RAPORT SPECIAL

AgroAfaceri
pentru 2022

5 idei pentru Profit maxim

Comunitatea agricultorilor www.agroromania.manager.ro

 AgroAfaceri pentru 2022
5 idei pentru Profit maxim

Manager produs: Roxana Dohatcu

Foto copertă: www.freepik.com

 1. Afacere la cheie cu flori

Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt lumina, temperatura,
umiditatea, aerul şi substratul de cultură. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de
fenofază, de vârsta plantelor, de anotimp, de lucrările agrotehnice aplicate etc., dar de o
importanţă majoră este locul de origine al plantelor.

Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zone
geografice cu climat diferit, este esenţial să cunoaştem ecologia lor, fie pentru a reuşi
adaptarea plantelor la noile condiţii, fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare
cerinţelor acestor plante.

Construcţii folosite în cultura florilor la ghiveci

În condiţiile de climă ale ţării noastre, cultura florilor la ghiveci se face în sere şi răsadniţe.
Serele care au dat cele mai bune rezultate în cultura florilor la ghiveci sunt cele bloc şi
individuale mari, care asigură plantelor o bună luminozitate, un volum mare de aer şi
posibilităţi largi de aerisire.
Pentru a se obţine o cultură reuşită, serele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să asigure lumină suficientă;
- să fie prevăzute cu instalaţii de aerisire, montate atât pe coama acoperişului cât şi lateral;
- să fie prevăzute cu instalaţii de umbrire, iar în caz de înnourare îndelungată să existe
posibilitatea de a le curăţa cu uşurinţă.

2. Cultura în răsadniţe, este mult mai costisitoare, datorită materialelor folosite şi a

manoperei. Se poate practica în orice regiune a ţării, cu condiţia să se intervină în momentele
critice ale culturii: repicarea la timp, ferirea plantelor de insolaţie folosind jaluzele sau
stropirea geamurilor cu diferite materiale de umbrire, evitarea alungirii plantelor prin
îndepartearea jaluzelelor în zilele cu cer acoperit, evitarea putrezirii plantelor din cauza unei
umidităţi exagerate şi preîntampinarea atacurilor de boli şi dăunători.

Condiții legate de lumină, apă, aer, temperatură

Cerințe legate de lumină

Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate

procese vitale ale plantelor.

Pentru cultura plantelor floricole lumina, ca factor ecologic, interesează sub aspectul
compoziţiei spectrale a radiaţiilor, a intensităţii fluxului luminos, al duratei de iluminare şi
duratei de strălucire a soarelui.

a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor. Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute sub
denumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm. Din această
categorie fac parte radiaţiile roşii, orange, galbene, verzi, albastre, indigo şi violet
(ROGVAIV). Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii, iar
cele cu lungimi de undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete.

b) Intensitatea fluxului luminos. Variază în funcţie latitudine, altitudine, expoziţia terenului,

tipul vegetaţiei, anotimp etc. Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la
condiţiile în care s-au format, împart plantele floricole în următoarele grupe:
- heliofile (heliofite), plante iubitoare de lumină, care necesită o intensitate a fluxului
luminos de 30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care
beneficiază (Papaver, Petunia, Eschscholtzia, Pelargonium, Portulaca, Zinnia, Gladiolus
etc.).

- sciofile (sciofite, umbrofite). Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă.
Pot valorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea
de 5000-15000 lucşi. Nu suportă insolaţia, de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală
sau artificială (Anthurium, Convallaria, Galanthus, Hosta, Saintpaulia, unele ferigi ).

- mezoheliofile. Sunt plante cu adaptabilitate mare, capabile să-şi desfăşoare normal

procesele vitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. Valorifică 25-30% din fluxul
luminos şi necesită aproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia, Dianthus, Calendula etc.).

Cerințe legate de apă

Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţia
plantelor, prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă
absorbţia.

Ca factor ecologic, apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu, ceea ce
determină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lor
geografică.

Administrarea apei

a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de

origine, mărimea şi vigoarea plantelor, condiţiile de lumină şi căldură, anotimp, însuşirile
substratului, gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc.Nu există reguli
stricte aşa încât, aprecierea cantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa
cultivatorului. Orientativ, la culturile din câmp, în timpul vegetaţiei, plantele mezohigrofite se
udă la intervale de 2-3 zile, cele xerofite la 5-6 zile, iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-
2
ori/zi, cu aprox.10-30-l apă/m la fiecare udare. În cazul plantelor cultivate la ghivece, udările
se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul să nu se usuce niciodată
complet), în timp ce iarna, apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare
pământul.

b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). Cea mai bună apă pentru
udat este apa de ploaie, deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. Apa provenită din
puţuri şi din izvoare are un conţinut mai mare de săruri, iar apa potabilă de conductă conţine
adesea mult clor şi alte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor. Nu se
utilizează la udare apa murdară sau infectată. De asemenea, nu se recomandă folosirea apei
cu conţinut mare de calciu (apa dură), mai ales la plantele acidofile. Se poate recurge însă la
dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă a sacilor cu turbă roşie sau prin
administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier, sulfat de aluminiu, acid ortofosforic).

Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. Ea trebuie să fie aceeaşi cu
temperatura mediului în care se află plantele. Udatul cu apă rece provoacă putrezirea
rădăcinilor, căderea bobocilor floriferi, îngălbenirea şi căderea frunzelor. Şi apa prea caldă
este dăunătoare, în special pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura
mediului este scăzută.

c) momentul udării. De preferinţă, plantele de seră se udă dimineaţa, iar plantele de câmp
dimineaţa şi seara. Dacă din diverse motive, se impune udatul şi în timpul zilei, se va evita
stropirea plantelor.

d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei, fazei de vegetaţie a

plantelor şi modului de cultivare.

Cerințele legate de aer

Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare, respectiv a prezenţei altor
gaze (fluor, clor, hidrogen sulfurat, gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf,
fum) care afectează creşterea şi dezvoltarea plantelor, în funcţie de rezistanţa manifestată de
fiecare specie. Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi
eterul (care stimulează înflorirea la bromelii, respectiv la mărgăritar).

Cerințele legate de temperatură

Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii de
temperatură. Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. Nivelul
termic la care plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă.

Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine, de faza de creştere şi dezvoltare
în care se află, de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor, precum şi de nivelul
celorlalţi factori ecologici.

Condiții în ceea ce privește substratul de cultură şi substanţele nutritive

Pământul folosit pentru cultura florilor trebuie să aibă o porozitate bună, să aibă un conţinut
mare în substanţe nutritive şi humus şi un pH cuprins între 5 şi 6.

Pământul se foloseşte necernut şi, înaintea folosirii, se dezinfectează. Exemple de reţete

folosite pentru o bună reuşită a culturii:
I 60% pământ de frunze de fag
25% pământ de turbă
15% nisip
II 60% pământ de frunze de fag
20% pământ de mraniţa
10% pământ de turbă
10% nisip
III 40% mraniţa
25% pământ de ţelină
25% pământ de frunze de fag
10% nisip
IV 40% pământ de frunze de fag
40% pământ de răsadniţa
20% pământ de turbă
 Lucrările de întreţinere a solului

Plivitul

Plivitul este o lucrare obligatorie executată mai ales în faza de răsad. Buruienile consumă
cantităţi mari de apă, substanţe nutritive şi se dezvoltă mult mai repede, umbrind plantă în
faza de răsad, provocând etiolarea lui.

Afânatul

Afânatul se execută de obicei odată cu plivitul. Menţinerea în stare afânată are importanţă
pentru păstrarea în sol a unui regim normal de apă, căldura şi aer.

Prin distrugerea crustei se asigură un schimb normal de gaze între sol şi atmosferă. Operaţia
de afânare se face ori de câte ori se formează crusta care ampiedica pătrunderea apei în zona
rădăcinilor şi schimbul normal de gaze.

La semănaturi şi la răsadul repicat, afânatul se face cu multă atenţie pentru a nu deranja

tinerele plante.

Pământul din ghivece se afânează cu ajutorul unui beţişor care nu se infinge prea adânc,
pentru a nu vătăma rădăcinile iar în jurul tuberculului se face mult mai superficial.

Fertilizarea

Îngrăşămintele se administrează în funcţie de analizele solului. Se cere atenţie în special la

folosirea îngrăşămintelor azotate, deoarece excesul acestei substanţe duce la avortarea
butonilor florali, alungirea tijelor florale, micşorarea imunităţii plantelor, la atacul diferitelor
boli şi mai ales a ofilirii florilor la ghiveci.

