Universitatea “Ștefan cel Mare”

Facultatea de Inginerie Alimentară

Managementul Securității Mediului și Siguranța Alimentară​​

FACTORII DE MEDIU CARE

INFLUENŢEAZĂ CREŞTEREA ŞI
DEZVOLTAREA PLANTELOR

Îndrumător: Conf.dr.ing. Gontariu Ioan​​

Student: Hrimiuc Daiana
MSMSA, anul 1​​
 CUPRINS

1. Lumina
2. Temperatura
3. Apa
4. Aerul
5. Bibliografie
 1.Lumina

– influenţează creşterea şi dezvoltarea plantelor prin intensitate (lucşi), durată şi lungime de undă. Participând ca
sursă de energie în fotosinteză, lumina constituie condiţia de bază în realizarea unor producţii mari şi de calitate.
Ajunge la suprafaţa solului sub două forme:lumina directă şi lumina difuză. Difuzia este produsă de moleculele
gazoase ale atmosferei, de particulele lichide şi solide (praf) aflate în suspensie în atmosferă, de nori etc. Ea este
distribuită inegal în raport cu iregularităţile reliefului.
– insolaţia – reprezintă cantitatea radiaţiei solare exprimată în calorie/cm2/minut.
– însorire – reprezintă numai timpul calculat în ore în care suprafaţa teritoriului este sau nu luminată de soare în
cursul unei zile.
Procesul diurn de însorire – umbrire al unui teren este influenţat de expoziţie, panta, poziţia pe versant, înălţimea
obstacolului şi lărgimea văii. Pe un versant sudic, deschis, însorirea este totală în tot cursul zilei, în timp ce pe unul
adăpostit de un versant nordic, în prima şi ultima parte a zilei umbrirea este totală.
Pe versanţii nordici însorirea se reduce mult în cursul unei zile,umbrirea de la începutul şi sfârşitul zilei fiind
uniformă. Un versant estic deschis este însorit în cea mai mare parte a zilei şi numai către apusul soarelui apare o
umbrire uniformă.
Acelaşi fenomen se petrece şi cu versanţii vestici numai că umbrirea apare la începutul zilei. La ambele expoziţii
timpul de umbrire depinde numai de înclinarea versantului.
 2.Temperatura

Temperatura provine din radiaţia solară ca şi din lumina, cu care acţionează împreună. Temperatura aerului determină direct
intensitatea proceselor biochimice în partea aeriană a plantelor şi acţionează indirect asupra acestora prin influenţa ce o are asupra
regimului termic al solului şi formarea umidităţii în stratul aerului de lângă sol, precum şi asupra evaporaţiei.
Creşterea şi fructificarea plantelor depind atât de temperatura aerului cât şi de cea a solului. Aerul se încălzeşte ziua, în principal,
pe seama radiaţiei reflectată de suprafaţa solului, iar noaptea prin preluarea radiaţiei emanată de pământ după încălzirea din timpul
zilei. Temperatura solului este mai ridicată cu câteva grade decât a aerului, în funcţie mai ales de umiditatea solului.
Căldura ca factor limitativ al vegetaţiei are o manifestare extrem de variată pe un teritoriu şi o influenţă uşor de demonstrat asupra
creşterii şi dezvoltării plantelor.
Gradul de favorabilitate al unei zone sub raport termic, pentru o anumită specie de plantă cultivată se determină după:
temperatura medie anuală (Izoterma);
temperatura medie de germinaţie;
temperatura medie din timpul înfloritului şi din intervalul mai – septembrie;
temperatura minimă absolută;
data medie a primului şi ultimului îngheţ;
temperatura minimă din timpul nopţii;
temperatura maximă din timpul zilei;
frecvenţa şi intensitatea brumelor, a poleiurilor,a grindinei etc.
Fiecare specie şi chiar soi are exigenţe termice
specifice ceea ce face ca temperatura să aibă o
acţiune limitativă asupra răspândirii acestora.
Optimul termic al diferitelor fenofaze pentru fiecare
specie este cunoscută, în caz de neasigurare planta
răspunde prin micşorarea producţiei. Trebuie ţinut
seama ca temperaturile scăzute de (-)1oC până la (-)
5oC, cât şi cele foarte ridicate de până la 30oC din
perioada de vegetaţie sau cele foarte coborâte de (-)
25oC din perioada repaosului relativ, constituie
factori limitativi în cultivarea plantelor.
 3.Apa

