Sunteți pe pagina 1din 15

Cap. 1.

SISTEMUL FISCAL STADIUL CUNOASTERII Denumirea de fisc provine din limba latina , unde fiscus insemna cos sau paner. Termenul de fiscalitate este definit de La Rousse ca un sistem de percepere a impozitelor , ansamblul de legi care se refera la acesta si mijloacele care conduc la el.Sistemul fiscal reprezinta un ansamblu de cerinte si principii referitoare la dimensionarea asezarea si perceperea impozitelor precum si la obiectivele social-economice urmarite de politica fiscala. Sistemul fiscal cuprinde trei componente independente: 1.Legislatia fiscala care reglementeaza si instituie impozite si taxe considerate componente de baza ale veniturilor statului si care consfintesc dreptul de creanta al statului asupra contribuabilului 2.Mecanismul fiscal cuprinde totalitatea procedeelor tehnice si metodelor prin care se realizeaza actiunea de urmarire si percepere a impozitelor si taxelor 3.Aparatele fiscale cuprind organele specializate care pun in miscare mecanismul fiscal in scopul realizarii obiectivului final , adica urmarirea si perceperea veniturilor bugetare Impozitele reprezinta forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului in vederea acoperii cheltuielilor sale. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului . Este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale cat si de platitor .In legea prin care se instituie un impozit se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata impozitului materia supusa impunerii , marirea relativa a impozitelor , termenele de plata , sanctiunile ce se aplica persoanelor fizice sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale Taxele reprezinta platile efectuate de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile efectuate de institutiile publice . Elementele comune specifice veniturilor bugetare sunt: a)denumirea veniturilor bugetare b)subiectul sau platitorul este reprezentat de persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata unei taxe sau unui impozit c)destinatarul impozitului este persoana fizica sau juridica ce suporta efectiv impozitul

d)obiectul impunerii il reprezinta materia supusa adica elementul concret care sta la baza calcului impozitului. e)sursa impozitului sau baza de calcul arata din ce anume se plateste impozitul si reprezinta elementul pe care se fundamenteaza calculul venitului bugetar f)unitatea de impunere reprezinta unitatea de masura utilizata pentru exprimarea dimensiunilor obiectului impozabil g)cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere .Impozitul poate fi stabilit intr-o suma fixa sau in cote procentuale h)asieta reprezinta totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil pentru identificarea obiectului impozabil si determinarea impozitului datorat i)incasarea reprezinta realizarea efectiva a acestuia .Metode de incasare a veniturilor bugetare: 1. metoda platii directe utilizate pentru veniturile provenite de la persoane juridice 2. metoda retinerii si varsarii folosita in cazul veniturilor impozabile realizate de persoane fizice 3. metoda aplicarii de timbre fiscale j)termenul de plata adica data pana la care impozitul trebuie achitat statului. Neachitareaimpozitului pana la data stabilita atrage dupa sine obligatia contribuabilului la plata majorarilor de intarziere k)inlesnirile,drepturile si obligatiile debitorilor .Inlesnirile prevazute de lege sunt stabilite sub forma de reduceri sau scutiri si au in vedere anumite situatii de exceptie in functie de politica fiscala sau sociala .Debitorii au dreptul sa ceara si sa li se admita aplicarea corecta a normelor legale sau acordarea inlesnirilor legale.Pentru platile efectuate in plus sau fara o baza legala au dreptul sa accepte compensatiile cu obligatiile viitoare sau sa ceara restituirea lor l)raspunderea platitorului reprezinta aplicarea formelor raspunderii juridice in cazul abaterilor, sanctiunile pravazute sunt majorarile de intarziere si amenzile .Platitorii sunt obligati sa puna la dispozitia organelor financiare toate informatiile cerute in vederea

