Descantec de Fapt

S-a sinecat
S-a mânecat
N.(numele) la sfânta zi de astăzi
Să cineze,
S-ospăteze.
Dar' nici n-a cinat,
Nici n-a ospătat,
Că el are mare fapt.
Da' voi nouă Zori,
Voi nouă surori!
Veniți,alergați,
Faptul îl cătați
În ocolul vacilor,
În sălașul boilor,
În porcăreața porcilor,
În cuștireața gâștelor,
În patului găinilor,
În calea lui,
În cărarea lui,
În lazul lui,
În prilazul lui,
În tinda lui,
În casa lui,
În masa lui,
În patul lui,
În așternutul lui;
Că voi știți mai bine
Decât orșicine
De-i face fată voinică,
De-i face copilă mică,
De-i face nevastă,
De-i face vădană,
De-i face femeie de măsură,
De-i face fată părăsită,
De-i face babă părăsită,
De-i face flăcău părăsit,
De-i face moșneag părăsit;
De-i face Rus,
De-i face Rusoaică,
De-i face Țigan,
De-i face Țigancă,
De-i face Lipovean,
De-i face Lipoveancă,
De-i face Armean,
De-i face Armeancă,
De-i face Neamț,
De-i face Nemțoaică,
De-i face Ungur,
De-i face Unguroaică;
De-i din câmp,de-i de prin vii,
De pe munți,de prin pustii.
Că el singur n-a știut
A face fapt,
Că altul a trebuit
Anume să fi plătit
Ca să-i facă.
Și-a plătit cui o știut
Și-acela fapt i-a făcut.
Da' voi nouă Zori,
Nouă surori!
Voi știți mult mai bine
Decât orșicine
De i l-a suflat
Cu gâtlan de lup,
Cu labe de iepure,
Cu usturoi împuțit,
Ori cu mălai mărunțel,
Ori cu mâncăruri de câine,
Unde câinii s-au mâncat,
De-i face în pădure
La un rug de mure,
Ori la un butuc căzut,
Ori la țișitură
În picioare cu țepușe
De nouă feluri se lemn,
Și făcând le bate
Cu muchea securii
Ori cu muchea barzii;
Ori îi face fapt
Cu cuie de fier găsite,
Ori cu fuse părăsite,
Și-l închipuiește
Pe perete,
Ori sub perete,
Pe pat,
Ori sub pat,
La cahlă,
Ori sub cahlă;
Ori îi face fapt
Cu untură de arici,
Ori cu mațe de arici,
Ori cu creieri de mâță,
Ori cu jare de broască,
Ori cu cap de șoarec,
Ori cu scârnav de mâț,
Ori cu scârnav de om
Și cu dohot negru
De pe drum aflat;
Ori îi face fapt
Cu cenușă din obroc,
Ori cu scurmătură de cioară,
Ori cu cuib de rândunică părăsită;
Ori îi face cu lut
De la cuptor părăsit,
Ori cu lut din râpă,
Și a sorocit
Când s-or tâlni râpele,
Atunci să se tâlnească
Și ei unul
Cu altul;
Ori i-o făcut
Cu lut
De la capătul punților,
Și i-a sorocit
Când s-or tâlni capetele
Unul
Cu altul,
Atunci să se tâlnească
Cei ce-s de Dumnezeu dați
Și de dânsul drept lăsați.
Și de i-o făcut fapt
Cu piedică de la mort,
Ori cu lumină,
Ce s-a ținut mortului în mână;
Ori îi face fapt
Cu scăldătoarea,
În care mortul s-a scăldat,
Ori cu gunoi măturat
După mort;
Ori îi face fapt
Cu cioturide pânză ,
Ori cu ață
De mătură părăsită,
Ori cu ață de la sac
Cu făină furată
De la altă casă;
Ori îi face fapt
Cu ciont de cioară,
Cu cap de pupăză;
Cu ochi de cotobatură
Și cu hârburi
Din nouă târguri,
Cu hârb de oală părăsită,
Ori de strachină părăsită,
Cu hârb de șip părăsit,
Cu pietre din nouă baruri
Cusute cu ață roșie,
În gură la nouă broaște;
Ori i-a făcut fapt cu ață
Cu care s-a întors trei buhai,
Ori s-a întors șapte,
Ori s-a întors nouă,
Și a-ntors lumea și norodul;
De la omul cela,
Căruia i-a făcut faptul;
Ori i-a făcut
Cu ceară de la mort
În vatra focului
Și i-a sorocit
Cum se topește ceara de foc,
Așa să topească omul
Căruia îi face faptul,
Și cum s-a uitat
Cânepa cea de vară
Prin cânepa cea de toamnă,
Așa să-l uite lumea
Și tot norodul;
Ori a prins un rac
Și l-a ținut nouă zile
Într-o ulcică nouă
Cu apă neîncepută;
Ori îi face fapt
Înfocat
Și-nfiorat,
Și a legat
Cinstea omului
Și dragostea lui,
Și i-a-nchis drumurile
Și toate cărările.
Da' voi,nouă Zori,
Voi nouă surori!
Voi știți mult mai bine
Decât orșicine
Cu ce i-a făcut
Aiestui om faptul.
De i-a făcut
Cu lut
De la mormânt
De om mort
Din ținterim,
Și i-o-ngropat,
În crucile drumului,
Unde se-ntroloacă
Trei garduri la un loc,
Ori i-a pus sub piatră
De-naintea ușii
Să calce-n picioare.
Da' voi nouă Zori,
Voi nouă surori!
Veniți,alertați
Faptul istui om cătați
Din aista ceas înainte,
Cu 99 coase cosiți-l,
Cu 99 grele greblați-l,
Cu 99 mături măturați-l,
Cu 99 furci incărcați-l,
Pe 99 cărări porniți-l,
Pe 99 drumuri duceți-l
La vinovatul,
Că eu trimit faptul
Din vad
În vad,
Pe capul celui vinovat.
Când s-or desbrăna
Ciocanele vinovatului
De la piele,
Atunci să se curățească
De faptele
Cui i-o făcut el grele.
Cu-atâta nu m-oi lasă,
La Maica Domnului m-oi ruga,
Că Maica Domnului are-o cățea
Neagră ca corbul
Și iute ca focul...
Eu atunci oi îngenunchea
Și la dânsa m-oi ruga,
Fapt și ur-oi lua
Și pe codru că l-oi Da,
Ori pe carpeni groși,
Pe butuci borțoși.
Cu atâta nu m-oi lasă.
Când s-or desbrăna
Ciolanele vinovatului
De la piele,
Atunci să se curățească
De făpturile care-a făcut
Aistuia om grele.
De ești fapt rătăcit,
Ori prăpădit,
Ori ai fost trimis aiurea,
Ori ai dat
Peste-acest om
Din vânt
Ori din soare,
Ori din noapte,
Ori din ziuă,
Apoi te alege
Și te culege,
Să nu rămâi l-aist om
Cât un fir de mac curat
În 77 despicat,în mare-aruncat.
Și te du-n codri pustii,
Unde păsări nu zboară,
Să rămâi acolo,în muștegai
Și-n putregai.
Aist om
Ce i-am desfăcut
Să rămână curat,
Luminat,
Că argintul la sleit,
Ca apa la izvorât,
Că busuiocu-n floare,
Că sfântul soare
Când răsare.
Cum am zis,așa să fie,
De leac în veci să rămâie!
Descântecul de la mine,leacul de la Dumnezeu !
Ritualuri și descântece din bătrâni

Vizualizari: 4.747
Oct - 28 | By: dl artizanescu | no comments.
Filed under : Paranormalul in traditia romaneasca

Țăranul român dispune și azi de un imens tezaur de cunoștințe din zona vegetalelor sălbatice și
de grădină, cunoștințe pe care le-a folosit în trecut în multe boli de care suferea.
Utilizarea „ierburilor sacre” a fost avantajată și de existența unei mari diversități de plante bioterapeutice
pe teritoriul țării noastre.

