1.

Relaţiile financiare:
a) sunt relaţii băneşti care exprimă o schimbare a formei valorii

b) sunt relaţii materiale care exprimă un transfer de valoare

c) sunt întotdeauna relaţii băneşti

d) nu sunt întotdeauna relaţii băneşti

2. Finanţele în sens restrâns cuprind:

a) relaţiile financiare clasice , relaţiile de credit şi relaţiile de asigurări

b) relaţiile de credit şi relaţiile de asigurări

c) numai relaţiile care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu
nerambursabil

d) numai relaţiile care exprimă un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse băneşti fără o
contraprestaţie directă şi imediată

3. Relaţiile financiare clasice exprimă:

a) un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil

b) un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată

c) un transfer de resurse băneşti reflectate numai în fondurile publice extrabugetare

d) ) un transfer de resurse băneşti reflectate numai în bugetul de stat

4. Relaţiile care exprimă un transfer facultativ de resurse băneşti în

schimbul unei contraprestaţii sunt:
a) impozitele directe

b) impozitele indirecte

c) asigurările de răspundere civilă

d) relaţiile de credit

5.Finanţele publice reprezintă:

a) relaţii care exprimă repartizarea unei părţi din venitul personal în diferite categorii sociale:

b) relaţii financiare care i-au naştere între categoriile sociale favorizate

c) relaţii sociale de natură economică ce i-au naştere în procesul procurării şi repartizării resurselor
de care are nevoie statul pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale:

d) relaţii materiale care exprimă repartizarea unei părţi din veniturile societăţii

6. Rolul finanţelor publice constă în:

A) crearea de utilităţi publice

B) corectarea parţială a inechităţilor flagrante existente între cei avuţi şi cei neavuţi

C) utilizarea instrumentelor financiare în scopul influenţării proceselor economice, al corectării ciclului

economic şi al înlăturării dezechilibrelor economice:

D) redistribuirea unei părţi din venitul naţional în rândul populaţiei şi întreprinzătorilor

Care din următoarele variante este corectă:_

a) A+C
b) A+C+D
c) B+D
d) A+B+C+D

7. Adepţii toeria economiei bazată pe oferta ( supply siders) susţin

următoarele idei:
a) politica de tip dirijist stimulează iniţiativele private

b) stimularea creşterii ofertei pentru forţa de muncă prin creşterea ratelor de impozitare a venitului
personal

c)stimularea formulării capitalului prin reducerea impozitării câştigurilor de capital

d) stimularea investiţiilor prin reducerea impozitelor indirecte.

8. Potrivit concepţiilor neoliberale, când economia reclamă acţiunea

unei politici financiare expasioniste:
a) se impune reducerea cheltuielilor publice pentru diminuarea cererii agregate;

b)este necesară reducerea impozitelor pentru creşterea cererii agregate;

c) se vor lua măsuri de reducere a impozitelor;

d) se va stabili nivelul optim al echilibrului financiar.

9. Reprezentanţii liberalismului economic au susţinut:
a) necesitatea evitării oricărei intervenţii din partea autorităţilor publice care ar fi putut perturba
iniţiativa privată;

b) extinderea funcţiilor economice ale statului;

c) implicarea statului în reducerea inegalităţii sociale prin redistribuirea veniturilor;

d) intervenţia autorităţilor publice asupra forţelor pieţei pentru a –i proteja pe cetăţeni de evenimentele
neprevăzute.

10. Ca instrument de intervenţie a statului în economie, creditul

politic contribuie la:
a) diminuarea producţiei materiale

b) accentuarea dezechilibrului economic

c) corectarea ciclului economic

d) majorarea părţii din venitul naţional destinat formării brute de capital ori consumului individual

11. Economistul JM Keneys este un reprezentant al următorului

curent de gândire economică:
a) liberalismul clasic

b) marginalism

c) neoliberalism

d) dirijism

12. Cheltuielile publice pentru acţiuni socio-culturale:

a) vizează prestarea unor servicii publice în mod gratuit, cu plata redusă sau sub forma
transferurilor băneşti

b) îmbracă forma cheltuielilor pentru dezvoltare publică, locuinţe, ape şi mediu

c) sunt cheltuieli fiscale ale statului

d) se materializează numai în compensaţiile băneşti acordate persoanelor cu venituri fixe.