evaluarii corecte a bazei de calcul , declararea obiectului si materiei impozabile, plata in cuantumul si la termenele prevazute. Pe langa obiectivul principal al activitatii fiscale, acela de a constituii resursele banesti necesare activitatii puterii de stat centrale si locale, din legile de impozite si taxe se pot desprinde si alte obiective, care pot fii grupate astfel: a) incurajarea anumitor activitati necesare pe plan social printr-un regim fiscal mai atragator si descurajarea activitatilor daunatoare climatului social sau starii de sanatate, educatie etc. Impozitele , taxele si alte venituri ale statului impreuna cu resuresele si normativele de cheltuieli pentru institutiile publice se aproba prin lege. Minsterul Finantelor avand ca atributie principala asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare. b) protectia sociala a unor categorii defavorizate ale populatiei prin scutiri de impozite: 1. scutiri de impozitul pe salarii privind: sumele primite de salariati pentru munca prestata in perioada preavizului de concediere. ajutoarele ce se acorda din fondul de asigurare sociala si asistenta sociala, in conditiile legii. pensiile de orice fel. sumele cuvenite urmasilor eroilor martiri ai revolutiei si altor categorii incadrate in Legea nr. 42/1990 2. scutiri la impozitul agricol pentru: invalizi si vaduve de razboi 3. reduceri de 50 % a impozitului agricol pentru: persoane handicapate asimilabile cu gradele I si II de invaliditate. persoane fizice in varsta de peste 65 de ani, care isi lucreaza singure pamantul. 4. scutirea de taxe asupra mijloacelor de transport a autoturismelor, motocicletelor si tricicletelor si tricicluri cu motor care apartin invalizilor si sunt adaptate invaliditatii acestora. 5. reducerea cu 50 % a taxelor pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale si monumentelor istorice, de arhitectura si arheologie de catre elevi , studenti si militari in termen 1.1. Funciile i rolul sistemului fiscal

A. Funcia de repartiie i funcia de control a) Funcia de repartiie cuprinde: - finanarea cheltuielilor publice se asigur prin prelevrile obligatorii respectiv: - prelevarea impozitelor i taxelor prevzute n legi bugetare anuale - pe seama contribuiilor realizate la bugetul asigurrilor sociale de stat, la bugetul asigurrilor sociale de sntate i la bugetul fondurilor speciale reglementate prin lege. Prelevrile obligatorii sunt dependente de: - cheltuielile publice ce trebuie finanate ntr-un an - msura n care contribuabilii pot suporta sarcina fiscal a finanrii dorite. - presiunea fiscal este expresia relativ a sarcinii fiscale suportate de contribuabili - presiunea fiscal global este calculat ca raport ntre totalul impozitelor, taxelor i contribuiilor percepute i PIB - presiunea fiscal parial este calculat cu raport ntre totalul impozitelor i taxelor percepute la bugetele publice i PIB Exist: - presiune fiscal obiectiv - presiune fiscal psihologic este resimit direct de contribubili i care reflect nivelul pragului toleranei contribuabililor la impozitele i taxele pe care autoritile publice doresc s le perceap n cursul unui an; - pesiune fiscal individual reprezint raportul ntre total previzuni i total venituri b) Funcia de control urmrete: proveniena resurselor fiscale; mrimea absolut a resurselor fiscale; nivelul relativ al resurselor fiscale n raport cu PIB; titlul cu care se mobilizeaz resursele fiscale la bugetele publice; modul de respectare a principiilor impunerii; modul cum influeneaz fiscalitatea procesele economice i sociale. Curii de Conturi

Atribuii de control revin:

Ministerului Finanelor Publice cu structurile componente la nivel naional i n teritoriu Garda Financiar Agenia Naional de Administrare Fiscal Consiliile Judeene Consiliile Locale

B. Rolul sistemului fiscal a) n plan economic: rol de stabilizare a activitii economice rol de corectare a dezechilibrelor din economie. acest rol are la baz:

- criteriul eficacitii economice - considerarea impozitelor ca instrumete de politic economic, utilizate pentru incitarea la economisire i investiii. Impozitul este una din variabilile bugetare pe care statul le manipuleaz n sopuri de: stabilizare conjunctural prin politici de aciune asupra cererii globale stabilizare structural prin promovarea unor politici fiscale destinate s favorizeze creterea economic. b) n plan social rolul fiscalitii se relev prin luarea n considerare a unor elemente precum: situaia personal a contribuabililor promovarea unor faciliti fiscale n favoarea persoanelor fizice cu venituri modeste, cu sarcini familiale importante, ori cu diverse handicapuri. 1.2. Sistemul fiscal European Odat cu criza financiar i economic, bugetele naionale i sistemele fiscale sunt din ce n ce mai ameninate, iar nevoia unei cooperri internaionale n domeniul fiscal i a unor standarde comune (adic buna guvernan n domeniul fiscal) a devenit un aspect abordat cu regularitate n discuiile internaionale.