Folosirea „ierburilor sacre” este avantajată de existența unor mari diversități de plante bioterapeutice pe
teritoriul țării noastre, scrie Nineta Crainici în cartea „Bioenergoterapia în tradiția milenară a poporului
român”.
Femeile „descântătoare” păstrau anumite ritualuri la culegerea acestor plante, dar și la aplicarea
procedeelor. „Femeia trebuia să fie aptă să transmită nivelului profund celular o stare entropică favorabilă
din punct de vedere psihic-fizic-chimic, valorificând calitățile plantelor.” (Nineta Crainici)
Între ierburile sfinte avem: usturoiul, odoleanul, avrămeasa, mătrăguna, tătăneasa, cânepa și leușteanul.
Leușteanul uscat sau crud este la îndemâna oricui, fiind cunoscut ca un condiment autohton în ciorbe și
diferite mâncăruri. Acesta are multiple întrebuințări bioterapeutice și este una dintre cele mai importante
plante din grădină. L-a folosit și bioterapeuta Nineta Crainici în cercurile de terapie naturistă pentru
combaterea tulburărilor căilor renale, sub formă de ceai (infuzie sau decoct). „Macerat în oțet de mere cu
miere”, scrie terapeuta, „este decongestiv-dezinflamant în bolile de natură renală, cardiacă și reumatică
ale picioarelor, folosit în masaje repetate.”
Era folosit în trecut și ca frecție în febra tifoidă, fiind numit „buruiana de lingoare”. Ceaiul de leuștean este
folosit și în ajutorul expectorației bronhice, pentru stomac, readuce la normal tonusul intestinal, înlătură și
atoniile uterine însoțite de amenoree și nevroze, spasmele intestinale și gazele. Decongestionează nu
numai rinichii, dar și ficatul. (Cornel Dan Nicolae, Leacuri și remedii magice din Carpați, Editura Axis
Mundi-Ethos, 1965.)
Adăugăm că mestecarea frunzelor verzi de leuștean este mult mai utilă decât o țigară, o bomboană (plină
de E-uri) sau chewing-gum.
O soluție adjuvantă și accesibilă, deosebit de eficientă este folosirea compreselor cu varză crudă, mai
ales pentru afecțiunile abdominale, inclusiv în inflamațiile cancerigene. Asemenea comprese se fac
păstrând un ritm zilnic și nocturn al acestor aplicații, pe perioade de 10 zile, până la două-trei luni.
Încetățenirea denumirii de „magie” are un sens străvechi religios dat magilor cititori în stele, cunoscători
de „leacuri”, oculte pentru unii. Tracii geto-daci au fost vestiți pentru forța lor de descântători, deținători de
percepte religioase și incantații.
Descântecul cu „crescătură electrodermală” pentru
diferite afecțiuni (de speriat, nevroze sau dureri de cap)
„Terapeuta” face pregătiri de cu seară. Aduce apă înainte de asfințitul soarelui, femeia trăind o stare de
liniște interioară, de deconectare, fără discuții cu cineva pe drumul spre fântână, nici chiar o privire înapoi
după cineva. Ea așează oala pe foc, să fiarbă și apoi o lasă să stea nemișcată până dimineața. În zori,
apa asta este pusă la soare, când răsare. „Terapeuta” se spală cu ea, apoi începe un procedeu de
înțepare pe punctele cunoscute de ea, cu diverse obiecte ascițite: ac mare țigănesc, andrea, vârful
secerii, (flambate).
Înțeparea este însoțită de declamarea sugestivă, psihologică:
„Nu înțăp pe….(Gică), înțăp pe cel care ți-o adus răul (zice cauza). Să să ducă răul din vad în vad, pi
capu` cui l-o dat.”
Ca în majoritatea descântecelor, bolnavul va bea și un ceai de plante făcut de femeia tămăduitoare.
Acest descântec este cules de prof. Tatiana Crâșmaru în 1958 de la Varvara Cărăuși, de 69 de ani, din
Poiana-Vaslui.
www. artizanescu.ro/Revista 13
Descântec din sfinte
Sfintilor,
Bunilor,
Line ca apa,
Moi ca mătasa,
Dulci ca mierea,
Lăsați pe cutare curat,
Luminat,
Ca roua din cer picat.
De l-o fi deocheat gardurile,
Să le cadă proptele;
De l-o fi deocheat fântâna,
Să-i sece apa cea lină;
De l-o fi deocheat poteca,
Lumea pe ea să nu mai treacă;
De-o fi deocheat de lună,
Să-i piară a sa lumină;
De-o fi deocheat de soare,
Să nu mai poată arde tare;
De-o fi deocheat de pădure,
Să nu-i mai dea mugure.
Sfintelor,
Bunilor,
Moi ca mătasea,
Dulci ca mierea,
Lăsați pe cutare,
Nu-l mai înfierați,
Nu-l mai înspăimântați,
Nu-l mai moloșiți
Că eu în apă v-am descântat,
Cu aiasmă v-am udat,
Pe cutare l-ați lăsat
Curat,
Luminat,
Ca steaua din cer picat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat.
Se descântă de trei ori în aiasmă de la trei case bune și în apă neîncepută. Se stropește vita sau
omul pocit.
862
Descântec de soare sec
(Descântec de insolațDescantec de insolatie (Descantec
de soare sec)
ie)
Țărancă cu copii.
Pe Someșul Rece. 1935
Fugi, soare sec,
Că te-nec,
Cu apa te-nec,
Cu cuțâtu' te tai.
Ieși dîn capu' mieu,
Slăbește-mă dă toate durorilii,
Du-te-n pustietăți
Unde câine nu latră,
Unde cocoș nu cântă,
Pe mine să mă părăsăști,
Să mă lecuiești,
C-acolo te-așteaptă cu mese-ntinse,
Cu făclii aprinse.
Acolo să locuiești,
Acolo să văcuiești
Și pe mine să mă părăsăști,
Pe mine să nu mă mai găsăști
Nici azi,
Nici mâine,
Nici în vacu' dă veci.
Maică Sfântă-Marie,
Leac lu' cutare să-i fie.
Se iau nouă pietricele cu care se merge la o apă curgătoare sau la un jgheab. În timp ce se
descântă, se ia câte o pietricică, se udă în apă, se dă cu ea pe la capul bolnavului și apoi se aruncă.
Așa se procedează cu toate, aruncându-se în toate părțile.
13 mai 1973.
Inf. Ioana Matei, țărancă,
64 ani, com. Scornicești, jud. Olt.
845
Descântec de dragoste
Sâmbătă dă dimineață mă sculai,
Pă potecuță-apucai,
Pă poteca nescuturată;
Mă dusei la lină fântână:
- Bună dimineața, lină fântână,
Fântână încheiată,
De mine-nfundată.
- Șez, șez!
- N-am venit să șez,
Am venit să-mi dai razili tăle,
Să mă spăl pă față cu ele
Dă zână,
Dă izână,
Pă nas dă mejdinitură,
Pă buze dă viștitură,
Să luăm după frunte,
Vorbe multe;
După sprâncene,
Vorbe rele;
După țâțe,
Piei dă mâțe;
AUDIO: M-am pus busuioc în păr - Maria
Tănase
După tălpi,
Piei dă șerpi.
Duminică dă dimineață mă sculai,
Pă ochi negri mă spălai,
Mă sculai,
Mă-nviforai,
Cu lacrimi mă udai.
Maica Precista dân cer auzî,
Pă scară de argint scoborî,
Pă mine dă mâna dreaptă mă luă,
În Râu' Doamnei mă băgă,
Mă spălă,
Mă curăță,
Cu steblă dă busuioc
Mă spălă pă trupu' tot
Și-mi pusă luna-n spate
Și soarili-n piept,
În doi umerei
Doi luceferei,
Toți băieții,
Toate fetilii să să uite cu ochii la ei,
Mai abanos scrisu' meu ursat,
Dă ursători ursat,
Și dă Dumnezău lăsat,
Să vie pân' vaci grase,
Pân' fete frumoase
Să le fie toate urâcioase.
Numa' numele mele
Să fie mai văzute
Și mai frumoase,
Și mai drăgăstoase
Și să pai înaintea tuturor micilor,
Tuturor voinicilor
Ca un cal bun în herghelie,
Fete la fântână. Valea Bistritei - Neamț, 1930

Foto: Adolph Chevallier
Ca mătasea roșie-n prăvălie,

Ca niște păsărele
Sus pă rămurele,
Toată lumea să să uite cu ochii la ele;
Și-ăi mai mititei
Să să suie ș-ăia pă gărdișori
Și să să uite ș-ăia cu ochișori.
Se descântă de trei ori cu steblă de busuioc în apă, unde se pune puțină miere. Bea din apă și se
stropește cu ea când pleacă în lume.
29 aug. 1957
Inf. C-tina Diaconescu, țărancă, 66 ani,
sat Rădești, com. Oporelu, jud. Olt
***
846
Descântec de dragoste
AUDIO: Mi-am pus busuioc în păr - Maria Tănase
Nu desemn chip de om,

Și desemn scrisu' meu,
Ursitu' meu
Ursat,
De Dumnezeu lăsat,
Care-o fi,
De unde-o fi,
Să vie să mă ia,
Că mi-a venit vremea
Și nu mai pot sta.
Să vie-ntins,
Ars,
La mine-acas';
Să vie prin sat
Fără sfat,
Prin câini fără ciumag,
Să vie cu gura căscată,
Cu inima crăpată;
Să vie să mă ia,
Că mi-a venit vremea
Și nu mai pot sta.
Nu pic cărămida,
Și pic scrisu' meu,
Ursitu' meu,
Și pe mă-sa și pe ta-său,
Și pe frații lui și pe rudele lui,
Și pe prietenii lui,
Pe inimă și pe ficat să-i închid,
Să vorbească
Să se sfătuiască
Și la mine să pornească,
Și eu îl bat cu-o nuia de alun,
Să vie pe drum ca un om bun,
Și cu una de arțar,
Să vie pe drum ca un armăsar
Și să vie să mă ia,
Că mi-a sosit vremea
Și nu mai pot sta.
Se ia o cărămidă nouă arsă de la cuptor, se deseamnă pe ea chipul celui ales, se bagă-n foc, se arde
și se pică cu seu de vită plesnită.
18 aug. 1957
Inf. Paraschiva Negreș, țărancă, 40 de ani,
com. Slătioara, jud. Olt.
***
Port popular Muntenia. 1939
Foto: Leonar
902
Descântec la stea
Stea, stea,
Logostea,
Toate stelele să stea,
Steaua lu' cutare să nu stea.
Caută-n lung și-n lat,
Caută la noi în sat,
Fă-te drac împielițat
Și du-te la ursitoarea lu' cutare,
Cu ciocu' să-l ciocănești,
Cu aripile să-l plesnești,
Cu ghearele să-l gherănești,
Cu mărăcini să-l mărăcinezi,
Corpu' să i-l veninezi.
Să nu-i dai stare
La mâncare,
Nici hodină la culcare,
Să să bat-a plesni,
Pân' la cutare a veni.
Să vie pân' sat fără câini,
Pân' neveste grase,
Pân' fete frumoase.
Cu niciuna să nu râză,
Cu niciuna să nu vorbească.
La cutare să vie,
Cu ea să râză,
Cu ea să vorbească,
Cu ea-n viață să pălătuiască.
Să vie cu nuia dă alun,
Să vie ca un nebun;
Să vie cu nuia dă arțar,
Să vie ca un armăsar,
D-o fi dus în pădurea pustie,
Să-i dea drumu' ca să vie.
Se iese noaptea la stea. Se descântă-n genunchi și steaua licăre până pleacă la ursitoarea fetii.
908
Descântec de făcături
Duminecă dă dimineață mă sculai,
Nici pă ochi nu mă spălai,
Pă potecă la răsărit apucai,
Pă potecă călcând
Și dragoste-adunând
Și-ncepui să plâng
Și să mă frâng
Dă făcături,
Dă dătături,
Dă fermecături.
Maica Precistă din ceri m-auza,
Făcea scară
Dă ceară,
Să rupea;
Făcea scară d-argint
Și scobora la mine pă pământ.
– Ce ț-ă, cutare, dă te vaieți așa tare?
– Ce să-m' fie, Maică Precestă?
Plâng
Și mă frâng,
Că m-a urât frațî,
M-a urât cumnațî,
M-a urât suratili,
M-a urât cumnatili.
Maica Precesta dă mână mă loa,
'N rochie albă mă-mbrăca
Și-n râu la Iordan mă băga
Și mă spăla
Pă față,
Pă brață,
Pă dalba pielită
Și pî la guriță
Și-m' lua dân cap
Coarne dă țap,
Dân sprâncene,
Pene rele,
După trup,
Peri dă lup,
Dân spinare,
Funduri dă căldare
Și mă făcea mai frumoasă după cum eram.
Soare, soare,
Frățioare,
Cum răsai dă luminos,
Dă strălucios,
Așa să răsai peste mine,
Să plac dănacilor
Ca laptele pruncilor,
Să plac bărbaților
Ca berea boierilor.
Cum să bate peștele pă lat
Și pă uscat,
Armăsar dă gard legat,
Cocoș dă voinic tăiat,
Asa să să bată inima-n cutare.
"Se ia apă ne-ncepută și se