13. Primele de export sunt:

a) ajutoare financiare indirecte
b) subvenţii pentru activităţile de exploatare a agenţilor economici

c) forme ale taxelor vamale de export

d) instrumente de stimulare a exporturilor

14. Cheltuielile publice pentru acţiuni economice nu includ

următoarele categorii:
a) cheltuieli fiscale

b) subvenţii

c) ajutoarele rambursabile

d) cheltuieli pentru dezvoltarea publică, locuinţe , ape şi mediu

15. Cheltuielile pentru acţiuni economice se adresează cu precădere:

a) sectorului privat

b) sectorului public

c) finanţării organizaţiilor internaţionale

d) ) finanţării organizaţiilor non-profit

16. Concepţia potrivit căreia piaţa poate ţine locul unei reţele de
securitate socială este specifică:
a) modelului scandinav

b) modelului continental

c) modelului neoliberal

d) modelului german

17. Sunt venituri fiscale:

a) împrumuturile publice

b) impozitele şi taxele

c) dividendele, redevenţele şi chiriile de la întreprinderile şi proprietăţile de sta

d) venituri de la instituţii publice

18.Resursele financiare publice cu caracter obligatoriu sunt:
a) împrumuturile de la stat

b) impozitele

c) primele de asigurare

d) emisiunea monetară

19. În categoria veniturilor publice curente sunt cuprinse:

a) veniturile din chirii şi redevenţe

b) veniturile fiscale

c) împrumuturi

d) venituri din valorificarea stocurilor de rezervă ale statului

20. Resursele extraordinare ale statului sunt:

a) impozitele directe

b) impozitele indirecte

c) prelevările din profitul net obţinut de regiile publice autonome

d) emisiunea monetară

21. Plata impozitelor prezintă următoarele trăsături:

a) are caracter benevol

b) are caracter obligatoriu

c) are la bază o contraprestaţie

d) prezintă un echivalent direct şi imediat din partea instituţiilor statului

22. Sursa impozitului arată:

a) care este materia supusă impozitării

b) din ce anume se plăteşte impozitul

c) persoana care plăteşte efectiv impozitul

d) data până la care impozitul trebuie plătit

23. Evaluarea materiei impozabile pe baza declaraţiei proprii a
contribuabilului poate fi utilizată în cazul:
a) impozitului pe venituri salariale

b)taxelor de consumaţie

c) taxelor vamale

d) impozitului pentru venituri din activităţi independente

24. Printre avantajele impunerii în cotă unică proporţională nu se

numără:
a) eliminarea procedurilor elaborate şi costisitoare de declararea anuală a veniturilor persoanelor fizice

b) respectarea parţială a principiului fiscalităţii în cazul persoanelor fizice

c) simplificarea procedurilor de calculare, colectare şi urmărire a impozitului la nivelul administraţiei

publice

d) simplificarea procedurilor de calculare, colectare şi urmărire a impozitului la nivelul plătitorilor de

impozite

25. Sunt încasate prin stopaj la sursă:

a) impozitul pe salarii

b) taxele de înregistrare

c) impozitul pe profit

d) impozitul pe avere

26. Impozitul pe actele de vînzare-cumpărare se încadrează în

categoria impozitelor:
a) propriu-zise asupra averii

b) asupra creşterii averii

c) pe circulaţia averii

d) pe plusul de valoare imobiliară

e) venituri de la instituţii publice

27. În categoria impozitelor directe se includ:
a) taxele vamale, veniturile din amenzi, impozitul pe venitul agricol

b) taxele vamale, impozitul pe spectacole, impozitul pe salarii

c) accizele, impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată

d) impozitul pe profit, impozitul pe veniturile liber-profesioniştilor, impozitul pe salarii

d) venituri de la instituţii publice

28. Impunerea separată a veniturilor poate presupune:

a) cumularea tuturor veniturilor şi supunerea venitului cumulat la un singur impozit

b) cumularea tuturor veniturilor şi supunerea venitului cumulat la mai multe impozite

c) stabilirea unor impozite diferite asupra veniturilor obţinute membrii unei asociaţii familiale

d) instituirea unui impozit unic, dar care asigură un tratament diferenţiat pentru fiecare categorie
de venituri, în funcţie de natura veniturilor

