FINANŢE PUBLICE - Teste grilă

Conf. univ. dr. Ioana Lăzărescu

2. Fazele funcţiei de repartiţie sunt:

a) controlul şi distribuirea fondurilor publice;
b) constituirea şi distribuirea fondurilor publice;
c) modul de utilizare a finanţelor şi distribuirea fondurilor
publice;
d) faza de producţie şi faza de consum;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus.

3. Funcţia de repartiţie a finanţelor publice implică:

a) distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe
beneficiari (persoane fizice şi juridice), iar repartizarea
fondurilor este precedată de ierarhizarea şi cuantificarea
nevoilor sociale;
b) distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe
destinaţii;
c) eficienţa utilizării resurselor financiare;
d) a,b;
e) a,c.

4. Relaţiile financiare clasice:

a) exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu
titlu nerambursabil; sunt reflectate şi în bugetul de stat;
b) cuprind relaţii băneşti care reflectă o schimbare a formelor
valorii;
c) a,b;
d) sunt relaţii ce exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o
perioadă de timp determinată, pentru care se percepe dobândă;
e) sunt relaţii de asigurări-reasigurări.
5
6. Finanţele publice nu studiază:
a) regulile şi operaţiunile privitoare la banul public;
b) administrarea datoriei publice;
c) plasarea şi rambursarea împrumuturilor de stat;
d) metodele de dimensionare şi analiză a întreprinderilor
private;
e) metodele de dimensionare şi încasare a veniturilor publice.

8. La constituirea fondurilor publice nu participă:

a) populaţia;
b) instituţii publice şi unităţi subordonate;
c) firme cu activităţi lucrative;
d) întreprinderi private;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus.

9. Sursele de alimentare a fondurilor publice nu cuprind:

a) impozite şi taxe;
b) redevenţe şi chirii din concesiunea şi închirierea bunurilor
proprietate de stat;
c) donaţii şi ajutoare;
d) împrumuturi de pe piaţa internă şi externă de capital;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus.

10. Beneficiarii distribuirii fondurilor de resurse financiare

sunt:
a) persoane fizice şi juridice;
b) numai persoane fizice;
c) numai persoane juridice;
d) statul;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus.

13. În categoria finanţelor publice se includ următoarele:

a) veniturile şi cheltuielile publice;
6
b) fondurile băneşti aflate la dispoziţia statului;
c) metodele concrete de administrare a banului public;
d) a,b;
e) a,b,c.

14. În cadrul relaţiilor financiare se includ:

a) relaţii care reflectă transfer nerambursabil şi fără echivalent
de resurse băneşti;
b) relaţii financiare clasice;
c) relaţii de credit şi relaţii de asigurări şi reasigurări;
d) a,b;
e) a,b,c.

15. Una din afirmaţiile privind funcţiile finanţelor publice

este falsă:
a) Necesitatea constituirii unor fonduri de resurse financiare la
dispoziţia statului, în vederea îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor
sale, se resimte în toate ţările, indiferent de gradul lor de
dezvoltare economică, ceea ce conferă funcţiei de repartiţie un
caracter obiectiv.
b) Distribuirea acestor resurse are un caracter subiectiv,
deoarece depinde de capacitatea organelor decizionale de a
percepe şi răspunde corect nevoii sociale la un moment dat şi
de opţiunea forţelor politice aflate la putere.
c) Funcţia de repartiţie a finanţelor publice cuprinde trei faze,
distincte, însă organic legate.
d) Necesitatea funcţiei de control a finanţelor publice decurge
din faptul că fondurile de resurse financiare publice aparţin
întregii societăţi.
e) Controlul financiar se exercită în toate fazele reproducţiei
sociale.

16. Una din afirmaţiile privind funcţia de control este falsă:

7
a) Între cele funcţia de control şi cea de repartiţie a finanţelor
publice există raporturi de intercondiţionare.
b) Controlul statului are o sferă largă de manifestare,
cuprinzând toate domeniile vieţii sociale care ţin de sectorul
public.
c) Controlul financiar se exercită în toate fazele reproducţiei
sociale.
d) Controlul financiar se exercită de organe specializate ale
Curţii de Conturi, ale Ministerului Finanţelor Publice, organe
specializate ale ministerelor, departamentelor, autorităţilor
publice locale.
e) Nici o afirmaţie nu este falsă.