descântă cu steblă de busuioc. I-l dă fetii și-l poartă la ureche. Se descântă de trei ori, dar mai cu
seamă duminica. Cu apa se spală fata pe ochi dumineca când pleacă la hori, în trei dumineci la
rând".
8 iulie 1968.
Inf. Ioana Cîrloganu, țărancă,
52 ani, com. Curtișoara, jud. Olt
Descântec de legat
Cum îngrop firile astea
Și lingurili dî la masa cutăreia,
Așa să să-ngroape toate dătăturili,
Făcăturili,
Izbiturili.
Și să vie la cutare
La aceiași masă dî la care a plecat.
Cum să părăsăsc lingurile-ngropate,
Așa să să părăsască toate drumurili dî la cutare,
Că eu l-am legat cu soroc
Dă foc,
Să nu mai poată sta la cutare pă foc
Și să vie la nevastă-sa
Pân' sat,
Fără ciumag,
Pân' păduri
Fără drumuri,
Pân' garduri
Fără pârleazuri,
Să vie din sat în sat,
Din vad în vad,
Din ușă-n ușă
Pân' la masa aceiași.
Acolo să stăpânească,
Acolo să moștenească
Și p-acea striină s-o părăsască.
Că eu i-am pus lui soarele-n piept,
Luna-n spate,
Doi luceferei
În doi umerei,
Steaua-n frunte.
El să vie ca floarea când răsare,
Ca busuiocu' când e-n floare.
Eu îl sorocesc iar cu soroc dă foc,
Să nu mai poată să stea pe loc.
Cum trag albinele la stup,
Așa să tragă cutare la casa lui.
Gura i-o făcui gură,
Ochii i-i făcui mură.
Între ochi și-ntre sprâncene,
Bat doi grângurei din pene.
Descântecu' dă la mine,
Leacu dî la Dumnezău și dî la Maica Domnului.
"Dacă vrea muierea să-și lege sotul dî la altili, dar dî la ea nu, face nodu (vezi în continuare
celelalte procedee în legătură cu legatul) numa pă striină. Dacă au trecut câțiva ani dă când a fost
legat, să poate dăzlega, da greu. Poate să-l dezlege numa cea care a făcut, alta greu mai poate
dăzlega, pentru ca n-are firilii. Cu ce să descântă?Cu nouă linguri, cum ar fi, noi ori vechi. Când
face nodu, pune și lingura. Lingurilii se-ngroapă cu firili. Când se face descântecu? Se descântă
după scăpătatul soarelui, în culcatu lumii. Dăscântecu să face pă masă dă mâncat, ca sa nu mai
tragă la masa ălei la care se duce, să tragă la masa lui. Firele se desfac de pe sul pe toată lungimea
lui. (În privința lingurilor), dacă are lingurili dî la femeia aceea (de la care îl leagă) mai bine ar fi,
dacă nu, ale casei" (ale ei).
"Se descântă cu busuioc în pahar. Dacă descântătoarii i se dă miere, se întrebuințează miere în loc
de apă și dacă nu se poate cu asta, persoana legată mai dezleagă nouă noduri dî la vie cu mâinile
la spate și nu vorbește și fomeia acum (desântătoarea) dăzleagă și cu alea (richită, tei). Asta
pentru dezlegat, pentru desfăcut, iar descântecul în acest caz "să zîce d-a-ndoasili" (de la sfârșit
spre început).
9 iunie 1960.
Inf. Ioana Cîrloganu, țărancă, 52 ani,
com Curtișoara, jud. Olt.
Descantec pentru cresterea parului (1)
Ziua de Sf. Toader (Teodor) este prima sambata din Postul Sfintelor
Pasti
(Mai este cunoscuta si sub denumirea de Sambata colivelor,
deoarece cu aceasta zi incep pomenirile celor trecuti in lumea vesniciei.
Aceste pomeniri se vor face in fiecare sambata
din Postul Sfintelor Pasti, pana in sambata Floriilor.)
904
Descântec pentru creșterea părului
Toadere,
Sfânt Toadere,
Dă cosița iepelor
Ca s-o poarte fetele,
Să crească lung ca ața,
Moale ca mătasea
Și cosița fetelor
Dă s-o poarte iepele.
"În ziua de Sf. Toader, înainte de răsăritul soarelui, să strângă turiște de fân și să facă spălare pe cap, în
care timp și când se va lăsa să zică descântecul de mai sus".
Din caietul lui Gh. Roșulescu

din Slatina, scris în 1900.
Invocarea ploii (5)

814
Muma ploii
Fântână la ţară - Franz Duschek "La Roumanie pittoresque"

AUDIO: Păpăruda - surorile Oșoianu
Muma ploii, muma ploii,
Mai vino și pe la noi.
Că de când n-ai mai venit,
Porumbii s-au vestejit
Și grâul s-a ofilit.
Aoleo, aoleo,
Mai vino și pe la noi,
Dă-ne, Doamne, cheile,
Să descuiem porțile,
Să curgă jiroaiele
Pe toate drumurile.
Aoleo, aoleo,
Mai vino și pe la noi,
Că de când n-ai mai venit,
Porumbii s-au vestejit
Și grâul s-a ofilit.
Aoleo, aoleo,
Mai vino și pe la noi.
20 dec. 1958.
Inf. Elena Mărculescu, elevă, 16 ani,
Com. Brebeni, jud. Olt
**********
815
Caloianul este un obicei popular practicat

în trecut pentru aducerea ploii. Caloianul era solul
trimis de oameni la zeul ploii, pentru a-l îndupleca
să dezlege ploile. Astfel, pe vreme de secetă, fetele
şi femeile de la ţară făceau un omuleţ din lut galben
(numit „Caloian”) pe care-l puneau într-un sicriu şi pe care-l
boceau ca pe un mort, imitând astfel ritualul înmormântării.
Femeile cântau o poezie anume şi apoi îngropau
omul din lut lângă o fântână. După trei zile îl dezgropau
şi-l aruncau pe apă, pentru a tulbura apele şi norii, a
şa cum se întâmplă înainte de a ploua. De ziua Caloianului,
bărbaţii arau doar până la amiază, iar restul zilei petreceau.
Caloianul
Caloiene-ene,
Du-te-n cer și cere
Să deschidă porțile,
Să sloboadă ploile,
Să curgă ca gârlele
Zilele și nopțile,
Ca să crească grânele.
Caloiene-ene,
Cum ne curg lacrimile
Să curgă și ploile
Zilele și nopțile,
Să umple șanțurile,
Să crească legumele
Și toate ierburile.
Caloiene-ene,
Du-te-n cer la Dumnezeu,
Ca să plouă tot mereu
Zilele și nopțile
Să dea drumul roadelor,
Roadelor bogatelor,
Ca să fie-mbelșugată
Țara toată, lumea toată.
19 april. 1958.
Inf. Dumitru Stancu, elev, 16 ani,
Slatina, jud. Olt.
*************
816
Paparuda
Paparudă-rudă,
Vino dă ne udă
Cu-o foaie de ceapă,
Dumnezeu să-nceapă;
Cu-o foaie de usturoi,
Dumnezeu să ne dea ploi.
Când om da cu sapa,
Să sară și apa;
Când om da cu ciuru',
Să umple pătulu'.
Paparudă-rudă,
Cu găleata nouă,
Dumnezău să plouă,
Bozii să stropești,
Să ne-nveselești.
Hai, ploiță, hai,
Haide de ne udă,
Bobul să-ncolțească,
Spicul să-nflorească.
Plantele rodească,
Iarba înverzească.
Hai, ploiță, hai,
Hai, Marie, hai!
30 nov. 1960.
Inf. Popescu Maria, 14 ani,
com. Strejești, jud. Olt.
**********
817
Paparuda
Paparudă-rudă,
Ieși afar' de udă
Cu găleata-leata,
Făcută ca roata.
De joi până joi
Să dea nouă ploi
Să curgă juroi.
Să nu dai cu strachina,
Că e rău de pagubă;
Să dai cu ciuru',
Să umple pătulu',
Să dai cu ulciorul,
Să deschidă cerul.
26 dec. 1960.
Inf. Ion Neacșu, țăran, 45 ani,
com. Priseaca, jud. Olt.
**********
818
Paparuda
Paparudă-rudă,
Vino dă ne udă
Cu găleata-leata
Peste toată cleata.
De joi până joi
Să dea nouă ploi,
Să dai cu sapa
Ca să curgă apa,
Porumbii să crească,
Grâu' să rodească.
Să nu dai cu strachina
Că e rău de pagubă;
Să dai cu ciuru'
Să umple pătulu'.
19 ian. 1962.
Inf. Dumitra Stancu, elevă 16 ani
Descantece de sperietura (2)

863
Descântec de muma pădurii
A plecat cutare pe cale,

Pă cărare,
Și s-a-ntâlnit în cale,
În cărare,
Cu muma pădurii,
Cu miază-noapte,
Cu vânturili,
Cu vârtejurili,
Cu spaima copiilor.
Toate pe cutare l-a speriat,
L-a ciupit.
L-a trântit,
L-a znopit,
L-a speriat,
L-a spăimântat.
Eu cu limba-am descântat,
La pădure m-am uitat,
Muma pădurii-am tocat
Dî la cutare
Dân casă,
Dân masă,
Dân fereastră,
Dân țoalili lu' cutare,
Dân pat,
Dân ușă,
Cu toporu-am tocat,
Cu cuțâtu-am dat,
Muma pădurii-am depărtat,
Să să ducă pă cuțâte ascuțâte,
Pă poteci părăsâte,
La caii ei,
La copiii ei,
La mă-sa,
La ta-so,
La frați,
La surori,
Acolo să joace,
Acolo să să trântească,
Acolo să să znopească,
Pă cutare să-l părăsească.
Că eu cu peria am dat,
Muma pădurii de la cutare am depărtat,
Muma pădurii,
Spaima copiilor,
Zburătorii, zburăturoaicili,
Zmeii, zmeoaicili.
Miază-noapte, cu mătura am măturat pă cutare,
Cu apă am spălat-o,
Cu tămâie am tămâiat-o,
Pă cutare-am curățat-o
Dă ciupituri,
Dă spăimântături
Dî la miază-noapte,
Dî la miazăzi,
Dî la muma pădurii,
Că la scăpătat m-am uitat,
Le-am strâns și le-am adunat
Și cu toporu le-am tocat,
De la cutare le-am depărtat
Și l-am lăsat curat,
Luminat,
Ca Maica Domnului dân cer cum l-a lăsat,
Ca steaua-n cer,
Ca roua-n câmp,
Ca strugurili-n vie,
La cutare leacu dî la mine să-i fie;
Leac de la mâna mea
Șî de la Maica Precista.
"Să ia topor, perie, foc, fus, cuțât și te duci cu ele la tocatori, arunci tămâie-n oală și toci cu toporu pă
tocatori și descânți de trei ori descântecu cu asta."
13 sept. 1957.
Inf. Maria Stîngă, țărancă, 50 ani
[Din "Poezii populare românești" - culegere de Ion Nijloveanu]
************
864
Descântec de muma pădurii
Fugi, urâto,
Fugi, buzato,
Fugi, colțato,
Fugi, muma pădurii,
Ieși și pleacă
Din cugetu lui cutare,
Ieși din cugetul lui,
Din piept, din spate,
Din oasili toate;
Ieși și pleacă,
Te îneacă,
Că de-i veni de la apus,
Te-nțepi în fus;
De-i veni de la răsărit,
Te-nțepi în cuțit;
De-i veni din luncă,
Te-nțepi în furcă.
Eu nu tai umbra lui catare,
Tai urâta,
Tai buzata,
Tai colțata
Și tai muma pădurii,
Să iasă de la cutare,
De unde s-a aciucat,
Din cugetu lui,
Din pieptu lui,
Din piept, din pate,
Din oasele toate,
Și să rămână curat,
Luminat,
Ca argintu stricurat,
Cum Maica Precista din cer l-a lăsat.
Se pune după ușă o oală cu apă, o mătură, o furcă, un cuțit, un fus, un topor. Se ia fiecare
unealtă când se descântă.
10 april. 1957.
Inf. Sanda Neacșu, 74 ani.
**************
905
Descântec de speriat
Maică Preacurată, dimineață m-am sculat,

De spălat,
M-am spălat.
La icoane m-am închinat,
La picioare ți-am picat (cutare),
– Pământeana mi-l dăruiește,
De boală mi-l curățește,
Să-mi stai mână de-ajutor,
Ca să-i luăm durerile
Din creștetul capului,
Din piept,
Din corpul lui,
Din spate și din umbră,
Fie și din toate-ncheeturile lui cutare.
Și le trimete-n munți,
Munții-n zidurile zidite,
În pustii neumblate;
Acolo să-nțepenească,
Înapoi să nu se-ntoarcă.
Să rămâie cutare curat,
Luminat,
"Se descântă în trei luni de-a rândul, când e luna pe sfârșit, în apă cu cuțit, cu ac, trestie și pai din mătură
și cu apa descântată se spală bolnavul, iar restul de apă să se toarne în locul unui par scos din pământ".
Din caietul lui Gh. Roșulescu,

din Slatina, scris în 1900.
Descantece de deochi (3)