S-au obţinut rezultate bune în urma fertilizării după fiecare repicat sau transplantat însă nu
înainte ca sistemul radicular să fie complet refăcut.
 MODEL DE PLAN DE AFACERI

Florărie în mediul rural

Investiţie inițială estimată: 6.000 euro

Concept: servicii oferite, oportunitatea şi avantajele demarării unei astfel de afaceri

Date de identificare:

1. Numele firmei:__________________________

2. Forma juridică de constituire:

a. Societate cu răspundere limitată SRL

b. Întreprindere individuală ÎI

c. Întreprindere familială IF

d. Persoană fizică autorizată PFA

e. Alte forme juridice (SNC, SCA, SCSA)

3. Activitatea principală a societăţii şi codul CAEN al activităţii principale:

• Grupa 462 – Comerţ cu ridicata al produselor agricole brute şi al animalelor vii

• 4622 – Comerţ cu ridicată al florilor şi al plantelor

• Grupa 477 – Comerţ cu amănuntul al altor bunuri, în magazine specializate

• 776 – Comerţ cu amănuntul al florilor, plantelor şi seminţelor; comerţ cu amănuntul al

animalelor de companie şi al hranei pentru acestea, în magazine specializate

• 4778 – Comerţ cu amănuntul al altor bunuri noi, în magazine specializate

4. Autorizaţii necesare

Autorizaţie de funcţionare eliberată de Primăria localităţii în care se desfăşoară activitatea,

Autorizaţie PSI.

Prezentare generală

1. Introducere

Afacerea cu flori este una dintre cele mai vechi şi mai sigure afaceri. Femeile nu vor înceta
niciodată să le iubească şi nimeni nu va renunţa la ele în cadrul evenimentelor, iar când
spunem evenimente ne gândim atât la cele plăcute (nunţi, botezuri), cât şi la cele mai puţin
plăcute, dar care din păcate fac parte din viaţa noastră.

La fiecare moment important, la fiecare întâlnire, aniversare sau pur și simplu doar pentru a
aminti cuiva cât de mult îi apreciem, florile vor avea mereu un loc aparte. Fie că le oferim sau
le folosim sub formă de ornament, florile vor fi mereu prezente.

Poate fi considerată o idee absurdă deoarece în mediul rural aproape toată lumea are flori în
grădină. Analizând însă mai atent această idee de afacere vom realiza că mulţi dintre cei care
locuiesc la ţară şi au flori în grădina cultiva un anumit gen de flori care sunt foarte frumoase,
dar nu se pretează pentru a fi oferite cu prilejul unor ocazii deosebite şi că, atunci când e
vorba de evenimente, fie că e vorba de nunţi şi botezuri, fie de situaţii în care cineva este
condus pe ultimul drum, florile crescute clasic într-o gospodărie nu permit realizarea de
aranjamente florale sau de coroane adecvate evenimentului.

Doar în localitățile mari există un număr suficient de mare de potenţiali clienţi care să facă
viabilă afacerea, deoarece marea majoritate a locuitorilor de la sate îşi cumpără florile din
oraşe atunci când participă la evenimente.

Accentuăm faptul că o astfel de afacere se pretează a fi lansată în localitățile care au peste

5.000-6.000 de locuitori. În anumite regiuni din centrul României, astfel de afaceri își
desfășoară activitatea chiar şi în localităţi cu un număr de locuitori mai mic.

Florile comercializate şi serviciile personalizate oferite satisfac nevoile locuitorilor din

mediul rural care în prezent, în general, sunt obligate să se deplaseze la oraşe pentru
satisfacerea acestor nevoi. Oferirea acestor produse şi servicii cât mai aproape de reşedinţa
clientelei reprezintă un avantaj semnificativ.

2. Prezentare afacere

Deschiderea unui magazin cu flori (florărie) presupune existenţa unei locaţii adecvate situată
într-un văd comercial, în centrul localităţii, preferabil care se află în apropierea unui
monument istoric sau obiectiv turistic (dacă există).

3. Misiunea și viziunea

Firma își poate propune să devină un furnizor de plante de calitate înaltă, pentru persoanele și
instituțiile care doresc să își amenajeze balcoanele, terasele sau grădinile sau pentru cei care
doresc să le ofere familiei, prietenilor și cunoscuților lor.

Se poate comercializa o gamă variată de plante și consumabile pentru grădină. Cea mai mare
parte din plante vor fi cultivate în sera proprie, iar speciile mai rare le comandăm de la serele
mari din țară și din străinătate.

4. Obiectul de activitate

Activitatea principală o reprezintă comerțul cu ridicata al florilor și al plantelor, conform

codului CAEN 4622, revizia 2.

5. Sediul și spațiile necesare

Florăria are nevoie de un sediu social, dar să dețină și un teren în suprafață de 500 mp, unde
să fie amenajată sera în suprafață de 300 mp, în care cultivă plantele. În plus, se necesită și
alocarea unei camere din casa proprietate personală, pentru birou, plus o anexă: spațiul de
depozitare.

Spaţiul minim necesar:

– Magazin de prezentare – minimum 25-30 mp.

– Spaţii de depozitare – minimum 10-15 mp.

Recomandarea noastră este pentru un spaţiu cu o suprafaţă de minimum 35 mp. Amplasat în
centrul localităţii, într-o zonă uşor accesibilă şi cu autoturisme, de preferat în apropierea unui
obiectiv turistic (dacă există).

Așadar, în ceea ce priveşte spaţiile necesare, în primul rând este necesară existenţa unui
spaţiu de prezentare şi vânzare şi a unui spaţiu de depozitare mărfuri, de preferat pivniţă (sau
un spaţiu răcoros) pentru păstrarea florilor. În mod evident, spaţiile trebuie să fie racordate la
reţeaua de curent electric, la un sistem de alimentare cu apă şi canalizare. Spaţiul de
prezentare va fi mobilat simplu cu diferite rafturi pe care pot fi expuse flori, buchete realizate,
aranjamente florale, şi o masă pentru pregătirea acestora.

Planul de marketing

1. Produsele comercializate

Afacerea se bazează pe comercializarea de flori, plante, seminţe de flori, îngrăşământ pentru

pământ şi flori artificiale la care se adăugă articole conexe de genul: vaze, ghivece de flori,
suporturi pentru flori, aranjamente de flori uscate, sfeşnice, lumânări, felicitări, pungi şi hârtie
de ambalaj. Dacă ne referim la furnizarea de servicii, acestea constau în combinarea
mărfurilor şi furnizarea de produse „pe bază de comandă” (aranjament floral la cerere,
coroană de flori etc.).

2. Analiza pieţei

Piața este formată din persoanele din localitate şi din localităţile învecinate, iar în localităţile
în care este dezvoltat turismul un alt segment-țintă îl reprezintă turiştii care pot cumpăra flori
cu specific local (în general, la ghiveci).

Clienţii vor fi mulţumiţi dacă obţin ceva inedit, corespunzător cerinţelor şi dacă primeasc la
timp ceea ce au cerut. Nu trebuie neglijat simţul estetic, care este extrem de important atunci
când se realizează aranjamente florale.

Produsele noastre se adresează tuturor categoriilor sociale, indiferent de vârstă. Strategia

noastră de piață presupune angajarea unui personal cu cunoștințe în domeniu, practicarea de
prețuri acceptabile și un serviciu cu clienții ireproșabil.
Prin intermediul unui marketing creativ și a unei selecții atente a plantelor și a materialelor
pentru grădină, florăria intenționează să își facă simțită prezența pe piața florilor.

a. Cine sunt potenţialii clienţi?

– persoanele fizice din comună

– instituţii publice (primării, şcoli) din localitate şi din cele limitrofe

– turişti (în zonele în care se practică turismul)

b. Concurenţa

– directă: magazine similare în aceeaşi localitate

– indirectă: magazine de profil din oraşele din apropiere

c. Cine sunt potenţialii furnizori?

– producători de flori

– distribuitori de flori (comercianţi)

– distribuitori de diferite accesorii (de papetărie, ambalaje, felicitări, vaze, ghivece, ceramică

– furnizorii de utilităţi (energie elctrică, apă şi canalizare)

3. Personal, echipamente necesare și dotări

Un singur angajat este de ajuns la demararea afacerii. Ulterior, în funcţie de evoluţia

vânzărilor, numărul de angajaţi poate fi crescut în perioadele de vârf pentru turismul rural,
sărbători şi evenimente.