Globalizarea sau integrarea economic accentuat a pieelor, care este stimulat de schimbri tehnologice rapide i de liberalizarea politicilor, ofer perspective importante la scar mondial. Numeroase ri beneficiaz de avantaje considerabile de pe urma acestui fenomen. n ceea ce privete rile UE, se estimeaz c globalizarea este responsabil de cel puin o cincime din veniturile nregistrate ncepnd cu al doilea rzboi mondial[1]. Globalizarea are ns i efecte negative din punct de vedere social i economic. De exemplu, rile pot deveni mai vulnerabile n caz de perturbri economice, cum se constat n prezent, precum i n caz de fraud i evaziune fiscal. ntr-un context n care banii circul liber, paradisurile fiscale i centrele financiare internaionale care nu sunt ndeajuns reglementate i care refuz s accepte principiile de transparen i de schimb de informaii pot facilita sau chiar ncuraja frauda i evaziunea fiscal, ceea ce influeneaz n mod negativ suveranitatea fiscal a altor ri i le submineaz veniturile. n contextul unei presiuni considerabile exercitate asupra bugetelor naionale i, prin urmare, asupra politicilor sociale i de alt tip, aceast problem este extrem de grav. Cooperarea fiscal existent n cadrul UE Minitrii de finane din UE, reunii n Consiliu (ECOFIN) la 14 mai 2008, au definit buna guvernan n domeniul fiscal ca fiind echivalent cu principiile de transparen, schimb de informaii i concuren fiscal loial. n cadrul pieei interne exist reguli comune, inclusiv n ceea ce privete dreptul societilor comerciale i impozitarea, care sunt menite s permit societilor i indivizilor s beneficieze la maximum de pe urma deschiderii granielor. Aceste reguli au efecte benefice, n special n ceea ce privete reducerea costurilor legate de respectarea legislaiei i ncurajarea investiiilor transfrontaliere. ns accentuarea integrrii economiilor n piaa intern creeaz, de asemenea, noi provocri. De exemplu, deschiderea frontierelor poate genera presiuni asupra sistemelor fiscale i mpiedica perceperea unui nivel suficient de venituri pentru a putea finana cheltuielile publice. n temeiul dreptului comunitar, statele membre dispun de o mare libertate de a-i desemna propriile sisteme de impozitare direct ntr-un mod care asigur cel mai bine ndeplinirea obiectivelor i cerinelor lor de politic intern. Cu toate acestea, n cursul ultimului deceniu, ele au convenit asupra unor mecanisme comune de abordare a problemei erodrii bazei de impozitare i a distorsiunilor legate de repartizarea investiiilor. Statele membre

au recunoscut astfel c msurile naionale i bilaterale, luate separat, nu pot rezolva dect parial problema erodrii bazei de impozitare, fiind vital cooperarea la nivelul ntregii UE. Statele membre au convenit asupra unui numr de msuri menite s promoveze o mai bun guvernan n domeniul fiscal n cadrul UE, dup cum urmeaz: - Cooperare administrativ, inclusiv schimbul de informaii - O directiv privind asistena reciproc prevede schimbul de informaii ntre autoritile fiscale cu privire la impozitarea direct. O directiv privind recuperarea creanelor fiscale stabilete un regim prin care un stat membru poate solicita asisten unui alt stat membru pentru recuperarea creanelor reprezentnd impozite i taxe. Directiva privind impozitarea veniturilor din economii prevede posibilitatea ca administraiile fiscale s fac schimb de informaii n mod automat, dei se aplic doar veniturilor din economii sub forma plilor de dobnzi obinute de persoanele fizice, iar trei state membre au fost autorizate s aplice, cu titlu tranzitoriu, o reinere la surs. - Concurena fiscal duntoare - Instrumentele legale privind cooperarea administrativ sunt completate de un acord politic ntre state membre n scopul combaterii concurenei fiscale duntoare n domeniul fiscalitii ntreprinderilor n cadrul unei proceduri de evaluare colegial. Codul de conduit privind fiscalitatea ntreprinderilor definete msurile fiscale duntoare ca msuri (inclusiv practici administrative) care afecteaz sau pot afecta ntr-un mod semnificativ localizarea activitii comerciale n cadrul Comunitii i care prevd un nivel de impozitare cu mult mai sczut dect nivelurile care se aplic n general n statul membru implicat. n temeiul codului, care se aplic att statelor membre, ct i teritoriilor dependente de acestea i asociate acestora, au fost analizate peste 400 de msuri privind fiscalitatea ntreprinderilor i mai bine de 100 dintre acestea au fost eliminate sau modificate, fiind considerate duntoare. - Ajutoare de stat - n plus, politica UE n materie de ajutoare de stat, care se aplic ajutoarelor de stat n domeniul fiscal, a contribuit la nlturarea denaturrii concurenei rezultat n urma regimurilor specifice de impozitare a ntreprinderilor introduse de statele membre separat. - Transparen - Aceste iniiative fiscale sunt completate de existena dreptului comercial i a normelor care garanteaz transparena ntreprinderilor i a finanelor. 1.2.1. Angajamente luate la nivelul UE