847
Descântec de deochi
A plecat cutare pe cale,

Pă cărare,
Pân' la 99 de cruci în cale,
S-a-ntâlnit cu dăoachetorii,
Cu dăoachetoarilii,
Cu strigoi,
Cu strigoaice,
Cu moroi,
Cu moroaice;
S-a-ntâlnit cu ele-n cale,
Fața i-a dăochiat,
Inima i-a mâncat,
Sângili i-a turburat,
Oasili i-au încleștat.
Cutare s-a olicăit,
S-a văietat;
Maica Sfântă Marie dân cer l-a auzit,
La cutare-a coborât,
Dă mâna dreaptă l-a luat,
În sus l-a ridicat,
L-a scuturat,
L-a vindecat,
Dă dăocheturi l-a curățat,
Dă durori,
Dă fiori
L-a curățat,
Nici p-aia nu l-a lăsat,
La mine, Măria dăscântătoarea, l-a mânat,
Eu, Măria dăscântătoarea, meșteră eram,
Cu limba descântam,
Cu mătura măturam,
Pă cutare vindecam
Dă dăocheturi,
Dă mâncături,
Dă inimă și dă ficați,
Că dăochetorii,
Strigoii,
Strigoaicili,
Muroii,
Muroaicili,
Dăochetorii,
Dăochetoarili,
Vânturili,
Vârtejurili,
Zmeii,
Zmeoaicili,
Zburătorii,
Zburăturoaicili,
Care s-o fi mirat dă cutare,
Să nu să mire dă cutare
Și să-l mănânce dă inimă și dă ficaț'.
Și să să mire de bou breaz,
Bârlobreaz,
Care umblă noaptea pân sat,
Dă patru picere-mpiedicat,
Fugind,
Împungând,
Duduind,
Dân coadă apărând.
Strigoii,
Strigoaicili,
Muroii,
Muroaicili,
Dăochetorii,
Dăochetoarili,
Mirătorii,
Mirătoarili,
Gonindu-le,
Duduindu-le,
Cu mâncăturile dă inimă și dă ficați,
Cu durorili,
Cu fiorili,
Dî la cutare,
Dân carne,
Dân piele,
Dî la cutare să pieie.
Cutare să rămâie curat,
Luminat,
Ca Maica Domnului dân cer cum l-a lăsat.
Ca steaua-n cer,
Ca roua-n câmp,
Ca strugurili-n vie,
Leacu' de la mine să-i fie.
Leac dî la mâna mea
Și dî la Maica Precista.
Se descântă de trei ori cu pai de mătură în apă. Se stropește cu apa și bea. Descântecul e valabil și
pentru vite.
29 aug. 1957
Inf. Maria Stîngă, țărancă, 50 ani
Sat Rădești, com. Oporelu, jud. Olt
***
854
Fugi, dăochi,
Dintre ochi,
Crăpe ochii cui a dăocheat pă cutare.
D-o fi cutare dăocheat dă voinic,
Să-i crape...
Să fie dă mirare,
Să nu mai dăoache;
D-o fi dăocheat dă fată mare,
Să-i cadă cosițele,
Să fie de mirare,
Ca să nu mai dăoache;
D-o fi dăocheat dă muiere,
Să-i crape țâțele,
Să-i curgă laptele,
Să-i moară pruncu' dă foame,
D-o fi cutare dăocheat dă codru,
Să-i pice rodu',
Să fie de mirare,
D-o fi din vânt, (suflă)
În vânt să să ducă.
Ieși, dăochi,
Dintre ochi,
Și te du unde cocoșii nu cântă,
Câine nu latră,
Popă nu toacă
Și să rămâie cutare curat,
Să nu mai fie dăocheat.
Se repetă de trei ori în timp ce bolnavul este frecționat pe frunte și pe tâmple.
15 oct. 1967
Inf. Niculina Mărgărit, 54 ani,
Slatina, jud. Olt
***
856
Păsărică
Frumușică,
Șade-n vârf de pietricică
Și cântă de se despică.
Pietricica plesni,
Plesniră și ochii strigoiului,
Ochii moroiului
Și-ai moroaicii
Care-a deocheat pe cutare
Și-a rămas curat,
Luminat,
Ca argintu' stricurat,
Ca Maica Precista din cer cum l-a lăsat.
Leac de la mine
Și de la Maica Precista să-i fie.
Se descântă cu rămurică de salcie într-o oală cu apă. Apa se bea.
10 april. 1957
Inf. Sanda Neacșu, 74 de ani
Descantece de intors de paguba (1)

901
Descântec de întors de pagubă
Mie mi-a dat dă pagubă

Și eu am întors.
Mie mi-a dat cu una,
Eu i-am dat cu două;
Ea mi-a dat cu două,
Eu i-am dat cu trei (până la zece)
Ș-a dă zece nu mai trece.
Ea mi l-a dat ras și afânat,
Și eu l-am întors cu vârf și-ndesat,
Cu piperiu piperat
Și cu sarea sărat
Și pă ea aruncat.
Să iasă paguba dî la mine,
Dîn oboru vacilor,
Dîn târla oilor,
Dân cocina porcilor,
Dân jugul boilor,
Dân joaca mieilor,
Să să ducă la a' de mi-a dat mie,

În jugu boilor,
În târla oilor,
În cocina porcilor,
În joaca mieilor,
În punga cu bani,
În casa ei.
Acolo să văcuiască,
Pe mine dă azi înainte să mă părăsască,
Să nu mă mai găsască.
D-a fi moartă,
La ea-n groapă;
D-a fi vie,
După capul ei să locuiască,
Să văcuiască.
Pă mine să mă părăsască,
Leac să-i dea Dumnezău.
Se descântă cu pai de mătură în apă neîncepută și
zici:
Cu mătura măturai,
Paguba dî la mine
Să să ducă la a' dă mi-a dat mie.
Să moștenească
Să locuiască,
Pe mine dă azi să mă părăsască,
29 aug. 1957
Inf. Lina Neacșu, țărancă, 60 ani
sat Rădești, com. Oporelu, Jud. Olt
[Din "Poezii populare românești" – culegere de Ion Nijloveanu]
Descantece din sfinte (1)

881
Descântec din sfinte
Sfintilor,
Bunilor,
Line ca apa,
Moi ca mătasa,
Dulci ca mierea,
Lăsați pe cutare curat,
Luminat,
Ca roua din cer picat.
De l-o fi deocheat gardurile,
Să le cadă proptele;
De l-o fi deocheat fântâna,
Să-i sece apa cea lină;
De l-o fi deocheat poteca,
Lumea pe ea să nu mai treacă;
De-o fi deocheat de lună,
Să-i piară a sa lumină;
De-o fi deocheat de soare,
Să nu mai poată arde tare;
De-o fi deocheat de pădure,
Să nu-i mai dea mugure.
Sfintelor,
Bunilor,
Moi ca mătasea,
Dulci ca mierea,
Lăsați pe cutare,
Nu-l mai înfierați,
Nu-l mai înspăimântați,
Nu-l mai moloșiți
Că eu în apă v-am descântat,
Cu aiasmă v-am udat,
Pe cutare l-ați lăsat
Curat,
Luminat,
Ca steaua din cer picat,
Se descântă de trei ori în aiasmă de la trei case bune și în apă neîncepută. Se stropește vita sau
omul pocit.
18 aug. 1957
Inf. Paraschiva Negreș, țărancă, 40 de ani
com. Slătioara, jud. Olt
Descantece de buba (2)

886
Descântec de bubă
Bubă rea și veninată

Sor' cu ciuma și cu moartea,
Nu cuțâta,
Nu junghia,
Nu te-ntinde,
Nu cuprinde,
Nu te-ntinde ca șarpili.
Eu te trag,
Tu să te tragi,
Să ieși dî la cutare
Dân ficat,
Dân inimă,
Dân rărunchi.
Tu bubă albă,
Tu bubă neagră,
Tu bubă rea și veninată,
Sor' cu ciuma și cu moartea,
Să te potolești
Cum se potolește
Vântu'
Cu pământu'.
Se pune sare-n mână și la stomac. Cea din palmă trebuie mâncată.

4 ian. 1938
Inf Dobrița Rujan, țărancă, 60 ani
sat Rădești, com Oporelu, jud. Olt
***
890
Descântec de bubă neagră
Bubă albă,
Bubă neagră,
Bubă prin pocitură,
Bubă de nouăzeci și nouă de neamuri,
Bubă, cum ai știut a te crește și-a te face,
Așa să știi a te da-napoi,
Că ieu cu niere te-oi nirui,
Cu zahăr te-oi zăhări,
Cu cuțâtu’ te-oi reteza,
Cu pana neagră te-oi mătura
Și cu gura te-oi sufla,
Peste Marea Neagră te-oi arunca.
Acolo să chei,
Să răschei
Ca spuma de mare,
Ca roua de soare
Și la cutare să nu rămâi de leac,
Nici cât un vârf de mac
Și cutare să rămâie curat,
Luminat,
Ca argintu’ stricurat,
Ca maică-sa ce l-a făcut,
Cum Maica Domnului l-a lăsat pe pământ.
Se descântă cu o pană neagră și cu un cuțit într-un pahar sau într-o cană cu apă în care s-a
dizolvat zahăr. Tot cu pana și cu cuțitul se dă pe locul unde are omul buba, suflând asupra ei,
“stuchind” și pronunțând: “să piei!”. Descântecul se repetă de trei ori.
6 aug. 1974
Inf. Marița Ionașcu, țărancă, 74 de ani,
com. D. Cantemir, jud. Vaslui.
Din folclorul comunei Cernișoara

Scris de VLBiblioteca
 dimensiunea fontului
 Imprimare
 E-mail
Evaluaţi acest articol
 1
 2
 3
 4
 5
(1 Vot)
Valea Cernișoarei este un adevărat tezaur de înțelepciune și spiritualitate românească.