29.Înscrierea în buget a veniturilor şi cheltuielilor publice în sume

brute reprezintă un aspect care caracterizează:
a) principiul unităţii bugetului

b) principiul specializării bugetului

c) principiul universalităţii bugetului

d) principiul unităţii bugetare

30. Principiul unităţii bugetare presupune:

a)asigurarea efectuării cheltuielilor unui stat din veniturile sale curente:

b)înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor bugetului de stat în sume totale sau globale

c) prezentarea bugetului într-un singur document

d)clasificarea şi repartizarea indicatorilor financiari în funcţie de anumite elemente.

31. Principiul anualităţii bugetare se referă la:

a) prezentarea bugetului într-un singur document

b) perioada în care are loc execuţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetului de stat ( un an)
c) clasificarea şi repartizarea indicatorilor financiari în funcţie de anumite elemente

d) prezentarea bugetului într-un singur document

32. Care dintre afirmaţiile de mai jos este corectă:

a) bugetul de stat este un plan financiar la nivel macroeconomic, cu caracter orientativ, care reflectă
parţial veniturile şi cheltuielile publice

b) bugetul economic reprezintă un document estimativ asupra evoluţiei întregii activităţii

economice în viitor

c) bugetul de stat reflectă toate veniturile şi cheltuielile naţiunii pe o perioada limitată de timp

d )bugetul economiei naţionale are caracter de lege

33.Care dintre următoarele trăsături sunt caracteristice bugetului

de stat:
a) este un document facultativ

b) este un act prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi
să perceapă venituri în acord cu prevederile legale

c) bugetul de stat funcţionează numai cu deficit

d) est un act multianual

34. Potrivit principiului autonomiei locale financiare:

a) cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv

b) prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a
persoanelor fizice aflate în situaţie de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezervă
bugetară constituit în bugetul local

c) toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparţin
exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv

d) unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente, pe car autorităţile

administraţiei publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuţiilor lor, pe baza şi în limitele
prevăzute de lege

35. Competenţa de aprobare şi administrare a bugetelor locale

revine:
a) Guvernului
b) consiliilor judeţene, consiliilor locale şi Consiliului General ala Municipiului Bucureşti, dup caz

c) Parlamentului

d) consiliilor de administraţie a instituţiilor publice locale

36. Veniturile proprii al bugetelor local cuprind:

a) donaţii

b) sponsorizări

c) subvenţii primite de la bugetul de stat

d) impozite şi taxe locale

37. La baza bugetului de stat stau:

a) proiectele bugetelor locale

b) proiectele de buget elaborate de Preşedinţie

c) evaluările economice ale organizaţiilor neguvernamentale

d) proiectele bugetelor ordonatorilor principali de credite

38. Care dintre următoarele variante este adevărată în legătură cu

execuţia bugetară din ţara noastră:
a) veniturile înscrise în bugetul reprezintă suma maximă de încasat

b) creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite

c) creditele bugetare neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de drept

d) cheltuielile aprobate reprezintă limitele minime ale cheltuielilor bugetare

39. Încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor aprobate de

Parlament sunt operaţiuni specifice :
a) aprobării bugetului

b) elaborării bugetului

c) execuţiei bugetului

d) controlului bugetului
40.Scontarea este o operaţiune bancară generată de următoarea
trăsătură a raportului de credit_
a) consemnarea

b) consimţirea

c) transferabilitatea

d) rambursabilitatea

41. Funcţia de redistribuire a capitalurilor constă în:

a) accelerarea procesului de concentrare şi centralizare a capitalului

b) punerea în circulaţie a mijloacelor băneşti suplimentare necesare economiei

c) utilizarea titlurilor de credit ca instrumente de plată sau prin compensarea reciprocă a creanţelor pe care
creditul o poate prilejui

d) mobilizarea resurselor băneşti disponibile la un moment dat în economie şi redistribuirea lor

prin acordarea de împrumuturi spre anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate, care au
nevoie de mijloace financiare

