Cultura tutunului

Tutunul este cultivat pentru frunzele

sale utilizate in obtinerea produselor de
fumat si prizat: tigarete, tutun de pipa, tigari
de foi, tutun pentru prizat, tutun pentru
mestecat.

Compozitia chimica a frunzelor este

determinata de calitatea produselor, fiind
influentata de insusirile soiului, de factori
de mediu (clima si sol), varsta plantei,
pozitia frunzei pe tulpinasi poate fi
imbunatatita pe diferite cai.

Cerintele tutunului fata de clima si sol.

Cerintele fata de caldura ale tutunului sunt mari.Tutunul este o planta termofila,
care isi petrece o mare parte din perioada de vegetatie in spatii protejate (rasadnita,
tunel, solar, sera).Samanta germineaza la minimum 12 grade Celsius, temperatura
optima de crestere a plantelor este de 27 grade Celsius, temperaturile de 16-17
grade Celsius inrautatesc calitatea tutunului.Daca rasadul a fost corespunzator ”calit”
inainte de plantare plantele mici suporta, pentru o perioada scurta de timp -1..-2
grade Celsius.

In climatul cald si secetos se reduc dimensiunile frunzelor, dar se obtine tutun cu

aroma excelenta, in timp ce in climat rece, cu precipitatii abundente, se formeaza
frunze cu tesuturi grosiere, lipsite de aroma, bogate in nicotina.

Cerintele fata de apa a tutunului sunt extrem de ridicate.Daca

umiditatea este in exces, productia scade cantitativ si calitativ, se
prelungeste perioada de vegetatie si se sensibilizeaza plantele la boli.In
schimb daca umiditatea este prea scazuta frunzele raman mici si
groase, combustibilitatea lor scade, numarul de Frunze este mic,
inflorirea tarzie.

Lumina influenteaza productia si calitatea tutunului, prin

dezvoltarea unor frunze fine, subtiri, elastic si rezistente, asa cum se cere
tipului pentru tigari de foi la lumina mai redusa.

Vanturile puternice nu sunt favorabile tutunului, deoarece ele pot

provoaca ruperea plantelor, deteriorarea frunzelor si inrautatirea conditiilor
pentru uscatul la soare.Vanturile moderate care primenesc continuu atmosfera si o
mentin mai uscata,creeaza conditii mai putin favorabile pentru dezvoltarea bolilor
criptogamice.

Solul are o importanta deosebita pentru productia si calitatea tutunului.Sunt

favorabile solurile usoare si lutoase, calde, permeabile cu pH-ul cuprins intre6,4-7,3.
 Tehnologia de cultivare a tutunului.
Rotatia culturii.

Tutunul suporta monocultura mai multi ani fara sa se inregistreze fenomenul de

“oboseala” a solului, dar se distruge structura solului si se inmultesc parazitii specifici
(viroze, daunatori, boli).Pe terenuri proaspat defrisate, dupa o pajiste destelinita sau
dupa o planta perena, tutunul se poate cultiva 2-3 anila rand, intrucat aceste
suprafete sunt fertile si libere de paraziti specifici.In aceste conditii se obtin rezultate
bune la soiurile de tutun pentru tigari de foi.

Alegerea plantei premergatoare se face in functie de tipul de tutun cultivat: pentru

soiurile din tipul oriental, semioriental, si Virginia, cultivate pentru tigarete superioare,
cele mai bune premergatoare sunt: graul, orzul, ovazul.

Fertilizarea cu macroelemente
cum ar fi: N, P, K, Mg, Ca,
microelementele B, Cl, Mn, Fe,
Mo, si ingrasaminte organice
constitue un mijloc important de
sporire a productiei si de
imbunatatirea calitatii frunzelor.