S-au păstrat în zona văii Cernișoarei, mai ales de către cetățenii bătrâni, unele elemente
legate de folclorul cernișorean, în special cel legat de descântece care fac obiecul acestei anexe.
Nu ştiu dacă este vreo urmă de adevăr în aceste credințe sau dacă descântecele dau, într-
adevăr, rezultate. Cu toate acestea, se practică şi azi.
În comună sunt cunoscute mai ales practici vrăjitoreşti ca legarea bărbatului, făcutul de
urât, de ulcică, de beţie, făcut pentru luat sporul.
Pentru deochi e de ajuns ca cineva să fie invidios sau mânios pe tine. Nu este întotdeauna
prea bine nici dacă eşti admirat de cineva. De aceea, există obiceiul de a-i cere persoanei care ne
face complimente să ne "scuipe de deochi". Asta dacă nu purtăm o haină sau un obiect de culoare
roşie, care ne-ar proteja de farmece. În credinţa populară cernișoreană, și nu numai, culoarea
roşie, dată de foc, sânge şi soare, este atribuită vieţii.
Chiar şi în zilele noastre, lumea din Cernișoara mai crede încă în deochi şi se teme de el.
Ca să-i ferească de deochi, părinţii leagă o fundă roşie sau o sforicică la mâna bebeluşilor. Asta
deoarece un copil mic atrage multe priviri admirative şi acest lucru i-ar putea purta ghinion
micuţului. Descântecul se spune suflându-se asupra celui deochiat de trei ori.
Vechi de când lumea sunt şi descântecele pentru dragoste, în această zonă. Descântecul de
dragoste se spune în faţa unei flăcări, în trei seri de marţi, în timp ce învălui focul cu o crenguţă de alun.
Pe vremuri se credea că prin puterea acestuia, femeile cernișorene aduceau la ele, prin văzduh, pe
bărbaţii care le erau dragi.
Ești deocheat? Stinge într-o cană cu apă nouă chibrituri lăsate în prealabil să ardă până aproape
de capăt. Între timp, spune încet "Tatăl nostru". Dacă beţele de chibrit se duc la fund, eşti deochiat. Bea
din apa în care au fost stinse chibriturile, din patru părţi ale cănii, ca şi cum ar face o cruce, apoi dă-ţi şi
pe faţă. Acest mic ritual este de ajuns pentru ca persoana deochiată să se simtă mai bine.
Când vine vorba de bebeluşi, marea majoritate a femeilor cernișorene sunt foarte superstiţioase:
copiii nu trebuie lăsaţi să se uite în oglindă până la un an, căci se pot deochea singuri. O altă superstiţie
spune că nou-născuţii trebuie cântăriţi înainte de a li se face prima baie, însă fără a spune cuiva
greutatea lor. Se mai spune şi că dacă poartă la gât, la ureche sau la mână o bijuterie din aur, micuţul va
fi ferit de deochi.
Redau, în continuare, o adevărată culegere ce conține un număr de 50 de descântece din zona
Văii Cernișoarei. Un caiet ce conține 30 de descântece i-a fost dat mamei mele de către Diaconescu
Maria, zisă ”Măria lui Colin” din Armășești, iar celelalte 20 descântece mi-au fost date de Vasile Catalina,
din Mădulari, un adevărat colecționar de folclor.
Nici că se ivea prilejul mai bun, decât publicarea acestei cărți, pentru a lăsa cernișorenilor mei o
inestimabilă valoare folclorică locală spre a nu se pierde și a nu fi dată uitării.
Descântecele au fost publicate exact cum mi s-au oferit, nesuferind nici cea mai mică alterare de
limbaj și cred că ar putea fi parte, cu mare cinste, din tezaurul de înțelepciune și de spiritualitate
românească.
1. De deochi
Dacă careva orn rău la ochl se uită pătrunzător la altul şi nu-și aduce aminte de sine, atunci acela
la care se uită e deochiat. Fiindcă suferinţa aceasta e crezută ca efect al privirii ochilor, ea se numește
deochi, adică boală provocată de ochi răi.
Cel deochiat are durere de cap, puțină fierbinţeală, aprinderea feţii, n-are poftă de rnâncare și de
regulă cade într-o stare de moleșeală, de nu poate lucra nimica.
Ca prevenție contra deochiului, mai ales la copii, se pune la mână nasturi albi legaţi cu aţă sau
panglică roșie, ca privitoril să-și aducă aminte că-l pot deochia, și prin această simplă aducere aminte,
deochiul nu se mai face. lar dacă, cu toate prevențiile acestea, deochiul se face, atunci trebuie să-i
descântăm.
Pentru aceasta luăm un vas cu apă curată, și aruncând în el nouă cărbuni, zicem:
Doi ochi răi te-au stricat,
Și nouă sfinți te- au vindecat.
Și opt sfinți te-au vindecat.
Și șapte sfinți te-au vindecat.
Și șase sfinţi te-au vindecat.
Și cinci sfinți te- au vindecat.
Și patru sfinți te- au vindecat.
Și trei sfinți te- au vindecat.
Și doi sfinți te- au vindecat.
Și un sfânt te- a vindecat.
Fugi deochi înfocat
Din al cui ochi ai scăpat,
Înapoi te-am îndreptat
Cu cuvântul meu, dar mai ales,
Cu puterea lui Dumnezeu.
Fugi deochi în grabă,
Din al cui ochi te scapă,
Întru aceluia te bagă,
Omul să rămână curat,
Luminat, ca Dumnezeu ce l-a dat,
Ca în ce ceas s-a născut,
Ca Dumnezeu ce l-a făcut.
Dă-i Doamne leac
În acest ceas ce-i cânt,
Sfântă zi de astăzi
Și sfânta Maica Preacurata.
Dacă unul sau doi din cărbunii aceia se așează pe fundul vasului, atunci bolnavul desigur a fost
deochiat. Ca să se vindece trebuie să bea de nouă ori puțină apă, din acea care a fost descântată, se
spală la subsori, cap, rânză, încheieturi și pe față, apoi cu apa rămasă ungem țâțânile ușii, aruncăm pe
câine, pe pisică, purcel și ștreașina casei.
E de subliniat faptul, că apa când este adusă din Cernișoară sau din fântână nu este bine să
vorbim cu nimeni sau să se bea din ea. Tăciunii se aruncă în vas cu un cuțit, făcând semnul crucii în apă
de nouă ori.
Auzit de la Diaconescu Maria, din Armășești.
2. De deochi
Luăm cărbuni aprinși și aruncând câte unul într-un vas cu apă, zicem:
Pasăre neagră,
Pasăre galbenă,
Sari în cer,
Sari în pământ,
Sari în piatră seacă,
Piatra-n patru crapă.
Dar nu crăpa piatra,
Ci crapă (cutare om sau dobitoc deocheat).
De-i deochiat:
De cocon, de cocoană.
De fecior, de fată,
Ori de moș, ori de babă.
Ori de țigan
Ori de țigancă,
Ori de jidan,
Ori de jidancă,
Crăpa-i-sar țâțele
Vărsa-i-sar sângele,
Curgă-i-sar laptele,
Sară-i-sar ochii ca și stropii,
Și luminat,
Ca argintul cel curat,
Ca vinul străcurat,
Ca Dumnezeu ce l-a dat.
3. De deochi
Luăm într-un vas curat apă curată, din care n-a băut nimeni, și n-am vorbit cu nimeni până ce am
adus-o și aruncăm în ea, cu cuțitul, cărbuni înfocați, zicând cuvintele:
De-i de ochi deochiat,
De bărbat,
Curat, necurat,
De nevastă
Curată, necurată:
Curgă-i-sar laptele.
De-i deochiat de pădure:
Usca-i-sar rădăcinile,
Pica-le-ar trupinele.
De l-au deochiat păsările:
Pica-le-ar codarițele.
De l-a deochiat vântul:
Crăpa-i-ar murgu.
(Cutare) să rămână curat,
Luminat,
Ca bunul Dumnezeu
Ce l-a dat.
Ca-n ceasul
Care l-a născut,
Ca buna mamă
Ce l-a făcut.
Descântecul de la mine,
Leacul de la Dumnezeu,
Și de la Maica Preacurată,
Și de la toți sfinții
Și de la toți îngerii lui Dumnezeu.
Din apa aceea cu cărbuni dăm să bea bolnavului de nouă ori, nouă picături. Cu cea rămasă
ungem țâțânile ușii, stropim pisica și câinele iar restul o aruncăm pe streașina casei.
Auzit de la Diaconescu Maria, din Armășești
4. De deochi
Pe cine a dat deochiul,
Pe-acesta gătești calul:
Treacă dealul,
Unde ajunge pe domnul său,
În gură bagă-se
La inimă așază-i-se,
Acolo să pice,
Acolo să răspice.
Ca scuipatul pe mare,
Ca roua de soare.
De l-a deochiat:
Bărbat necurat,
Crăpa-i-sar coapsele
Meargă-i-ar sângele,
Să-i iasă ochii din cap
Ca la lupul cel turbat.
De l-a deochiat
Femeie, curată, necurată,
Cu ochii de vârcolac,
Meargă-i-sar laptele.
Acest om să rămâie,
Curat și luminat
Cu nouă părți mai sănătos,
Și mai frumos,
Decât a fost.
Pe tine omule
Doi ochi te-au deocheat
Nouă te-au desdeochiat.
Și ai rămas:
Mai curat,
Și mai luminat,
Ca argintul cel străcurat,
Ca Maica Sfântă ce ți-a lăsat,
Și ca Dumnezeu ce ți-a dat.
Leacu de la Dumnezeu.
5. De deochi
Luăm apă curată într-un vas, și aruncând nouă cărbuni încinși, zicem:
Deochi, de ochi negri,
Deochi, de ochi căprui,
Deochi, de ochi mierii,
Căprui, negri.
De-ar da Domnul luminat,
Să borăști cât ai mâncat,
La buric să te sucească,
Pâine să nu-ți trebuiască.
De aici până la voi:
Să ai ceasul cel rău și nevoi.
De ești deochiat de bărbat:
Să-i sară ochii din cap.
De ești deochiat de femeie:
În ea nimic să nu steie.
Leacul de la Dumnezeu,
În bolnav lucrul cel rău.
Apoi îi dai să bea de nouă ori, nouă picături de apă, se stropește la țâțânile ușii, și câtă a rămas,
se aruncă pe acoperișul casei, zicând:
Sfântă, Sfântă Marie, sfânta de tine. Atâta să stea deochiul pe (cutare) câți cărbuni stau pe fața
casei.
6. Strigarea ursitului
Marți, la ora nouă seara, te duci la o tufă de soc, dacă se poate să fie lângă Cernișoară, și-i duci
socului ca daruri: o monedă de un ban, o bucată de pâine de grâu și puțină sare; apoi scuturând socul,
zici vorbele de mai jos. Terminându-se descântecul, întorci spatele către soc, și arunci peste cap înapoi,
darurile aduse, adică banul, pâinea și sarea, în așa fel încât să nu cadă pe soc, ș-apoi o iei la fugă,
neuitându-te înapoi.
Descântecul este următorul:
Eu scutur socul,
Da nu scutur socul,
Ci scutur pe Nacu,
Nacu scutură pe dracu,
Dracu scutură pe ursitul meu.
De-i în lume, peste lume,
Să vie la mine-anume.
