Pătrunderea agentului patogen în

plantă prin diverse metode și orificii

Profesor coordonator:
Conf.dr.ing.Gontariu Ioan
Student:
Cazac Diana- Florentina
Generalități despre bolile și agenți patogeni ai
plantelor.

Plantele ca şi animalele, în cursul vieţii lor, pot suferi diferite tulburări în funcţionarea şi în
structura unor organe sau a întregului organism. Aceste tulburări pot fi determinate, fie de
cauze interne, legate de constituţia plantei, fie de cauze externe, cum sunt: condiţiile de mediu
sau intervenţia diferiţilor paraziţi vegetali
Bolile plantelor au mai fost grupate şi după alte criterii şi anume: - după modul de evoluţie şi
durata bolii, după viteza de propagare a agentului patogen şi extinderea bolii, după planta-
gazdă, după răspândirea agentului patogen în plantă, după organul atacat, după vârsta plantei,
după simptomele produse etc.
După modul cum evoluează boala şi durata procesului patologic, se distinge două categorii de
boli: boli acute şi boli cronice. În cazul bolilor acute, procesul patologic se desfăşoară rapid,
ducând în scurtă vreme la distrugerea organului sau a plantei atacate (cum este, de exemplu,
putregaiul cenuşiu al boabelor de struguri - produs de ciuperca Plasmopara viticola sau
putrezirea plăntuţelor din răsadniţe cauzate de ciuperca Pythium debaryanum).
Bolile cronice, spre deosebire de cele acute, au o evoluţie lentă, de lungă durată (putând să
dureze chiar mai mulţi ani), în care timp, planta se debilitează treptat. O astfel de boală este
cancerul bacterian al pomilor produs de bacteria Agrobacterium radiobacter pv.tumefaciens sau
putregaiul alb al rădăcinilor viţei de vie provocat de ciuperca Rosellinia necatrix etc.
 Cancerul
bacterian ai
pomilor

Putregaiul alb
al rădăcinilor
viței de vie
Răspândirea directă este transmiterea agentului patogen de la o generaţie a plantei gazdă la
generaţia următoare (de la un ciclu de vegetaţie la cel următor), care se realizează nemijlocit, adică
fără a fi necesară intervenţia unor factori intermediari. În transmiterea directă se încadrează toate
formele de transmitere cuprinse în sfera termenului de răspândire autonomă. Se pot distinge trei
feluri de transmiteri: transmitere germinativă (prin sămânţă), vegetativă şi independentă.
Transmiterea germinativă (prin sămânţă) În transmiterea germinativă endofită se disting două
forme: endogenă, când agentul patogen trece din planta-mamă bolnavă în embrionul plantei
viitoare şi îl infectează, şi exogenă, când agentul patogen ajunge din afară pe planta-mamă şi
infectează embrionul din care se dezvoltă viitoarea plantă-fiică.
Transmiterea vegetativă este forma de transmitere directă cea mai răspândită şi se întâlneşte la un
număr foarte mare de bacterii şi ciuperci şi mai ales la virusuri. Transmiterea vegetativă este
caracteristică bolilor care atacă organele sau părţile de plante ce se folosesc la înmulţirea pe cale
vegetativă (bulbi, tuberculi, rădăcini, butaşi, altoi, rizomi, drajoni etc).
Răspândirea indirectă a agenţilor patogeni se realizează cu ajutorul vântului, al apei, al animalelor
şi al omului. Răspândirea agenţilor patogeni cu ajutorul curenţilor de aer, în special vântul
participă efectiv la răspândirea multor ciuperci fitopatogene, dintre care unele de mare importanţă
economică (cele care produc ruginile şi tăciunii cerealelor, făinările gramineelor, viţei-de-vie,
manele la viţa-de-vie, la floarea-soarelui, tutun etc).
Răspândirea prin apă, numită şi hidrochoră sau hidrofilă, cuprinde toate acele cazuri în care apa
serveşte ca vehicul de transportare a agenţilor patogeni la distanţe mai mari sau mai mici. În
diseminarea propagulelor agenţilor patogeni se ia în considerare apa ce provine din ploi, atât aceea
care se scurge de pe frunzele superioare pe cele inferioare ale plantelor, cât şi aceea care se scurge
la suprafaţa terenurilor înclinate sau formează mici băltoace în microdepresiunile solului sau se
infiltrează până la organele subterane ale plantelor, apa din lacuri sau apa curgătoare din pârâiaşe,
râuri şi fluvii care se foloseşte la irigarea terenurilor cultivate sau care se revarsă peste terenurile
joase, provocând inundaţii temporare.
Răspândirea prin animale, numită şi zoocoră, zoofilă sau răspândirea prin vectori, reprezintă
unul dintre cele mai importante mijloace indirecte de propagare a bolilor pentru unii agenţi
patogeni, cum sunt virusurile, unele bacterii şi unele ciuperci fitopatogene.
Pătrunderea agentului patogen în plantă
Pătrunderea prin orificii naturale. Prin deschiderile naturale (stomate, hidatode, lenticele)
pătrund o mare parte din agenţii patogeni şi anume, în primul rând, aceia pentru care prezenţa
cuticulei ce acoperă ca un strat subţire epiderma sau îngroşarea peretelui exterior al celulelor
epidermice, a peridermului etc. sunt obstacole prin care nu pot pătrunde.
Pătrunderea prin orificiile naturale este caracteristică mai ales pentru ciuperci şi într-o măsură
mai mică pentru bacterii. Pentru virusuri şi antofitele parazite, deschiderile naturale nu prezintă
importantă. Modul de pătrundere prin deschideri naturale este diferit de la un parazit la altul.
Bacteriile fitopatogene pătrund prin stomate şi hidatode în mod activ sau pasiv.
Ele se servesc de asemenea în acest scop şi de lenticele. Bacteria Erwinia carotovora
(Pectinovora carotovora), care produce putregaiul umed al tuberculilor şi rădăcinilor şi
Streptomyces scabies, agentul patogen al râiei comune a cartofului, pătrund în plantă pe această
cale.
Filamentele germinative ale uredosporilor de Puccinia graminis pot pătrunde în frunzele de grâu
numai prin stomatele deschise, pe când filamentele germinative ale ciupercii Puccinia recondita
(sin. P. triticina) pătrund şi prin stomatele închise. În acest caz, filamentele germinative ale
sporilor formează deasupra stomatelor închise un apresoriu, infecţia putând avea loc şi noaptea.
Pătrunderea prin răni Sunt unii agenţi patogeni care nu pot pătrunde în plantele-gazdă decât
numai prin răni fiind numiţi în sens larg paraziţi traumatici obligaţi sau paraziţi cu pătrundere
(infecţie) traumatică obligată. Un exemplu tipic în acest sens poate fi ciuperca Endothia
parasitica, care pătrunde în castanul nobil numai prin rănile pe care le prezintă ţesutul cortical.
De prezenţa rănilor este condiţionată şi pătrunderea în ţesuturile plantei-gazdă a ciupercilor
Nectria galligera, Monilinia fructigena, Rhizopus nigricans, Penicillium spp. Etc