17. Funcţiile de bază ale finanţelor publice sunt:

a) de repartiţie;
b) de control;
c) de credit;
d) a,b;
e) a,b,c.

18. Controlul financiar poate fi:

a) control financiar preventiv (anticipat);
b) control postoperativ (ulterior);
c) control operativ-curent (concomitent);
d) a,b;
e) a,b,c.

19. Una din afirmaţiile privind funcţia de repartiţie este

falsă:
a) implică fluxuri financiare de intrare;
b) se manifestă pe plan intern şi internaţional;
c) este în raport de subordonare cu funcţia de control;
d) repartizarea resurselor diferă de la localitate la localitate;
e) implică fluxuri financiare de ieşire.
8
21. Funcţia de control:
a) controlul se limitează la faza de producţie;
b) are o sferă mai limitată de acţiune decât funcţia de repartiţie;
c) controlul e organizat prin intermediul organelor de control
financiar ale statului;
d) controlul se limitează la faza de repartiţie;
e) controlul se limitează la faza de consum.

22. Funcţia de control a finanţelor publice vizează:

a) constituirea şi repartizarea fondurilor publice;
b) modul de utilizare a resurselor băneşti;
c) eficienţa utilizării resurselor financiare;
d) a,b,c;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus.

32. Politica financiară a statului:

a) are caracter ştiinţific;
b) reprezintă politica economică a statului;
c) e un factor de promovare şi realizare a independenţei şi
suveranităţii naţionale;
d) a,c;
e) a,b,c.

33. Principalele domenii de manifestare a politicii

financiare a statului sunt:
a) cheltuielile şi resursele financiare publice;
b) creditul bancar;
c) asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă;
d) a,c;
e) a,b,c.

35. Politica financiară a statului:

a) are caracter realist;
9
b) este parte integrantă a politicii monetare a statului;
c) acţionează în sfera repartiţiei;
d) a,b,c;
e) a,c.

40. Componentele mecanismului financiar nu includ:

a) pârghiile financiare utilizate de stat pentru influenţarea
activităţii economice;
b) metodele administrative de conducere folosite în domeniul
finanţelor publice;
c) cadrul instituţional;
d) cadrul juridic;
e) toate variantele a,b,c,d sunt componente ale mecanismului
financiar.

41. Una din următoarele afirmaţii este falsă:

a) universalitatea bugetului este principiul potrivit căruia
veniturile şi cheltuielile publice trebuie să fie înscrise în
bugetul naţional public în sume globale sau totale;
b) unitatea bugetară presupune ca veniturile şi cheltuielile
publice, exprimate în sume totale, să fie înscrise într-un singur
document;
c) principiul neafectării veniturilor bugetare se referă la faptul
că veniturile prelevate la buget se personalizează, servind la
acoperirea anumitor cheltuieli;
d) principiul anualităţii bugetului reprezintă, din punct de
vedere istoric, primul principiu aplicat în practica bugetară;
e) principiul echilibrului bugetar se referă la faptul că bugetul
public trebuie să fie echilibrat, adică veniturile publice să
acopere integral cheltuielile publice.

42. În Legea 500/2002 privind finanţele publice nu este

prevăzut următorul principiu bugetar:
a) universalitatea bugetului;
10
b) unitatea bugetului;
c) anualitatea bugetului;
d) specializarea bugetară;
e) realitatea bugetului.

43. Impozitele indirecte:

a) sunt încasate de la toate categoriile de consumatori,
indiferent de situaţia lor personală;
b) au caracter echitabil;
c) limitează veniturile, averea şi puterea de cumpărare;
d) a,c;
e) a,b,c.

44. Care din următoarele nu este principiu bugetar în

teoria şi practica finanţelor publice:
a) neafectarea veniturilor bugetare;
b) echilibrul bugetar;
c) bugetul ciclic;
d) universalitatea bugetului;
e) publicitatea bugetului.