Să n-aivă stare nici alinare,
Cum n-are apa-n vale,
Când curge mai tare.
Nici atâta stare să n-aivă
Fără de mine într-un loc,
Nici cât arde-un fir de păr în foc.
Să vie, să vie, să vie:
Fuga ca vântu,
Repede ca gându.
Șoareci în cioareci,
Furnici în opinci,
Foc în pălărie.
7. Chemarea ursitului
La ora nouă marți seara, când vei cina, atunci prima bucătură să o arunci afară din gură, și
punând-o în sân să te duci direct la o răchită și să zici:
Bună seara, răchită înflorită,
Cu pară de foc încinsă,
Cu a mea dragoste cuprinsă.
Așa să-l cuprindă pe ursitul meu,
Dorul meu și dragostea mea,
Cum a cuprins pe nouăzeci și nouă de mame
Arșiță și dor de coconii lor,
Cum a cuprins pe nouăzeci și nouă
De prunci mici, dor de țâță
Dor de mamele lor.
Apoi să pui îmbucătura de pâine în palmă, și suflând-o în cele patru zări să zici:
Duh sfânt și curat,
Dute-n lume,
Peste lume,
La ursitul meu anume.
Pe gura cămeșii bagă-te,
La inimă așează-te,
Și-i du dor, din dorul meu,
Du-i dragoste din dragostea mea,
Și laudă, din lauda mea:
De mândră și de frumoasă,
De găzdoaie bună-n casă.
Nu-i da a fi, nu-i da a trăi,
Până la mine n-o veni.
Cu mine să grăiască,
Cu mine să se sfătuiască,
Cum în lume să trăiască
Pâinea cea rămas, s-o arunci peste cap, și să fugi neuitându-te înapoi.
8. Strigarea ursitului
La ora nouă marți seara, cu o seceră părăsită, adună jarul de pe vatra cuptorului, zicând
cuvintele de mai jos. Cu o lopățică de lemn, sapă pământul atâta timp cât ține descântecul; sau cu trei
crenguțe de prun, sau de stejar, sau de soc, lovește pământul, zicând următoarele:
Tu ești foc, focșorul meu,
Eu sunt domn, domnuțu tău.
Eu m-oi culca, tu nu te-i culca
Eu oi dormi, tu n-oi dormi,
Ci te fă șarpe, laur-balaur,
Cu solzii de aur.
Cu nouăzeci și nouă
De guri mușcătoare,
Cu nouăzeci și nouă de limbi împungătoare,
Cu nouăzeci și nouă de picioare împroșcătoare,
Cu nouăzeci și nouă de cozi lovitoare.
Și te du în lume,
Peste lume,
La ursitul meu anume.
Cu gurile mușcă-l,
Cu limbile împunge-l,
Cu picioarele împroașcă-l,
Cu cozile lovește-l,
Și la mine adu-l.
De-i în pat, aruncă-l sub pat.
De-i pe scaun aruncă-l sub scaun.
Nu-i de a fi, nu-i de a trăi,
9.De ursit
Marți seara la ora nouă, ieșind afară, să stai pe tăietorul pe care tai lemne (tocător) în așa fel
încât să vezi turnul bisericii satului, și să zici:
Arde dealul Măgurii,
Ba nu arde dealul Măgurii
Ci arde turnu bisericii.
Ba nu arde turnu bisericii,
Ci arde pălăria în cap la ursitul meu.
Ba nu arde pălăria-n cap,
Ci capu-n pălărie.
Nu capu-n pălărie,
Ci cămașa pe spate,
Ba nu cămașa pe spate,
Ci spatele în cămașă,
Ba nu spatele-n cămașă,
Ci opincile-n picioare.
Ba nu opincile-n picioare,
Ci picioarele-n opinci.
Să aibă foc în pălărie,
Șoareci în cioareci,
Furnici în opinci,
Să-l ardă,
Să-l muște,
Să-l piște,
Să n-aibă stare nici alinare,
Până la mine n-are plecare.
Cu mine dintr-un pahar să bea,
Dintr-un castron să mănânce,
Într-un pat să se culce.
Să vie, să vie, să vie:
Fuga ca vântu,
Repede ca gându.
La noapte în vis să-l visez,
Pe mâine dimineață
Anume să-l văd
Și să-l cunosc.
Auzit de la Maria lui Colin, din Armășești.
10. De a chema ursitul să vie prin aer sau de a aduce ursitul pe sus
Aducem apă de la roata morii din Cârstănești, o punem într-un ulcior, și-l punem la foc ca să
fiarbă în clocot. După aceea luăm o vârtelniță, de pe care se deapănă cânepa, o ducem în podul casei și
o așezăm în locul unde iese mai gros fumul din horn. Vârtelnița o învelim cu o haină a ursitului, și
începem a învârti vârtelnița înapoi, zicând cuvintele ce urmează. E de notat faptul că femeia care își
așteaptă ursitul trebuie să fie în pielea goală, și să zică:
Nu învârtesc vârtelnița,
Ci învârtesc mintea lui (numele).
Și gândul lui.
Să n-aibă stare,
Nici alinare,
Până cu mine s-o întâlni,
Până cu mine n-o grăi.
N-aibă stare, nici alinare,
Atâta într-un loc,
Cât arde un fir de păr în foc
N-aibă fată frumoasă,
N-aibă văduvă rămasă.
N-aivă mamă,
N-aivă tată.
N-aivă cu nimeni a fi,
N-aivă cu nimeni a grăi,
Până la mine n-o veni
Și cu mine n-o grăi.
11. De desfăcătură
Luăm apă într-o oală de pământ și strângem: fuse, seceri, cuțite, ace, foarfeci, un sucitor,
cămașa și poalele femeii care este bolnavă, și aruncând cărbuni încinși în oală, zicem:
Du-te duh negru și necurat,
Du-te pe capu cui te-a mânat.
El te-a mânat,
Eu te întorc,
De nu te vei întoarce:
Te-oi tăia cu secera,
Te-oi forfeca cu foarfecele,
Cu fusurile te-oi străpunge,
Cu acele te-oi coase,
Și cu cuțitul te-oi tăia.
Dute înapoi și nu gândi
Că vei face coconi,
Din coconii (cutărei).
Nu-ți vei face bărbat,
Din bărbatul (cutărei).
Nici nu-ți vei face masă,
Din masa (cutărei).
Nici că te-ai veseli
Cu bărbatul (cutărei).
Nici ți-ai face, așternut,
Din așternutu (cutărei).
Ce voi faceți,
Eu desfac.
De faceți cu pământ luat din urma (cutărei),
Eu desfac.
De faceți cu burduf în apă,
Eu desfac.
De faceți cu surcele de la tăietor,
Eu desfac.
De faceți cu mătură părăsită,
Eu desfac.
De faceți cu bâtă părăsită,
Eu desfac.
De faceți cu toiag,
Părăsit din biserică,
Eu desfac.
Du-te, du-te înapoi:
Întoarce-le masa,
Sparge-le casa,
Întoarce-le ciuru,
Sparge-le c...u.
Întoarce-le sita,
Sparge-le p...a.
Voi faceți cu-o mână,
Eu desfac cu două.
Voi faceți cu două,
Eu desfac cu trei.
Voi faceți cu trei,
Eu desfac cu patru.
Voi faceți cu patru,
Eu desfac cu cinci.
Voi faceți cu cinci,
Eu desfac cu șase.
Voi faceți cu șase,
Eu desfac cu șapte.
Voi faceți cu șapte,
Eu desfac cu opt.
Voi faceți cu opt,
Eu desfac cu nouă.
Voi faceți cu nouă,
Eu desfac cu mâinile-amândouă,
Și cu voia lui Dumnezeu.
Luăm apoi cămașa femeii bolnave și zicem: cu acu te-mpung, cu secera te tai, cu foarfecele
te foarfec, cu fusele te străpung, cu cuțitul te tai, cu sucitorul te sucesc. Și la cuvintele acestea începem,
cu sucitorul a suci cămașa pe jos, de la un colț al casei până la celălalt, astfel încât, să ajungem la toate
cele patru colțuri ale casei. Apa care s-a folosit la descântat o dăm s-o ducă la bolnavă, dar în așa fel, ca
acela care o duce să nu se mai uite înapoi, până ce nu ajunge la bolnavă. Patul bolnavei să se întoarcă,
așa că unde i-a fost capul să-i fie picioarele. Sub căpătâiul patului, adică sub perină, să se puie două
grăunțe de usturoi. La picioare nouă grăunțe de piper, iar în mijlocul patului, sub așternut, pe scândurile
goale, să se pună o seceră părăsită și un cuțit părăsit. În prispă, desupra ușii, la intrare, în pragul ușii, să
se înfigă o seceră, două ace, și un cuțit. Iar în podul casei, la cele patru colțuri ale casei, să se pună patru
oale răsturnate cu gura-n jos, iar în casa unde zace bolnava, să se rezeme, nouă vase de lut cu gura
către perete. Cămașa și poalele cu care s-a făcut descântătura, să se întoarcă pe dos, și să se dea
bolnavei. Aceasta să le îmbrace și să fie pusă sub grinda care se pune cruciș sub celelalte grinzi, pentru
a fi întărit podul casei (aceasta semnificând crucea). Apa cu care s-a descântat se ia și se toarnă pe
vârful capului bolnavei, în așa fel să curgă pe tot corpul, până jos la picioare. Bolnava va visa apoi
noaptea care femeie a făcut făcătura pe dânsa.
12.De făcătură
Luăm cămașa femeii bolnave și să avem la îndemână un mai cu ajutorul căruia se bat hainele la
spălat, o săcure, o seceră și o lingură, și începem a zice:
Hăi Rujană roșie,
Cu buzele galbene.
La (cutare) nu veni:
Că n-ai pat de culcat,
Nici lingură de mâncat,
Nici locuț de așezat.
Nu gândi ce-ai face:
Bărbat din bărbatu (cutărei),
Bogăție din bogăția (cutărei),
Coconi, din coconii (cutărei),
Boi din boii (cutărei),
Casă din casa (cutărei).
Că de nu ți-oi face, ce ți-oi face:
Cu securea dumica-ți-oi,
Cu secera secera-ți-oi,
Și-napoi abate-ți-oi.
Mai înfocat.
Și mai spurcat,
Pe capu cui te-a dat.
După aceea luăm săcurea și-o băgăm prin gura cămeșii și ținând de coada săcurii dăm de nouă
ori către cei patru pereți ai casei. Luăm apoi săcurea și-o băgăm pe gura cămășii, și dăm de nouă ori în
cărbunii de foc, ce se află pe vatra cuptorului. Asemenea și maiul de bătut rufe, îl băgăm prin gura
cămășii femeii bolnave, căreia îi descântăm și dăm de nouă ori în încheieturile maiului.
Luăm apoi săcurea, secera, maiul de bătut rufe și lingura, și le împlântăm lângă peretele casei și
zicem: eu nu împlânt în pământ, ci în inima aceleia care a făcut făcătura pe (cutare).
Cămașa o dăm, s-o ducă înapoi la bolnavă, și să i-o pună sub căpătâi, sub perină, și dacă nu
doarme greu, va visa cine a făcut făcătura pe dânsa.
13. De desfăcătură
Făcătura este o boală produsă din pricina farmecelor, făcută, în special, de femei vrăjitoare. Se
arată mai ales în forma unor bube, ce se ivesc pe față, mâini, piept și picioare în număr foarte mare.
Făcătura se aruncă în mijlocul drumului, și cel ce umblă pe mijlocul drumului, se întâlnește cu făcătura și
cade bolnav. Descântăm în modul următor:
Hăi vacă neagră,
Hăi duh necurat;
De te-a mânat cu o mână,
Eu te întorc cu două.
De te-a mânat cu două,
Eu te întorc cu trei.
De te-a mânat cu trei,
