Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE AGRONOMIE
SPECIALIZAREA MONTANOLOGIE
PREZENTARE
PROIECT DE DIPLOMĂ
Îndrumător ştiinţific:
Șef lucrări dr. Călin SĂLCEANU
Absolvent:
ANDREI IONEL
Lucerna a apărut sub formă spontană în Anatolia, sudul Caucazului și Asia de Sud-
Vest.
În Europa, cultura de lucernă a fost înființată de arabi în Spania, iar în Italia lucerna a
ajuns în anii 150 î.e.n.
În țara noastră, cele mai mari producții se obțin în sud-estul țării în Câmpia Dunării în
zona cernoziomurilor cu un grad ridicat de fertilitate, unde o mare parte a suprafeței
cultivate cu lucernă este irigată.
Producții la fel de mari se obțin în unele județe din Transilvania, cu suprafețe relativ
mici de lucernă (Alba, Mureș).
Pe lângă rolul principal de asigurare a necesarului de furaje pentru cel puțin 60% din
efectivul de bovine și 40% din efectivul de ovine, cultura de lucernă are o serie
de funcții importante în dezvoltarea rurală și a mediului înconjurător. Astfel, cultura
de lucernă, are un rol însemnat în menținerea conținutului de humus din sol iar
asolamentele cu sole înierbate contribuie la menținerea microfaunei din sol și la
întreruperea ciclurilor biologice pentru boli și dăunători.
Pe lângă rolul principal de asigurare a necesarului de furaje pentru cel puțin 60% din
efectivul de bovine și 40% din efectivul de ovine, cultura de lucernă are o serie
de funcții importante în dezvoltarea rurală și a mediului înconjurător. Astfel, cultura
de lucernă, are un rol însemnat în menținerea conținutului de humus din sol iar
asolamentele cu sole înierbate contribuie la menținerea microfaunei din sol și la
întreruperea ciclurilor biologice pentru boli și dăunători.
Balanța estimativă de azot fixat biologic în agroecosistemele culturi de leguminoase
din România este de: 30 kg/ha pe an pentru pajiștile permanente; 80 kg/ha pe
an pentru pajiștile temporare și de 160 kg/ha pe an pentru leguminoasele perene
(Marușca T. și colab., 2010).
Prin îmbogățirea materiei organice în compuși azotați, ca urmare a fixării biologice a
azotului, cultura de lucernă stabilește direct interacțiuni pozitive cu speciile
vecine,
interacțiuni ce se manifestă în special în condiții ecologice dificile, limitând efectele negative
ale competiției interspecifice.
Furajul obținut de pe suprafețele cu lucernă este superior din punct de vedere al
calității, caracterizându-se printr-un conținut ridicat de proteină, săruri minerale și vitamine,
procent de celuloză mai scăzut, ceea ce îi mărește gradul de consumabilitate și digestibilitate,
indiferent dacă se prezintă sub formă de masă verde sau fân. Sunt numeroase cercetările care
demonstrează compoziția chimică superioară a furajului de lucernă. (Bărbulescu, C., 1976).
Pe baza compoziției chimice se pot aprecia diferențele calitative între lucerna recoltată în
diferite faze de creștere, conservată prin diferite metode, astfel, conținutul în proteină al
substanței uscate din fân este în medie cu 2-3 %, mai redus decât cel redus al masei verde,
făina de grâu având un conținut de proteină intermediar între cel al masei verzi și cel
al fânului.
Calitatea furajului, este dată pe de o parte, de compoziția chimică a acestuia și de
palabilitatea acestuia.
Stabilitatea unui soi este dată, în primul rând, de rezistența la factorii de stres biotici și
abiotici, rezistența la boli fiind unul dintre factorii determinanți pentru obținerea unor
producții mari de furaje, de bună calitate, tolerante la secetă, salinitate, aciditate, dar și
rezistente la iernare cu o bună perenitate și cu o capacitate mare de producție.
Aceste diferențe se explică prin pierderile de frunze la recoltare și la uscare, frunzele
conținând de două ori mai multă proteină decât tulpinile.
Avându-se în vedere suprafața de lucernă de cca 460 mii ha, prețul de cost la care se
poate obține furajul de pe suprafețele de lucernă și eficiența ridicată a transformării acesteia în
produse animale, rezultă că rolul suprafețelor în economia mondială va crește simțitor.
Printr-o valorificare corectă a suprafețelor de lucernă se poate asigura o cantitate mult
mai mare de substanțe nutritive decât orice altă cultură.
Valoarea nutritivă a lucernei este influențată de o serie de factori:
faza de creștere;
condițiile de sol și climă;
tehnologia culturii;
însușirile de soi.
Compozitia chimica a lucernei in diferite faze de
dezvoltare
Aparatul portabil CCM-200 plus oferă citirea rapidă a clorofilei din frunzele intacte
ale lăstarilor de lucernă. Instrumentul este deosebit de util pentru
îmbunătățirea și managementul îngrășămintelor, pentru gestionarea azotului ce
urmează a se aplica culturii respective din care au fost prelevate citirile.
Pe parcursul perioadei de vegetatie s-au facut observatii si determinari. S-au recoltat 4
coase, productiile de masa verde si substanta uscata fiind prezentate in tabelele
următoare.
Astfel, în cursul anului 2022 s-au făcut determinări la datele de 17 aprilie, 15 iunie și
13 iulie.
La toate aceste 3 date au fost efectuate determinări privind:
Numărul de internodii;
Lungimea lăstarilor;
Producția a 10 lăstari fără frunze;
Producția a 10 lăstari cu frunze;
Producția de substanță uscată;
Producția de masă verde.
Influenţa soiului asupra nr. de internodii la cultura de lucernă într-o experiență
desfășurată la SCDA Caracal la data de 17 aprilie 2022