Echipamente necesare şi dotări:

– spaţiu de prezentare şi vânzare + spaţiu de depozitare a mărfurilor

– echipamente de birotică: casa de marcat, telefon/fax

– mijloc de transport (un autoturism)

– mobilier comercial: masă de lucru, rafturi

– accesorii (stative pentru flori şi ghivece cu flori, vaze şi ghivece)

– frigider pentru flori * (opţional)

Pentru buna desfăşurare a unei astfel de afaceri este recomandat ca firma să deţină un mijloc
de transport: la început este suficient un autoturism.

Detalii investiţie inițială

Investiţii propriu-zise

– reclamă exterioară firmă: 150 euro

– mobilier comercial, inclusiv rafturi/rastele pentru depozitare: 500 euro

– casă de marcat, telefon/fax: 150 euro

– dotări, consumabile, halate, ustensile: 200 euro

– mijloc de transport cu instalaţie de climatizare: 4.000 euro

– frigider pentru flori: 1.000 euro

Capital circulant

– fond de marfă: minimum 1.500 euro

– bani pentru cheltuieli diverse: 200 euro

Investiţii propriu-zise + Capital circulant

Total investiție inițial = 6.000 euro

 2. Afacerea cu șofran în România
Șofranul este o plantă bulboasă cu tulpină foarte scurtă ce atinge până la 15 cm înălţime.
Acesta are frunzele fine, ascuţite, sub forma unor panglici, apar înaintea florilor şi sunt
colorate în verde crud. Florile neparfumate au forma unor cupe, cu petale ascuţite sau
rotunjite, în nuanţe diverse: roşu, galben, alb, bicolore, cu puncte şi striaţii. Unele înfloresc
primăvara, altele toamna.

Încrengătura: Magnoliophyta
Clasa: Liliopsida
Ordinul: Asparagales
Familia: Iridaceae
Genul: Crocus
Specia: Crocus sp.
Denumire populară: Brânduşa, Şofran
Tipul plantei: Erbacee
Durata de viaţă: Perena
Origine: Olanda
Habitat: Regiuni temperate, se adaptează uşor la ghivece sau în grădini.
Înflorire: Primăvara
Temperatura: 10-20°C
Umiditate: Medie
Luminozitate: Soare plin
Tipul de sol: Amestec de pământ de grădină, nisip şi mraniţa.
Fertilizare: Se administrează odată la două săptămâni îngrăşământ lichid pentru plante
florifere după ce se trec florile.
Înmulţire: Prin separarea bulbilor primăvara.
Boli şi dăunători: Excesul de umezeală prelungită poate duce la putrezirea bulbilor.
Îngrijire: Bulbii trebuie îngropaţi la o adâncime de 8 cm. Se udă de 2-3 ori pe săptămână
când e cald, iarna planta intră în repaos, când se păstrează doar bulbii în condiţii de uscăciune
în nisip sau înveliţi în ziare.
Beneficii: Decorativă, nepretenţioasă, înfloreşte anual, primăvara dacă bulbii sunt trecuţi
printr-un repaos în anotimpul rece.
Alte specii: Crocus angustifolius, Crocus ochroleucus, Crocus ligusticus, Crocus sativus,
Crocus mathewii, Crocus vernus, Crocus tommasinianus, etc.
Crocus (brânduşa) ornamental care înfloreşte toamna şi creşte în climate calde. Atinge 15 cm
înălţime şi are frunze lungi şi subţiri. Florile albastre-violete conţin preţioasele pistiluri
proeminente şi portocalii.

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Crocus_sativus

Şofranul, ca mirodenie, constă în cele trei pistiluri ale crocusului de şofran. Acestea sunt
delicate, asemănătoare unor filamente, fiecare în lungime de 2,5 – 4 cm. Au culoare
portocalie-roșcată, intensă, care la şofranul de bună calitate este uniforma. Şofranul cu dungi
albe, sau pete decolorate, este de calitate inferioară, iar atunci când în pudră de şofran apar
fire albe este semn de contrafacere.

Parfumul este foarte intens şi extrem de plăcut, amintind de aroma mierii, iar gustul este
puternic şi uşor amărui, foarte deosebit. Prin cufundarea firişoarelor de şofran în apă caldă se
obţine o soluţie galben-portocalie.

Lucruri mai puțin cunoscute despre șofran

De la paella spaniolă şi celebra bouillabaise din sudul Franţei, până la orezurile italiane şi
indiene, şofranul este un condiment fără care bucătăriile lumii nu ar mai fi la fel.
 Este cel mai scump aliment din lume
La un preţ cuprins între 2.000 şi 10.000 lire/500g, şofranul este nu doar cel mai scump
condiment din lume, ci şi cel mai scump aliment, mai scump decât caviarul, carnea de vită
Kobe, oţetul balsamic. Însă un singur firicel poate schimba complet gustul unei mâncări sau
prăjituri.

Pentru 1 kg de şofran, e nevoie de 130 000 - 250 000 de flori

Fiecare floare produce doar 3 stamine, care sunt culese cu mâna şi apoi uscate. Pentru un
gram de praf de şofran e nevoie de câteva sute de firicele fine. Partea bună e că pentru o
aromă perfectă e nevoie doar de foarte puţin şofran, pentru că altfel vei obţine un gust amar.

Are cea mai frumoasă origine

Firişoarele delicate de şofran sunt, de fapt, staminele unei flori (Crocus sativus), rudă cu
brânduşele. Atenţie însă, nu toate florile Crocus produc şofran, iar unele din ele sunt chiar
otrăvitoare.

Este supranumit “aurul roşu”

Este unul din cele mai preţioase ingrediente din lumea culinară.

În spatele acestui condiment, se depune multă muncă

Fiecare floare, care înfloreşte doar o dată pe an, timp de o săptămână, produce 3 stamine care
trebuie culese delicat cu mâna, apoi uscate, din nou foarte delicat. Aşa se explică şi preţuri
ridicat al şofranului.

Unde se produce
96% din producţia globală de şofran vine din Iran. Şofranul a fost introdus în Europa prin
Spania, încă din secolul XIV, iar azi ţara deţine 70% din piața mondială.

Atenţie la şofranul contrafăcut

Şofranul va fi întotdeauna scump. Dacă îl vezi la preţuri foarte mici, mai bine nu-l cumpără.
Şofranul contrafăcut conţine chimicale şi nu are nici pe departe aceeaşi aroma. Şofranul bun
îţi va gâdila nasul chiar şi printr-o pungă de plastic :) Ca să mergi la sigur, cumpăra doar
şofran din Iran (cel mai bun) sau din Spania.

Şofranul este o investiţie pe termen lung

Investeşti o avere într-un condiment, însă poţi să stai liniştit: şofranul rezista peste 2 ani în
bucătăria ta. Trebuie doar să-l ţii într-un loc răcoros şi întunecat.

Pentru cea mai intensă savoare, încearcă ceaiul cu şofran

Şofranul îşi eliberează aromele când este pus în contact cu apă caldă. Durează aproximativ 20
minute, apoi firele continuă să elibereze culoare şi miros în următoarele 24 de ore. Tocmai de
aceea, multe preparate cu şofran au un gust mai bun a doua zi.

Şofranul trebuie pregătit înainte de a fi adăugat în mâncare

Aroma şofranului este eliberată la căldură, aşa că firişoarele rositaice ar trebui înmuiate în
lichid cald înainte să fie adăugate în mâncăruri. Poţi folosi apă, lapte sau vin, iar lichidul
rezultat se va adăuga în mâncare spre finalul intervalului de gătire. Nu pune şofranul direct în
uleiuri sau alte grăsimi pentru ca aroma lui nu se va elibera.

Analiza șofranului

Compoziția din șofran este relevată de mai multe analize

Umiditatea (la 103°C): 8.4-9.6%
Puterea de colorare (440 nm): 120-150%
Cenușa totală: 5,1%
Conținutul de ulei esențial: 1.01-1.12%
Impuritați: –
Culori străine: absente
Diferența de calitate: absentă
Această analiză reflectă calitatea excelentă a șofranului.

Climă și sol

Șofranul se dezvoltă bine în climat temperat, la altitudini de la 1500m până la 2400m.

