UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION

IONESCU DE LA BRAD ”IAȘI
FACULTATEA : AGRICULTURĂ

CULTURA MAZĂRE DE TOAMNĂ

PROFESOR COORDONATOR:
BREZULEANU STEJĂREL

STUDENT:RĂILEANU ELENA
SPECIALIZAREA: I.E.A
GRUPA:588
 CUPRINS
INTRODUCERE.......................................................................................................................2
Capitolul I CULTURA MAZĂRE DE TOAMNĂ.................................................................2
Cerințe pentru factorii de mediu.............................................................................................3
Tehnologia de cultivare pentru mazăre de toamnă..............................................................3
Rotația.........................................................................................................................................3
Fertilizarea.................................................................................................................................4
Lucrările solului........................................................................................................................4
Sămânța și semănatul...............................................................................................................5
Lucrările de îngrijire................................................................................................................6
Combaterea bolilor...................................................................................................................7
Capitolul II CULTURA MAZĂRE FURAJERĂ DE TOAMNĂ.........................................9
Importanță economică..............................................................................................................9
Beneficiile culturii de mazăre furajeră.................................................................................10
Cerințe pentru factorii de mediu...........................................................................................10
Exigențele mazării furajere de toamna față de condițiile ecologice.................................11
Tehnologia de cultivare mazăre furajeră.............................................................................12
Rotația.......................................................................................................................................12
Fertilizarea...............................................................................................................................12
Lucrările solului.......................................................................................................................12
Sămânța și semănatul.............................................................................................................12
Lucrările de întreținere..........................................................................................................13
Irigarea mazării furajere de toamnă....................................................................................13
Recoltarea și condiționarea seminței....................................................................................14
Subvenționări pentru cultura de mazăre furajeră.............................................................14
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................15

1
 CAPITOLUL I

CULTURA MAZĂRE DE TOAMNĂ

Mazărea (Pisum sativum) este originară din Asia Mică și Asia Centrală. A fost
cultivată în Antichitate de greci și romani în sudul Europei, de unde s-a răspândit pe tot
continentul. În România a fost introdusă în secolul al XVII-lea. În prezent, cei mai mari
cultivatori mondiali sunt Canada, China, India, Franța, Ucraina și Germania.
Mazărea este una dintre cele mai importante leguminoase pentru boabe, folosită atât
în hrana oamenilor, cât şi a animalelor. Semănată de la sfârşitul verii şi până la începutul
toamnei, conferă toate avantajele pe care le posedă mazărea de primăvară, reducând ciclul de
dezvoltare al buruienilor, bolilor şi dăunătorilor. Mazărea de toamnă are o perioadă de
vegetaţie similară cu cea a grâului de toamnă, se seamănă în toamnă, iernează, dezvoltă un
foliaj viguros, înainte ca plantele anuale de primavară să fie semănate. Semănatul în toamnă
permite o producţie de biomasă mai mare, precum și evitarea secetei şi căldurii de la sfârşitul
primăverii.
Mazărea de toamnă permite obţinerea a două culturi succesive în decursul unui an,
deoarece aceasta se recoltează mult mai devreme, lasând terenul lipsit de buruieni şi cea de-a
doua cultură se poate semăna direct în miriştea de mazăre pe un teren bine aprovizionat cu
azot. Soiurile de mazăre de toamnă sunt potrivite pentru zonele aride. Folosirea acestora în
zonele cu deficienţă mare de apă are ca rezultat creşterea şi stabilitatea producţiei de biomasă
și de boabe, sporirea raportului dintre azotul simbiotic şi îngrăşământul în agricultura
ecologică şi posibilităţile de utilizare mai economică a terenului agricol.
În țara noastră, soiurile cultivate fac parte din varietatea vulgatum, având
caracteristicile principale bobul neted și semințele de culoare galbenă. Tipul de mazăre cel
mai răspândit atât în România, dar și în alte țări cultivatoare, este afila. Acest tip de soi este
foarte apreciat pentru ușurința cu care poate fi recoltat cu ajutorul combinelor, dar și pentru
coacerea mult mai uniformă a păstăilor. Soiurile afila sunt ușor de recunoscut prin faptul că
frunzele plantelor au fost transformate în cârcei.
Zonele în care se poate cultiva mazărea sunt: Transilvania este regiunea cu cele mai
multe zone de cultivare a mazărei. Acestea includ: Campia Transilvaniei, Valea Mureșului,
Depresiunea Sibiului și Țara Bârsei. Crișana și Moldova sunt și ele regiuni în care mazărea
este cultivată, la fel ca Muntenia. Aici, o mare parte din Câmpia Română este o zonă bună
2
pentru creșterea acestei legume. Excepții sunt Câmpia Bărăgnului, Lunca Dunării, Lunca
Siretului și alte zone cu soluri prea nisipoase.

