Test de autoevaluare a cunoştinţelor Drept Financiar

1.Cine a formulat sarcinile statului modern:

a) Revoluționarii francezi în Declarația drepturilor omului și cetățeanului;

b) Aristotel în Politica;

c) Machiaveli în Il principe.

2.Statul este:

a) În principal, producător de bunuri imateriale;

b) În subsidiar, producător de bunuri materiale;

c) Consumator de bunuri material și producător de bunuri imateriale.

3.Fiziocrații sunt adepți:

a) Ai impozitului pe consum;

b) Ai impozitelor pe veniturile persoanelor fizice;

c) Ai impozitului unic asupra pământului;

4.Statul are obligația de a interveni pentru corectarea fenomenelor economice în concepția:

a) fiziocraților;

b) clasicilor;

c) moderniștilor;

5.Funcțiile finanțelor publice sunt:

a) De control;

b) De repartiție;

c) De colectare și utilizare a veniturilor publice;

6) Izvoarele dreptului financiar sunt:

a) Generale;

b) Speciale;

c) Internaționale;

d) Comunitare;

7) Specific raportului de drept financiar este:

a) Poziția de egalitate a părților;

b) Calitatea de debitor fiscal al uneia din părți;

c) Inegalitatea părților;

8) Agenția Națională de Administrare Fiscală este:

a) Organ de îndrumare și control;

b) Organ cu atribuții în domeniul reglementării raporturilor de drept financiar;

c) Organ cu atribuții în domeniul colectării veniturilor bugetare.

9.Bugetul este:

a)un act de planificare financiară;

b)un act de reglarea a economiei;

c)un act normativ de care părțile raportului juridic financiar nu trebuie să țină seama;

10.Care din principiile de mai jos sunt principii bugetare:

a)principiul unității;

b)principiul proporționalității;

c)principiul consultării;
d)principiul anualității;

e)principiul echilibrului.

11.Bugetele fondurilor speciale:

a)sunt anexe la bugetul de stat;

b)nu există;

c)sunt aprobate prin legi speciale;

d)cuprinde venituri și cheltuieli ale trezoreriei statului;

e)se aprobă de către ordonatorii de credite.

12.Bugetele locale:

a)se aprobă în fiecare an;

b)se aprobă de către Parlament în ședință comună a celor două Camere;

c)se aprobă în condiții de autonomie;

d)se elaborează de Guvern;

e)sunt acte prin care se aprobă bugetele unităților administrativ-teritoriale.

13.Principiul echilibrului bugetar:

a)este formulat în Constituție;

b)presupune egalitatea dintre veniturile și cheltuielile bugetare în cadrul unui exercițiu

bugetar;

c)opusul său este deficitul bugetar;

d)presupune că veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget, pe surse de

proveniență;

e)este contrariul autorizării în bloc a tuturor veniturilor și cheltuielilor.

14.Dreptul de inițiativă bugetară aparține:

a)Președintelui țării;

b)Guvernului;

c)cetățenilor cu drept de vot;

d)Camerei Deputaților;

e)Senatului.

15.Ordonatorii principali de credite

a)pentru bugetul de stat, sunt conducătorii organelor de specialitate ale administrației publice
centrale;

b)sunt conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică;

c)pot delega această calitate secretarilor generali sau persoanelor împuternicite în acest
scop;

d)au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare în limita prevederilor și destinaților

aprobate;

e)pentru bugetele locale sunt primarii.

16.În domeniul elaborării și adoptării bugetului, Ministerul Finanțelor publice:

a)pregătește proiectele legilor bugetare anuale;

b)promulgă actele normative prin care se adoptă bugetele;

c)emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor;

d)furnizează Parlamentului documentele care au stat la baza proiectelor legilor bugetare;

e)adoptă proiectele de buget.

17.Bugetul de stat:

a)se adoptă de către Parlament în ședință comună a celor două camere;

b)este analizat în comisiile de specialitate ale Guvernului, în vederea modificării prin

amendamente;

c)dacă este aprobat de Parlament și legea bugetară este adoptată, este trimis spre
proomulgare Președintelui;

d)se adoptă o dată la doi ani;

e)cuprinde exclusiv cheltuielile previzionate de Guvern.