45. Anul bugetar coincide cu anul calendaristic în:

a) România;
b) toate ţările;
c) ţările slab dezvoltate;
d) a,c;
e) nici o variantă nu este corectă.
46. Data la care începe anul bugetar depinde de:
a) caracterul şi gradul de dezvoltare a economiei;
b) regimul de lucru al Parlamentului;
c) tradiţia, cultura şi mentalităţile naţiunii;
d) a,b,c;
e) a,c.

11
56. Veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate
de Parlament pe surse de provenienţă, iar cheltuielile în
funcţie de destinaţia lor şi de conţinut economic, conform
principiului:
a) publicităţii;
b) specializării bugetare;
c) unităţii monetare;
d) unităţii bugetare;
e) anualităţii.

57. Bugetul general consolidat are rol:

a) alocativ;
b) distributiv;
c) reglator;
d) b,c;
e) a,b,c.

58. Din aplicarea principiului universalităţii bugetare

rezidă următoarele avantaje:
a) se cunoaşte cât mai exact volumul total al resurselor băneşti,
precum şi destinaţia lor prin alocări, pe domenii de cheltuieli;
b) sunt relevate corelaţiile dintre unele venituri şi unele
cheltuieli, atunci când operează legături strânse prefigurate din
chiar momentul planificării;
c) permite controlul Parlamentului;
d) a,b,c;
e) a,c.
59. Care din următoarele afirmaţii referitoare la principiul
unităţii bugetare este adevărată:
a) odată încasate veniturile bugetare trebuie să se
depersonalizeze;
b) toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar,
sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, cu
excepţia celor prevăzute de lege;
12
c) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur
document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi
monitorizarea fondurilor publice;
d) b,c;
e) nici o variantă nu este corectă.

60. De la principiul unităţii bugetare există abateri şi

derogări de la aplicare sub forma:
a) bugetelor anexe, extraordinare, autonome;
b) conturilor speciale de trezorerie;
c) taxelor parafiscale;
d) a,b,c;
e) a,b.

62. Principiul publicităţii bugetului presupune:

a) dezbaterea publică a proiectelor de buget;
b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a
bugetelor;
c) publicarea bugetului în Monitorul Oficial al României;
d) a,b,c;
e) a,c.

63. Principiul anualităţii bugetului presupune:

a) veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o
perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar;
b) toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui
an bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului
corespunzător de execuţie a bugetului respectiv;
c) conceperea bugetelor ciclice;
d) a,b;
e) a,b,c.

64. Principiul neafectării veniturilor bugetare presupune:

13
a) depersonalizarea veniturilor bugetare pentru a putea fi
folosite la acoperirea tuturor cheltuielilor;
b) toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională;
c) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur
document;
d) b,c;
e) nici o variantă nu este corectă.

65. Evaluarea administrativă a materiei impozabile:

a) este o variantă de realizare a metodei evaluării indirecte,
bazată pe prezumţie;
b) subiectul impozitului o poate accepta tacit sau o poate
contesta dacă nu este de acord cu evaluarea făcută de organul
fiscal;
c) organele fiscale cu acordul subiectului impozabil atribuie o
valoare obiectului impozabil;
d) a,b;
e) a,c.

72. După care criteriu, impozitele se pot clasifica în

impozite permanente şi impozite incidentale:
a) după obiect;
b) după frecvenţa cu care se aplică;
c) după trăsăturile de fond şi de formă;
d) după scopul urmărit la instituirea lor;
e) după intensitatea efectelor.

73. După care criteriu, impozitele se pot clasifica în

impozite directe şi impozite indirecte:
a) după obiect;
b) după frecvenţa cu care se aplică;
c) după trasăturile de fond şi de formă;
d) după scopul urmărit la instituirea lor;
e) după intensitatea efectelor.
14
74. Impozitele se pot clasifica în impozite financiare şi
impozite de ordine după următorul criteriu:
a) după obiect;
b) după frecvenţa cu care se aplică;
c) după trasăturile de fond şi de formă;
d) după scopul urmărit la instituirea lor;
e) după intensitatea efectelor.

75. Pe baza criteriilor care stau la baza aşezării impozitelor

directe, acestea se grupează în:
a) impozite reale (obiective);
b) impozite personale (subiective);
c) impozite de ordine;
d) a,b;
e) b,c.