Politica UE privind buna guvernan n domeniul fiscal a evoluat cu timpul datorit mai multor iniiative ale Comisiei care au dus la adoptarea concluziilor privind buna guvernan n domeniul fiscal de ctre minitrii de finane din UE (ECOFIN) la 14 mai 2008. ECOFIN a recunoscut nevoia de a promova, pe o baz geografic ct se poate de ntins, principiile bunei guvernane n domeniul fiscal. Prin urmare, ECOFIN a solicitat adugarea unei dispoziii privind buna guvernan n domeniul fiscal n acordurile relevante ncheiate ntre Comunitate i statele membre ale acesteia i ri tere sau grupuri de ri tere. Obiectivul nu este acela de a viza paradisurile fiscale n sine, ci de a ajunge la un acord cu un numr ct mai mare de ri n ceea ce privete principiile comune de cooperare i transparen. n plus, ECOFIN, n declaraia prezentat Consiliului European din decembrie 2008 a subliniat acest efort convenind, n conformitate cu concluziile obinute la nivel internaional n diverse organizaii, s continue s combat riscurile legate de finane ilegale care apar n jurisdiciile care refuz cooperarea i s lupte mpotriva paradisurilor fiscale. 1.2.2. Aciuni n curs UE a luat o serie de msuri n diverse domenii pentru a garanta adeziunea rilor tere la principiile de bun guvernan n domeniul fiscal sau la principii apropiate. Impozitarea economiilor - Unele msuri care sunt identice sau echivalente cu cele prevzute n directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii se aplic ntr-o serie de ri tere i n teritorii dependente de statele membre sau asociate acestora, dintre care unele au fost identificate de OCDE drept paradisuri fiscale. Pe baza unui mandat din partea ECOFIN, Comisia a purtat, de asemenea, discuii preliminare cu Hong Kong, Macao i Singapore privind aplicarea unor dispoziii echivalente celor din directiva privind impozitarea veniturilor din economii. Aceste discuii nu au dus nc la deschiderea unor negocieri oficiale. Codul de conduit - n momentul adoptrii codului de conduit al UE privind fiscalitatea ntreprinderilor, statele membre ale UE s-au angajat nu doar s garanteze aplicarea dispoziiilor de abolire a concurenei fiscale duntoare i n teritoriile dependente de statele membre sau asociate acestora, ci i s promoveze principiile aferente acestora n