Cerințe pentru factorii de mediu

Temperatură: Mazărea este puțin pretențioasă față de căldură; temperatura minimă

de germinație – 1/2°C pentru soiurile cu bob neted și 4/5°C pentru cele cu bob zbârcit;
perioadă de răsărire – 10-12 zile de la semănat; temperaturi minime suportate de planta abia
răsărită – minus 6/8°C la soiurile cu bob neted și minus 2/3°C la cele cu bob zbârcit;
temperatura optimă de creștere/15-18°C; temperatura maximă în timpul vegetației – 24°C;
temperaturile mai mari de 25°C la fructificare reduc procentul de legare a păstăilor.
Lumina: cerințe moderate, cu producții totuși mici pe terenurile umbrite.
Umiditate: Mazărea are cerințe moderate, 75-80% din capacitatea de câmp în
perioada de înflorire-fructificare; seceta solului și atmosferică reduc procentul de
formare/legare a păstăilor.
Sol: pH neutru spre ușor alcalin; substrat bogat în elemente nutritive, permeabil,
afânat, cu o bună capacitate de reținere a apei.

Tehnologia de cultivare pentru mazăre de toamnă

Rotația
Este de dorit ca mazărea să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme,
permiţând lucrarea mai timpurie şi cât mai corectă a solului, care să fie nivelat, fără resturi
vegetale şi buruieni încă din toamnă. Cele mai bune rezultate se obţin după cereale păioase şi
după unele culturi prăşitoare cu recoltare mai timpurie şi în condiţiile în care au fost
combătute bine buruienile.
În România structura culturilor a impus cultivarea mazării, în primul rând după
porumb, floarea-soarelui, sfeclă pentru zahăr, cartof, rapiţă. De asemenea, se recomandă ca
mazărea să urmeze după porumb, datorită rezistenţei la efectul remanent al erbicidelor. Nu se
recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase, pe de o parte, pentru a
evita riscurile excesului de azot, iar pe de altă parte, din cauza perpetuării şi amplificării
atacului unor boli.

3
 Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi, ca atare, monocultura este exclusă. În
cazul cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren, apare fenomenul de "oboseala solului",
care se manifestă, în principal, prin tulburări bruşte de creştere, absenţa formării nodozităţilor
pe rădăcini, putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. În prezent, se acceptă că mazărea poate reveni
pe acelaşi teren după 3 - 4 ani, fără risc, cu condiţia tratării seminţelor, înainte de semănat,
împotriva bolilor.

Fertilizarea
Se consideră că, pentru a da o recoltă de o tonă boabe, o cultură de mazăre consumă,
în medie, 60 kg N, 8 kg P2O5, 30 kg K2O, 25 kg CaO, 6 kg Mg.
Azotul. În condiţii normale de cultivare, s-a determinat că cea mai mare parte din
azotul necesar plantelor de mazăre (42 - 75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor
fixatoare; restul provine din rezervele solului sau din remanenţa îngrăşămintelor aplicate
plantei premergătoare. Ca urmare, pe terenurile fertile, bine cultivate an de an, după
premergătoare fertilizate, mazărea nu necesită îngrăşăminte cu azot; administrarea acestora
are un efect nesemnificativ asupra nivelului producţiilor şi a continuţului boabelor în proteine.
Fosforul. Este important în dezvoltarea mazării, influenţând favorabil formarea
nodozităţilor, deci fixarea azotului şi determină un înflorit mai bogat şi o legare mai bună a
boabelor.
Potasiul. Pe solurile uşoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi necesară.
Dozele, în asemenea, situaţii sunt de 40 - 60 kg K2O/ha, aplicate o dată cu fosforul, sub
arătură (ca îngrăşăminte simple) sau la patul germinativ (ca îngrăşăminte complexe).