42.Gradul de îndatorare al unei ţări se calculează ca raport

procentual între:
a) mărimea absolută şi mărimea medie pe locuitor a datoriei publice

b)soldul datoriei publice şi PIB

c) soldul datoriei publice şi datoria publică totală

d) datoria flotantă şi datoria consolidată

43.În calitate de contractant şi administrator al datoriei publice

guvernamentale, MFP are autoritatea de a întreprinde următoarele:
a) deleagă responsabilitatea elaborării anuale a contului general al datoriei publice unor instituţii
specializate

b) contractează direct, în numele tuturor debitorilor privaţi sau publici, administrează şi rambursează
împrumuturile , inclusiv costurile aferente

c) coordonează politica monetară a statului

d) efectuează operaţiuni în scopul administrării riscurilor asociate portofoliului datoriei publice
guvernamentale

44. Sursele de plată pentru serviciul datoriei publice

guvernamentale sunt:
a) disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului

b) cheltuielile prevăzute cu această destinaţie în bugetele locale

c) obligaţiunile municipale

d) taxele de scont

45. Datoria publică guvernamentală internă efectivă:

a) include împrumuturile temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului

b) este o parte a datoriei publice guvernamentale externe

c) evidenţiază obligaţiile directe şi indirecte ale statului faţă de creditorii interni alţii decât
Trezoreria Statului

d) cuprinde partea din datoria publică guvernamentală reprezentând totalitatea obligaţiilor financiare ale
statul şi, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau
juridice nerezidente în România

46. Fondul de risc se constituie din:

a) impozite directe instituite în scopul formării fondului de risc

b) sumele încasate sub formă de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate de stat sau
sub împrumutate, cu excepţia autorităţilor administraţiei publice, pentru ambele cazuri, de la care
nu se percepe comision la fondul de risc

c) dobânzi la disponibilităţile aflate în contul bugetelor instituţiilor publice autonome

d) fonduri alocate de la bugetul Uniunii Europene în acest scop

47.Din punct de vedere legislativ, asigurările se împart în:

a) asigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă

b) asigurări de viaţă şi accidente

c) asigurări obligatorii şi facultative

d) asigurări sociale şi contractuale

48. Părţile care intervin, de regulă, în rapoartele juridice de
asigurare sunt:
a)Ministerul Finanţelor, societăţile de asigurări şi asiguraţii

b) societăţile de valori mobiliare, beneficiarii asigurării şi asiguratorii

c) băncile de scont, societăţile de asigurări şi beneficiarii asigurării

d) asiguratorii, asiguraţii şi beneficiarii asigurării

49. Asigurările de persoane au ca obiect:

a) valori materiale care pot fi avariate sau distruse de accidente, calamităţi naturale sau alte
fenomene

b) pagubele aduse de asigurat unui terţ

c) integritatea corporală şi viaţa persoanelor fizice care pot fi afectate de evenimente ce provoacă boala,
invaliditate sau decesul

d) valorile imobiliare care pot suferi deprecieri din cauza creşterii inflaţie

50. În cazul asigurărilor de bunuri:

a) cuantumul despăgubirii este stabilit în limita sumei asigurate din poliţă

b) primele de asigurare se achită la sfârşitul perioadei de valabilitate a poliţei de asigurare

c) se acoperă riscul de deces, cât şi riscul supravieţuirii asiguratului

d) se acoperă prejudiciul produs de asigurat unor terţe persoane

51. Care dintre următoarele variante este falsă:

a) reasigurarea reprezintă modalitatea prin care societăţile de asigurare se protejează pentru riscurile pe
care le-au subscris prin contractele de asigurare directă

b) reasigurarea reprezintă un acord încheiat între două părţi, terţul păgubit şi asigurat

c) reasigurarea este statuată prin încheierea unui contract separat de asigurarea între reasigurator şi
reasigurat

d) în cazul reasigurării compania cedentă plăteşte reasiguratorului a unei anumite sume denumită primă
de reasigurare ce reprezintă o cotă din prima originală de asigurare

