bolilor.

Solurile favorabile pentru fasole sunt cele cu textura mijlocie (lutoase,

lut – nisipoase), fertile, cu reactie neutra (pH – ul 6,5 - 7,5). Nu sunt
indicate solurile: grele, reci, umede, nici cele nisipoase sau salinizate.

Zonele de cultura

 
In tara noastra fasolea gaseste conditii foarte favorabile, in Campia de
Vest si Campia Transilvaniei, mai ales pe vaile principalelor rauri. In
restul tarii fasolea poate fi cultivata in conditii favorabile de cea mai
mare parte a terenurilor arabile.

Rotatia

Fasolea este, in general, putin pretentioasa fata de planta

premergatoare. Cele mai bune rezultate le da insa cand urmeaza dupa
culturile care parasesc terenul mai devreme si dau posibilitatea ca, prin
lucrarile de pregatire, sa se acumuleze cat mai multa umiditate in sol
(cerealele paioase si culturile prasitoare timpuri).

Nu sunt indicate ca plantele premergatoare pentru fasolea culturile de

leguminoase in general de floarea soarelui, rapita sau in intrucat
acestea pot favoriza raspandirea unor boli comune. De asemenea,
fasolea nu poate urma nici dupa porumbul tratat cu erbicide triazinice.
Desi fasolea merge uneori bine si dupa ea insasi, pentru a se preveni
raspandirea bolilor specifice, se recomanda sa nu revina pe acelasi teren
decat dupa o perioada de cel putin 4 ani.

Fiind in acelasi timp leguminoasa si prasitoare si racoltandu-se destul de

timpuriu, fasolea este o buna premergatoare pentru cele mai multe
culturi inclusiv pentru cerealele de toamna.

Fertilizarea

Fasolea, ca si alte leguminoase pentru boabe, reactioneaza mai slab la

aplicarea unor doze ridicate ca ingrasaminte. Dintre ingrasamintele
chimice cele cu fosfor se vor aplica toamna odata cu aratura in doze de
30 – 60 kilograme substanta activa la hectar, in functie de rezerva de
fosfor din sol.

Ingrasamintele cu azot se recomanda sa nu se aplice inainte de

semanat. Necesarul de ingrasaminte cu azot se stabileste in functie de
formarea nodozitatilor produse de bacteriile simbiotice pe radacinile
plantelor de fasole, care se determina dupa 20 – 25 zile de la rasarire.
In cazul cand la mai mult de 80% din plante se gasesc minim 5
nodozitati, se vor aplica 0 – 30 kilograme la hectar N.s.a. In caz contrar
se vor aplica 30 – 70 kilograme la hectar azot substanta activa in functie
de fertilitatea solului.

Ingrasamintele cu azot in dozele mentionate se vor administra

concomitent cu prasilele mecanice, cel mai tarziu pana la inflorire.
Lucrarile solului pentru fasole sunt in general, aceleasi ca la porumb.

Lucrarile solului

Pentru fasole sunt, in general, aceleasi ca la porumb. Trebuie avut in

vedere faptul ca nivelarea terenului este o lucrare obligatorie la cultura
fasolei in scopul asigurarii conditiilor optime atat la semanat, cat, mai
ales, pentru recoltarea mecanizata.

Pregatirea patului germinativ se efectueaza cu utilaje diferite, prin care

sa se realizeze un strat foarte bine afanat pe adancimea de semanat
(fasolea are germinatie epigeica), in acelasi timp cu combaterea tuturor
buruienilor rasarite si cu incorporarea corecta a erbicidelor utilizate.