76. În categoria impozitelor reale se includ:

1) impozitul pe veniturile persoanelor juridice;
2) impozitul pe succesiune;
3) impozitul pe activităţi industriale;
4) impozitul pe activităţi comerciale şi profesii libere;
5) impozitul pe averea propriu-zisă.

a(3,4) b(1,2,5) c(1,3,5) d(1,2,3) e(1,3,4)

77. În categoria impozitelor personale se includ:

a) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
b) contribuţii pentru securitate socială plătite de angajaţi şi de
angajatori;
c) impozitul pe sporul de avere;
d) a,c;
e) a,b,c.

15
78. Una din următoarele afirmaţii este falsă:
a) impozitele de ordine sunt introduse de către stat în scopul
limitării unei activităţi anume sau în vederea realizării unor
obiective nefiscale;
b) impozitele financiare sunt instituite de către stat în scopul
realizării unor venituri la dispoziţia statului;
c) impozitele permanente se percep cu regularitate;
d) impozitele incidentale se instituie în anumite conjuncturi;
e) impozitele ordinare se percep numai în anumite situaţii.

79. Una din următoarele afirmaţii este falsă:

a) în statele de tip unitar distingem impozite ale administraţiei
centrale de stat şi impozite locale;
b) în statele de tip federal distingem: impozite federale;
impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau
provinciilor membre ale federaţiilor; impozite locale;
c) forma predominantă în bani la încasarea impozitelor a
înlocuit perceperea lor în natură ca odinioară;
d) clasificarea impozitelor recomandată de FMI stabileşte şi
ordonează grupe mari de impozite;
e) la impozitele indirecte regula este de identitate între
subiectul şi suportatorul impozitului.

80. În funcţie de forma lor de manifestare, impozitele

indirecte se grupează în:
a) taxe de consumaţie;
b) venituri care provin de la monopolurile fiscale, taxe vamale,
taxe de timbru şi de inregistrare;
c) impozite financiare şi impozite de ordine;
d) impozite permanente şi impozite incidentale;
e) a,b.

16
81. Elementele definitorii(tehnice) ale impozitelor sunt:
a) subiectul impozabil, suportatorul, obiectul impunerii, faptul
generator;
b) subiectul impozabil, suportatorul, sursa impozitului, unitatea
de impunere, totalitatea masurilor si metodelor succesive de
impunere;
c) suportatorul impozitului, obiectul impunerii, unitatea de
impunere (unitatea de masură), asieta;
d) subiectul impozabil, suportatorul impozitului, obiectul
impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota
impozitului, asieta fiscala şi termenul de plata;
e) subiectul impozabil, suportatorul impozitului, obiectul
impunerii, sursa impozitului, asieta fiscală şi termenul de plata.

82. Una din afirmaţiile privind elementele definitorii ale

impozitelor este falsă:
a) Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică
obligată prin lege să plătească impozitul.
b) Subiectul impozitului este contribuabilul.
c) Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana fizică
sau juridică care suportă efectiv impozitul.
d) Plătitorul impozitului coincide cu destinatarul impozitului
indiferent de tipul de impozit.
e) Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii.

83. Una din afirmaţiile de mai jos referitoare la elementele

definitorii ale impozitelor este falsă:
a) Obiectul impunerii este pentru impozitele directe, venitul
sau profitul.
b) Asieta fiscală este totalitatea măsurilor pe care organele
fiscale le iau în vederea aşezării impozitului pentru fiecare
subiect în parte.
c) Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii.
17
d) Asupra obiectului impunerii se aplică, de regulă, principiul
unicităţii, potrivit căruia un obiect impozabil se impune o
singură dată.
e) În cazul impozitelor pe venit, obiectul nu coincide cu sursa.

84. Cotele procentuale de impunere pot fi:

a) proporţionale;
b) regresive;
c) progresive;
d) a,b,c;
e) b,c.

85. Evaluarea materiei impozabile se poate realiza prin:

a) metoda evaluării indirecte când e bazată pe prezumţie;
b) metoda evaluării directe când e bazată pe probe;
c) evaluare forfetară, administrativă, pe baza semnelor
exterioare ale obiectului impozabil, pe baza declaraţiei unei
terţe persoane sau a contribuabilului;
d) a,b;
e) a,b,c.