18.Sistemul de asigurări sociale cuprinde:

a)șase tipuri de impozite;

b)șase tipuri de taxe sociale;

c)șase tipuri de contribuții;

d)o multitudine de taxe, impozite și contribuții.

19.Instituțiile specializate cu atribuții în funcționarea sistemelor de asigurări sunt:

a)Consiliul local;

b)Casa Națională de Asigurări de Sănătate;

c)Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;

d)Direcția Generală de Antifraudă Fiscală.

20.Principiile specifice bugetelor locale sunt:

a)Principiul consultării;

b)Principiul proporționalității;

c)Principiul secretului fiscal;

d)Principiul certitudinii impunerii;

21.Principiul autonomiei locale:

a)presupune că autoritățile administrației publice locale elaborează bugetele de venituri și

cheltuieli;

b)este, alături de principiul solidarității, un principiu specific bugetelor locale

c)presupune că autoritățile administrației publice centrale pot impune responsabilități

autorităților administrației publice locale în procesul de descentralizare, fără a asigura mijloacele
financiare corespunzătoare;

d)presupune că autoritățile administrației publice locale nu dispun de resurse financiare proprii.

22.Execuția bugetelor locale presupune următoarele:

a)cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare;

b)propunerile de virări de credite bugetare sunt însoțite de justificări;

c)este precedată de publicarea proiectului de buget;

d)este aprobată în termen de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul
Oficial.

23.Veniturile întâmplătoare ale statului sunt:

a)emisiunea bănească;

b)succesiunile vacante;

c)resursele de trezorerie;

d)donațiile.

24.După materia impozabilă, impozitele se împart în:

a)Impozit pe consum;

b)Impozit pe avere;

c)Impozit permanent;

d)Impozit incidental.
25.Impozitul este:

a)o prelevare cu caracter nepecuniar;

b)o prelevare cu caracter facultativ;

c)o prelevare de utilitate publică;

d)o prelevare fără contraprestație directă și cu caracter definitiv.

26.Taxa este:

a)un impozit indirect;

b)de regulă, unică;

c)venit la bugetul statului;

d)datorată de toți contribuabilii.

27.Contribuția:

a)este o prelevare obligatorie;

b)are o destinație precisă, spre deosebire de taxe și impozite care se depersonalizează;

c)este rambursabilă;

d)nu are caracter pecuniar.

28. Teoria contractului social privitoare la justificarea dreptului de impunere:

a) presupune că statul, ca stăpân absolut, manifestă o putere de comandă inclusiv în ceea ce

privește stabilirea impozitelor;

b)constă în aceea că statul este rezultatul unei convenții sociale, în temeiul căreia oamenii
renunță la o parte din libertatea lor și acceptă plata impozitelor pentru a beneficia de
beneficiile asigurate de stat;

c) presupune că impozitul și dreptul de impunere al statului se justifică prin faptul că statul

garantează viața și bunurile cetățenilor;
d) se întrepătrunde cu teoria echivalenței, în sensul că cetățenii plătesc impozite pentru a
beneficia de servicii și utilități pe care le oferă statul.

29. Actorii sistemului fiscal sunt:

a) autoritatea executivă;

b) contribuabilii;

c) bunurile supuse impozitării;

d) serviciile publice oferite de stat.

30. Funcțiile impozitelor și taxelor sunt:

a) funcția de asigurare a bunăstării;

b) funcția economică sau de intervenție;

c) funcția financiar-bugetară;

d) funcția politică.

31.Principiul consimțământului la impozite:

a) este formulat explicit în Constituția României.

b) este formulat în Codul de procedură fiscală.

c) nu este formulat explicit în Constituția României, fiind desprins din modul în care sunt
formulate celelalte principii ale impunerii;

d) este un principiu de drept privat care excede dreptului financiar.

32. Principiul legalității impunerii presupune:

a) instituirea de impozite exclusiv prin lege;

b) reglementarea administrării impozitelor prin norme instituționale de codnuită;

c) cu titlu de excepție, ca impozitele și taxele locale să se stabilească de către consiliile locale
sau județene;

d) ca impozitele locale să se stabilească exclusiv de Parlament.

33. Potrivit principiului anualității:

a) anul calendaristic este și anul fiscal;

b) perceperea de impozite trebuie autorizată pentru un an fiscal;

c) toate impozitele se datorează exclusiv anual, fără deosebire de tipul impozitului reglementat
de lege;

d) cu titlu de excepție, legea bugetară se adoptă la fiecare doi ani.