Patul germinativ se pregateste, de obicei, prin doua lucrari:

 prima cu discul de agregat cu grapa cu colti reglabili si

o bara nivelatoare;
 a doua cu combinatorul.
Samanta si semanatul

Semintele de fasole destinate semanatului trebuie sa posede o puritate

de cel putin 98% si o capacitate de germinatie de cel putin 90%.
Inainte de semanat se recomanda ca semintele sa fie tratate cu
biopreparatul Nitragen – fasole. Tratamentul se efectueaza, obisnuit, la
samanta, ziua semanatului, dupa instructiunile care insotesc preparatul,
folosind 4 flacoane pentru cantitatea de samanta necesara la un hectar.
Tratamentul se poate face si concomitent cu semanatul, prin
pulverizarea suspensiei bacteriene direct in sol, in zona semintelor cu
ajutorul unui dispozitiv prevazut cu duze atasat la brazdarele
semanatorii.
Epoca optima de semanat la fasole este cat in sol la adancimea de 5 – 6
centimetri se realizeaza, in timp de 3 zile consecutiv temperatura de 8
°C si vremea in curs de incalzire. Practic epoca de semanat a fasolei
coincide cu cea a porumbului. Densitatea optima de semanat este 50 –
55 boabe germinabile pe metru la patrat la soiurile cu crestere
viguroasa si bobul mare. Pentru cultura irigata, densitatile se majoreaza
cu cate 5 boabe germinabile pe metru patrat aceste densitati se
realizeaza obisnuit cu o cantitate de samanta de 80 – 110 kilograme la
hectar, la soiurile cu bobul mai mare. Semanatul fasolei se face in
randuri simple sau in benzi. In practica este preferat semanatul unor
randuri simple la distanta de 60 – 70 centimetri, utilizand semanatoarea
SPC – 6. Semanatul se mai poate face la distanta de 50 centimetri intre
randuri si 65 – 70 centimetri intre benzi, pe intervalul calcat de rotile
tractorului. In acest caz semanatoarea se echipeaza cu 9 sectii (SPC –
9). Semanatul la distanta de 50 centimetri intre randuri si in benzi
pretinde insa utilizarea obligatorie de erbicide, precum si tractoare si
cultivatoare de tip legumicol pentru a putea asigura lucrarile de
intretinere in conditiile distantei mai mici intre randuri.

Adancimea de semanat, din cauza rasaririi epigeice, este de 5 – 6

centimetri, putand fii redusa la 4 centimetri in conditii de irigare.

Lucrarile de ingrijire

Combaterea buruienilor

Fasolea este foarte sensibila la imburuienare, din care cauza mentinerea

culturii curata de buruieni in timpul vegetatiei constituie obiectivul
principal al lucrarilor de ingrijire. In cazul in care nu s-au aplicat erbicide
pentru combaterea buruienilor sunt necesare 3 prasile mecanice si una,
doua prasile manuale pe rand (prasit – plivit).

Prima prasila mecanica trebuie executata imediat dupa rasarire, cand se

cunosc bine randurile, iar ultima inainte de inflorirea plantelor. Pentru
combaterea chimica a buruienilor se recomanda erbicidele: Treflan (4
litri la hectar) si Basagran (3 litri la hectar).
Treflanul, combate in special buruienile monocotiledonate anuale si se
administreaza la pregatirea patului germinativ. Fiind foarte volatil,
incorporarea lui in sol trebuie facuta adanc in cel mult 15 minute de la
aplicare.

Basagranul, combate buruienile dicotiledonate si se administreaza dupa

rasarirea fasolei, cand buruienile se afla in faza de rozeta (3 – 5 frunze),
iar fasolea are 1 – 3 frunze trifoliate.

La culturile de fasole erbicidate se vor aplica in timpul vegetatiei, dupa

caz, una, doua prasile mecanice si chiar o lucrare manuala (prasit -
plivit) pe rand, pentru distrugerea unor buruieni rezistente la actiunea
erbicidelor.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Principalele boli ale fasolei, antracnoza si bacterioza, se pot combate

obisnuit prin trei tratamente prevenite cu zeama bordeleza 1% (7,5
kilograme la hectar), oxiclorura de cupru sau Turdacupral 0,5%, 14,5
kilograme la hectar:

 primul efectuat imediat dupa rasarirea completa a

plantelor;
 al doilea inainte de inflorire;

 al treilea la formarea pastailor.