86. Evaluarea materiei impozabile prin metoda indirectă,

bazată pe prezumţie, se poate realiza:
a) pe baza pe baza declaraţiei contribuabilului;
b) pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil care
este specifică impozitelor de tip real;
c) prin evaluarea administrativă;
d) a,b;
e) b,c.

87. Una din afirmaţiile privind evaluarea materiei

impozabile prin metoda directă este falsă:
a) Evaluarea se poate face pe baza declaraţiei unei terţe
persoane;
18
b) Evaluarea se poate face pe baza declaraţiei contribuabilului;
c) Evaluarea se poate face pe baza declaraţiei plătitorului;
d) Evaluarea este bazată pe probe constând în acte şi declaraţii
doveditoare asupra mărimii şi realităţii respectivului obiect sau
materiei impozabile;
e) Evaluarea este bazată pe informaţii verbale asupra mărimii şi
realităţii respectivului obiect sau materiei impozabile;

89. Impozitele indirecte:

a) implică cheltuieli ridicate de percepere;
b) necesită o perioadă scurtă de timp de la modificarea cotei şi
până devin operaţionale;
c) implică cheltuieli reduse de urmărire;
d) a,b;
e) b,c.

91. Cota redusă a valorii TVA-ului se aplică pentru:

a) plata abonamentului la telefon;
b) livrarea de manuale şcolare;
c) transportul internaţional de persoane;
d) prestările de servicii în general;
e) importul de bunuri în general.

92. Taxa pe valoarea adaugată este:

a) taxă de timbru;
b) taxă specială de consumaţie;
c) un impozit în sumă fixă;
d) un impozit pe cifra de afaceri netă;
e) taxă vamală.

93. Accizele sunt:

a) taxe vamale;
b) taxe speciale de consumaţie;
c) taxe de timbru;
19
d) venituri din monopoluri fiscale;
e) taxe generale.

94. Care din următoarele afirmaţii nu caracterizează

impozitele directe:
a) sunt nominative ;
b) sunt regresive;
c) au termene de plată precis stabilite;
d) sunt mai echitabile decât impozitele indirecte;
e) reprezintă forma cea mai veche de impunere.

96. Forme de impozitare a averii sunt:

a) impozitul pe activul net;
b) impozit pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor;
c) impozitul pe succesiuni şi pe donaţii;
d) a,c;
e) a,b,c.

97. Resursele financiare publice nu cuprind:

a) resursele asigurărilor sociale de stat;
b) împrumuturile de stat;
c) resursele populaţiei;
d) resursele bugetelor locale;
e) resursele de trezorerie.

98. Factorii de influenţă a resurselor financiare publice

sunt:
a) de natură financiară;
b) sociali şi demografici;
c) politici şi militari;
d) a,b,c;
e) b,c.

20
99. Creşterea resurselor financiare publice poate fi
influenţată de:
a) factori economici;
b) factori monetari;
c) factori demografici;
d) a,b,c;
e) a,b.

100. Resursele financiare publice extraordinare includ:

a) împrumuturile de stat interne şi externe;
b) emisiunea monetară fără acoperire în economie;
c) transferuri, ajutoare şi donaţii primite din străinătate;
d) a,c
e) a,b,c.

101. Resursele ordinare sunt resursele:

a) curente, considerate normale pentru constituirea bugetului;
b) ce se încasează la buget cu o anumită regularitate;
c) rezultate din valorificarea peste graniţă a bunurilor statului;
d) a,b,c;
e) a,b.

102. Resursele ordinare includ:

a) contribuţii pentru asigurările sociale de stat;
b) venituri fiscale şi nefiscale;
c) emisiunea monetară;
d) a,b;
e) b,c.

103. Veniturile nefiscale:

a) au o pondere mai redusă;
b) sunt impozite şi taxe directe;
c) sunt impozite şi taxe indirecte;
21
d) a,b;
e) a,c.