Tutunul are cerinte mari fata de

elementele fertilizante atat
cantitativ, cat si a raportului dintre
ele, in functie de tipul si soiul
cultivat, de sol, precum si de zona
ecologica de cultura.La o
productie de 1.000 kg frunze
uscate tutunul consuma 75,5 kg N, 16,3 kg P2O5, 124,2 kg K2O si 104 kg CaO.

Lucrarile solului trebuie efectuate cu mare atentie.Solul

trebuie sa fie bine afanat, maruntit corespunzator, pentru a
acumula si pastra umiditatea si pentru a se combate
buruenile.Araturile efectuate la 22-25 cm adancime sunt
cele mai efeciente.

In primavara aratura se lucreaza cu grapa cat mai

timpuriu, apoi terenul se mentine curat de burueni cu
ajutorul cultivatorului urmat de grapa.Daca solul s-a tasat prea mult in timpul iernii, se
executa o aratura superficiala cu plugul fara cormana, urmat de grapa.Se efectueaza
1-3 afanari pana la plantare si se evita pulverizarea solului, adancimea de afanat
este de 10-12 cm.

Producerea si plantarea rasadului.

 Tutunul nu se seamana direct in camp, deoarece are o mare sensibilitate la
temperaturile joase.Germinatia lui la cel putin 12 grade Celsius si o perioada de
vegetatie relativ de lunga determina ca tutunul sa se insamanteze sis a creasca o
anumita perioada de timp in rasadnite.Dupa ce vremea s-a incalzit si a trecut
pericolul ingheturilor tarzii de primavara, rasadurile se transplanteaza in camp in
terenul bine pregatit.

Cele mai indicate rasadnite pentru producerea plantelor de tutun sunt rasadnitele
incalzite cu biocombustubili (gunoi de grajd proaspat).In afara de rasadnitele calde
rasadul se mai poate obtine in sere, solarii incalzite sau neaincalzite, in rasadnite
semicalde si in tenele sau brazde reci.

Epoca de semanat se stabileste tinand cont ca un rasad bine

dezvoltat se obtine in 40-45 de zile de la data semanatului si ca
plantarea in camp are loc pana cel mai tarziu 15 mai.

La desimea de semanat trebuie sa se asigure 2000-2500 de

fire/mp, iar semanatul se face manual, iar samanta fiind mica se
amesteca bine cu nisip uscat (1kg nisip pentru 6 mp de rasadnita).

Adancimea de semanat in rasadnita este de 3-4 mm, dupa

imprastierea amestecului de samanta nisip, se acopera, imprastiind
deasupra mranita, care apoi se preseaza cu o scandura pentru a
pune cat mai bine samanta in contact cu pamantul, norma de
samanta este de 0,4-0,6 g/mp de rasadnita.

Ingrijirea rasadurilor consta din: asigurarea si reglarea

temperaturii in rasadnite, aerisirea, udarea, combaterea buruenilor, rarirea,
fertilizarea suplimentara, combaterea bolilor si daunatorilor, calitul.

Asigurarea si reglarea
temperaturii in rasadnite se face
cu scopul bunei germinari a
semintelor si a rasaririi
plantelor.pana la rasarire este
necesara o temperature de 30-32
grade Celsius, iar dupa rasarire
temperatura se pastreaza intre 18-
25 grade Celsius.

In perioada germinarii
semintelor aerisirea se face numai
la orele amiezii, in situatia cand
temperatura este prea ridicata.Pe
masura ce creste rasadul,
aerisirea se face mai des, in prima perioada de crestere ramele se ridica pe suporti
la o inaltime de 5-6 cm, o perioada scurta in timpul amiezii, apoi ramele se ridica la
20-30 cm deasupra tocului, mentinandu-se ridicate tot timpul zilei.Dupa faza de
urechiuse rasadnitele se tin descoperite pe timp calduros, toata ziua si se acopera
numai noaptea sau cand timpul este rece si ploios.Serele,solariile si tunelele se
aerisesc mai intens.