Șofranul necesită soluri lutoase, bine drenate și uscate, obișnuite, de grădină. Un sol mediu cu
reacții neutre până la alcaline este potrivit pentru cultivarea șofranului. Terenurile care
primesc ploaie de 30 până la 40 cm și sunt acoperite cu zăpadă în timpul iernii sunt potrivite
pentru cultivare. Ploile de primăvară sunt favorabile pentru promovarea producerii de noi
bulbi, în timp ce un al doilea val de ploi la sfârșitul verii sau la începutul toamnei încurajează
înflorirea abundentă.
Șofranul crește într-o gamă largă de soluri, dar se dezvoltă cel mai bine în soluri argilo-
calcaroase profunde, bine drenate, care au o textură suficient de afânată și permit penetrarea
ușoară a rădăcinii.

Solurile nu trebuie să fie bogate în substanțe nutritive. Cu toate acestea, solurile cu un PH

sărac sau bogat în calcar, precum și cele slab drenate, sunt nepotrivite.

Șofranul începe creșterea în toamnă, își păstrează frunzele în timpul iernii, și intră într-o stare
latentă până la sfârșitul primăverii, astfel încât să scape de temperaturile ridicate din timpul
verii.

Un climat subtropical blând este considerat cel mai potrivit pentru cultivarea șofran.
Regiunile în care șofranul este cultivat în Grecia sunt caracterizate printr-un microclimat
specific: precipitații anuale de peste 500 mm, 6-7 °C temperatura minimă medie și 13.5-19
°C temperatura maximă medie în cursul lunii octombrie și noiembrie. Recolta îndură secetă,
dar în anumite etape ale apei sale de creștere este indispensabilă. Aceste momente critice,
atunci când este necesară ploaia sau irigarea, includ martie și aprilie, când cresc bulbii, și
septembrie, pentru îmbunătățirea cantitativă și calitativă a culturii.

Bolile și dăunătorii

Plantațiile de șofran pot fi supuse unor condiții climatice nefavorabile care cauzează
deteriorarea părții plantei, care este deasupra solului, precum și la atacurile rozătoare (alunițe
și șoareci) care deteriorează bulbii. Bolile cele mai ruinătoare, cu toate acestea, sunt de
origine fungică.

Există o micoza produsă de Penicillium cyclopium ce este deosebit de răspandită, cauzând o

putrezire de culoare mov, ca urmare a atacurilor insectelor. Cel mai virulent se manifestă în
timpul sezonului cald, umed. În ultimii 15 ani, plantațiile au fost atacate de o boală alarmantă
care cauzează o creștere anormală a frunzelor (până la 50 cm) și o supradezvoltare a
învelișului floral. Planta devine subțire și albă ca mantaua formând un manșon, care
împiedică frunzele și florile de la cele emergente, chiar dacă acestea sunt formate perfect.

Plante atacate de această boală sunt numite "lumânări mici" de către cultivatori. Agentul
patogen pare a fi Fusarium, o ciupercă microscopică care produce gibberellin, ce provoacă o
creștere anormală a frunzelor și a tecilor. Acest parazitoză este, de asemenea, mai raspandită
în timpul sezonului ploios fierbinte, reducând înflorirea cu 10 până la 30%. În cazul în care
plantele sunt lăsate în sol timp de doi ani, boala ajunge la 45%.

Investiția inițială pentru cultivarea

unui hectar de șofran

De ce este nevoie pentru a începe această afacere?

Achiziția unui teren agricol

În România nu se cultivă șofran la scară largă, dar asta nu înseamnă că mediul nu este
propice. din contră. am căutat foarte multe informații și am vorbit cu mulți oameni care,
știind că șofranul are nevoie de un teren argilos sau silicos, dar și de temperaturi ridicate,
concluzionând că nu e o idee rea să plantăm și în mediul rural.

Unde se poate planta șofranul? Simplu: pe un teren din mediul rural. Solul este favorabil, la
fel și clima. Temperaturile sunt călduroase pe timp de vară, exact cum trebuie pentru a se
coace bine floarea. Procesul de creștere al „aurului roșu” nu este foarte greu, ci culegerea și
uscarea.

Investiția poate să difere în funcție de dotările de care dispuneți deja, de dotările pe care doriți
să le achiziționați, de furnizor sau de calitatea bulbilor. diferența, în ceea ce privește investiția
într-o cultură de șofran, o face și deținerea unui teren agricol.

De exemplu, prețul mediu pentru 1 hectar de teren agricol pentru cultivarea șofronului poate
ajunge la 2.000 de euro, prețurile terenurilor agricole diferind de la o regiune la alta.

De aceea, este recomandat să se dețină un teren agricol disponibil pentru cultivarea

șofranului, în felul acesta nivelul investiției inițiale este cu mult redus!

Cantitatea necesară de bulbi pentru plantarea a 1000 m de șofran

Investiția în bulbii de șofran nu este neglijabilă, ținând cont că aveți nevoie de 1.000 kg de
bulbi la 1 ha. Totuși, prețul se negociază în funcție de cantitatea cumpărată. Pentru cultivarea
unui ha de șofran este nevoie de 1.000 kg de bulbi.

Pentru:
– 1 ha ..................................................................... 1.000 kg bulbi de șofran
– 1.000 kg bulbi de șofron...................................... 5.000 euro
– 1 ha de bulbi de șofran ➟ 5.000 euro

Luând în considerare aceste aspecte, costul total la 1 ha pentru bulbii de șofran este de
aproximativ 5.000 de euro.

Activități de lucrare a terenului necesare înainte de cultivarea șofranului

Activitățile anteriore plantării bulbilor de șofran țin în primul rând de pregătirea terenului.
așadar, înainte de începerea operațiunilor specifice plantării bulbilor, trebuie ca terenul să fie
arat, discuit.
Ararea și discuirea presupun închirierea utilajelor necesare. Costurile desfășurării acestor
activități sunt:
– ararea ................................................................ 500 lei/1 ha
– discuirea ........................................................... 250 lei/1 ha
– 500 lei/1 ha + 250 lei/ha = 750 lei/ha 200 euro

Activități de fertilizare a terenului

În același timp cu pregătirea solului pentru plantat – arătură, discuit – se poate încorpora în
sol, la lucrarea de arat gunoi de grajd fermentat.
gunoi de grajd fermentat....................................... 30 t /ha
1 tonă ....................................................................70 lei
30 t/ha x 70 lei = 2.100 lei/ha ² 500 euro/ha

Costuri de întreținere a culturii de șofron

Întreținerea culturii de șofran se referă în principal la activități precum aplicarea soluțiilor
pentru dăunători și la costurile legate de sistemul de irigare.

Activități de irigare a culturii de șofran

Investiţia medie pentru un sistem de irigaţie simplu, livrat la cheie, prin picurare este de 4.500
lei/ha. așadar, aproximativ 1.000 euro/ha.

Cheltuieli cu forța de muncă

După cum am spus, șofranul este cel mai scump aliment din lume. Însă partea interesantă
abia acum urmează: fiecare floare produce doar 3 stamine, care trebuie culese doar într-o
anumită perioadă a anului, cu o atenție extraordinară, pentru a nu le distruge.

O săptămână pe an floarea de șofran este înflorită, timp în care trebuie culese staminele. după
procesul migălos de cules manual, urmează uscarea. aceasta trebuie făcută în condiții stricte
de temperatură, pentru a nu afecta calitatea plantei.

Prețul ridicat al șofranului se explică prin munca titanică depusă la culegere și uscare, dar și
prin aroma extraordinară și proprietățile medicinale. O singură stamină poate schimba total
gustul mâncării, însă dacă se folosește mai mult, aceasta devine amară. Șofranul este un
aliment scump, dar se folosește foarte puțin în rețete, astfel că este spornic.
– 1 lucrător............................................................ 1.000 lei
– 10 lucrători.........................................................10.000 lei
– 10.000 lei 2.500 euro

Stocarea culturii de șofran

În ceea ce privește spațiul de depozitare, având în vedere nivelul mare al investiției într-un
depozit modern, este recomandat ca agricultorii să se organizeze bine în acest sens și să
încheie contracte de valorificare a producției de șofran. Acest lucru presupune ca recolta de
șofran să fie imediat livrată către partea contractată.