Lucrările solului
Dezmiriștirea- Imediat dupa recoltarea plantei premergătoare și eliberarea terenului
de resturi vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriștit, cu scopul mărunțirii
buruienilor, a resturilor vegetale (miriștea) şi a stratului superficial al solului.
Arătura- Cât mai curând posibil, terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată,
la adâncimea de 25-35 de cm. Cultivatorii de mazăre recomandă să se are mai adânc decât
pentru alte culturi, îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizează o mai
bună dezvoltare a rădăcinilor în straturile adânci ale solului. Arăturile efectuate vara se
lucrează în mod repetat până în toamnă (se grapează), lucrări prin care este nivelat terenul,

4
sunt mărunțiți bulgării și sunt distruse buruienile care răsar, reducând astfel, rezerva de
buruieni.
Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din
toamnă sau pot fi lăsate în „brazda crudă”. În mod obișnuit, se suține necesitatea grapării și
nivelării arăturii în toamnă, ceea ce oferă avantajul ca, la desprimăvărare, terenul se usucă mai
repede și mai uniform și se poate semăna mai devreme, cultivatorii de mazăre din zonele mai
secetoase ( de ex: Dobrogea) preferă acest sistem de lucrare a solului.
Pe anumite terenuri și în zonele cu soluri grele, unde cad cantități mari de precipitații
în sezonul rece, grăparea și nivelarea ternului în toamnă pot conduce la compactarea
exagerată a solului pe timouk iernii, acesta se usucă mai greu în primăvara și se întarzie
semănatul. În această situație, este de preferat ca arătura să fie lăsată nelucrată peste iarnă. În
primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în
profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole, din
aceleași motive, trebuie redus la minimim numărul de treceri pe teren cu agreatele agricole.
Grăparea ,de regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrre de
grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului și a doua lucrare, efectuată chiar înainte
de semănat, cu combinatorul. Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obțină un terne
foarte nivelat, care să permită un semănat uniform, ca adâncime și ca distribuire a semințelor,
realizarea unor culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a efectua recoltarea
mecanizată a culturii.

Sămânța și semănatul
Sămânţa de mazăre destinată semănatului trebuie să provină din culturi certificate, să
fie sănătoasă, nefisurată, fără atac de gărgăriţă, să aibă puritatea fizică minimum 98% şi
capacitatea de germinaţie minimum 80%.Tratarea seminţelor înainte de semănat este
obligatorie.
Semănatul. Mazărea este semănată primăvară cât mai timpuriu, atunci când se poate
pregăti terenul în condiţii bune, fără a se tasa. Calendaristic, în România, culturile de mazăre
sunt semănate în cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie în sud şi în a
doua jumătate în restul zonelor); spre nord şi în unii ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii
în care mazărea este semănată la începutul lunii aprilie.
Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100 – 12 zile cu
vreme favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei

5
(lunile martie-iunie). În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în
sol în sezonul rece şi care asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe.
Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se
discută chiar despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 zile faţă de perioada
optimă de semănat. Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de
boabe formate pe o plantă.
Densităţile de semănat folosite în România sunt de 125 - 140 boabe germinabile/m2,
pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m2. În mod obişnuit, la mazăre, se estimează
un procent de răsărire în câmp de 75%. Mazărea posedă o anumită “supleţe“ în privind
densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare,
cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic şi pluviometric, cu atât
se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea semănatului are efecte negative mai
puţin pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai secetoasă, cu atât trebuie
semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari. Cantităţile de sămânţă
corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250 - 300 kg/ha.
Mazărea este semănată în rânduri dese (12,5 cm), prin care se asigură o mai bună
distribuire a seminţelor. Semănatul mazării în cărări oferă avantaje certe, permiţând aplicarea
tratamentelor de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, foarte uniform şi până în
faze de vegetaţie mai avansate.
Datorită cerinţelor mari faţă de umiditate în faza de germinare, mazărea trebuie
semănată mai adânc; în condiţiile din România se seamănă la circa 6 cm adâncime.
Semănatul superficial este foarte dăunător deoarece conduce la un răsărit neuniform şi
poate spori pagubele produse de atacul păsărilor. Semănatul exagerat de adânc este, de
asemenea, defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a seminţelor în curs de germinare este
insuficientă, se amplifică atacul de boli şi, ca urmare, se înregistrează pierderi importante de
densitate.

Lucrările de îngrijire
Se poate afirma că, acolo unde terenul a fost bine lucrat înainte de semănat şi s-a
semănat devreme, lanul este uniform şi cu densitate normală, nu sunt probleme deosebite cu
buruienile. Totuşi, la începutul vegetaţiei, mazărea este sensibilă la concurenţa buruienilor,
care pot diminua considerabil producţiile şi pot crea dificultăţi la recoltare.

6
 Combaterea buruienilor din culturile mazăre se realizează cu ajutorul erbicidelor.
Pentru combaterea buruienilor, cele mai frecvente şi mai dăunătoare în culturile de mazăre de
la noi (Sinapis, Cirsium, Polygonum), se recomandă aplicarea în vegetaţie a unor tratamente
cu preparate pe bază de bentazon (Basagran, 2 - 3 l/ha), când plantele de mazăre au 8 – 10 cm
înălţime, iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă.
În cultura mazării se poate folosi şi prometrinul (Gesagard 50 WP, 3-5kg/ha) aplicat
după semănat şi înainte de răsărit; acest erbicid controlează atât buruienile monocotiledonate,
cât şi cele dicotiledonate anuale. În acest caz, trebuie semănat ceva mai adânc decât în mod
obişnuit (în special pe solurile uşoare), pentru a evita apariţia unor efecte fitotoxice (inhibarea
germinaţiei), în cazul că, după semănat, survin precipitaţii mai bogate şi care deplasează
pelicula de erbicid în zona de germinare a seminţelor.

Combaterea bolilor- Printre bolile care pot afecta cultura de mazare se numară:

antracnoza, fuzarioza, rugina mazărei, mana, făinarea, putregaiul alb si putregaiul cenușiu.
Tratamentele se fac la avertizare, după controlul culturilor; primul tratament se recomandă, de
regulă, imediat după răsărit, fiind repetat la începutul înfloritului şi după formarea primelor
păstăi. Se utilizează benlate (Fundazol 2 kg/ha), mancozeb (Dithane M-45, 2 kg/ha) sau
preparate pe bază de cupru (Turdacupral 50 PU sau Oxiclorura de cupru, 4 kg/ha).

Combaterea dăunătorilor
În cazul dăunatorilor, cel mai des întalniți sunt gărgărța mazărei și păduchele verde al
mazărei. Pentru combatere sunt necesare tratamente în câmp, la începutul înfloritului, pentru
distrugerea adulţilor, cu produse pe bază de dimetoat (Sinoratox 35 CE, 2 l/ha) sau malation
(Carbetox 37 CE, 2 l/ha). Tratamentele se pot repeta la interval de 7 - 10 zile, cu scopul
distrugerii larvelor.