52. Importanţa reasigurării este relevată de următoarele elemente:

a) protejează beneficiarii direcţi ai poliţelor de asigurare de pierderile determinate de producerea riscurilor
ce pot pune în pericol solvabilitatea lor

b) antrenează o amplă redistribuire a venitului naţional între diferite clase sociale

c) sporeşte flexibilitatea asiguratorului privind dimensiunile şi tipurile de riscuri, precum şi

volumul activităţii pe care acesta le poate subscrie

d) permite societăţilor de reasigurare să preia toate riscurile activităţilor economice

53.Principala sursă de venit a bugetului asigurărilor sociale de stat o

reprezintă:
a) impozitele indirecte

b) poliţele de asigurare

c) contribuţiile de asigurări sociale

d) impozitul pe salarii

54. Potrivit principiului contributivităţii:

a) participanţii la sistemul public de asigurări sociale îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de
drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege

b) persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a participa la sistemul de public de asigurări sociale,

drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor

c) participanţii la sistemul public de asigurări sociale beneficiază de un tratament nediscriminatoriu în

ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege

d) fondul de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi

juridice, participante la sistemul public.

55. Printre principalele prestaţii de asigurări sociale reglementate

nu se numără:
a) pensiile

b) indemnizaţia de maternitate

c) indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau accidente de
muncă

d) primele pentru deplasare

56.Stagiul de cotizare reprezintă:
a) baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale

b) totalul perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de
către angajat şi angajator

c) valoarea unui punct de pensie

d) cota contribuţiei individuale de asigurări sociale

57. În România , sistemul public de pensii şi alte drepturi de

asigurări sociale se organizează şi funcţionează după următoarele
principii:
a) principiul echilibrului

b) principiul specializării

c) principiul solidarităţii sociale

d) principiul facultativ

58. Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate este:

a) o taxă de consumaţie

b) un venit al fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate

c) un venit extraordinar al bugetului de stat

d) o sursă de finanţare a sistemului de pensii din România

59. Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate:

a) este un fond special anexat la bugetul fiecărei unităţi administrativ teritoriale

b) se constituie şi se utilizează în scopul realizării obiectivelor sistemului de asigurări sociale de

sănătate

c) este gestionat de către Parlament

d) este finanţat prin intermediul transferurilor de la instituţiile financiare internaţionale

60. Constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate se face din:

a) contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asiguraţi, de persoanele fizice şi
juridice care angajează personal salariat
b)fonduri speciale ale Băncii Mondiale

c) subvenţii de la fondurile de asigurări private de sănătate

d) exploatarea patrimoniului Casei Naţionale de Pensii Publice

61. Dintre principiile sistemului de asigurări sociale de sănătate din

România enumerăm:
a) centralizare în conducere şi administrare

b) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu ,

oricărui asigurat

c) participarea facultativă la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătatea pentru formarea Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate

d) participarea Băncii Naţionale a României la managementul Fondul naţional unic de asigurări de

sănătate

62. Dintre instituţiile cu atribuţii în domeniul asigurărilor sociale de

sănătate enumerăm:
a) Casa Naţională de Pensii Publice

b) Manca Mondială

c) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

d) Ministerul Sănătăţii Publice

63.Rata de solvabilitate este un indicator care arată:

a) capacitatea unei firme de a transforma în bani activele de care dispune

b) proporţia în care activul total este finanţat prin datorii

c) volumul finanţării externe în raport cu cel al finanţării asigurate de proprietari

d) ponderea datoriei pe termen lung în capitalul propriu

64. Aprecierea calităţii financiare a agenţilor economici se realizează

cu ajutorul următorilor indicatori:
a) nivelul prefinanţării

b) prudenţialitatea
c) lichiditatea materială

d) solvabilitatea

65. Profitabilitatea capitalului permanent al firmei este descrisă cel

mai bine de următorul indicator:
a) rata de solvabilitate

b) rentabilitatea capitalului permanent

c) marja profitului din exploatare

d) rata lichidităţii imediate

66.Care dintre afirmaţii este adevărată?