Estimarea veniturilor obținute din cultivarea unui hectar de șofran

Cheltuieli = Investiția inițială + Costuri întreținere + Spații de depozitare

Investiția inițială:
– 1 ha de teren agricol
– Cantitatea necesară de bulbi de șofron pentru 1 ha de teren agricol
– activități de lucrare a terenului necesare înainte de cultivarea șofranului
– activități de fertilizare a terenului

Costuri întreținere
– activități de irigare a culturii de șofran
– Cheltuieli cu forța de muncă

Spații de depozitare
– Se presupune că nu este nevoie de depozitare, livrarea realizându-se imediat după recoltă
către partea contractată.

Total cheltuieli = 2.000 euro + 5.000 euro + 200 euro + 500 euro + 1.000 euro + 2.500 euro =
11.200 euro
Venituri estimate

Cultura de șofran este o afacere extrem de profitabilă pentru fermierii români care au curajul
să mizeze pe plante mai puțin cunoscute. Bazându-se pe declarațiile cultivatorilor de șofran,
reiese că de pe un hectar de șofran, un fermier poate „recolta” venituri substanțiale.
– 1 ha ................................................................... 5 kg
– 1 kg ................................................................... 5.000 euro
– 5 kg x 5.000 euro = 25.000 euro
 3. Cultivarea nucilor în România
De ce să faci o afacere cu regele pomilor – nucul?
Înfiinţarea unei plantaţii de nuci este cu adevărat o afacere foarte tentantă, cu investiţie relativ
mică şi profit mare. Pentru succesul afacerii este însă necesar să plantaţi soiuri productive de
nuci. De aceea, în lucrarea noastră veţi găsi informaţii despre înfiinţarea unei plantaţii de nuci
franţuzeşti, pomi care sunt mai productivi decât cei autohtoni.

Este o afacere pe termen lung, pe care o poţi lăsa moştenire şi copiilor tăi. Curată, sănătoasă
şi cu profit garantat! Exploatarea unei plantaţii de nuci este o afacere profitabilă la îndemâna
oricui are câteva hectare de pământ.

Cunoscut drept Regele pomilor, nucul este pom fructifer, plantă medicinală, tehnică, precum
şi plantă decorativă.

Nucul este considerat Regele pomilor, plecând, în primul rând, de la denumirea sa din latină –
Juglans Regia. Este un adevărat arbore regal atât prin măreţia sa, cât şi prin importanţă, prin
proprietăţile deosebite ale produselor pe care acesta ni le oferă: minunatele fructe, frunzele
sale (care îţi pot fi de ajutor în tratarea ori prevenirea unor afecţiuni sau la prepararea unor
tratamente cosmetice) şi lemnul.

15 avantaje ale unei culturi de nuc cu soiuri productive

1. Pe piaţă există un deficit de miez de nucă, cererea fiind mult mai mare decât oferta. În
prezent, în Europa doar 70% din cerere este acoperită.

2. Nucile pot fi comercializate atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă.

3. Profitul de pe urma comercializării nucilor este, în medie, 10.000 de euro anual/hectar.

4. Pentru plantaţii pomicole puteţi primi fonduri europene prin PNDR 2014-2020, sub-
program tematic „Creşterea competitivităţii sectorului pomicol”.
5. Nucul nu este pretenţios, nu necesită condiţii climatice speciale.

6. Rodeşte după primii 3-5 ani de la plantare.

7. Costul unui puiet este între 10 şi 20 de euro.

8. Productivitate mare la hectar: se pot obţine anual 3-8 tone de nuci/hectar, în funcţie de
anumiţi factori climatici.

9. Se pot planta de la 150 pomi/hectar până la 336 de pomi/hectar pentru sistemul de cultivare
intensivă.

10. Costurile de operare pentru un hectar nu depăşesc 1.000 de euro/an.

11. Nucile nu îngheaţă la temperaturi scăzute.

12. Fructele pot fi păstrate şi consumate timp de până la 2 ani de la recoltare.

13. Nucul este foarte longeviv, trăind aproximativ 80-100 de ani.

14. Fermierii beneficiază de sprijin conform legii pomiculturii: „amenajarea unor terenuri în
pantă, slab fertile şi cu fenomene de eroziune a solului şi valorificarea acestora prin culturi
pomicole sunt considerate activităţi de interes naţional pentru protejarea mediului şi se bucură
de sprijinul statului, asigurat prin Fondul de ameliorare a fondului funciar, potrivit legislaţiei
în vigoare”;

15. Oferă mai multe produse ce pot fi valorificate:

– miezul de nucă;
– uleiul de nucă (50 lei/kg de ulei presat la rece);
– nucile verzi;
– frunzele;
– lăstarii;
– mugurii;
– cojile;
– lemnul de calitate superioară.

Preţul cu care se vinde un kilogram de miez de nucă în supermarketuri este de 10-12 euro.
De asemenea, în funcţie de categorii de calitate, la producători preţul unui kg de nucă (miez)
este de:
– 7,3 euro/kg categoria I;
– 6,3 euro/kg categoria a II-a;
– 5,3 euro/kg categoria a III-a.

Producătorii pot opta pentru nuci altoiţi care intră pe rod din anul 4-5, cu o producţie de
minimum 1 tonă/ha (adică minimum 400 kg de miez) sau pentru soiurile franţuzeşti care intră
pe rod chiar după al treilea an de la plantare şi au o productivitate de 6-8 t/ha.

MODEL PLAN DE AFACERI

Plantație de nuci

Investiţie inițială estimată: 21.800 euro

Concept: servicii oferite, oportunitatea şi avantajele demarării unei astfel de afaceri

Date de identificare:

1. Numele firmei: _________________________

2. Forma juridică de constituire:

a. Societate cu răspundere limitată SRL
b. Întreprindere individuală ÎI
c. Întreprindere familială IF
d. Persoană fizică autorizată PFA
e. Alte forme juridice (SNC, SCA, SCSA)
3. Activitatea principală a societăţii şi codul CAEN al activităţii principale:
*125 Cultivarea arbuştilor fructiferi, căpşunilor, nuciferilor şi a altor pomi fructiferi

4. Autorizaţii pentru desfăşurarea activităţii: de mediu, sanitare etc.

Prezentare generală

1. Introducere
Puţini dintre deţinătorii de terenuri agricole ştiu, probabil, că pe piaţa comunitară cererea de
miez de nucă este, la ora actuală, mult mai mare decât oferta. În plus, înfiinţarea unei plantaţii
moderne de nuci, cu material săditor certificat, aduce serioase beneficii.

Business-ul cu nuci este una dintre cele mai bune oportunități de afaceri agricole în acest
moment. Pentru a înființa o livadă de nuci, investiția variază de la câteva sute de euro la
10.000 de euro, bani în care sunt incluse sistemele de irigații, fertilizarea solului. Partea bună
este că, pentru a finanța afacerea, fermierii români au la dispoziție și fonduri europene, prin
submăsura de reconveresie pomicolă inclusă în Programul Național pentru Dezvoltare Rurală
2014-2020.

Totuși, înainte de a investi într-o afacere cu nuci este bine să vă informați corect, inclusiv în
privința profiturilor pe care le puteți obține. Capcana este o perioadă de 4-5 ani pe care
trebuie să o așteptați până când nucii plantați vor intra pe rod.

După aceea, business-ul intră direct pe profit, iar livada necesită lucrări de mentenanță care
vă vor răpi doar două săptămâni pe an. „Ceea ce puțină lume își dă seama este că investiția
într-o livadă cu nuci este o investiție pentru viitor. Spre exemplu, în cazul hibrizilor pentru
lemn, fiecare lună care trece de la plantarea unui hectar de pomi înseamnă o creștere în
valoare de 1.000 de euro. Nicio bancă din lume nu poate oferi o astfel de dobândă pentru
banii depuși sau, în acest caz, investiți în afacerea cu nuci”, explică ing. Iosif Kiss, consultant
specializat în cultura nucului.

Timpul de lucru necesar – într-un an de zile, pentru un hectar de livadă de nuc – este de circa
2 săptămâni, ceea ce înseamnă că un deţinător de un hectar de livadă de nuc are 50 (cincizeci)
de săptămâni/an pentru el şi familia lui. „Un hectar de livadă de nuc făcut ca la carte
generează un venit de minimum 10.000 (zece mii) de euro/an dă asigurări ing. Kiss.