Recoltarea
Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă,
de numai 4-5 zile. Ca urmare, lanurile de mazăre trebuie recoltate cu prioritate față de alte
culturi. La recoltare, terenul trebuie să fie foarte bine nivelat și fără buruieni.
Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit, frunzele s-au uscat
și 75% din pastăi sunt galbene, pergamentoase și boabele s-au întărit. De regulă, maturarea și
recoltarea mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie; în zonele umede și răcoroase și în

7
unii ani mai ploioși, se întârzie până în prima decadă a lunii iulie.
În țara noastră, recoltarea lanurilor de mazăre se efectuează divizat ( în doua faze):
- în prima fază plantele sunt smulse sau tăiate cu mașina de recoltat mazăre (sau
manual, pe suprafețe mici) după care sunt lăsate în brazdă câteva zile pentru
uniformizarea coacerii
- în faza a doua se treieră cu combina de cereale, prevăzută cu ridicător de brazdă şi
efectuându-se o serie de reglaje specifice, cu scopul de a limita spargerea boabelor,
reducerea turației aparatului de treierat la mai puțin de 600 rotații/minut, mărirea
distanțelor dintre bătător și contrabătător, reglajele s efac de 2-3 ori pe zi.
Treieratul se desfășoară cel mai bine când umiditatea boabelor este cuprinsă între 18-
20%, sub 15% boabele se sparg ușor iar peste 22% treieratul se face cu dificultate.
Extinderea în cultură a soiurilor de tip ” afila” la care plantele nu se culcă la pământ
la maturitate, permite recoltarea directă a lanurilor de mazăre dintr-o singură trecere cu
combina. În acest caz, se montează degete speciale ridicătoare de lan la dispozitivul de tăiere
al combinei.
Imediat după recoltare și înainte de depozitare, boabele de mazăre trebuie supuse
operațiunilor de condiționare: gazarea cintra gărgăriței, eliminarea impurităților, uscarea
boabelor până la 14% umiditate. Adunarea resturilor vegetale și eliberarea terenului nu pun
probleme deosebite. Vrejii de mazăre au valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi ușor, prin
presare, folosind presa pentru furaje. Se poate conta pe recolte de 1,5-3t vreji/ha.

8
 CAPITOLUL II

CULTURA MAZĂRE FURAJERĂ DE TOAMNĂ

Importanță economică

Mazărea furajeră este originară din zona mediteraneană, areal în care s-au găsit cele
mai vechi dovezi ale existenței acestei specii; acestea datează din anul 300 î.Hr. Din această
zonă, mazărea furajeră s-a extins treptat, ajungând până în China sau în Rusia în secolele V-
VIII î.Hr. În România, mazărea furajeră a pătruns în secolul al XVII-lea, mai întâi în
Transilvania și apoi in celelalte zone ale țării.
Mazărea de câmp (Pisum arvense), cunoscută și sub numele de mazăre furajeră, este
cultivată în special pentru furajarea animalelor, deoarece nu are cerințe mari față de sol și
poate fi o recoltă profitabilă.
Pentru furaj sunt folosite boabele mature, care au un conținut ridicat de proteine,
calciu și vitamine. Acestea intră în compoziția unor nutrețuri pentru animalele crescute în
sistem industrial, precum pui pentru carne, găini pentru ouat sau porci și bovine pentru
îngrășat.
Mazărea furajeră de toamnă este folosită în exclusivitate pentru alcătuirea
borceagului de toamnă. Această cultură are o importanță economică relativ modestă, dar în
anumite situații ea poate să fie utilă. Utilitatea borceagului de toamnă este dependentă de
sistemul practicat. În condițiile „economiei dirijate” când nivelul prețului seminței era fixat
centralizat, iar sămânța se producea conform unor planuri obligatorii, această cultură a
cunoscut o extindere remarcabilă, prin ea încercându-se să se acopere anumite deficiențe în
asigurarea necesarului de furaje, mai ales pe parcursul primăverii.
În condițiile „economiei de piață” unde prețul seminței se reglează în mod natural,
borceagul de toamnă a cunoscut un regres continuu, pe de o parte , din cauza costului ridicat
al seminței, iar pe de altă parte din cauza producțiilor plafonate de furaj obținute.
În perioada 1970-1980 s-au facut unele progrese semnificative cu privire la crearea unor
soiuri cu caracteristici îmbunătățite și la elaborarea unor tehnologii ceva mai performante,
care au condus la obținerea unor producții medii de furaj, în faza experimentală, de 7-8 t/ha
substanță uscată, valoroasă calitativ.

