UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

TEHNOLOGIA
DE CULTIVARE A
SOFRANULUI

STUDENT – ION (STANCIU) GABRIELA

SPECIALIZAREA – INGINERIA SI
MANAGEMENTUL AFACERILOR AGRICOLE I.D. ANUL II

Seria1, grupa 3

Februarie 2023
1
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

Cultura de șofran – cultivare, îngrijire

plantație
Șofranul (Crocus sativus) este o plantă erbacee, perenă cultivată pe larg datorită
prețului mare plătit pentru condimentul obținut din acesta. Șofranul este declarat a fi cel mai
scump condiment din lume, iar acest lucru se datorează și muncii migăloase făcute la
producerea acestuia.

În general, o plantație de șofran poate fi exploatată până la 10 ani, specialiștii

recomandă însă o perioadă de 5-6 ani (în cazul recoltării bulbilor). Totodată, revenirea culturii
pe același teren este recomandat a se realiza după o perioadă de 8-10 ani.

Pe parcursul vegetației, șofranul are 2 etape importante de creștere și dezvoltare:

Primăvara, planta are doar frunze, iar toate resursele sunt orientate spre formarea
bulbilor și acumularea substanțelor nutritive. Ulterior, frunzele se usucă, astfel că vara planta
se află în repaus vegetativ.

Toamna, când are loc înflorirea plantei, se consideră a fi cea mai importantă etapă
pentru cultivator.

Plantarea șofranului, cerințe la cultivare

Șofranul este o plantă iubitoare de lumină și căldură. Temperaturile recomandate
pentru perioada de vegetație sunt de 6-23 grade Celsius. Potrivit diferitor surse, iarna, suportă
temperaturi de până la -13…-20 grade Celsius, în funcție de soi.

În zonele cu înghețuri timpurii, nu este recomandată cultivarea șofranului, pentru că

acesta ar putea fi afectat de temperaturile reduse din timpul toamnei. Respectiv, este
recomandat a fi cultivat în zonele cu toamne lungi.

Totodată, șofranul preferă umiditatea moderată a solului, nu excesivă pentru a nu

provoca putrezirea bulbilor, astfel că în zonele uscate trebuie irigat.

Șofranul preferă solurile lutoase, luto-nisipoase, cu un conținut bogat de organică.

Este recomandat ca solurile să fie bine drenate, pentru a evita stagnarea apei. Pentru șofran
pretabile se consideră solurile cu un pH de 6-8.

La plantare este recomandată fertilizarea cu 20-30 de tone de gunoi de grajd per

hectar.

2
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

Înainte de înființarea culturii, este recomandată afânarea solului la adâncimea de

aproximativ 25 de centimetri. Apoi, solul se nivelează. Înainte de plantare, acesta fie se lasă
plan sau se formează biloane.

Bulbii de șofran sunt sortați și clasificați în funcție de mărimea lor. Dimensiunea

unui bulb va determina randamentul acestuia. Specialiștii spun că, cu cât cormii mamă sunt
mai mari, cu atât produce mai mulți descendenți, iar producția de flori și stigmate este mai
mare în primul an de plantare.

Majoritatea specialiștilor recomandă plantarea șofranului în lunile august-septembrie.

Șofranul se plantează la adâncimea de 10-15 cm, în funcție de caracteristicile solului.
Unii cultivatori susțin că, dacă plantăm șofranul adânc, bulbii se înmulțesc mai puțin,
recolta este mai mică, dar calitatea florilor produse este mai mare.
Distanța de plantare variază de la 15 la 25 cm între rânduri și 8-10 cm între plante pe
rând (diverși autori recomandă distanțe diferite, unii reducând distanța între plante pe rând
până la 5 cm).
Un exemplu de schemă de plantare a șofranului pe biloane se regaseste în următoarea
imagine:

A – adancime de plantare: 10-15cm B – distanta intre randuri: 15cm C – distante intre plante pe rand: 5-10cm

D – lungimea bilonului: 75cm E – distanta intre biloane: 25cm F – inaltimea bilonului: 15-35cm

3
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

Distanța de plantare depinde de cât de des este programată defrișarea culturii.

Defrișarea se referă la îndepărtarea completă a cormilor de șofran din sol pentru a separa
cormii mamă de bulbii care s-au format și pentru a-i depozita pentru următorul sezon de
plantare. Defrișarea bienală necesită o distanță de 5-10 centimetri între fiecare corm; pentru o
perioadă mai lungă, alegeți o distanță de 10 și 20 de centimetri.

Îngrijirea șofranului
Pe parcursul vegetației, se recomandă plivirea buruienilor, evitându-se prașilele,
acestea ar putea disloca bulbii. Totodată, se pot utiliza paie pentru mulcirea culturii.

În general, șofranul este o cultură pretabilă pentru sistemul eco de producere, mai
ales că unii cultivatori afirmă faptul că produsul final pierde din calitate în cazul aplicării
produselor chimice.

Astfel, la cultivarea șofranului se utilizează doar îngrășăminte naturale, evitându-se

cele de origine chimică, iar pentru a evita dezvoltarea bolilor cum ar fi fuzarioza sau
rizoctonia este recomandată respectarea cerințelor de creștere.

Șofranul începe a înflori în luna octombrie. Florile de șofran se recoltează în lunile

octombrie-noiembrie. 

Recoltarea sofranului
Recoltarea sofranului se realizeaza manual.Trebuie realizată rapid, obligatoriu
dimineața, pentru a evita ofilirea florilor. De obicei, durata de înflorire este de 2 săptămâni.
Șofranul înflorește o singură dată pe an in perioada sfarsit de octombrie – inceput de
noiembrie.

Recoltarea presupune 2 etape:

- Recoltarea florilor de sofran

- Extragerea din florile de sofran a condimentului stigmatelor (partea superioara
a pistilului care se prinde si incolteste polenul). O data stigmatele extrase se pun la uscat la
aprx.250C timp de 7 zile.

Rotatia culturilor

Sofranul nu trebuie replantat pe acelasi sol timp de cel putin 5-6ani, pentru a reduce
riscul aparitiei unor patologii precum fusatium.
Ca planta premergatoare se pot alege cerealele paioase.

4
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

Insecte si daunatori

Sofranul nu se teme de multe insecte, in afara de viermii si nematozii care pot

deteriora bulbul, altfel potentialii sai dusmani sunt animalele.
Cateva mici probleme pot fi cauzate de melcii care merg sa manance floarea.
Soarecii sapa pentru a manca bulbul, mai ales iarna.
Iepurii de camp si caprioarele mananca frunzele, in timp ce, cei mai mari dusmani ai
sofranului sunt porcii mistreti, insa acestia nu sunt raspanditi in toate zonele.

Bolile sofranului

Fusarium este probabil cel mai mare dusman care poate afecta sofranul, o boala
fungica care provoaca putrezirea partii subterane, compromitand bulbul.
Ca metoda de preventie, bulbilor li se face o baie preventiva in oxiclorura de cupru.
Fusarium este recunoscut atunci cand, in loc sa iasa din pamant prin deschiderea si eliberarea
frunzelor, fetul lastarului este lung si galbui, adesea deformat. In acest caz se indeparteaza
intreaga planta si pamantul adiacent aceteia, pentru a preveni raspandirea transmiterii bolii la
alti bulbi.
Exista si alte boli fungice si bacteriene, in toate cazurile cea mai buna metoda de
prevenire consta in plantarea bulbilor sanatosi si gestionarea corecta a solului, precum si
monitorizarea si eliminarea prompta a plantelor bolnave.