rndul rilor tere. Acest ultim punct face parte din programul de lucru pentru 2009-2010 al grupului de lucru pentru codul de conduit al UE. SEE i Elveia - UE ntreine relaii strnse cu rile din Spaiul Economic European (SEE - Islanda, Liechtenstein i Norvegia) i cu Elveia. Corpul legislativ al UE care se refer la piaa intern se aplic direct rilor din SEE, n timp ce normele echivalente dispoziiilor UE privind ajutoarele de stat sunt prevzute de acordul SEE iar respectarea lor garantat de Autoritatea de Supraveghere a AELS. Norme similare se aplic Elveiei n temeiul Acordului de liber schimb UE-Elveia din 1972. Aceste reglementri restrng posibilitile de a instaura regimuri care genereaz distorsiuni n respectivele ri; Comisia a atacat recent, de altfel, unele regimuri fiscale din Elveia care acordau ntreprinderilor beneficii putnd fi considerate drept ajutoare de stat. Consiliul ECOFIN a invitat Liechtenstein s i intensifice cooperarea cu UE n domeniul administrativ i judiciar i n ceea ce privete combaterea fraudei, iar negocieri privind un nou acord anti-fraud UELiechtenstein sunt n curs de desfurare, inclusiv n ceea ce privete chestiunea schimbului de informaii pentru impozitarea direct. Angajamentul recent asumat de Liechtenstein de a respecta standardele OCDE privind transparena i schimbul de informaii ar trebui s ofere un nou impuls acestor negocieri. Politica european de vecintate - O serie de planuri de aciune ncheiate cu ri care intr sub incidena acestei politici cuprind trimiteri generale la cooperarea n domeniul fiscal. Multe dintre acestea se refer n mod specific la principiile de transparen, schimb de informaii i la codul de conduit privind fiscalitatea ntreprinderilor. Planurile de aciune constituie instrumente de cooperare economic i politic ntre UE i rile partenere, reprezentnd un pas nainte n ndeplinirea angajamentelor i obiectivelor prevzute de acordurile de parteneriat i cooperare. Politica de extindere - Politica de extindere prevede obligaia rilor candidate i potenial candidate s transpun treptat legislaia UE n dreptul lor intern, inclusiv n domeniul fiscal. n momentul aderrii lor la UE, rile candidate trebuie s implementeze pe deplin ntregul corp legislativ al UE; n acest sens, buna guvernan reprezint unul dintre domeniile pe care strategia de extindere i propune s le abordeze ntr-un stadiu incipient al procesului de preaderare.

Implementarea concluziilor Consiliului din mai 2008 - Comisia a iniiat negocierile cu o serie de ri tere pe tema dispoziiilor privind buna guvernan n domeniul fiscal, dup cum a fost convenit de Consiliul ECOFIN n concluziile acestuia din mai 2008. Acest proces tocmai a demarat, iar rezultatele sunt ateptate n viitorul apropiat. Comisia salut reaciile pozitive din partea unor ri tere. Totui, cazul jurisdiciilor care au respins pn n prezent aceast idee trebuie, de asemenea, examinat. Politica de cooperare pentru dezvoltare - Comisia a oferit sprijin suplimentar rilor n curs de dezvoltare care doresc s se angajeze s respecte principiile de bun guvernan, inclusiv n domeniul fiscal. Mecanismul de guvernan al politicii europene de vecintate i parteneriat, avnd la baz articolul 2 alineatul (1) i articolul 7 din Instrumentul european de vecintate i parteneriat (IEVP) ofer finanare care completeaz alocaiile naionale acelor ri partenere care au dovedit c au nregistrat cele mai importante progrese n procesul de realizare a obiectivelor legate de guvernan din programul de reform asupra cruia s-a convenit n planurile de aciune europene de vecintate i parteneriat (care prevd angajamente att generale, ct i specifice, privind reformele aferente guvernanei). Cel de-al zecelea Fond European de Dezvoltare (FED), care acoper perioada 2008-2013, prevede, de asemenea, un mijloc de stimulare prin iniiativa pentru guvernan, prin care UE ofer finanare suplimentar pentru a sprijini dialogul i reforma privind guvernana, inclusiv n domeniul fiscal. rile eligibile pentru ajutoare pentru dezvoltare care, n urma evalurii bazate pe elaborarea unui profil de guvernan, i iau angajamente detaliate (planul de aciune pentru guvernan) pot primi o alocaie suplimentar n funcie de calitatea angajamentelor luate. O serie de ri din Caraibe i Pacific i-au luat pn n prezent astfel de angajamente[16], ns alte ri au refuzat pn acum aceast ofert sau cel puin au ignorat-o deocamdat[17]. O serie de ri i teritorii de peste mri (TTPM) pentru care statele membre au anumite responsabiliti s-au angajat s respecte standardele OCDE privind transparena i schimbul de informaii[18]. 1.3. Fundamentele politicii fiscale europene Ultimul secol a fost caracterizat, n Europa de Vest, de extinderea rolului sectorului public, prin intermediul reglementarilor economice si fiscale. n domeniul fiscal tarile UE