9
 Beneficiile culturii de mazăre furajeră

Caracteristice agrobiologice:
- planta anuală din familia Leguminoasae, având 2 forme în cultură:
 forma hiemală, care se seamănă toamna
 forma aestivală, care se seamănă primăvara
- soiuri: Artona şi Caracal 39 de toamnă
Deoarece mazărea furajeră fixează foarte bine azotul în sol, ea este cultivată și pentru
a îmbunătați calitatea unui sol sărac în nutrienți. De aceea, planta este o foarte bună cultura
premergatoare pentru grâu, secară, orz și alte cereale păioase. Deși culturile de mazăre
furajeră sunt tratate în același fel ca cele de mazăre de consum, cerințele modeste față de sol
fac din ele o afacere mai profitabilă.
Un alt beneficiu ține și de perioada de semănare. Dacă există condiții meteorologice
favorabile, mazărea poate fi însămânțată chiar și pe 1 februarie, cu o luna înainte de epoca
optimă de la începutul lui martie
.
Cerințe pentru factorii de mediu

Pentru a obține o recoltă bogată de mazăre, trebuie să se asigure factorii propice de

mediu: sol, temperatură, lumină și umiditate.
Sol- Mazărea furajeră preferă solurile cu textură nisipo-lutoasă sau luto-nisipoasă,
permeabile și cu o bună capacitate de reținere a apei. Cultura se va dezvolta rapid într-un sol
bogat în nutrienți, spre deosebire de solurile argiloase și acide.
Temperatură- Pentru a germina, mazărea cu bob neted are nevoie de o temperatură
de 1-2 grade Celsius, iar cea cu bob zbârcit, de 4-5 grade Celsius. Plantele abia răsărite
suportă chiar și temperaturi ușor negative, dar temperatura optimă pentru creștere se
încadrează între 15 și 18 grade Celsius. În general plantele fructifică foarte bine la temperaturi
de pana la 25 de grade Celsius. Dacă se depășește această temperatură în perioada de
fructificare o perioada lunga de timp, exista riscul ca florile sa nu mai lege iar boabele sa se
maturizeze prea repede.

10
 Lumină- Mazărea are nevoie de puțină lumină (7-8 ore) în perioada de creștere
vegetativă. Pentru o dezvoltare optimă în perioada de înflorire și fructificare, planta trebuie să
fie expusă o perioadă mai lungă la lumină, peste 7 ore.
Umiditate- Mazărea are nevoie de umiditate moderată în perioada de fructificare, de
aproximativ 75-80% din capacitatea de câmp. În anii secetoși este recomandată irigarea, dar
nu în exces, deoarece se pot forma bălți care duc la putrezirea rădăcinilor.
Udările trebuie efectuate seara sau dimineața, ca să nu existe riscul de ardere a
plantelor - combinația de temperaturi ridicate cu multă umiditate poate deprecia cultura de
mazăre. Este foarte important să se asigure necesarul apei în trei perioade: creșterea intensă,
înflorit și formarea păstăilor.