Udarea rasadului este foarte importanta, avand scop de

mentinerea unei umiditati moderate in stratul superficial al patului
germinativ.La inceput rasadurile se uda mai des, cu cantitati de apa
mai mici, apoi mai rar dar cu norme mai mari de udare.

Combaterea buruenilor se face prin pliviri sau

cu erbicide.Primul plivit are loc cand plantele au
rasarit si buruenile depasesc ca dimensiune tutunul si se efectueaza
dup ace s-a udat bine cu apa.Plivit se executa ori de cate ori este
nevoie.

Erbicidarea se face preemergent, inainte de plantare, cu Dual Gold 960 EC sau

Stomp 330 EC, pe sol uscat, la 3-5 cm adancime. 

Plantarea tutunului.

Rasadul de tutun pentru plantare, fara a se scutura de pamant, se

aseaza in cutii si se acopera cu o panza uda, transportandu-se in camp
la locul de plantare.Plantatul se face in orele de dimineata si dupa
amiaza, iar daca este innorat,plantatul se face pe parcursul intregii
zile.Epoca plantarii se stabileste in functie de conditiile climatic ale
zonei si perioada de vegetatie a soiurilor.Pentru toate soiurile si in toate
zonele, plantarea intre 1 si 10 mai a realizat cele mai mari productii.Intarzierea
plantarii peste data de 25 mai determina scaderi de productie deosebit de mari.

Densitatea plantatului are o importanta mare pentru realizarea unor productii mari
si de calitate.

Tehnica plantarii tutunului este similara cu aceea a plantarii rasadurilor de

legume.Terenul se marcheaza la distante stabilite intre randuri si pe rand, dupa care
se practica in sol un orificiu cu plantatorul, in care se toarna o cantitate de apa
stabilita anterior.Dupa ce apa este absorbita, se introduce cu grija rasadul in pamant
la nivelul coletului, astfel ca radacinile sa fie repartizate cat mai uniform.Se strange
pamantul langa rasad cu plantatorul,facand o miscare de jos in sus si din afara spre
rasad.Se aduna langa rasad un strat de pamant maruntit si uscat pentru a impiedica
formarea crustei la suprafata.

Plantarea mecanizata a tutunului se poate face cu masina de plantat rasad MRP-

5 in agregat cu tractorul L-400.

Lucrarile de ingrijire consta din: completarea golurilor, combaterea buruenilor,

combaterea bolilor si daunatorilor, politul, carnitul, copilitul, recepatul si irigarea.
 Completarea golurilor se realizeaza fara intarziere, la 3-4 zile de la plantare, altfel
plantele cu care s-au completat golurile raman in urma cu dezvoltarea, sunt
debilitate, constituind in timpul perioadei de vegetatie subrastraturi de infectie pentru
diferite boli.Pentru completarea golurilor sunt utilizate celr mai bune rasaduri.

Prima prasila se efectueaza la 7-8 zile de la plantare, dupa ce s-au prins plantele,
la adancimea de 6-8 cm pentru afanarea solului si distrugerea buruenilor.Urmeaza 2-
3 prasile la interval de 10-15 zile, in functie de precipitatiile cazute si de gradul de
imburuenare.

Musuroitul sau bilonatul, cand plantele au 20-30 cm inaltime, ajuta la formarea

radacinilor adventives, marind rezistenta la caderea plantelor.

Politul consta din inlaturarea frunzelor de la baza, care se dezvolta in conditii

necorespunzatoare de lumina si hrana, sunt lovite in timpul lucrarilor de ingrijire sau
murdarite cu pamant din cauza picaturilor de ploaie.Aceste frunze nu prezinta
importanta industriala, constituind mediu favorabil de infectie pentru celelalte
frunze.La soiurile cu Frunze mari se inlatura 2-3 frunze, iar la cele cu frunze mici 4-5
frunze (pana la inaltimea de 20 cm la pamant).Politul se face dupa prasila a treia,
manuala.