104. În funcţie de ritmicitatea încasării lor la buget,

resursele financiare publice se grupează în:
a) resurse ordinare şi resurse extraordinare;
b) resurse interne şi resurse externe;
c) resurse publice şi resurse private;
d) resurse incidentale şi resurse extraordinare;
e) resurse ordinare şi resurse curente.

105. Veniturile fiscale ale bugetului de stat cuprind:

a) impozitul pe venit, profit, câştiguri din capital de la persoane
fizice şi juridice;
b) impozitul pe venit şi pe salarii;
c) taxa pe valoare adăugată şi accizele;
d) b,c;
e) a,b,c.

107. Una din următoarele modalităţi de formare a

resurselor financiare publice este nocivă deoarece activează
spirala inflaţionistă:
a) prelevările obligatorii;
b) impozite, taxe şi contribuţii;
c) resursele de trezorerie;
d) împrumuturile publice;
e) emisiunea bănească fără acoperire.

108. Sursa principală, cu ponderea cea mai mare în

formarea resurselor financiare publice o constituie:
a) prelevările obligatorii din categoria impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor;
b) resursele atrase prin împrumuturile publice;
22
c) veniturile cu caracter fiscal;
d) a,c;
e) a,b,c.

109. Resursele financiare publice interne nu includ:

a) impozite;
b) împrumuturi publice interne;
c) taxe;
d) venituri nefiscale;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus.

110. Resursele financiare publice externe nu includ:

a) împrumuturi de stat contractate la guvernele altor ţări;
b) ajutoare, donaţii primite din străinătate şi transferuri
nerambursabile;
c) emisiunea monetară;
d) a,c;
e) a,b.

113. Stabilirea mărimii obiectului impozabil are în vedere:

a) constatarea materiei impozabile;
b) perceperea impozitului;
c) evaluarea materiei impozabile;
d) a,b,c;
e) a,c.

115. Metoda încasării impozitelor printr-un aparat fiscal

propriu presupune folosirea următoarelor modalităţi:
a) direct de către organele fiscale de la plătitori;
b) prin stopajul la sursă;
c) prin aplicarea de timbre fiscale;
d) a,b,c;
e) a,b.

23
116. Accizele:
a) sunt toate armonizate cu cele din U.E.;
b) se percep asupra unor produse ce nu pot fi înlocuite de
cumpărători cu altele;
c) unii economişti consideră că sunt impozite indirecte pe lux şi
vicii;
d) b,c;
e) a,b,c

117. Accizele:
a) sunt impozite indirecte;
b) se calculează doar în formă ad-valorem;
c) în sfera lor de aplicare intră: tutunul, benzina, parfumurile,
verighetele din aur;
d) a,b;
e) a,c.

119. Sistemul financiar:

a) are printre componente: bugetul de stat şi bugetele locale;
asigurările sociale de stat; creditul public şi bancar; asigurările
de bunuri, persoane şi răspundere civilă; finanţele unităţilor
economice;
b) este format din sistemul financiar public şi privat;
c) este parte componentă a mecanismului financiar;
d) a,b,c;
e) b,c.
121. Impozitele personale se aplică asupra:
a) activităţilor industriale şi comerciale;
b) venitului persoanelor juridice;
c) averii;
d) a,b;
e) b,c.

24
122. Nu se supun impozitului pe venit următoarele categorii
de venituri:
1) venituri din salarii;
2) venituri din dividende şi dobânzi;
3) venituri din activităţi independente;
4) sumele primite cu titlu de moştenire;
5) bursele primite de studenţi.

a(1,2,3,4,5) b(1,2,3) c(1) d(4,5) e(1,2,4)

123. TVA :
a) este un impozit neutru unic;
b) are un caracter universal;
c) este taxă specială de consumaţie;
d) a,b;
e) b,c.

124.Monopolurile fiscale:
a) afectează veniturile reale ale consumatorilor;
b) pot fi depline sau parţiale;
c) sunt impozite directe;
d) a,b;
e) a,b,c.

125. Taxele vamale:

a) sunt taxe vamale de export, import şi de tranzit;
b) se exprimă în forme ad-valorem, specifice sau compuse;
c) sunt taxe de timbru şi de înregistare;
d) sunt impozite cumulative;
e) a,b.

25