Exigențele mazării furajere de toamna față de condițiile ecologice

Mazărea furajeră de toamnă este relativ slab rezistentă la ger, când plantele întâlnesc
condiții favorabile de vegetație și intră în iarnă cu 2-3 lăstari suportă, pe parcursul iernii,
temperaturi de până la -17-18°C, fără strat de zăpadă și până la -21-22°C, când plantele sunt
acoperite cu straturi variabile de zăpadă. Producerea seminței de mazăre furajeră de toamnă
este posibilă numai în anumite zone ale țării, unde iernile sunt mai blânde și unde zăpada este
prezentă pe tot parcursul iernii.
Având un sistem radicular profund și robust, plantele valorifică eficient rezerva de
apă acumulată pe parcursul sezonului rece și precipitațiile căzute în primavară, caracteristica
care o avantajează sub aspectul dezvoltării plantelor; această caracteristică are și un aspect
negativ în sensul că o aprovizionare suficientă cu apă, în prezența unor temperaturi favorabile,
determină o dezvoltare luxuriantă a plantelor (care ajung la înălțimi de 120-140 cm) și
căderea acestora iar perioada de înflorire se extinde pe un interval lung; în aceast caz la
recoltare proporția de semințe imature, uneori, poate să fie ridicată. Față de sol, mazărea
furajeră de toamnă nu este foarte pretentioasă; ea valorifică atât solurile fertile cât și cele cu
fertilitate medie, plantele dezvoltându-se normal la niveluri pH între 6,2 si 7,8.

11
 Tehnologia de cultivare mazăre furajeră

Rotația
Mazărea furajeră de toamnă:
- nu este pretenţioasă faţă de planta premergătoare
- bune premergătoare: plante prăşitoare, cereale, plante tehnice
- este o bună plantă premergătoare pentru toate culturile agricole, mai ales că
aprovizionează solul cu azot biologic.

Fertilizarea
După recoltarea culturii premergătoare, când se lucrează pământul pentru mazăre, este
recomandat să se aplice o fertilizare de bază cu îngrășăminte fosfatice și potasice, înainte de
arătură.

Lucrările solului
În cazul mazării de toamnă trebuie să fie efectuate lucrări de arat imediat după
recoltarea plantei premergătoare. Acestea se vor face la 20-22 cm adâncime, în agregat cu
grapa stelată, urmată câteva zile înainte de semănat de lucrarea cu combinatorul. Dacă este un
an secetos, terenul trebuie tăvălugit înainte de semănare.

Sămânța și semănatul
Sămânța de mazăre furajeră de toamnă este sferică, de culoare cenușie, cu MMB de
105-120 g.
Epoca optimă de semănat se înscrie în intervalul 10 si 25 septembrie, în zonele de
câmpie și 1-15 septembrie, în zonele colinare, când până la intrarea în iarnă plantele dezvoltă
2-3 lăstari; semănatul la epoci mai târzii determină o dezvoltare insuficientă a plantelor și
riscul compromiterii culturii peste iarnă.
Densitatea optimă de semănat este de 100-110 s.g./m2, respectiv 110-120 kg/ha
(sămanță utilă), care se seamană în rânduri normale (12,5 cm) și la adâncimea de 4-5 cm;
pentru economisirea seminței, semănatul se poate face și în rânduri la 25 cm cu o normă de
sămânță de 60-65 kg/ha, când nivelul producței este mai mic, față de densitatea optimă, cu cel
mult 5-7%.

12
Lucrările de întreținere
Pentru a obține o cultură profitabilă de mazăre de câmp, este important să fie aplicate
măsuri de combatere atât a buruienilor cât și a bolilor și a dăunătorilor care pot afecta calitatea
culturii și a recoltei.

Pentru combaterea buruienilor se recomandă următoarele erbicide eficiente:

Corum, Basagran SL și Pulsar 40.
  Corum- Produsul are un spectru larg de combatere a buruienilor dicotile și a unor
buruieni monocotile. Pentru eficacitate maximă, trebuie aplicat în primele stadii de vegetație
ale buruienilor, de la stadiul de cotiledoane, până la stadiul de 4 frunze adevărate.
Basagran SL- trebuie aplicat în perioada de postemergență a culturii. Buruienile
trebuie să fie răsărite și să se afle în faza de 2-4 frunze. Este recomandat ca tratamentul să se
realizeze când temperatura aerului este mai mare de 150 C și umiditatea aerului mai mare de
40%.
Pulsar 40- Pentru cultura de mazăre, erbicidul se aplică postemergent timpuriu, în
momentul în care buruienile dicotiledonate anuale sunt în faza de 2-4 frunze, iar cele
monocotiledonate anuale în faza de 1-3 frunze până la înfrățire.