Carnitul este operatiunea de inlaturare a inflorescentelor plantei de tutun, care se

efectueaza mai timpuriu sau mai tarziu, impreuna cu un numar de frunze, mai mare
sau mai mic, in scopul cresterii productiei de frunze si calitatii acestora.Se executa in
functie de soi, fertilitatea solului si conditiile meteorologice.Pe soluri cu fertilitate mai
scazuta suprimarea inflorescentei se face de timpuriu (chiar de la imbobocire) si mai
“adanc”, adica cu un numar mai mare de frunze.Pe soluri cu fertilitate ridicata carnitul
se face mai tarziu si mai inalt (mai sus), adica cu un numar mai mic de frunze.

Copilitul (inlaturarea lastarilor) este o lucrare necesara la toate soiurile de tutun la

s-a aplicat carnitul, deoarece, in urma acestei operatiuni se dezvolta copili la
subsuara frunzelor, mai mult sau mai putin vigurosi.Acesti copili produc frunze mici
de calitate inferioara si trebuie inlaturati cand au 6-10 cm lungime, respecatandu-se
operatiunea de 2-3 ori.Inlaturarea copililor dimineata si seara, cand sunt mai
turgescenti, se face cu mai multa usurinta.Copili au importanta cand trebuie regerata
o cultura de tutun afectata de grindina.

Recepatul.Plantele afectate de grindina se reteaza la cel de-al doilea interned de

la suprafata solului.Din portiunea de tulpina ramasa pornesc mai multi copili, dintre
care se alege unul singur, care continua cresterea plantei obtinandu-se o oarecare
productie de frunze.
 Irigarea tutunului. Pe
solurile nisipoase se iriga
de 6-8 ori in functie de
precipitatiile inregistrate,
prima udare se aplica
inainte de plantare, a
doua udare dupa ce
plantele s-au prins, adica
s-au inradacinat si au
pornit in crestere.Pana la
inflorire, se mai uda de 2-
3 ori, iar dupa inflorire de
2-3 ori.Normele de udare
sunt de 200-300 m3/ha.

Recoltarea
frunzelor de
tutun se efectueaza la maturitate tehnica, adica atunci cand
frunzele au ajuns la dezvoltarea maxima si au cel mai ridicat
continut de substante organice si minerale.Maturarea frunzelor se
face treptat si recoltarea este esalonata, inregistrandu-se o diferenta
de 20-23 de zile intre maturarea frunzelor de la baza si a celor din varful
plantei.Maturarea tehnica a frunzelor se evidentiaza, din punct de vedere morfologic,
prin culoarea verde mai deschisa a lor, prin pierderea luciului, aparitia de pete
galbuie spre varf si pe margini, caderea perisorilor, rasfrangerea marginilor limbului,
suprafata limbului lipicioasa si uneori basicarea acestuia.La maturitate tehnica
frunzele, se rup cu usurinta de tulpina.

Soiurile de tutun pentru tigarete se recolteaza intr-un stadiu mai avansat de

maturitate, asigurandu-se frunze elastice si rezistente, de culoare mai
deschisa.Recoltarea soiurilor cu frunze mari, pentru tigarete, se face cand o treime
din suprafata limbului foliar s-a ingalbenit.

Recoltarea se desfasoara in conditii optime numai dupa ce se evapora roua de

pe plante, in mai multe etape (5-6), la interval de 6-7 zile.La o singura recoltare se
deprind de pe planta 2-7 frunze.

Recoltarea se poate realiza in doua moduri: manual si mecanizat.

Recoltarea manuala se
efectueaza rupand frunza cu
frunza in directia lateral si in jos,
pentru a nu vatama
tulpina.Frunzele sunt lasate la
marginea lanului pentru cateva
ore, pentru o usoara vestejire,
apoi se incarca in cosuri sau lazi, cu petiolul catre pereti si se transporta la
platformele de depozitare.