Eu te întorc cu patru.
De te-a mânat cu patru,
Eu te întorc cu cinci.
De te-a mânat cu cinci,
Eu te întorc cu șase.
De te-a mânat cu șase,
Eu te întorc cu șapte.
De te-a mânat cu șapte,
Eu te întorc cu opt.
De te-a mânat cu opt,
Eu te întorc cu nouă.
Și cu mâinile mele amândouă.
De aici să te duci,
Aici să n-ai loc.
Cât ai arde un păr în foc.
Înainte de a începe descântecul luăm un sul, de la războiul de țesut, și un cuțit cu mânerul de
aramă, și dând cu ele în cele patru colțuri de la casă, începem a descânta. Sfârșind descântecul, luăm
sulul și-l punem cu dinții în sus înaintea patului celui bolnav. Peste sul se pune cămașa celui bolnav, apoi
amândouă lângă bolnav în pat, iar cuțitul îl împlântăm într-o scândură de deasupra capului patului, și
după trei zile îl scoatem; de-i plin de sânge, atunci e bolnav de făcătură. Descântecul se face de nouă ori:
marți și joi seara, în răstimpul acesta, din casă nu trebuie să dăm nimica, nici pâine , nici sare, altfel
descântecul n-are folos.
14. Descântec de a desface ura de pe o fată
Când fata nu-i iubită, spunem că cineva a aruncat ură pe ea și de aceea trebuie să i se descânte.
În zori de ziuă, înainte de răsăritul soarelui, mergem în Cernișoară, și luând apă, aruncă peste vârful
capului, zicând:
Dimineață m-am sculat,
Pe cărare m-am luat:
Pe cărarea lui Avram
La izvorul lui Iordan.
-Bună dimineața izvor,
-Sănătate-bună (numele) cea frumoasă,
Da ce ai sughițat,
Ce ai lunecat,
Ce te-ai întristat
Și la mine ai venit
Mai de dimineață,
Decât celelalte toate?
-Mie ură mi-a adus
Și nimeni nu mi-a spus
Și din față și din dos
Și din creștet până jos,
Vedeai un buștean putregăios.
Mă uitai pe Cernișoară în sus,
Văzui 99 de picuri de pe pietre,
A sfântului soare surori.
Și-ntre ele m-a luat, și de ură m-a spălat,
Și de dragoste m-a încărcat
Și pe țărmure m-a scos
În veșmânt albastru m-a îmbrăcat
Și pe cal năzdrăvan m-a încălecat,
Și-n mâna mea cea dreaptă
Trâmbiță de aur mi-a pus,
Și pe umăr un pui de cuc
Și pe uliță m-a îndemnat:
Cucu a prins a cânta,
Trâmbița a trâmbița.
Oamenii la uliță ieșea,
Domni și doamne
De la prânz da se scula,
Și cu toții se-ntreba:
-Cine-i aceasta așa de frumoasă,
Doară-i doamna împărăteasă?
-Ba nu-i doamna împărăteasă,
Ci este (cutare) cea frumoasă,
-Da unde o duceți,
Unde o veți lăsa-o?
-Pe gura cămășii,
Pe-acolo vom băga-o.
Cu miere dulce vom îndulci-o,
Cu măgheran vom mirosi-o,
Bătrânii vor cinsti-o
Cu paharele pline
Și cu pălăriile în mână.
Tinerii vor iubi-o,
Eu de la mine descânt.
Dumnezeu e prea sfânt.
Eu cu descântecu meu,
Leacu-i de la Dumnezeu.
Descântecul acesta se face mai ales în zilele de Crăciun, la Paști, la Bobotează, la Rusalii. Dacă
se face în zile comune, acestea sunt marțea și vinerea.
15. De aruncat ura de pe o fată
În dimineața Bobotezei, până-n răsăritul soarelui, fata care are ura pe ea să meargă la
Cernișoara cea curgătoare, și să zică următoarele:
-Bună-dimineața,
Apă curgătoare.
-Sănătate-bună,
(cutare) cea frumoasă.
Am venit la tine,
Pe țărmuri de busuioc,
Pe prunduri de merișori,
Să mă speli pe mine
De ură și de aruncătură,
Că dimineață m-am sculat,
În mare ură m-am aflat:
În ură urâtă,
În ură aruncată,
În ură urâtă,
În ură stropită.
Nimeni în lume nu m-aude,
Numai Maica Precista,
Din poarta cerului.
-Ce te cânți, ce te vaeți?
-Cum nu m-oi cânta,
Cum nu m-oi văeta,
Că dimineață m-am sculat,
În mare ură am picat:
În ură urâtă,
În ură stropită
În ură urâtă,
În ură aruncată,
În ură de jos luată.
-Nu gândi nimica,
Descântecul e al meu,
Da leacul e de la Dumnezeu,
De-acestea te-or scoate.
De ți-a aruncat cu o mână,
Eu te spăl cu două.
De ți-a aruncat cu două,
Eu te spăl cu trei.
De ți-a aruncat cu trei,
Eu te spăl cu patru.
De ți-a aruncat cu patru,
Eu te spăl cu cinci.
De ți-a aruncat cu cinci,
Eu te spăl cu șase.
De ți-a aruncat cu șase,
Eu te spăl cu șapte.
De ți-a aruncat cu șapte,
Eu te spăl cu opt.
De ți-a aruncat cu opt,
Eu te spăl cu nouă.
Astfel, de nouă ori aruncăm cu mâna, apa din Cernișoară peste capul celeia ce-i facem
descântecul, ș-apoi zicem:
De ți-o aruncat cu nouă,
Eu te spăl
Cu mâinile mele amândouă.
Ș-atunci aruncăm apă, din Cernișoară, peste capul acelei fete cu mâinile –amândouă, și zicem
mai departe:
Să rămâi curată,
Să rămâi luminată,
Cum e grâul strecurat
Și maica care te-a lăsat.
Cât în drum te afli,
Toți feciorii vor sări:
-Cine-i aceasta?
Nu știu mire,
Ori mireasă,
Împărat,
Împărăteasă.
Nici nu-i mire,
Nici mireasă,
Nici împărat,
Nici împărăteasă,
Fără (cutare) cea frumoasă.
Hai de mână s-o luăm,
În crâșmă să o băgăm,
Cu vin și cu țuică
Să o adăpăm.
Către care cum o râde,
Turtă cu miere i-o întinde.
Către care s-ar uita,
Turtă cu miere i-o da.
Să fiu dragă la feciori,
Ca vinu la domnișori.
Să fiu dragă domnilor,
Ca tămâia popilor,
Să fiu dragă la voinici,
Ca țâța la coconi mici.
16. Ruptoare de apă
(Diabet)
Se ia într-un vas curat apă din Cernișoară, dar din acel loc unde apa are vâltoare; apoi se mai iau
nouă mlădițe de măr dulce, și se leagă într-un mănunchi laolaltă cu ajutorul căruia mestecăm apa din
vasul amintit, și zicem:
A plecat pasărea vânătă,
Pe cărarea vânătă;
Pe cale, pe cărare,
Până lângă Cernișoară.
Și-a ciuntit nouă crengi de măr vânăt,
Și-a făcut cuib vânăt,
Și-a ouat nouă ouă vinete
Și-a scos nouă pui vineți.
Și n-a avut cu ce-i hrăni,
Cu ce-i zburătăci.
Și-a prins a se văieta
Și-a se supăra
Și de pământ a se arunca.
Pe unde se arunca,
Da, pământul crăpa,
Și iarba se usca.
Și toate da, seca.
Nimeni în lume n-a auzit,
Numai Maica Domnului
Din partea cerului
Acele o auziră
Și întrebară:
-Ce te cânți, ce te vaieți,
Ce te tânguiești?
Cum nu m-oi văieta.
C-am plecat cu pasăre vânătă,
Pe cărare vânătă:
Până lângă Cernișoară.
Și-a ciuntit nouă crengi de măr vânăt,
Și-a făcut cuib vânăt,
Și-a ouat nouă ouă vinete
Și-a scos nouă pui vineți.
Și n-a avut cu ce-i hrăni,
Cu ce-i zburătăci.
Și se supăra
Și-a prins a se văieta.
De pământ a se arunca.
Pe unde se arunca,
Pământul da crăpa,
Și iarba se usca,
Și izvoarele seca
-Nu te cânta,
Și nu te văieta,
Ci te du la (cutare)
Și îi ia din brățișoare
Și din mățișoare
Din creierii capului,
Din fața obrazului,
Și din pielița nasului,
Și du la puii tăi
Și-i hrănește
Și-i zburătăcește
Nu-i lăsa a pieri.
(Cutare) să rămână:
Curat și luminat
Ca Maica sfântă ce l-a dat.
Cu apa din vas, adusă din Cernișoară, se spală tot trupul aceluia care suferă de ruptoare de apă,
și să-i dai să bea de nouă ori câte nouă picături de apă. Apa ce-a mai rămas, s-o duci înapoi de unde ai
luat-o, asemenea și cele nouă mlădițe de măr, să le duci înapoi la mărul din care le-ai luat.
.
17. De ruptoare de apă
Dis de dimineață, înainte de răsăritul soarelui, mergem la moara de apă din Cârstănești și luăm
de pe roata morii de nouă ori, nouă linguri de apă, și aducem trei crenguțe de măr dulce, și le fierbem cu
apa ce am adus-o de pe roata morii. Ducându-ne la cel ce suferă în ruptoare de apă, de câte ori trecem
peste o vâlcea sau vad, de atâtea ori aruncăm în apă câte nouă miezuri de pâine zicând: Na apă, colac,
și mie îmi dă leac. Sosind acolo, încălzim apa puțintel și spălăm tot trupul bolnavului, și câtă apă a rămas
să o bea în nouă zile, câte trei linguri de apă pe zi, și tot de nouă ori să se spele pe tot trupul. Și în aceste
nouă zile să mănânce numai pâine goală. La nouă zile bolnavul se va vindeca.
18. De ruptoare de apă
După ce se înserează, mergem la apa curgătoare a Cernișoarei; pe tot drumul până la
Cernișoartă, zicem rugăciunile pe care le știm; sosind acolo luăm nouă linguri de apă într-un vas. Apa
aceasta o luăm acolo unde trece peste o piatră și bulbucește. După aceea mergând în jos pe cursul apei,
mai luăm de opt ori câte nouă linguri de apă de acolo unde bulbucește. Când numărăm lingurile de apă,
le numărăm înapoi, de la 9 la 1. După aceea, cu vasul plin de apă ne ducem la casa bolnavului și-i dăm
să bea trei linguri de apă; cu trei linguri de apă să se spele pe obraz; cu trei linguri cu apă să se spele pe
piept; cu trei linguri de apă să se spele pe mâna dreaptă; cu trei linguri de apă să se spele pe mâna
stângă; cu trei linguri de apă să se spele pe piciorul drept; cu trei linguri de apă să se spelem pe piciorul
stâng, iar cu trei linguri de apă să se spele pe spate. Aceste spălări se fac de trei ori una după alta în
seara în care mergem la bolnav; tot de trei ori se fac în altă zi dimineața și tot de atâtea ori în seara zilei
aceleia. Bolnavul, timp de nouă zile trebuie să mănânce numai mâncăruri seci (care nu conțin apă multă).
Nu are voie să mănânce mâncăruri care conțin multă apă, timp de nouă zile. Dacă după nouă zile nu-i
trece boala, atunci putem ști sigur că boala este învechită. În acest caz trebuie să facem descântecul și
spălările sus pomenite de trei ori în decurs de nouă zile, după care putem nădăjdui că bolnavul se va
însănătoși.
19. De asorit
Dacă cineva stă prea mult cu capul gol la soarele fierbinte, atunci capătă durere de cap și de
pântece, și are scaun prea des, sau cum se zice: îi merge pântecele, semne învederate că-i asorit.
