UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT ŞI DEZVOLTARE

RURALĂ

INFLUENTA PRECIPITATIILOR
ASUPRA SOLURILOR SI
PLANTELOR

STUDENT – ION (STANCIU) GABRIELA

SPECIALIZAREA – INGINERIA SI
MANAGEMENTUL AFACERILOR AGRICOLE I.D. ANUL I

GRUPA 6, SERIA 2

Iunie 2022

1
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

INFLUENTA PRECIPITATIILOR ASUPRA SOLURILOR SI

PLANTELOR

1. Importanta apei asupra plantelor

Apa are o importanță covârșitoare pentru viața plantelor, toate funcțiile fiziologice
necesitând prezenta ei. Astfel, absorbția substanțelor minerale, fotosinteza, acțiunea
fermenților, transpirația și germinatia semințelor nu pot avea loc fără apă.
Pe lângă participarea directa la alcatuirea corpului plantei (radacinile contin 60-
85% apa, frunzele aprox. 75%, iar fructele pana la 90% apa), contribuie si la procesele
fiziologice vitale ale acesteia. Apa exercită si o influenta indirecta asupra plantelor, prin
modificarea regimului de umiditate al solului si a umezelii relative a aerului, cu rol hotărâtor
pentru desfasurarea proceselor de formare a recoltelor.
Planta are nevoie de apă pentru ca să funcționeze în bune condiții: să o
mențină proaspătă, să păstreze o bună temperatură, să primească odată cu apa și
nutrienții necesari pentru creșterea și dezvoltarea în bune condiții. Din aceste motive,
plantele folosesc mult mai multă apă decât animalele și nu pot trăi deloc fără o anumită
cantitate de apă (destul de ridicată). Un consum obișnuit este de nivelul a 5000 de metri
cubi de apă la 1 hectar pe an, adică de aproximativ un metru cub de apă pentru a obține
1 kilogram de boabe.
Apa provine în principal din precipitații, dar fiindcă acestea nu au un
caracter permanent, este nevoie ca apa căzută să fie înmagazinată undeva, pentru ca
plantele să o poată lua ulterior evenimentului pluvial pentru a o folosi. Rolul acestui
rezervor este preluat de sol. Alteori, cantitatea de apă din precipitații nu este suficientă
și este suplinită prin irigații.
Pe de altă parte, regimul pluviometric variază spațial și temporal, cantitățile de
apă de ploaie diferind foarte mult în diferite zone, dar și de la an la an în aceeași zonă.
Modul în care apa din ploi este preluată de plantă, ca și cantitatea de apă
accesibilă plantei, depind de mai multe caracteristici ale solului și terenului.
Unele soluri pot înmagazina cantități mari de apă, până la 1000 de m 3/ha,
ceea ce este suficient pentru a asigura nevoia de apă a plantelor timp de 10, 20 sau chiar
30 de zile, chiar dacă în acest timp nu cad alte ploi. Acesta este cazul pentru majoritatea
solurilor din Bărăgan, Dobrogea, mare parte a Moldovei și a Câmpiei Tisei. Solurile din
nord-vestul Munteniei și Olteniei, din cea mai mare parte a Transilvaniei, ca și unele
soluri din Banat și Crișana, nu pot înmagazina apă mai mult de 600 – 800 m 3/ha, dar în
aceste zone ploile fiind mai frecvente, culturile agricole nu suferă în anii obișnuiți.
Situația cea mai grea este cea a solurilor nisipoase din sudul Olteniei și din alte zone
ale țării, care nu pot înmagazina decât 300 – 400 m3/ha, suficientă pentru cel mult 8 –
10 zile, agricultura nefiind posibilă fără irigație.
Pe terenurile în pantă o parte (adesea importantă) a apei de ploaie se scurge
la suprafața solului, nefiind deci folosită de plante, provocând totodată eroziunea
solului, un proces de degradare estrem de grav, care se întâlnește pe mai mult de o