Pe lângă participarea directă la alcătuirea corpului plantei (rădăcinile conţin între 60 – 85% apa, frunzele cca. 75% iar fructele până la
90%), contribuie şi la procesele fiziologice vitale ale acesteia, apa exercită şi o influenţă indirectă asupra plantelor, prin modificarea
regimului de umiditate al solului şi a umezelii relative a aerului, precum şi a principalilor indicatori şi determinanţi ai fertilităţii solului,
– substanţe nutritive, aer, consistenţă reacţie (pH), căldură, activitate biologică, procese fizico-chimice şi biochimice etc., cu rol hotărâtor
pentru desfăşurarea proceselor de formare a recoltelor.
Spre deosebire de temperatura, care nu se poate stoca şi apoi utiliza în timp, precipitaţiile căzute pe o anumită suprafaţă de teren se pot
acumula în sol şi apoi consuma pe parcursul perioadei de vegetaţie în fotosinteză şi evapo-transpiraţie, procese fiziologice care corelează
direct cu producţia agricolă vegetală.
Precipitaţiile luate ca ap ă înmagazinată în sol, sunt supuse unei importante redistribuiri sub acţiunea factorilor climatici, de relief şi
sol. Apa reţinută în sol depinde de pierderile prin scurgere la suprafaţă, care sunt direct proporţionale cu înclinarea pantei, de pierderile
prin evaporare determinate de insolaţie şi temperatură, de pierderile sau acumulările.
Contribuţia ploilor de 3 – 5 mm este puţin importantă pentru majoritatea plantelor de cultură, deoarece se evaporează foarte repede la
suprafaţa solului. Ploile până la 10 mm, care pătrund în sol 5 – 15 cm, în funcţie de textura acestuia, dacă sunt urmate de insolaţie
puternică şi căldură, nu sunt utilizate eficace de rădăcinile plantei. Nici precipitaţiile cu caracter de aversă nu sunt utilizate eficace de
rădăcinile plantei. Ploile active, de obicei sunt cele care depăşesc 10-15 mm.
Precipitaţiile în exces pot influenţa vegetaţia, creşterea şi dezvoltarea plantelor. Timpul ploios şi rece prelungeşte vegetaţia,
diminuează fotosinteza şi împiedică legarea, maturarea şi colorarea fructelor. Umiditatea în exces al solului produce asfixierea parţială
sau totală a sistemului radicular cu urmări grave, iar umezeala relativă a aerului peste 70% favorizează atacul de mană, putrezirea
coletului etc.
Foarte dăunător este excesul de umiditate în sol şi atmosfera în perioada coacerii şi recoltării (încolţirea bobului în spic, putrezirea
legumelor etc.)
Scăderea higroscopicităţii atmosferice sub 40% duce la stânjenirea proceselor vitale la o serie de specie horticolă, favorizând înmulţirea
unor dăunători (păduchi), iar când aceasta ajunge la valoarea de 20% asimilaţia încetează.
 4.Aerul

Aerul influenţează asupra plantelor de cultură prin compoziţia sa atmosferică şi din sol, temperatură,
higroscopicitate şi vântul.Oxigenul este utilizat în respiraţie iar dioxidul de carbon în fotosinteză.
Asigurarea cu CO2 se realizează prin mişcarea aerului şi prin descompunerea materiilor organice în sol. De altfel
mişcarea permanentă a aerului asigură primenirea cu O2,CO2 şi reducerea excesului de umiditate atmosferică.
Vânturile puternice sunt întotdeauna defavorabile majorităţii speciilor de plante cultivate deoarece sub acţiunea lor
mecanică se produc pagube, rup ramurile de pomi, înclină, dezrădăcinează plantele etc. Vântul prin intensitatea şi
durata sa intervine direct în polenizarea plantelor, la o viteză ce depăşeşte 10 m/sec zborul albinelor este imposibilă.
În timpul iernii, vânturile puternice accentuează efectul negativ al temperaturii scăzute, iar prin spulberarea zăpezii
favorizează îngheţarea solului şi degenerarea parţială a rădăcinilor.
Terenurile expuse vânturilor puternice vor fi cultivate cu plante cu talie joase, rezistente.
 Bibliografie

o| Factorii de mediu care influenţează creşterea şi dezvoltarea plantelor (agromonitor.ro)

oMADR - Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale
oIstrate Ana-Maria,Ioan Gontariu,”Concepții moderne în cadrul protecției intergrate a plantelor”,Iași-
Performantica,2020.