Recoltarea mecanizata se realizeaza cu masini, care lasa un numar de 9-10

frunze pe planta, care se matureaza mai uniform si pot fi recoltate la o singura
trecere, tulpinile fiind tocate si incorporate in sol.

Insiratul, dospirea si uscarea frunzelor.

Dupa recoltare frunzele de tutun

sunt supuse unor operatiuni fizice si
biochimice care determina calitatea
fumativa.

Insiratul frunzelor consta in

introducerea manuala sau mecanizata
a unor sarme sau sfori prin nervurile
lor.Cu ocazia insirarii frunzelor se
sorteaza dupa marime, grad de
maturare, integritate, atac de boli sau
daunatori.Frunzele se sorteaza in:
mari, mijlocii si mici iar cele atacate de boli si daunatori se insira separat.

Insiratul pe sfoara sau pe sarma manual, se face cu ajutorul unui ac special numit
andrea, iar mecanizat cu ajutorul unei masini de insirat, care lucreaza pe principiul
masinii de cusut.Lungimea sforilor sau a sarmelor este de 4 m, din care 3,5 m,
prezinta lungimea de insirare, iar 0,5 m, partea cu care sirele se leaga pe
suporturi.Frunzele mari se insira fata la fata lasand circa 1 cm intre nervure pentru
aerarea cat mai buna, iar frunzele mici se insira cu fata la partea dorsala.Astfel
pregatite frunzele incep procesul de dospire (fermentarea in verde) si de uscare.

Dospirea (fermentarea in verde) reprezinta un complex de procese si reactii din

frunzele de tutun care determina ingalbenirea si imbunatatirea calitatii.Factori care
determina transformarile sunt: temperatura si umiditatea.

Temperatura optima in timpul dospirii este cuprinsa intre 25-36 de

grade Celsius iar umiditatea relative a aerului intre 75-85 %.

Durata procesului de dospire este de 2-4 zile la soiurile pentru tigarete

superioare si ajunge la 21 zile la soiurile de tipul pentru tigari de foi in
functie de gradul de maturitate, temperatura si umiditate.In timpul
procesului de dospire frunzele isi continua procesele de respiratie si
transpiratie.La sfarsitul dospirii frunzele sunt de culoare galbena urmand fixarea
acestei culori la soiurile pentru tigarete sau transformarea culorii in maro la soiurile
pentru tigari de foi.La capatul acestui proces frunzele mai contin 40-50 % apa, care
rebuie eliminate cat mai repede.
 Uscarea frunzelor dupa dospire
asigura fixarea culorii si eliminarea
apei, prevenind procesele de
alterare.Prin uscare umiditatea in
frunze trebuie sa scada la 20-25
%.Se practica uscarea pe cale
naturala si uscarea cu ajutorul
caldurii artificial.Tutunul destinat
pentru pipa sau tigari de foi se
usuca la umbra, sub actiunea
curentilor de aer, intr-o perioada
de timp mai lunga 4-6 saptamani.

Uscarea la soare, pentru

aceasta sirurile cu frunze se
fixeaza pe gherghefuri mobile, afara, cu posibilitati de a fi adapostite pet imp de
ploaie sau noaptea.Gherghefurile se tin la distante unul de altul pentru a asigura
circulatia aerului.

Uscarea cu ajutorul caldurii artificiale se face in uscatorii special in care se

realizeaza atat dospirea, cat si fixarea culorii.Modificarile culorii se datoreaza
procesului de degradare a pigmentului verde, ce intra in compozitia clorofilei, ceea
ce face sa iasa in relief xantofila.Culoarea galbena este un indicator foarte pretios
pentru aprecierea diferitelor faze prin care trece frunza de la dospire si pana la
uscare.