2
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

treime din suprafața agricolă a României. La baza pantelor, pe funduri de vale, se adună
adesea apă în exces, cu efecte negative recunoscute.
Apa freatică provine în parte tot din apa de ploaie care, în anii sau în
perioadele mai ploioase, depășește capacitatea de înmagazinare a solului și se scurge în
adâncime, dacă solul nu are un strat compact care să împiedice trecerea apei. Dar apa
infiltrată poate aduce în pânza freatică unele substanțe care înrăutățesc calitatea apei,
cum ar fi nitrați proveniți din îngrășămintele cu azot, resturi de ierbicide și pesticide
etc. În condițiile de astăzi ale agriculturii românești, în care astfel de produse nu sunt
aplicate în cantități mari, astfel de efecte negative sunt atenuate, fiind prezente la nivel
local, în locurile în care s-au aplicat cantități mari de astfel de produse, de exemplu, în
unele grădini de legume.
Având în vedere aceste fapte, se poate spune că managementul apei este
foarte important pentru a obține recolte mărite și de calitate.
Impactul managementului apei asupra schimbărilor climatice este mai puțin
evident decât consecințele acestor schimbări asupra necesității modificării tehnicilor de
irigare. Scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră datorate gospodăririi apei se bazează
în principal pe reducerea cantității de energie și de apă utilizate, în timp ce efectele
schimbărilor climatice asupra gospodăririi apei sunt mai evidente și mai complexe.
2. Temperatura si schimbarile climatice
Creșterea temperaturilor va determina creșterea evapotranspirației, și deci
creșterea nevoilor de apă în agricultură și apariția unui stres suplimentar privind
resursele de apă. Zonele care dispun de mari resurse de apă în prezent, dar sunt
predispuse la schimbări climatice, trebuie să învețe practicile folosite în regiunile unde
apa deja lipsește astăzi. Culturile vor trebui aprovizionate cu apă și irigate diferit, în
funcție de modul în care se schimbă regimul precipitațiilor. Practicile și tehnicile de
irigare trebuie să evolueze; de exemplu, se poate folosi ”picurarea”, în locul
pulverizării, deoarece este mai economică. În același timp, se vor produce schimbări în
privința culturilor și a varietăților cultivate, agricultura trebuind să se adapteze
schimbărilor climatice.
Creșterea generală a temperaturii va reduce probabil depozitul de zăpadă și
gheață din munți și ghețari, devansând astfel topirea zăpezii și gheții și schimbând
regimurile sezoniere ale râurilor. În plus, deversările poluante afectează mai mult
cursurile de apă mai calde.
Efectele schimbărilor climatice asupra managementului apei sunt evidente.
Pe lângă furnizarea apei necesare plantelor, irigațiile vor avea din ce în ce mai mult și
funcția de a atenua acțiunea evenimentelor climatice extreme (îngheț, temperaturi
ridicate).
Deoarece crește riscul deșertificării, fermierii se pot adapta aplicând două
metode: tehnologia ”dry-farming” (aridocultura) și agricultura prin irigații.

3
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

Manifestarea consecințelor
instalării secetei, prin
crustificarea și crăparea
solului.

3. Precipitatiile
Sursa de apă pentru plante poate fi diferită, in functie de tipul de precipitații, sub
toate cele trei stari de agregare
- Ploaie – stare lichida
- Zapada – stare solida
- Rouă – stare lichida
- Ceată – stare lichida
- Grindină – stare solida
- Ape subterane - lichida.

Contributia ploilor de 3-5mm este putin importanta pentru majoritatea plantelor de

cultura, deoarece se evapora foarte repede la suprafata solului. Ploile pana la 10mm care
patrund in sol 5-15cm, daca sunt urmate de insolatie puternica si caldura, nu sunt utilizate
eficace de radacinile plantei.
Sunt benefice ploile active – cele care depasesc 10-15mm.
Cantitatea anuală de precipitații are o mare importanță pentru plante, dar si
repartizarea lor pe anotimpuri. Deficitul de umiditate a facut ca unele plante sa capete anumite
adaptări datorită cărora pot rezista la secetă un oarecare timp, astfel unele au devenit
suculente, si anume inmagazineaza in tulpini si frunze o mare cantitate de apa, in perioadele
ploioase, apa pe care o consumă apoi in perioadele de secetă. Alte plante isi micsoreaza

4
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

transpirația prin reducerea sau dispariția frunzelor, transformarea acestora in solzi, spini, prin
acoperirea corpului lor cu peri desi, cutinizarea si cerificarea membranelor epidermei
plantelor.
Exemplu de plante rezistente la seceta:
- Culturi de lavanda
- Plantatii de cactus
- Cultura de sorg
Precipitatiile in exces pot influenta vegetația, cresterea si dezvoltatea plantei.
Timpul ploios si rece prelungeste vegetatia, diminueaza fotosinteza si impiedica legarea,
maturarea si colorarea fructelor. Umiditatea in exces a solului produce asfixierea partiala sau
totala a sistemului radicular cu urmari grave, iar umezeala relativa a aerului peste 70%
favorizeaza atacul de mana.
4. Influenta precipitatiilor asupra solului
Atunci cand picaturile de ploaie ating suprafata solului, aceste desprind particule
de sol. Gradul in care are loc acest fenomen, depinde de marimea si viteza picaturilor de
ploaie (eroziunea solului).

