Curs 14

INFLUENṬA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA CREṢTERII ṢI

DEZVOLTĂRII PLANTELOR

Factorii de mediu sunt:

1.Lumina influenṭează creṣterea ṣi dezvoltarea plantelor prin: intensitate, duritate ṣi
lungime de undă.
Participă ca sursă de energie în procesul de fotosinteză.
Lumina constituie condiṭia de bază în realizarea unor producṭii mari ṣi de calitate.
Lumina ajunge la suprafaṭa solului sub două forme:
- lumina direct;
- lumina difuză.
Difuzia este produsă de moleculele gazoase ale atmosferei, de particulele lichide ṣi solide
aflate in suspensie în atmosferă, de nori, ṣi este distribuită inegal.
Procesul diurn de însorire-umbrire al unui teren este influenṭat de expoziṭie, de pantă, de
poziṭia pe versant, înălṭimea obstacolului ṣi lărgimea văii.
2.Temperatura provine din radiaṭia solară ṣi din lumină, cu care acṭionează împreună.
Temperatura aerului determină direct intensitatea proceselor biochimice în partea aeriană
a plantelor ṣi acṭionează indirect asupra acestora prin influenṭa ce o are asupra regimului
termic al solului ṣi formarea umidităṭii în stratul aerului de lângă sol, precum ṣi asupra
evaporaṭiei.
Creṣterea ṣi fructificarea plantelor depend atât de temperatura aerului cât ṣi de cea a
solului.
Temperatura solului este mai ridicată cu câteva grade decât a aerului, în funcṭie mai ales
de umiditatea solului.
Căldura ca factor limitative al vegetaṭiei are o manifestare extrem de variată pe un
teritoriu ṣi o influenṭă uṣor de demonstrat asupra creṣterii ṣi dezvoltării plantelor.
Formele ṣi elementele de relief determină importante modificării ṣi în regimul termic al
aerului ṣi al solului.
Temperaturile foarte scăzute de – 25 grade Celsius sau cele foarte ridicate de peste 30
grade Celsius din perioada de vegetaṭie sau din perioada repaosului relativ , constituie
factori limitativi în cultivarea plantelor.
3. Apa
Apa pe lângă participarea directă la alcătuirea corpului plantei ( rădăcina-60-80% apă,
frunzele=75%, fructele=90%), contribuie ṣi la procesele fiziologice vitale ale acesteia.
Apa are ṣi o influenṭă indirectă asupra plantelor, prin modificarea regimului de umiditate
a solului ṣi a umezelii relative a aerului, precum ṣi principalilor indicatori ṣi determinanṭi
ai fertilităṭii solului, substanṭe nutritive, aer, consistenṭă, căldură, activitate biologică,
procese fizico-chimice ṣi biochimice, cu rol hotărâtor pentru desfăṣurarea proceselor de
formare a recoltelor.
Spre deosebire de temperatura, care nu se poate stoca ṣi apoi utiliza în timp, precipitaṭiile
căzute pe o anumită suprafaṭă de teren se pot acumula în sol ṣi apoi consuma pe parcursul
perioadei de vegetaṭie în fotosinteză ṣi evapo- transpiraṭie, procese fiziologice care
corelează direct cu producṭia agricolă vegetală.
Precipitaṭiile în exces pot influenṭa vegetaṭia, creṣterea ṣi dezvoltarea plantelor. Timpul
ploios ṣi rece prelungeṣte vegetaṭia, diminuează fotosinteza, împiedică legarea, maturarea
ṣi colorarea fructelor.
Umiditatea în exces a solului produce axfisierea totală sau partiala a sistemului radicular
cu urmări grave, iar umezeala aerului peste 70% favorizează atacul de mană, putrezirea
coletului. Foarte dăunător este excesul de umiditate în sol ṣi atmosferă în perioada
coacerii ṣi recoltării, înălṭarea bobului în spic, putrezirea legumelor.
Scăderea umidităṭii în atmosferice sub 40% duce la afectarea proceselor vitale,
favorizând înmulṭirea unor dăunătorii ( păduchii), iar când această valoare ajunge la