2. Prezentare afacere
Producţiile de nuci realizate la nivel global nu acoperă întreg necesarul de consum, în timp ce
potenţialul de producţie din România depăşeşte 5 miliarde de euro/an. Cu toate că România
deţine acest potenţial fabulos, realitatea de zi cu zi ne demonstrează că el este valorificat doar
în proporţie de doar 1%. Dezvoltarea acestui sector poate atrage după sine şi dezvoltarea
industriei constructoare de mașini și utilaje agricole din România. De asemenea, promovarea
eficientă a produselor nucului poate influenţa în mod hotărâtor condiţiile de viaţă şi starea
generală de sănătate a consumatorilor. Nu sunt de neglijat nici aspectele referitoare la
îmbunătăţirea factorilor de mediu (aer, apă, sol), precum şi cele referitoare la acumularea de
masă lemnoasă valoroasă de cea mai bună calitate.

3. Obiectul de activitate
Obiectul de activitate este reprezentat de Cultura vegetală – Cultivarea arbuştilor fructiferi,
căpşunilor, nuciferilor şi a altor pomi fructiferi, Cod CAEN 125.

4. Sediul și spațiile necesare

Motive pentru alegerea sediului/punctului de lucru: apropiere de pieţe/clienţi, infrastructură,
costuri etc.

5. Utilajele necesare
În primii ani, plantația nu va avea nevoie de utilaje, linia de spart și decojit nuci va fi
achiziționată când livada intră pe rod. Depozite necesare: hala metalică ce va fi împărțită in 3
încăperi: una destinată aprovizionării cu materiale, una destinată depozitării recoltei și una
destinată ambalării miezului de nucă.

Planul de marketing

1. Produsele comercializate
Produsul: nucul, cu producţia principală (sâmburii de nucă), precum şi producţia secundară a
acestuia (lemnul, frunzele, rădăcina), constituie materii prime importante pentru ramurile
industriei.

Produsele intră pe o piaţă încă în dezvoltare pe această ramură la noi, în România. Avantajele
rezultă din oferirea unor produse din nuc de cele mai bune soiuri, la un preţ mai mic decât cel
de pe piaţa actuală, având în vedere că numărul competitorilor în acest domeniu este într-o
continuare creştere.

Descrierea produselor comercializate:

a) licenţe de producţie: vor fi obţinute stasurile necesare pentru omologarea produselor şi
toate avizele (de mediu, resurse umane, pompieri etc.) necesare;
b) organizarea producţiei:
– compartimentele de producţie sunt: aprovizionare, fabricaţie, controlul şi asigurarea
calităţii, întreţinerea nucului şi a echipamentelor.
– responsabilităţi specifice:
– aprovizionarea trebuie să ţină evidenţa materiei prime intrate şi ieşite (nu trebuie ca
societatea să rămână descoperită);
– fabricaţia ţine evidenţa materiei prime intrate a stocului de produse finite rezultate în urma
procesului de fabricaţie şi a întregului flux tehnologic;
– verifică produsele finite rezultate din punct de vedere calitativ şi hotărăşte ce merge la
vânzare;
– întreţinerea echipamentelor: compartiment cu specific tehnic, mecanic, are grijă ca utilajele,
echipamentele să fie în permanenţă în bună stare de funcţionare;
– pentru fiecare compartiment vor fi angajaţi „şefi de compartimente” cu experienţă în
domeniu, în urma unor interviuri. Şefii de compartiment vor avea competența de a-şi angaja
muncitorii, în funcţie de necesarul de forţă de muncă stabilit în organigrama societăţii de
către consiliul de administraţie.

Pentru promovare vom construi un web site cu prezentarea fermei și a produselor noastre. În
principal nu ne adresăm consumatorului final, ci lanțurilor de magazine sau business-urilor
care folosesc nucile ca materie primă.

2. Analiza pieţei
Piaţa-ţintă: firme şi persoane fizice din ţară şi din afară, o valoare de 90% din producţie fiind
programată pentru export. Din studiile de piaţă efectuate s-a constatat că acest produs este
foarte aşteptat şi bine primit, având o gamă largă de utilizare: de la industria alimentară,
uşoară, chimică până la cea farmaceutică. Miezul de nucă reprezintă un aliment complet şi
concentrat care ameliorează sau chiar previne numeroase afecţiuni ale corpului uman.

Vânzarea produsului va fi organizată prin distribuitori. Aceştia vor avea la dispoziţie, din
partea firmei, mostre de produs şi comision la vânzare. Şefii de vânzări vor fi instruiţi în acest
domeniu, pentru a putea prezenta atât calitatea, cât şi beneficiile produsului pe care urmează
să-l vândă, atât în momentul angajării, cât şi ulterior, în funcţie de cerinţele pieţei.
Preţul produsului va fi pentru început stabilit sub cel al pieţei, urmând ca ulterior să crească.
Strategiile de promovare:
– reclame mass-media
– promoţii în marile centre comerciale
– prin şefii de vânzări şi agenţii acestora, door-to-door
– produsul va fi prezentat într-o formă cât mai atractivă şi practică.

Furnizorii
Aceştia vor fi în număr mic iar contractele încheiate cu aceştia vor fi pe termen lung, cu plata
la o lună de la livrarea materiei prime.

Concurenți
La nivel naţional sunt livezi de aceeaşi suprafaţă în: Vrancea, Iaşi, Gorj, Hunedoara, Mureş,
Dolj şi Constanța (Ostrov). La nivel european, printre concurenţii cu producţie ridicată se
numără țări precum: Franţa, Republica Moldova, Grecia, Germania, Austria, Bulgaria.

3. Organizarea şi managementul firmei

a. Conducerea firmei va fi asigurată de Adunarea Generală a Asociaţilor, care se întruneşte la
încheierea exerciţiului economico-financiar pentru: prezentarea şi aprobarea raportului de
gestiune al Consiliului de Administraţie şi descărcarea de gestiune a administratorilor,
bilanţul şi contul de profit şi pierderi, repartizarea profitului şi ori de câte ori este nevoie.
b. Consiliul de Administraţie va fi format din cei trei membri fondatori ai firmei. Adunarea
Generală a Asociaţilor mandatează Consiliul de Administraţie ca, pentru perioada de un an,
între două Adunări Generale să asigure conducerea firmei.
c. Conducerea operativă a societăţii este asigurată de directorul general. Acesta este mandatat
de Consiliul de Administraţie în vederea stabilirii organigramei societăţii, a angajărilor, a
stabilirii salariilor.

Personalul necesar: 4 angajați necesari în primii 3 ani după care firma va avea în vedere
angajarea unui agent de vânzări și a unui contabil.

Detalii investiţie inițială

Veniturile firmei vor proveni din vânzarea produselor.

Costurile estimate vor fi controlate atât de departamentul de producţie, cât şi de cel de

contabilitate, încercând să fie reduse în permanenţă. Fluxul de lichidităţi va fi asigurat pentru
început de fonduri europene şi aportul propriu al membrilor fondatori, ulterior din încasări.

Din căutările făcute până acum, am găsit un soi bun de nuc produs în Franţa (denumit Lara),
care are o productivitate foarte mare, adică între 6 şi 8 tone pe un hectar. Puietul din acest soi
costă 20 de euro/buc. şi ajunge să dea rod în 3-4 ani, la un număr de aproximativ 200
nuci/hectar.

Înfiinţarea unei asemenea plantaţii de nuci, până la intrarea pe rod, costă între 15.000 și
20.000EUR, incluzând aici achiziţionarea pomilor, efectuarea lucrărilor agricole specifice,
combaterea bolilor şi a dăunătorilor. După intrarea plantaţiei pe rod se pot obţine, anual, între
6 şi 8 tone de nuci/hectar care, vândute pe piaţa UE, aduc producătorului circa 24.000 de
euro, în timp ce cheltuielile aferente nu depăşesc 3.000 de euro. Potrivit specialiştilor,
investiţia se amortizează după doi ani de la intrarea pe rod a plantaţiei, care îşi poate dovedi
rentabilitatea până la 35-40 de ani de la înfiinţare.