a) politica financiară nu trebuie să se coreleze cu politica monetară şi cu cea valutară;

b) politica financiară trebuie să conducă la creşterea cheltuieli ale statului şi diminuarea veniturilor
publice;

c) prin intermediul politicii financiare trebuie să se creeze condiţiile necesare atragerii capitalului
străin;

d) politica financiară nu are efect de multiplicare a dezvoltării unor domenii economice strategice în
întreaga economie naţională

67. Obiectivul principal al politicii financiare este reprezentat de:

a) echilibrarea cererii agregate cu oferta agregată

b) stimularea creşterii masei monetare

c) reducerea investiţiilor externe şi încurajarea investiţiilor autohtone

d) majorarea cheltuielilor bugetare

68.Principalele domenii de manifestare a politicii financiare sunt:

a) sectorul industrial şi al transporturilor

b) sectorul agricol

c) domeniul cheltuielilor publice

d) domeniul resurselor financiare publice

69.În domeniul cheltuielilor publice, politica financiară trebuie să fie
subordonată:
a) necesităţii menţinerii cheltuielilor publice în limitele resurselor ce pot fi procurate pe plan
naţional

b) principiul satisfacerii tuturor nevoilor publice indiferent de mărimea resurselor financiare ce vor trebui
atrase de pe piaţa financiară internă şi externă

c) necesităţii stabilirii mărimii cheltuielilor publice prin repartizarea optimă a produsului intern brut

d) stimulării consumului, în detrimentul formării brute de capital

70. Politica monetară restrictivă, de reducere a ofertei monetare

poate avea următoarele efecte economice:
a) sporirea volumului producţiei;

b) reducerea investiţiilor;

c) creşterea preţurilor

d) înrăutăţirea soldului curent al balanţei de plăţi

71. Instrumentele de influenţare a lichidităţii bancare includ:

a) operaţiunile de open – mareket;

b) regimul rezervei minime obligatorii

c) plafonarea comisioanelor bancare

d) politica selectivă a creditelor

72. Printre obiectivele politicii monetare nu se regăsesc:

a) stabilirea ofertei de monedă la un nivel cât mai apropiat de cererea de monedă;

b) fixarea unor dobânzi reale pozitive şi cât mai stabile,în scopul plasării în condiţii favorabile a
capitalurilor interne şi internaţionale şi pentru asigurarea unei creşteri regulate a masei monetare

c) stabilirea nivelului cursului de schimb astfel încât nivelul mediu al preţurilor interne să fie cât mai
apropiat de cel al produselor comparabile de pe piaţa externă

d) stabilirea volumului şi provenienţei resurselor ce pot fi mobilizate de autorităţile publice şi

metodele de prelevare ce urmează a fi utilizate
73. Nevoia de finanţare a activelor circulante poate fi satisfăcută de
către firmă din următoarele surse:
a) creditele obligatare

b) capitalul social

c) fondul de rulment

d) creditele bancare pe termen lung

74. Creditele pentru operaţii speciale sunt:

a) creditul documentar pentru operaţiuni de comerţ internaţional

b) creditul pentru nevoi sezoniere

c) creditul pentru nevoi pasagere

d) creditul pentru facilităţi de casă

Indicaţi varianta falsă-

75. Factorii care condiţionează alegerea mijloacelor de finanţare a

firmei sunt:
a) conjunctura politică internaţională

b) aderarea firmei la o uniune politică

c) costul finanţării

d) structura financiară a economiei naţionale

76.Finanţarea investiţiilor la nivelul firmei nu se poate realiza:

a) din surse proprii

b) din surse atrase

c) surse împrumutate

d) din fondul de salarii

77. Sursele financiare proprii ale firmei sunt:

a) capitalul social
b) creditele

c) profitul

d) fondurile de rezervă

Indicaţi varianta falsă