34. Inițiativa bugetară aparține:

a) unui număr de 100.000 de cetățeni cu drept de vot;

b) exclusiv Guvernului, cu restricțiile pe care le impune principiul autonomiei locale;

c) președintelui;

d) Curții Constituționale.

35.Legea fiscală:

a) poate retroactiva, urmând să producă efecte de la data la care contribuabilul (persoană fizică
sau juridică) a dobândit capacitate de folosință;

b) poate retroactiva, atunci când conține dispoziții mai favorabile, astfel cum prevede art. 15 alin.
(2) din Constituție;

c) nu poate produce efecte retroactive, chiar în lipsa unui text expres în Codul fiscal,
deoarece se aplică principiul Constituțional al neretroactivității legii, cu excepția legii
penale sau contravenționale mai favorabile;

d) niciunul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

36.Principiul anualității impozitului:

a) presupune că perceperea de impozite trebuie autorizată pentru un an fiscal, care este

anul calendaristic;

b) presupune că impozitul se percepe în cursul anului fiscal, care începe la 1 septembrie și

durează până la data de 31 august a anului următor;

c) presupune că datoriile fiscale ale contribuabililor, respectiv impozitele se percep ocazional;

d) presupune că facilitățile fiscale acordate de Guvern nu se reportează de la un an la celălalt.

37.Este principiu al impunerii:

a) principiul secretului fiscal;

b) principiul necesității și obligativității impozitelor;

c) principiul dreptului de a fi ascultat;

d) principiul contradictorialității.

38. Subiecții impunerii:

a) sunt doar persoanele fizice și persoanele juridice cu personalitate juridică;

b) datorează exclusiv taxe;

c) pot fi și persoanele juridice fără personalitate juridică;

d) este un concept sinonim cu acela de „contribuabil”.

39. Plătitorul:

a) este sinonim cu contribuabilul;

b) este persoana care, în numele contribuabilului, are obligația de a reține și plăti impozite,
taxe și contribuții sociale;

c) are obligația de a calcula, reține și vira la bugetul statului taxa pe valoare adăugată datorată de
consumator;

d) are obligația de a calcula, reține și vira la bugetul statului impozitul pe salarii.

40. Cota de impunere:

a) este alcătuită exclusiv dintr-o sumă fixă sau forfetară;

b) poate fi și procentuală;

c) este elementul care exprimă cuantumul unitar al venitului bugetar în raport cu baza sa
de calcul;

d) este sinonimă cu asieta.

41. Impozitele directe reale:

a) sunt impozite stabilite în legătură cu obiecte materiale;

b) pot avea ca bază de impunere terenuri, clădiri, profesii libere;

c) au ca formă de manifestare impozitele pe venit;

d) au ca formă de manifestare impozitul pe avere.

42. Impozitele indirecte:

a) nu ating pe adevăratul destinatar decât prin intermediul unei alte persoane;

b) sunt, spre exemplu, taxa pe valoare adăugată și accizele;

c) sunt impozitele pe salarii și pe venituri din chirii;

d) sunt și impozitele pe construcții.

43. Sunt prelevări cu titlu obligatoriu, care se constituie venituri la bugetul de stat:

a) emisiunea bănească fără acoperire;

b) creditul public;

c) impozitele;

d) contribuția de asigurări de sănătate.

44. Impozitul este:

a) o prelevare obligatorie, fără contraprestație și nerambursabilă;

b) o prelevare nepecuniară;

c) o sumă de bani plătită de contribuabil pentru serviciile prestate acesteia de o instituție publică;

d) o contribuie la bugetul de asigurări sociale.

45. Taxa este:

a) o prelevare cu titlu obligatoriu, plătită lunar de fiecare contribuabil, indiferent de vârstă și

indiferent dacă beneficiază sau nu de servicii de utilitate publică;

b) sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate
acesteia de către un agent economic, o instituţie publică sau un serviciu public;

c) o prelevare nepecuniară;

d) o contribuie la bugetul de asigurări sociale locale.

46.Cota de impozit pe profit în țara noastră este:

a) 5%;

b) 19%;

c) 16%.