Așadar, în urma studiilor făcute, s-a dovedit că înfiinţarea unei plantaţii de nuci reprezintă o
soluţie pentru viitor. În condiţiile creşterii populaţiei, creşte şi cererea pentru consumul de
nuci, şi totodată extinderea suprafeţelor cultivate pentru protejarea mediului înconjurător.
Investiţia a fost considerată una rentabilă deoarece costul privind obţinerea producţiei este
unul redus, motiv pentru care aceasta se poate recupera într-un timp scurt, în timp ce durata
de exploatare depăşeşte 35 de ani. Raportându-ne la piaţa internaţională realizăm că preţul
unui kilogram de nuci în coajă variază între 3,5 şi 3.9 euro, în funcţie de calitate şi de soi.
Aceasta echivalează, la o producţie de doar 3.000 de kilograme la hectar, cu un venit anual
minim de 10.500 de euro.

În condiţiile în care soiul cultivat este unul foarte productiv, veniturile sunt cu atât mai mari.
De exemplu, la soiul Lara, după 8 ani de zile de la plantare se apropie de o productivitate de 6
tone la hectar, ceea ce echivalează cu un venit anual de 21.000 euro/hectar .

Estimarea investiției inițiale într-un hectar de plantație de nuci

1. Cheltuieli cu achiziționarea puieților: 2.000 euro
2. Cheltuieli cu lucrările agricole specifice: 100 euro
3. Cheltuieli pentru combaterea dăunătorilor: 200 euro
4. Cheltuieli cu materiale consumabile: 1.000 euro
5. Cheltuieli cu utilitățile: 2.500 euro
6. Cheltuieli cu salariile și contribuțiile: 14.000 euro
7. Cheltuieli de promovare: 500 euro
8. Alte cheltuieli (desfacere): 1.500 euro

Total investiție = 21.800 euro

 4. Cultivarea castravetelui antidiabet

Cheltuieli cu producția de castraveți amari la un hectar

Cheltuieli cu achiziția unui teren agricol

Investiția poate să difere în funcție de dotările de care dispuneți deja, de dotările pe care doriți să
le achiziționați, de furnizor sau de calitatea semințelor. Diferența, în ceea ce privește investiția
într-o cultură de castravete amar, o face și deținerea unui teren agricol. De exemplu, prețul mediu
pe hectar de teren agricol pentru cultivarea castravetelui amar poate ajunge la 2.000 de euro,
prețurile terenurilor agricole diferind de la o regiune la alta.

Astfel, este recomandat să se dețină un teren agricol disponibil pentru cultivarea castravetelui
amar, în felul acesta nivelul investiției inițiale este cu mult redus.

Cheltuieli cu achiziționarea semințelor

În ceea ce privește cheltuielile legate de semințe, dacă plantarea semințelor de castraveți amari se
realizează la o distanță de cca. 1 m, asta înseamnă că pentru un hectar de pământ sunt necesare
aproximativ 10.000 buc semințe.

Investiția în semințe nu este neglijabilă, ținând cont că aveți nevoie de peste 10.000 de semințe la
hectar.

În prezent, semințele de castravete amar se vând pe piața locală cu un preț începând de la 0,8 lei.
Totuși, prețul se negociază în fucție de cantitatea cumparată. Pentru cultivarea unui hectar de
castraveți amari este nevoie de 10.000 de semințe.

Pentru:
1 hectar ....................................... 10.000 de bucăți de semințe
1 sămânță .................................... 0,8 lei

10.000 x 0,8 = 8.000 lei/ha ~ 1.800 euro

Luând în considerare aceste aspecte, costul total la hectar pentru semințele de castraveți amari
este de aproximativ 8.000 lei.

Cheltuieli cu activitățile de lucrare a terenului necesare înainte de cultivarea castravetelui amar

Activițățile anteriore plantării răsadurilor de castraveți amari, țin în primul rând de pregătirea
terenului. Așadar, înainte de începerea operațiunilor specifice plantării răsadurilor, trebuie ca
terenul să fie arat, discuit.

Ararea și discuirea presupun închirierea utilajelor necesare. Costurile desfășurări acestor

activități sunt:

Ararea ........................ 500 lei/ha

Discuirea .................... 250 lei/ha

500 lei/ha + 250 lei/ha = 750 lei/ha ~ 200 euro

Cheltuieli cu activitățile de fertilizare a terenului

În același timp cu pregătirea solului pentru plantat – arătură, discuit – se poate încorpora în sol,
la lucrarea de arat gunoi de grajd fermentat.

gunoi de grajd fermentat ..................... 30 t/ha

1 tonă ................................................70 lei

30 t/ha x 70 lei = 2.100 lei/ha ~ 500 euro/ha

Cheltuieli cu întreținerea culturii de castravete amar

Întreținerea culturii de castravete amar se referă în principal la activități precum aplicarea

soluțiilor pentru dăunători și la costurile legate de sistemul de irigare.

Investiţia medie pentru un sistem de irigaţie simplu, livrat la cheie prin picurare este de
aproximativ 10.000 euro/ha.
Cheltuieli cu depozitarea culturii de castravete amar

În ceea ce privește spațiul de depozitare, având în vedere nivelul mare al investiției într-un
depozit modern, este recomandat ca agricultorii să se organizeze bine în acest sens și să încheie
contracte de valorificare a producției de castravete amar. Acest lucru presupune ca recolta de
castravete amar să fie imediat livrată către partea contractată.

Cheltuieli cu forța de muncă

Prețul ridicat al castravetelui amar se explică prin munca depusă la toate activitățile necesare
obținerii culturii de momordica charantia.

1 lucrător ................. 1.000 lei

10 lucrători ................. 10.000 lei

10.000 lei ~ 2.500 euro

Estimarea veniturilor obținute din cultivarea

unui hectar de castravete amar

Cheltuieli = Investiția inițială + Costuri întreținere + Spații de depozitare

Investiția inițială:
▪ 1 hectar de teren agricol
▪ Cantitatea necesară de semințe de castraveți amari pentru un hectar de teren agricol
▪ Activități de lucrare a terenului necesare înainte de cultivarea castraveților amari
▪ Activități de fertilizare a terenului

Costuri întreținere
▪ Activități de irigare a culturii de castraveți amari
Spații de depozitare
Se presupune că nu este nevoie de depozitare, livrarea realizându-se imediat după recoltă
către partea contractată.

Total cheltuieli = 1.800 euro + 200 euro + 500 euro + 10.000 euro + 2.500 euro

= 15.000 euro

Venituri estimate din producția de castraveți amari la un hectar

Cultura de castravete amar este o afacere extrem de profitabilă pentru fermierii români care au
curajul să mizeze pe plante mai puțin cunoscute. Bazându-se pe declarațiile cultivatorilor de
castravete amar, reiese că de pe un hectar, un fermier poate "recolta" venituri substanțiale.

1 hectar....................................................... 25 t castraveți amari

1kg de castraveți amari .............................. 50 lei
1t de castraveți ............................................ 50.000 lei ~ 11.000 euro

25 t x 50.000 lei = 1250.000 lei ~ 265.000 euro

Profitul estimat = 265.000 – 15.000 = 250.000 euro

Așadar, cultura castravetelui amar este cu siguranță una profitabilă. Momordica charantia reușește să
ofere un randament foarte bun chiar și pe suprafețele mici, ea fiind preferată de fermierii care au în
exploatare fie solarii de tip hobby, fie grădini sau spații limitate.

La castravetele amar putem vorbi și de eficiență economică pentru că, având o unitate mare de
suprafață și cu un preț de valorificare mult mai bun decât la celelate legume, cultivatorii pot înregistra
venituri substanțiale. Sunt, iată, motive temeinice pentru cultivatori să accepte această cultură. Nu este
o cultură grea, este o cultura care se poate obține cu multă ușurință. Singura condiție e ca planta să fie
palisată, nu se acceptă ca planta să fie dirijată pe orizontală, deci pe vertical.
 5. Berea artizanală

1. Cheltuieli cu materii prime

În funcție de rețetele alese, berea artizanală necesită la 10 litri de apă următoarele
ingrediente:
- 500 g malț
- 20 g hamei
- 1 kg zahăr
- 1 cub drojdie

Dacă pentru început se țintește obținerea unei cantități de 1.000 litri pe lună, calculând
media lunară, vor fi utilizate următoarele cantități de materii prime:
50 kg malț – 50 kg x 6.7 lei = 335 lei/lună
2 kg hamei – 2 kg x 100 lei = 200 lei/lună
100 kg zahăr – 100 kg x 2.69 lei = 269 lei/lună
4 kg drojdie – 4 kg x 28 lei = 112 lei/lună
Total cheltuieli cu materiile prime/lună = 335 + 200 + 269 + 112 = 916 lei/lună
Total cheltuieli cu materiile prime/an = 916 x 12 = 10.992 lei/an (2.350 euro)