au mentinut niveluri ale cheltuielilor si veniturilor publice de aproximativ 40% din PIB. Acestea au finantat partial furnizarea bunurilor publice clasice, cum ar fi apararea nationala. nsa cea mai importanta parte a cresterii cheltuielilor publice a fost datorata extinderii functiei de redistribuire a statului (prin protectie sociala). Aceasta se refera la sistemul public de pensii si sanatate care genereaza cele mai importante transferuri ntre generatii si intrageneratii: transferuri de resurse financiare de la forta de munca activa catre someri, catre angajatii necalificati, catre studenti, catre familiile cu copii, catre agricultori, catre angajatii n anumite ramuri industriale caracterizate de conditii grele de munca (cum ar fi constructii navale sau minerit), cttre locuitorii sau chiar ntreprinzatorii din zonele defavorizate sau catre alte categorii sociale. Din punct de vedere fiscal, cheltuielile publice au fost finantate prin impozitarea consumului (impozite indirecte), impozitarea veniturilor att de natura salariala, ct si a profiturilor firmelor. Aceasta structura a fiscalitatii n Europa transpune centrul de greutate al sarcinii fiscale asupra menajelor care consuma mult, obin venituri importante si/sau care dein proprietati importante. Desigur, sistemul fiscal european afecteaz diferit categoriile de menaje sau firme datorita diferentelor structurale, dintre acestea, privind veniturile, consumul si proprietatile detinute, dar si datorita diferitelor grade de reglementare, diferitelor moduri de administrare a ramurilor sistemului fiscal si diverselor posibilitati de evitare a fiscalitatii. Pentru ca astfel de trasaturi ale sistemelor fiscale implica pe lnga procesele de redistribuire a veniturilor vizate direct si redistribuiri accidentale. Reglementrile existente La nivelul UE politica fiscala este subordonata tratatului de nfiintare a Comunitatii Europene, care prevede: eliminarea taxelor vamale ntre tarile membre (Art. 3) si a oricaror altor masuri cu efect similar; asigurarea liberei concurente n cadrul pieei comune. n acest sens se au n vedere n special impozitele indirecte (TVA si accizele). Impozitele directe fiind doar subordonate scopului de neafectare a liberei concurente pe piat, ns se recomanda membrilor ncheirea de conventii de evitare a dublei impuneri internationale.

n plus, Tratatul de la Maastricht (1992) impune membrilor uniunii monetare limitarea deficitelor bugetare la 3% din PIB, membrilor neparticipanti la uniunea monetar fiindu-le recomandat s evite deficitele substantiale. 1.4. Obiectivele politicii fiscale Scopul realizarii pietei comune si a uniunii monetare a antrenat schimbari n ceea ce priveste fiscalitatea. nlaturarea restrictiilor privind mobilitatea capitalului a generat teama ca baza impozabila la nivel national se poate reduce prin migratia acesteia ntre statele membre, datorita concurenei fiscale dintre acestea, ceea ce va afecta gradul de ocupare i capacitatea de a asigura protectia sociala. De aici s-au conturat obiectivele politicii fiscale: A. Cel mai important obiectiv pe termen lung const n nlturarea diferentelor n ceea ce priveste cotele si metodele de aplicare al impozitelor indirecte. Obiectivul vizeaza TVA si accizele (Art. 93). B.1. n domeniul fiscalitatii directe, se urmareste n principal minimizarea posibilitatilor de evaziune si evitarea dublei impuneri, pe baza acordurilor bilaterale ntre statele membre. B.2. Scopul avut n vedere de masurile de armonizare a politicii fiscale consta n evitarea efectelor negative ale concurentei(1) ntre statele membre, n special evitarea transferului bazei fiscale prin fenomenul de migraie a firmelor aflate n cutarea regimului fiscal cel mai favorabil. C. Tratatul de la Maastricht limiteaz strict posibilitatea guvernelor de a finanta cheltuielile publice prin cresterea datoriei publice. Prin Pactul de Crestere si Stabilitate, statele membre participante la zona euro nu trebuie sub nicio forma sa ruleze deficite bugetare peste nivelul de 3% din PIB. Scopul general al pactului este pastrarea bugetelor echilibrate la nivelul de ciclu economic. Astfel cresterea cheltuielilor publice poate fi finantat numai prin cresterea ncasarilor veniturilor publice la nivelul ciclului economic. Desi au acceptat n principiu obiectivele politicii fiscale a UE, totusi, guvernele statelor membre au fost reticente n ceea ce priveste pasii principali spre armonizarea fiscal, privire la aceasta trebuie adoptate cu unanimitate n Consiliul Europei. Pentru c, pe de o