Dintre daunatori, gargarita fasolei (Acanthoscelides obtectus),
provoaca cele mai importante pagube. Se combate prin tratarea culturii
cu unul din produsele: Sinoratox 35 (1,5 litri la hectar), Carbetox 37 (3
litri la hectar), Lindatox 3 (25 kilograme la hectar), la intrarea in parga a
primelor pastai, iar in depozite prin gazarea semintelor, imediat dupa
recoltare, cu sulfura de carbon, un kilogram la tona de seminte, sau prin
tratarea cu pastile Phostoxin, sau Delicia, 30 grame la tona, in spatii
inchise, sau 45 – 60 grame la tona sub prelata. 

Irigarea
  

Fasolea reactioneaza bine la irigare, dand sporuri substantiale de

productie in anii secetosi, prin irigare, productia de boabe la fasole
poate fi, practic, dublata.

Perioada critica pentru apa a fasolei, cand se cer efectuate

udarile, incepe cu inflorirea plantelor (in jurul datei de 15 iunie) si se
incheie la umplerea boabelor (care are loc spre sfarsitul). In acest
interval de timp se vor efectua una, trei udari, functie de precipitatiile
cazute, cu norme de cate 500 metri cubi la hectar. Prin aceste udari se
urmareste mentinerea umiditatii solului pe adancimea de 80 centimetri
la peste 50% din intervalul umiditatii active. Daca in momentul
semanatului umiditatea solului este insuficienta, se va aplica o udare de
rasarire de 250 metri cubi la hectar.

Recoltarea

Fasolea cere multa atentie, deoarece pastaile plesnesc usor si se

pot produce pierderi mari prin scuturarea boabelor. Se recomanda sa se
recolteze cand 2/3 din pastai au ajuns la maturitate, iar boabele din
pastaile superioare sunt suficient de tari.

Recoltarea se face:

 manual;
 prin smulgere;

 mecanizat;

 prin taierea plantelor la 3 – 4 centimetri sub nivelul

solului;

 cu ajutorul unor cutite speciale (cu lama lunga),

montate pe cultivator.
 Dislocarea plantelor se poate realiza si cu masina de recoltat
fasole MRF – 4, prevazuta cu discuri rotative.

Plantele smulse manual se strang in poloage mici, de 50 – 60

centimetri inaltime, care se lasa cateva zile sa se usuce, dup care se
treiera cu combina C – 12, trecandu-se de la polog la polog.

Plantele dislocate mecanic se strang in brazde cu grebla oblica

(GO – 3), iar dupa 2 – 3 zile se treiera cu combina C – 12 prevazuta cu
ridicator si modificata special pentru fasole, pentru a se evita spargerea
boabelor.

Productiile de boabe oscileaza foarte mult. Se considera normale

productiile de 1000 – 1500 kilograme la hectar in cultura neirigata si de
2000 – 3000 kilograme la hectar in cultura irigata.

Cultura intercalata a fasolei printre porumb

Acest mod de cultura ocupa la noi suprafete insemnate, fiind raspandit

mai ales in cooperative agricole de productie din cauza ca recoltarea
fasolei in aceste conditii reclama multe brate de lucru. Acest mod de
cultura este avantajos pentru fasolea, plantele de porumb creand un
microclimat favorabil plantelor de fasole, foarte sensibil la seceta
atmosferica in faza de inflorire.

Fasolea nu trebuie insa cultivata intercalat, cand la porumb se aplica

erbicide pe baza de Atrazin la care fasolea este sensibila.

Pentru cultura intercalata se recomanda o densitate de 10 – 20 mii

cuiburi de fasole la hectar. Densitatea optima a porumbului ramanand
nemodoficata.

In practica, semanatul fasolei prin porumb se face cu sapa in cuiburi, pe

randul de porumb indata dupa rasarirea porumbului, punand in cuib
cate 3 – 4 seminte.
 Semanatul se poate face cu semanatoarea SPC – 6 concomitent
cu semanatul porumbului; in acest caz semanatoarea va fi echipata cu
distribuitor dublu. Cantitatea de samanta de fasole necesara pentru un
hectar este aproximativ 15 - 20 kilograme. Productiile de fasole care se
obtin in cultura intercalata sunt de 200 – 500 kilograme la hectar.