Pastrarea tutunului uscat se

poate face si in baschii, care sunt
poduri confectionate din
scanduri, dispuse la 15-20 cm de
tutun ordonate, cu folie
indreptate in acelasi
sens.Grosimea stratului de tutun
poate sa ajunga la 80-100 cm, cu
care se acopera cu o panza de
sac.Pastrarea se face camere,
ce pot fi ventilate la nevoie, fara
mirosuri neplacute care se pot
imprima in frunzele de
tutun.Urmeaza clasarea tutunului, alesul si “papusitul”.

Alesul si papusitul tutunului sunt operatii pregatitoare in vederea predarii

recoltei.Aceste operatii se incep in luna octombrie, se aleg frunzele dupa marime,
culoare, consistenta, se netezesc si se aseaza in manunchiuri de cate 20-25 care se
leaga cu un fir de rafie, de panusi de porumb, de sfoara in apropiere de cotor, aceste
manunchiuri numindu-se “papusi”.
Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea la cultura
tutunului.
Descrierea si combaterea mozaicului comun (Tobacco mosaic virus)

La tutun simptomele de boala se manifesta pe frunze.Primele simptome apar pe

frunzele tinere pe care se observa o slaba clorozare a nervurilor.Frunzele atacate
sunt deformate, rugoase si prezinta pete neregulate, de culoare verde deschis sau
galbuie, care le confera aspect mozaicat.Sursele de infectie ale virusului sunt solul si
uneltele de lucru.Nu se transmite prin insect.

In aparitia simptomelor un rol important il are temperatura si lumina.La

temperature de peste 27 grade Celsius si sub 10 grade Celsius simptomele nu sunt
evidente.Plantele tinere sunt mai receptive decat cele batrane.

Prevenirea aparitiei mozaicului comun se poate realiza prin: rotatia de minim 2

ani a culturii, folosirea de seminte sanatoase si cultivarea soiurilor rezistente.

Descrierea si combaterea focului salbatic (Pseudomonas syringae pv. tabac)

Este una dintre cele mai pagubitoare boli ale tutubului.Pe plantele din primele
faze de vegetatie (rasadnita) atacul apare pe varful sau marginile frunzei sub forma
unor pete umede, verde deschise, apoi brune-negricioase.La umiditate ridicata
plantele putrezesc complet.Mai tarziu pe frunze apar pete circulare, verde-deschis
apoi brune, inconjurate de un halou galbui caracteristic.In camp frunzele bazale
prezinta pete galbene, care ajung pana la 0,5-3,0 cm diametru, care se necrozeaza
in centru, fiind inconjurate de halou galbui.

Bacteria se transmite prin seminte, unde rezista si doi ani in tegument, precum si
prin resturile vegetale ramase in sol.Primele infectii provin din plantele rezultate din
semintele infectate, iar in continuare in camp prin picaturile de ploaie si
vant.Bacteriile patrund prin rani, stomate, si se propaga prin parenchimul frunzei.

Ca masuri preventive, se recomanda: folosirea de samanta sanatoasa, adunarea

si distrugerea frunzelor bolnave, imediat ce a aparut boala, rotatia culturii, pentru o
perioadă de 3-4 ani, adunarea si distrugerea prin ardere a resturilor de plante, dupa
recoltare. Pentru obtinerea de material sanatos, se dezinfecteaza chimic (hipoclorit
de sodiu sau de calciu 0,5 % etc.) tocul rasadnitei si se stropesc plantele cu Zeama
Bordeleza 1,0%.

Descrierea si combaterea manei tutunului (Peronospora hyoscyami f.sp.

tabacina)

Mana tutunului apare inca in rasadnita, prin petele galbui pe partea superioara a
frunzelor si corespunzator a fructificatiilor pe fata inferioara reprezentate de conidiile
purtate de conidioforii iesiti prin stomata.La umiditate mare a aerului din rasadnita
plantele putrezesc.In camp, atacul produce deformarea, perforarea sau uscarea
frunzelor.
 Conditiile de clima sunt hotaratoare in aparitia si evolutia infectiilor.Precipitatiile
frecvente, umiditatea relative ridicata a aerului, temperaturile moderate sunt
favorabile pentru dezvoltarea patogenului.Perioada de incubatie este de 5-7 zile.In
decursul vegetatiei pot avea numeroase contaminari succesive.Umiditatea peste 80
% a aerului si temperatura de 17-24 grade Celsius favorizeaza infectia.