valoarea de 20%, asimilaṭia încetează.
4. Aerul
Aerul influenṭează asupra plantelor de cultură prin compoziṭia sa atmosferică ṣi din sol,
temperatuă ṣi vântul.
Oxigenul este utilizat în respiraṭie iar dioxidul de carbon în fotosinteză. Asigurarea cu
dioxid de carbon se realizează prin miṣcarea aerului si prin descompunerea materiilor
organice în sol. Miṣcarea permanent a aerului asigură alimentarea cu oxigen ṣi dioxid de
carbon ṣi reducerea excesului de umiditate atmosferică.
Vânturile puternice sunt întotdeauna defavorabile majoritătii speciilor de plante
cultivate , deoarece sub acṭiunea lor mecanică se produc pagube: ruperea ramurilor de
pomi, înclinarea ṣi dezrâdăcinarea plantelor. Vântul prin intensitatea ṣidurata sa intervine
direct în polenizarea plantelor , la o viteză ce depăṣeṣte 10m/s.
În timpul iernii, vânturile puternice, accentuează efectul negative al temperaturii scăzute,
iar prin spulberarea zăpezii favorizează îngheṭarea solului ṣi degenerarea parṭială a
rădăcinilor.
5.Substanṭele toxice
Substanṭele toxice din sol în cantitate mică măresc intensitatea absorbṭiei, prin mărirea
permeabilităṭii protoplasmei (protoplasma = substanță albuminoidă complexă cu aspect
de masă vâscoasă, incoloră, semifluidă, care constituite materia din care sunt formate
organismele vii și reprezintă substratul material caracteristic vieții. Alcătuiește ansamblul
constituenților celulei vii (membrana, citoplasma, nucleul, nucleolul și organitele
protoplasmatice) celulelor pentru apă. În cantităṭi mari, substanṭele toxice împiedică
absorbṭia, prin inhibarea respiraṭiei ṣi a creṣterii rădăcinilor. În acest caz plantele se
ofilesc sau mor, cu toate că solul conṭine cantităṭi optime de apă.
Cadmiul, alături de alte microelemente: Se, Au, Ag, Ra. Cr.,care se găsesc în sol, sunt
toxice atât pentru plante , cât ṣi pentru animale ṣi om.
Forma cea mai comună în care Cd-ul se regăseṣte în sol este cea de ion, exemplu: Cd2+,
dar există ṣi sub alte forme: cloruri, sulfaṭi, carbonaṭi.
Cdmiul, este considerat ca fiind unul dintre elementele cancerigene.
6.Influenṭa oxigenului din sol
Oxigenul este foarte important mai ales pentru cresterea rădăcinilor. În lipsa lui creṣterea
este oprită, iar formarea de noi peri încetează. În natură, cantităṭile de aer ṣi oxigen din
sol scad, în cazul inundaṭiilor, când apa ocupă toate spaṭiile dintre particulele solului.
Plantele se ofilesc, deoarece cantitatea apei absorbite scade din lipsă de oxigen. De aceea,
apa în exces trebuie înlăturată ( drenată) cât mai repede posibil de pe terenurile de
cultură.
7. Înfluenṭa ph-ului solului
Urmărind absorbṭia apei din soluri cu ph-uri diferite, se constată că plantele s-au adaptat
în mod diferit; ph-ul intervenind în absorbṭie prin modificarea creṣterii rădăcinilor ṣi a
permeabilităṭii pentru apă a protoplasmei celulelor. La zonarea culturilor de plante se are
în vedere ṣi influenṭa ph-ului asupra intensităṭii apei de către acestea.

8. Înfluenṭa concentraṭiei dioxidului de carbon .

În compoziṭia aerului, dioxidul de carbon este de 0,03%.
CO2 din aer provine din respiraṭia plantelor ṣi a animalelor, din arderea combustibilior,
iar concentraṭia lui este menṭinută constantă pentru că este folosit în fotosinteză.
Ziua concentraṭia scade datorită fotosintezei iar noaptea creṣte datorită respiraṭiei
organismelor.
Din aerul înconjurător, CO2 pătrunde în frunze prin epidermă ṣi prin ostiolele stomatelor.