parte, politica fiscal este privit ca o component a suveranittii nationale, iar sistemele fiscale ale statelor membre se deosebesc substantial, datorit diferenelor n ceea ce priveste structurile economice si sociale ale acestora si diferenelor conceptuale privind rolul fiscalittii, n general, si al unui anumit impozit, n particular. De exemplu: gradul general al fiscalitatii i al contributiilor sociale, ca procent n PIB, variaz ntre 34%, n Grecia, si aproape 55%, n Suedia, media UE fiind 42,6%. Impozitele directe, formate n principal din impozitul pe venitul persoanelor fizice si cel pe profitul companiilor, variaza ntre 9% din PIB n Grecia, la peste 32% n Danemarca, media UE fiind 13,7%. Impozitele indirecte, formate n principal din TVA si accize, variaza ntre 11% din PIB, n Spania, si peste 19%, n Danemarca, media UE fiind 13,8%. Iar contributiile sociale variaza de la 1,7% din PIB, n Danemarca, la peste 19%, Franta, media UE fiind 15,1%(2). 1.5. Realizri ale politicii fiscale europene A. Politica fiscal n 1996, Comisia Europeana a propus o abordare exhaustiva a politicii fiscale(3). Aceasta a subliniat principalele provocari cu care se confrunta Uniunea: nevoia de crestere economica, de a eradica somajul, de pstrare a echilibrului bugetar si stabilizarea sistemelor fiscale si de realizare completa a pietei unice. n iunie 1996 Comisia European a propus Pactul european privind ocuparea fortei de munc. Acesta a subliniat necesitatea de a nltura tendinta sistemelor fiscale de a impozita prohibitiv forta de munc anagajat, ca parte a unei strategii mai largi de crestere a locurilor de munca la nivelul Uniunii Europene. Noua strategie fiscala europeana (numit "strategia Monti") a fost publicat de Comisia European n octombrie 1997(4). Pe lng recomandrile privind impozitarea dobnzilor si rentelor, acesta a propus un Cod al Impozitrii Firmelor, care a fost aprobat de Parlamentul si Consiliul European, iar n prezent este n vigoare. Respectarea sa de ctre statele membre este monitorizat de ctre un organism delegat de ctre ministerele de finante ale statelor membre "Primarolo Group". n acelasi timp au fost luate msuri n interiorul OECD pentru eliminarea concurentei fiscale duntoare la nivel

international, iar n particular se vizeaza disparitia paradisurilor fiscale dintre care o parte sunt direct legate sau chiar sunt teritorii dependente de statele membre ale UE. B. Politica bugetar Restrictiile impuse bugetelor nasionale prin tratatul de la Maastricht si prin Pactul de crestere si stabilitate au avut succes n general pn acum. Nici statele membre care au adoptat moneda euro si nici celelalte state nu au nregistrat deficite bugetare peste limita de 3% din PIB, cteva au avut chiar excedente. Totusi, att Comisia European, ct si Banca Central European au atenionat cu privire la efectele negative ce le poate antrena orice relxare a disciplinei bugetare, mai mult, tinnd cont de faza cresctoare a ciclului economic, se consider c toti membrii zonei euro ar trebui s nregistreze excedente.

BIBLIOGRAFIE

1. COMUNICAREA COMISIEI CTRE CONSILIU, PARLAMENTUL UROPEAN I COMITETUL ECONOMIC I SOCIAL EUROPEAN - Promovarea bunei guvernane n chestiuni fiscale - Bruxelles, 28.4.2009 COM(2009) 201 final 2. BLNESCU R., BLSESCU F., MOLDOVAN E. - Sistemul de impozite, Editura Economic, Bucureti, 1994 3. CORDUNEANU C. - Sistemul fiscal n tiina finanelor, Editura Codecs, Bucureti, 1998 4. H.Cristea i Colab, Gestiunea financiar a ntreprinderii, Ed.Mirton, Timioara,1998 5. TOPCIU C-TIN - Fiscalitate, Bucureti, ASE, 1993 6. TOPCIU C-TIN I COLECTIV - Fiscalitate. Tehnici i metode fiscale, Editura Universitii Independente Titu Maiorescu", Bucureti, 1995 7. V. Duran, Finane publice. Teorie i practic, Ed. Eurostampa, 2000 8. http://store.ectap.ro/articole/613_ro.pdf