2. Cheltuieli cu instalații și echipamente necesare pentru producția de bere

artizanală

I. Măcinarea malțului
Umplerea cu malț poate fi purtată de electric sau manual. Din considerente financiare,
avem în vedere varianta manuală:
Moară de malț 15-30 kg / h - Calitate ridicată, preț bun și utilitate: Această moară de
malț este proiectată pentru stoarcerea manuală a malțului, cu o capacitate de producție
de 15 la 30 kg pe oră. Cea mai simplă moară manuală de malț din catalogul nostru.
Recomandăm acest model de compresor de concasor de malț la cele mai mici nano-
fabrici de bere (cu un volum al fabricii de bere până la litri 50) – 170 euro

II. Producția de must

Este necesară o mașina mică de preparare a berii pentru prepararea ușoară a lichidului
de bere 55 litri într-o singură lot utilizând metoda de preparare prin injecție. Practic și
ușor de utilizat, această mașină permite pregătirea unei beri artizanale, folosind
produse proaspete, orice fel de rețetă. Fabrica de nano din oțel inoxidabil.
Cantitatea maximă de malț 13 kg. – 2.090 euro

III. Răcirea la temperatura de fermentație

 Creșterea mustului direct în vasul de bere sau în rezervorul de fermentație
utilizând schimbătorul de căldură spiralat submersibil - agentul de răcire este apa
de la robinetul rece (prima fază de răcire a mustului) și ulterior apa de gheață din
răcitorul de apă (a doua fază a răcirii mustului)
 Răcirea mustului folosind răcitorul de cartof - agentul de răcire este apa rece de
la robinet (prima fază de răcire a mustului) și ulterior apa de gheață din răcitorul
de apă (a doua fază a răcirii mustului)
 Răcirea înainte de răcirea mustului utilizând apă direct în fermentator - numai
rezervoare de fermentare echipate cu răcire cu apă

IV. Fermele de fermentare - fermentarea principală

Cisterne cilindric-conice simplificate de fermentare neizolate răcite prin reglarea
temperaturii camerei – cea mai simplă tehnologie de fermentare necontrolată a berii în
rezervor fără presiune echipat cu dop de fermentație și supapă de scurgere a
produsului pur. Recomandat pentru producția de bere în cantități mici fără
posibilitatea unui control precis al temperaturii. Tehnologia cu costuri reduse
corespunde calității manoperei și suprafeței interioare a sudurilor! Curățarea și
igienizarea trebuie efectuate manual.

 Cisterne cilindrice-conice simplificate - un rezervor cilindric-conic în design

simplificat Valoare fără presiune (0.0 bar) sau cu presiune scăzută (1.5 bar).
Rezervoarele pot fi de asemenea utilizate pentru răcirea mustului înainte de
procesul de fermentare. 1.5 versiunea bar poate fi, de asemenea, utilizat pentru
maturarea la presiune joasă și îmbutelierea berii în recipiente.

 Unitate de răcire și maturare cu răcire și maturare - un rezervor cilindric-conic

complet, cu design simplificat, cu răcitor independent de apă integrat. Versiune
fără presiune (0.0 bar), cu presiune joasă (1.5 bar) sau cu presiune înaltă (3.0
bar). Rezervoarele pot fi de asemenea utilizate pentru răcirea mustului înainte de
procesul de fermentare. 1.5 bar și 3.0 bar versiuni pot fi, de asemenea, utilizate
pentru maturarea joasă presiune și îmbutelierea de bere în containere.

 Rezervoare clasice cilindrice-conice - CCT complet echipat, autonom, izolat,

echipat cu tot ce este necesar pentru fermentarea controlată, maturarea,
depozitarea și îmbutelierea berii. Răcirea tuturor CCT-urilor este asigurată de
răcitorul comun de apă-glicol. Este posibilă programarea curbelor de temperatură
pentru multe zile în avans.

V. Rezervoare de maturare - maturarea berelor

 Maturarea direct în ambalajul de vânzare - recomandăm sticle PET sub presiune,
Petainer, Kegs, butoaie de bere 5-litru. În timp ce utilizați această soluție cea mai
puțin costisitoare, este întotdeauna necesar să puneți pachetul de bere în încăperi
răcite cu aer, frigider sau cutie răcită (temperatura recomandată pentru aer în
jurul valorii de 1°C). De asemenea, este necesar să se asigure o relocare continuă
în containere pentru evitarea exploziei containerelor, deoarece recipientele sub
presiune nu sunt destinate fabricantului în alte scopuri decât depozitarea și
vânzarea berii finite. De aceea, această metodă de maturare este adecvată numai
 pentru cele mai mici volume de producție. Din cauza riscului substanțial de
vătămare din cauza riscului de explozie, acesta nu este recomandat.

 Maturarea în rezervoarele de suprapresiune răcite cu aer - rezervoarele de aer

rece (certificate pentru presiune de la bar 1.5 la 3.0) sunt neizolate fără
duplicatoare pentru circularea lichidului de răcire. Acestea sunt proiectate pentru
a fi amplasate într-o încăpere rece sau în cutie frigorifică cu temperaturi ale
aerului în jurul valorii de 1°C. Echipamentul vaselor sub presiune (rezervoare de
lagăr) permite menținerea exactă a presiunii stabilite în tancuri și scurgerea
continuă a cantității excedentare de CO2 produs - Pericol de explozie a
rezervorului. În ceea ce privește faptul că toate tancurile sunt plasate, de obicei,
într-o singură încăpere cu o temperatură constantă, nu este posibilă nici controlul
separat al temperaturii fiecărui rezervor de leagăn și nu este posibilă utilizarea
acestor rezervoare pentru etapa de fermentare a mustului.

Maturarea în rezervoarele de suprapresiune răcite cu apă (glicol) - rezervoarele de

suprapresiune (certificate pentru presiune de la bar 1.5 la 3.0) sunt neizolate (versiune
SLP) sau izolate (versiune CLASSIC) echipate cu canale de răcire (duplicatoare).
Acestea sunt destinate a fi amplasate în încăpere frigorifică (rezervoarele neizolate
sunt recomandate pentru încăperi izolate). Fiecare rezervor este răcit individual de
lichidul de răcire care circulă între carcasa rezervorului de dublări și răcitorul de apă.
Apa (pana la temperatura 2° C) sau un amestec de apa si glicol alimentar (pana la -4°
C) este folosit ca agent de racire. Echipamentul vaselor sub presiune (rezervoare de
lagăr) permite menținerea exactă a presiunii stabilite în tancuri și scurgerea continuă a
cantității excedentare de CO2 produse, astfel evitând pericolul exploziei rezervorului.
Fiecare rezervor este echipat cu propriul sistem de măsurare și control al temperaturii
și, prin urmare, este posibilă controlul separat al temperaturii în fiecare rezervor. Dacă
rezervoarele sunt echipate cu o parte conică de fund (rezervoare cilindrice-conice),
atunci este posibil să se utilizeze aceleași rezervoare pentru fermentare și, de
asemenea, pentru maturarea berei. Aceste versiuni ale rezervoarelor de maturare răcite
cu apă (glicol) sunt potrivite pentru nano-fabrici de bere:
 Rezervor cilindric-conic simplificat de maturare - CCT simplificate (răcite cu
apă, neizolate) – 650 euro
 Unitate de fermentare și maturare - două CCT cu răcitor de apă independent
8.530 euro
 Cisterne cilindrice conice cu cilindree - CCT izolate complet echipate, izolate,
echipate cu tot ce este necesar pentru fermentarea controlată, maturarea,
depozitarea și îmbutelierea berii. Răcirea tuturor CCT-urilor este asigurată de
răcitorul comun de apă-glicol. Este posibilă programarea curbelor de temperatură
pentru multe zile în avans.
 V-ar mai putea interesa:

Cum să faci bani

din vânzările pe Amazon
www.amazon.ideideafaceri.ro

Curs video. Copywriting, SEO și

optimizarea vânzărilor
pentru magazinele online
www.curs-video.ideideafaceri.ro

Pașii către o afacere de succes.

Berea artizanală
www.bere-artizanala.ideideafaceri.ro

Telefon Serviciul Clienți: 021.209.45.45

E-mail: rs@rs.ro