Combaterea bolilor și a dăunătorilor

Pentru prevenirea și combaterea antracnozei mazării și altor boli care se transmit prin
sămânță se recomandă respectarea integrală a tehnologiei și folosirea unei semințe sănătoase.
Mazărea poate fi atacată de numeroși dăunători care pot duce la compromiterea
culturii. Dintre cei mai periculoși menționăm tripsul, gărgărița mazării și păduchele verde. În
unele zone se semnalează atacul gărgăriței mazării (Bruchus pisorum), în această situație sunt
necesare două tratamente cu piretroizi (Fastac-150 ml/ha etc), primul la începutul înfloritului
și al doilea după 10-12 zile. În toate situațiile, gazarea seminței după recoltare este absolut
necesară, ea se face în spații închise, cu sulfură de carbon.

Irigarea mazării furajere de toamnă

În unitățile agricole care dispun de sisteme de irigare, prima intervenție se face
imediat după semănat cu o normă de udare de 40-45 mm; cand seceta continuă, udarea se
repetă după 14-16 zile. Pe parcursul perioadei de vegetație, intervenția cu apă de irigare nu
este necesară

13
Recoltarea și condiționarea seminței.
- pentru masa verde și fân se recoltează când plantele de mazăre furajeră se găsesc în
faza de înflorire deplină
- pentru pășunat: când plantele se găsesc la sfârșitul plantei de îmbobocire
- pentru siloz se recoltează la apariția primelor păstăi
Momentul optim al recoltării este în faza în care peste 75% din pastăi au boabele
întărite. Recoltarea se poate face în doua faze: cu mașina de recoltat mazăre, se lucrează în
primele ore ale dimineții pe rouă, plantele smulse ramânând în brazde 1-3 zile, pentru
continuarea uscării boabelor. Treieratul se face cu combina reglată conform fișei tehnologice,
luând măsurile cuvenite pentru spargerea boabelor. Când nu sunt prezente buruienile,
recoltarea se poate face și direct din lan cu combina, care va lucra perpendicular pe direcția de
aplecare sau cădere a plantelor.
După recoltare, continuarea uscării boabelor se face la soare, prin întinderea acestora
pe platforme cimentate sau în încăperi aerisite unde stratul de boabe (30-35 cm) se lopatează
de cateva ori pe zi până la coborârea umidității la cel putin 14%, după care sămanța se
procesează.

POTENȚIALUL DE PRODUCȚIE
- producţia de masă verde: 25-35 t/ha;
- producţia de sămânţă: 2000-4000 kg/ha.

Subvenționări pentru cultura de mazăre furajeră

Tocmai datorită efectului benefic asupra solului, culturile de mazăre furajeră au fost
susținute de Politica Agricolă Comuna Europeană, Conform agroinfo.ro, în 2016 statul a
subvenționat cultura de mazăre cu 190 euro/ha.
Subvențiile, dar și beneficiile aduse celorlalte culturi, fac din mazărea furajeră o
afacere profitabilă. Planta este foarte cautată la export, astfel că se poate recupera rapid
investiția. Cât despre cantitatea produsă, aceasta poate atinge chiar și 5.000 kg/ha.

BIBLIOGRAFIE
14
 https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/fermier-in-romania/totul-despre-cultura-de-mazare-de-
camp-infiintare-recoltare.html
https://www.scrigroup.com/afaceri/agricultura/MAZAREA-FURAJERA-DE-TOAMNA-
Soi84179.php
http://www.incda-fundulea.ro/anale/86/86.12.pdf
https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/cultura/tag/mazare.html
https://www.revista-ferma.ro/articole/tehnologii-agricole/mazarea-furajera
https://www.pestre.ro/blog/totul-despre-cultivarea-mazarei-in-gradina-si-pe-camp/
TEHNOLOGIA CULTURILOR DE CÂMP- Şef lucr. dr. Marius Sorin ZAHARIA

15
16