Capacitatea solului de a rezista la conditii meteorologice corozive (exemplu:vant,

ploaie) depinde, in principal, de textura solului si de continutul de materii organice, care
influenteaza capacitatea solului de a retine apa, precum si capacitatea acestuia de a produce
agregate sau cruste. Atunci cand are loc eroziunea, pierderea stratului de suprafata provoaca
reducerea fertilitatii solului. Pierderea fertilitatii solului si descompunerea structurii duc, in
final, la desertificare.
Eroziunea prin apă este cauzată de impactul picăturilor de ploaie (sub acest
aspect, este importantă intensitatea precipitațiilor) și de procesele de scurgere (care sunt
afectate de cantitatea totală de precipitații). Dacă se aplică practici adecvate de
amangement al solului, se pot controla procesele de eroziune de suprafață prin metoda

5
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

între-rigole (deplasarea solului prin stropirea picăturilor de ploaie) și prin șiroire

(eroziunea prin flux concentrat în pâraie mici). Practicile corecte includ managementul
culturii precedente, protecția suprafeței solului prin covorul vegetal și întreținerea
acoperirii și rugozității terenurilor.

5. Grindină, averse, vânturi puternice, furtună de praf și alte fenomene.

Grindina este deosebit de periculoasă atunci când diametrul ei constituie - 20 mm

sau mai mult (diametrul mediu al celor mai mari pietre de grindină, 10 la număr); luând în
calcul și pietrele de grindină de mărimi mai mici, aduc perieri semnificative.

Aversele reprezintă precipitații de 20 mm și mai mult căzute într-o perioadă mai

mică de 1 oră. Se înregistrează cantitatea de precipitații căzute în ploilor torenţiale.

Vânt puternic - vânt cu viteză medie sau rafale de 25 m/s sau mai mult. Se notează
viteza maximă a vântului care a adus daune plantelor.

Furtună de praf - transportarea cantităților mari de praf sau nisip de un vânt

puternic de la suprafață solului. Se atestă creșterea particulelor de nisip și sol în aer și,
depunerea de praf pe o suprafață mare. Vizibilitatea se reduce semnificativ. Se înregistrează
durata fenomenului, suprafața semănăturilor deteriorate (în%), înălțimea maximă a stratului
de praf, starea plantelor.

6. Influenţa precipitaţiilor asupra dezvoltării plantelor

Precipitaţiile influenţează vegetaţia atât prin acţiunea asupra solului cât şi direct
asupra plantelor. Asupra solului se manifestă prin efecte mecanice şi chimice. Ploaia sparge
glomerulele solului, spală stratul de sol fertil de pe pante, producând eroziunea de suprafaţă,
iar în timp îndelungat eroziunea de adâncime. Efectele chimice constau în dizolvarea
fosfaţilor, carbonaţilor, silicaţilor alcalini din sol, aducerea în sol a nitraţilor şi a sărurilor
amoniacale, creând în sol un mediu favorabil desfăşurării proceselor de amonificare şi
nitrificare. Precipitaţii mai bogate de 75 mm h-1 demonstrează că, fosforul sub orice formă ar
fi în compoziţia solului este levigat. După condiţiile de formare, durată, intensitate,
temperatură şi sistemul noros din care cad, există mai multe forme de precipitaţii:
Ploaia – precipitaţie sub formă de picături de apă care pot fi observate distinct şi
care cad predominant din nori de tip stratiform.
Aversa de ploaie – este o ploaie caracterizată prin începerea şi încetarea aproape
bruscă şi prin variaţii de intensitate rapide, uneori violente.
Ninsoarea – este o precipitaţie solidă sub formă de cristale de gheaţă, izolate sau
unite între ele. Aversa de ninsoare – este ninsoarea caracterizată prin început şi sfârşit brusc,
prin variaţii bruşte ale intensităţii, prin fulgi de ninsoare mari.
Alte forme de precipitaţii sunt: roua, bruma, poleiul, chiciura, burniţa, lapoviţa,
aversa de lapoviţă, măzărichea moale, măzărichea tare, grindina, granulele de gheaţă și acele
de gheaţă.
Corelaţii distinct semnificative s-au înregistrat între precipitaţii şi creşterea în
lungime a plantelor.

6
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

Umiditatea pe frunze se referă la cantitatea de apă ce se află pe partea superioară

sau inferioară a frunzei, chiar daca această apă nu este prezentă sub formă de picături. Durata
umidităţii pe frunze, este factorul care influenţează pozitiv sau negativ infectarea plantelor cu
agenţi patogeni. Pentru evitarea îmbolnăvirii frunzelor plantei, se recomandă efectuarea
tratamentelor fitosanitare, de regulă mecanizat.