47. Sunt scutite de la plata impozitului pe venit:

a) persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;

b) persoanele care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor;

c) persoanele care obțin venituri din profesii liberale.

48.Sunt taxe locale:

a) taxa pe valoare adăugată;

b) taxa pe reclame;

c) taxa pentru vizitarea muzeelor.

49. Sunt impozite locale:

a) impozitele pe mijloace de transport;

b) impozitele pe spectacole;

c) impozitele pe veniturile obținute din cedarea folosinței imobilelor.

50.Faptul generator:

a) este evenimentul, constând într-un fapt material sau act juridic care face să se nască
datoria fiscală;

b) este termenul de plată a datoriei fiscale;

c) în materie de impozit pe venit, este prestarea serviciului, livrarea mărfurilor sau încasarea
prețului.

51.Sunt principii ale administrării impozitelor, taxelor și contribuțiilor:

a) principiul bunei-credințe;

b) principiul in dubio contra fiscum;

c) principiul secretului fiscal.

52. Potrivit principiului in dubio contra fiscum:

a) legea fiscală neclară se interpretează în contra autorităților fiscale;

b) legea fiscal neclară se interpretează în contra contribuabilului-debitor;

c) ascultarea contribuabilului este obligatorie.

53.Obligația de cooperare presupune:

a) obligația contribuabilului de a prezenta faptele cunoscute în întregime, conform

realității;

b) presupune că, prin excepție, soțul/soția și rudele contribuabilului până la graul al III-lea pot
refuza furnizarea de informații;

c) datoria contribuabililor de a-și exercita drepturile și obligațiile cu bună-credință.

54.Sunt subiecți ai raportului juridic de drept fiscal:

a) curatorul fiscal;

b) împuternicitul;

c) contribuabilul.

55. Sunt răspunzători solidar cu debitorul:

a) terții popriți care nu execute poprirea ordonată de executorii fiscali, în limita sumelor
sustrase indisponibilizării;

b) soțul contribuabilului;

c) rudele contribuabilului, până la gradul al IV-lea inclusiv.

56.Actul administrativ fiscal este nul absolut atunci când:

a) este afectat de o gravă și evidentă eroare;

b) cuprinde numele organului fiscal emitent;

c) nu cuprinde numele și prenumele contribuabilului.

57. Mijloacele de probă care pot fi administrate de organul fiscal sunt :

a) solicitarea de informații de orice fel din partea contribuabilului și a altor persoane ;

b) proba cu martori ;
c) constatarea la fața locului.

58.Dobânda este:

a) o obligație fiscală principală reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței

fiscale;

b) o obligație accesorie reprezentând echivalentul prejudicilui creat titularului creanței

fiscale principale;

c) sancțiunea pentru neachitarea la scadență a obligației fiscale principale.

59. Termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale:

a) este de 5 ani;

b) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează creanța
fiscală;

c) este de 10 ani.

60.Executarea silită încetează când:

a) a fost desființat titlul executoriu;

b) s-a stins parțial obligația fiscală înscrisă în titlul executoriu;

c) s-a dispus suspendarea executării silite de către instanța de judecată.

61. Termenul de formulare a contestației la executare este de:

a) 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoștință de executarea ori de actul de

executare pe care îl contestă;

b) de îndată ce persoana interesată a luat la cunoștință de eliberarea sau distribuirea sumelor pe

care le contestă;

c) de 45 de zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de refuzul organului de executare

de a îndeplini un act de executare silită.
62.Gradul de îndatorare a unei țări este dat de:

a) raportul dintre veniturile încasate și cheltuielile publice efectuate;

b) raportul dintre soldul datoriei publice și produsul intern brut;

c) cheltuielile publice efectuate.

63. Evaziunea fiscală:

a) presupune, întotdeauna, săvârșirea de acte frauduloase;

b) poate fi, uneori, legală atunci când este sinonimă cu optimizarea fiscală;

c) poate avea, drept cauze, excesul de taxe și impozite.

64.Constituie infracțiune:

a) fapta de a nu reface, cu intenție sau din culpă, documentele de evidență contabilă

distruse, în termenul înscris în documentele de control;

b) stabilirea, de către contribuabil, a taxelor, impozitelor și contribuțiilor la un nivel superior

celui datorat în mod real;

c) refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și

bunurile din patrimoniu.