Prevenirea aparitiei manei tutunului se poate realiza prin: rotatia culturii, cand
terenul este infectat intens, adunarea si distrugerea resturilor vegetale.

Combaterea chimica se poate realiza atat in faza de rasad cat si in faza de

vegetatie cu: Dithane M 45in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Dithane
Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Merpan 80 WDG
preventive in concentratie de 0,125 % (15 g in 12 l apa), curative in concentratie de
0,3 % (15 g in 5,0 l apa), Polyram DF in concentratie de 0,2 %, Ridomil Gold Plus
42,5 WP in cantitate de 3,0 kg/ha.

Descrierea si combaterea daunatorilor

Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din agricultura.In
conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai
mare decat 1 mm.Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se
poate pune calendaristic in lunile martie-aprilie.Larvele sunt de culoare galbena sau
verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.

Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor.O femela poate sa depuna

in jur de 100 de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele,care timp
de 8-10 zile de viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori.Larvele patrund in
sol la adancimea de 15 cm,unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte
aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se realizeaza prin tratamente cu

insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de 0,04 % (4,0 kg/ha), Confidor
Energy in concentratie de 0,075 % (600 l apa).

Descrierea si combaterea la paduchele verde (Myzodes persicae).

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei

ramurilor speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume si in sere.Este o specie
migratoare.

Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor,se hranesc prin

sugerea sevei plantelor.Datorita acetui fapt frunzele se necrozeaza si se rasucesc,
formand pseudocecidii.Plantele atacate sufera si se debiliteaza, ducand la scaderea
productiei.
 Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-inchis.Antenele sunt
negre.Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea
corniculelor.Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui
sau roscat. Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi
transversale si 4 pete laterale.Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu
tarsele negre.Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea
cornicolelor.

Combaterea chimica la paduchele verde se realizeaza prin stropiri cu insecticide

cum ar fi: Confidor Energy in concentratie de 0,075 % (600 l apa), Fastac in cantitate
de 0,2 l/ha, Karate Zeon in cantitate de 0,2 l/ha in 600 l apa.

Descrierea si combaterea la omida capsulelor (Chloridea armigera)

Este o insecta deosebit de periculoasa, larvele sunt mari 15-18 cm, sunt polifage
consuma o varietate mare de specii de plante din flora spontana si din cea
cultivata.Larvele au culoare variabila, de la verde galbui la brun inchis, prezinta
dorsal o dunga longitudinala si doua dungi laterale mai inchise la culoare. 

Omida capsulelor ierneaza sub forma de ninfa in sol la adancimea de 7-25

cm.Larvele ataca mai ales in luna mai si produc pagube importante.Larvele tinere de
varsta I si II se dezvolta pe aparatul foliar, iar incepand cu varsta a III-a ele patrund in
interiorul fructelor, preferand semintele si lasandu-si excrementele in fruct,
tratamentele de combatere devenind practic ineficiente.

Combaterea chimica se poate realiza cu insecticide cum ar fi: Fastac 10 EC in

cantitate de 0,2 l/ha, Karate Zeon in cantitate de 0,2 l/ha in 600 l apa.

Commentarii
balan alex - 2014 01 21 12:01

Mde unde pot cumpara seminte de tutun

Raspundeti

Ham Tibor - 2014 01 21 19:20

Dupa reglementarea romaneasca dupa cum stiu se poate cultiva momentan doar
pe baza unei contracte incheiate cu firme care au colectare. Samanta de tutun nu
se comercializeaza.