Cultura succesiva a fasolei

Fasolea pentru boabe poate sa dea productii bune, apropiate de cele

normale si daca este cultivata, ca a doua cultura, dupa plantele care se
recolteaza la inceputul verii (orz si grau de toamna, cartofi timpurii,
borceaguri).

Fasolea in a doua cultura reuseste in zonele de campie di Sudul si

Vestul tarii si numai in conditii de irigare. De asemenea, este necesar sa
fie folosite soiurile cele mai timpurii, cu tulpina oloaga: Fundulea 332 si
Gratiot.

Tehnologia de cultivare este asemanatoare cu cea folosita in cultura

obisnuita, cu deosebirea ca dintre ingrasaminte, se aplica direct numai
30-40 kilograme azot la hectar, deoarece fasolea valorifica cu fosfor si
potasiu aplicate culturii premergatoare.

Semanatul trebuie efectuat pana cel mai tarziu 5 iulie. Densitatea de

semanat este putin mai mare decat in cultura principala: 50-60 boabe
germinabile pe metru patrat.

In functie de regimul de precipitatii se aplica una, doua udari de

rasarire, cu norme mici de 200-300 metri cubi apa la hectar si doua, trei
udari in timpul vegetatiei, cu norme de 500-600 metri cubi la hectar.

Productiile care se pot obtine sunt de 1000-2000 kilograme la hectar si

chiar mai mult in conditii favorabile.

Particularitatile morfologice si biologice

 
Radacina principala este un pivot care patrunde la adancimi diferite si
se ramifica, mai mult sau mai putin, in functie de specie.

Caracteristica radacinilor de leguminoase este formare de nodozitati in

care activeaza bacterii din genul Rhizobium, in relatiile de simbioza cu
plantele gazda. El patrund in radacini prin perii absorbanti, ajung in
scoarta unde se inmultesc. La inceput bacteriile traiesc parazite pe
planta gazda iar cand devin lucratoare fixeaza azotul din aerul solului;
asigurand planta cu acest element.

In sol nu se gasesc totdeauna bacteriile specifice plantelor leguminoase

sau daca sunt, ele pot fi slab active sau chiar inactive. In acest scop se
folosesc culturi artificiale de bacterii, cum este biopreparatul Nitragin.

Tulpina variaza in functie de specie. Este, in general, ramificata si are

inaltimea cuprinsa intre 30 – 60 centimetri la fasolea pitica, si 200 – 300
centimetri la fasolea urcatoare. Portul erect si formarea ramificatiilor pe
tulpina usureaza dezvoltarea mecanizata.

Frunzele sunt compuse: trifoliate la fasole. Foliolele au forme si marimi

diferite, iar stipelele sunt mai mari decat foliolele la mazare.

Florile sunt grupate in racem, alcatuite pe tipul 5, ele au structura

florala caracteristica. Caliciul este format din 5 sepale unite, de forme,
culori, si marimi diferite. Androceul este alcatuit din zece stamine.
Gineceul este format din ovar, cu o loja, avand mai multe ovule, dintr-
un stil lung si un stigmat maciucat. Inflorirea se face treptat de la baza
spre varf si dureaza la o planta 10 – 25 zile. Polenizarea este autogama.

Fructul este o pastaie de diferite marimi, forme si culori, cu una sau

mai multe seminte in interior, la maturitate este dehiscenta.

Samanta are forme, marimi si culori foarte diferite, este alcatuita din
tegument si embrion.

Tegumentul este gros si greu permeabil, pe suprafata lui se observa

hilul, reprezentand locul de fixare a semintei de pericarp.

Embrionul este format din: doua cotiledoane mari, tigela, muguras si

radicula.
Coacerea leguminoaselor se desfasoara in urmatoarele faze:

 coacerea in lapte, semintele sunt verzi si au continutul

laptos;
 coacerea in parga, semintele au consistenta cerii si o
culoare apropiata de cea specifica soiului;

 coacerea deplina, semintele sunt tari, iar pastaile

dehiscente plesnesc.
Germinatia semintelor de leguminoase este epigeica.