Atunci luăm nouă pietricele din pârâul Cernișoara și le punem într-o oală cu apă, după care
punem oala la fiert, și când apa clocotește, luăm oala și-o răsturnăm cu fundu-n sus într-un alt vas.
Lăsând-o în starea aceasta, luăm trei linguri de lemn, trei fuse, un tocător, un sucitor, un cuțit și zicem:
Fugi de soare,
Că te-ajunge sfântu soare,
Și te-mpușcă
În mâini și în picioare.
Din mâini,
Din față,
Din brață,
Din rânză,
De sub rânză.
Din pielița nasului.
De sub piept afară scoate-ți-oi
Du-te-n cotețul purceilor,
Du-te-n țarcul mieilor,
Du-te-n grajdul vițeilor.
De nu vei ieși:
Cu fusele te-oi toarce,
Cu sucitorul te-oi suci,
Cu tocătorul te-oi freca,
Cu cuțitul te-oi tăia,
Cu lingurile te-oi împărți,
În Cernișoară te-oi izbi.
Acolo să piei,
Acolo să răspiei:
Ca spuma de pe apa Cernișoarei,
Ca stropitu-n cărare.
Și luminat,
Ca argintul cel curat.
Ca-n ceasul când s-a născut,
Ca buna mamă ce l-a făcut.
Leacu de la Dumnezeu,
Și de la Preacurata,
Și de la toți sfinții,
Și de la toți îngerii lui Dumnezeu.
Apoi luând oala și turnând apa înapoi, o pui la foc să fiarbă în aceiași apă de nouă ori. Împărțești
apa de nouă ori cu lingurile, de nouă ori cu fusele, de nouă ori cu tocătoru, de nouă ori cu sucitoru și de
nouă ori cu cuțitu și dai bolnavului să bea de nouă ori, nouă picături de apă, iar pietricelele le duci înapoi
de unde le-ai luat.
20. De asorit
Soare fârfăit,
Soare cârcăit,
Alege-te, culege-te,
Din mațe,
Și de sub mațe,
Din plămâni,
Și te du și te joacă,
Cu văduva grasă,
Pe coasta cu purcei
Cu aliguțitor de viței,
În vatră cu cenușa,
În vadul cu pietricele.
(Cutare) să rămâie,
Curat și luminat,
Ca în ce ceas s-a născut,
Ca maică-sa când l-a făcut,
Ca Dumnezeu ce l-a lăsat.
Descântecul se face peste apa care fierbe nouă pietricele albe, și când clocotește mai bine,
atunci o răsturnăm într-un vas, în așa fel încât oala să rămână cu gura în jos, și dacă-i bolnav de asorit,
atunci apa se va ridica în oală. Din această apă bolnavul trebuie să bea de mai multe ori și să se și spele,
până se termină apa
21. De sperietură
Când cineva se sperie de vreo vedenie, sau de altceva, atunci începe a tremura și a-i fi frig, ca și
când ar avea friguri. Atunci luăm o cruce mică din lemn, și legăm un fuior de cânepă, apoi făcând cruci
deasupra bolnavului zicem:
Hristos te-a botezat,
Hristos te-a molitvit,
Hristos în mână cruce ți-a dat:
De nouă sperieți te-a apărat.
De opt sperieți te-a apărat.
De șapte sperieți te-a apărat.
De șase sperieți te-a apărat.
De cinci sperieți te-a apărat.
De patru sperieți te-a apărat.
De trei sperieți te-a apărat.
De doi sperieți te-a apărat.
De un speriat te-a apărat.
De zările focului,
De cântările cocoșului
22. De sperietură
Luăm o vărguță din mătura de mesteacăn, și ținând-o deasupra bolnavului, zicem:
Nouă țapi
De la munte coborâră,
Mânioși și înfricoșați
La (cutare) a strigat:
Nouă sperieți l-a apucat
Speriatu de ziuă,
Speriatu de noapte,
Speriatu de seară,
Speriatu de dimineață,
Speriatu de miază-zi,
Speriatu de miază-noapte.
Da, v-alegeți și vă culegeți
De la (cutare):
Din rânză,
De sub rânză,
Din inimă,
De sub inimă.
Din plămâni,
De sub plămâni,
Din ficat,
De sub ficat
Din rărunchi,
De sub rărunchi,
Din mațe,
De sub mațe.
Și din pielița nasului.
Vă duceți în jos
Pe apa Cernișoarei.
Acolo vă așteaptă:
Cete de fete,
Cete de neveste,
Cu bucate făcute,
Cu mesele așternute,
Și cu paharele umplute.
Acolo ve-ți bea,
Acolo ve-ți mânca,
Acolo vă ve-ți ospăta.
(Cutare) să rămână:
Curat și luminat,
Ca Dumnezeu ce l-a lăsat,
Ca Maica sfântă
Ce l-a lăsat.
Acest descântec se zice de nouă ori, cu deosebirea că a doua oară zicem:
Opt țapi
De la munte coborâră...
A treia oară zicem:
Șapte țapi
Mânioși și înfricoșați
La (cutare) au strigat
De la munte coborâră.
Așa, până la a noua oară zicem:
Un țap,
De la munte-a coborât:
Mânios și înfricoșat
La (cutare) a strigat.
Sfârșind descântecul, vărguța o punem sub perina sau sub capul bolnavului, ca să doarmă pe ea.
23. De sperietură
Speriat de tată,
Speriat de mamă,
Ori de frați,
Ori de surori,
Ori de câini răi,
Ori de cocoși cântători.
Ori de găină cotcodătoare
Ori de scroafă grohăitoare.
Ieși din om:
Din nările nasului,
Din toate unghițele,
Din toate ciontițele.
Că eu în coarne te-oi lua
Și-n Cernișoară te-oi arunca,
Acolo pici,
Acolo să răspici.
Eu te iau:
Speriat de tată,
Speriat de mamă,
Ori de frați,
Ori de surori,
Ori de câini răi,
Și te arunc într-o fântână,
Omul să aibă hodină.
24. De sperietură
Se luară nouă măgari,
Se luară nouă ogari:
Cu gurile căscate,
Cu cozile ridicate,
Cu ochii zgâiți
Cu dinții hlizliți
Coboară jos
Să mănânce,
Umbra gardului.
-Acolo nave-ți ce merge
Acolo n-aveți ce căta.
Ci veniți repede ca vântu,
Și iute ca și gândul
Și mâncați sperietura
Din (cutare):
Din creieri.
De sub creieri.
Din auzul urechilor,
Din perii capului,
Din adânciturile ochilor.
Și să rămână:
Curat și luminat
Ca Maica ce l-a lăsat,
Ca Dumnezeu ce l-a făcut.
25. De pretit
Dacă de lucru greu și mult se umflă palma și toată mâna, atunci se spune că-i: pretită.
Descântăm în modul următor:
A plecat (cutare) pe cale,
Pe cărare,
Pe podul cel mare.
Pe pod a suit,
Podeaua s-a sucit,
Mâna i s-a pretit.
Se cântă, se vaită,
Nime-n lume nu-l auziră,
Fără Maica prea curată,
Din poarta cerului:
-Ce te cânți (cutare)?
Cum nu m-oi văieta.
C-am plecat de acasă,
Și de la masă:
Hrănit și adăpat,
Și-n haine bine îmbrăcat.
Și pe pod am suit:
Podeaua s-a sucit,
Mâna mi s-a pretit.
-Nu te cânta, nu te văieta,
Că ciont cu ciont s-adună,
Os cu os se vindecă,
Și mâna se vindecă:
Precum se vindecă
Pământu-n primăvară,
Când oamenii îl ară.
Apoi învârtim împrejurul mâinii un fir negru de lână, fără să-l înodăm, numai îl sucim, și-l lăsăm să
pice el singur de pe mână, zicând: cum se pierde firul, să se piardă și durerea.
26. De pretit
Se luară Dumnezeu,
Cu sfântul Petru,
Pe cale,
Pe cărare,
Pe drumul cel mare.
Sosiră la un pod mare
Tot de aramă.
Dumnezeu și sfântul Petru,
Au trecut,
Omul (pe mume) n-a putut.
-Treci omule.
-Nu pot,
Că pe pod am pășit,
Podeaua s-a smintit,
Piciorul sau mâna s-au sclintit.
-Descântă!
-Că nu știu.
-Zi, să se vindece,
Os cu os,
Cum se vindecă,
Pământul primăvara,
Când îl ară oamenii iară
Omul să rămâie curat,
Ca Bunul Dumnezeu ce l-a dat.
27. De junghiuri
Luăm ață de fuior de cânepă, și-o punem într-un vas de apă, și începem a zice:
S-a tăiat ogor,
Nu tai ogor,
Fără să leg junghiurile (cutăruia)
Atunci legăm pe ață nodul întâi, și zicem:
Semăn cânepa,
Nu semăn cânepa,
Ci leg junghiurile lui (numele).
Legăm nodul al doilea, și zicem:
Culeg cânepă.
Nu culeg cânepă,
Ci leg junghiurile lui (cutare).
Legăm nodul al treilea, și zicem:
Topesc cânepă,
Da n - o topesc,
Legăm nodul al patrulea, și zicem:
Meliț cânepă.
Da n-o meliț,
Ci leg junghiurile lui (cutare).
Legăm nodul al cincilea, și zicem:
Trag cânepa.
N-o trag,
Legăm nodul al șaselea, și zicem:
Torc cânepă.
Da nu torc cânepă,
Legăm nodul al șaptelea, și zicem:
Răștiu cânepa.
Da n-o răștiu,
Legăm nodul al optulea, și zicem:
Pui torturi (fir de lână),
Da nu pui torturi,
Legăm nodul al nouălea, și zicem:
Deapăn tortul.
Da nu deapăn tortu,
Legăm nodul al zecelea, și zicem:
Urzăsc tiară.
Da nu urzăsc tiară,
Legăm nodul al unsprezecelea, și zicem:
Pun tiară.
Da nu pun tiară,
Legăm nodul al doisprezecelea, și zicem:
Țes tiară.
Da nu țes tiară,
Legăm nodul al treisprezecelea, și zicem:
Bilesc pânza.
Nu bilesc pânza,
Bolnavul se va face sănătos.
28. De amorțeală sau răgușeală
Și tu Cuță, și tu Cuță (diminutivul din Mărcuță, nume de botez),
Încalecă pe drăguță,
Și te du în valea-neagră,
Și bea apă să-ți întreacă
Și ieși afară la soare,
Și crapă ca o cicoare.
Acesta (bărbat sau muiere) să rămână:
Curat și luminat,
Ca argintul cel strecurat.
29. De șopârlariță
Dacă are omul nădușeli, și-l strânge la grumaz, de abia putând răsufla, atunci zicem că-i bolnav
de șopârlariță. Luăm puțină unsoare de porc și începem a zice:
Nouă fete, nouă babe
Și un șopârlariț.
Opt fete, opt babe
Șapte fete, șapte babe
Șase fete, șase babe
Cinci fete, cinci babe
Patru fete, patru babe
Trei fete, trei babe
Două fete, două babe
Una fată, una babă
Nicio fată, nicio babă,
Niciun șopârlariț.
Cu unsoarea îl ungem la grumaz și prinzândul de bărbie îi ridicăm capu în sus de trei ori
Nouă fete, nouă babe,
Nouă șopârlarițe.
Nicio fată, nicio babă
Nicio șopârlariță.
A coborât sfântul,
Preasfântul Apostol Petru
L-a luat de mână,
De mâna cea dreaptă.
Și l-a dus pe cale,
Pe cea cărare,
Pe drumul cel mare
Până la râul lui Iordan.
Și acolo l-a scăldat,
Și acolo l-a spălat,
Și de toate bolile,
L-a scăpat.
A rămas mai sănătos,
Și mai frumos,
Și mai curat,
Ca argintul cel strecurat,
Ca Dumnezeu Sfântul,
Ce l-a dat.
Luăm miere de albine și zicem:
Șopârliță lungariță,
Fugi de la (cutare).
Să mergem, să fugim
Că iese neagra tomoiaga,
De sub pat:
Și ți-o tăia vinele,
Și ți-o seca rădăcinile.
În grumaz nu prinde,
Vița nu întinde.
Că cuțit de argint
În mână apucat-am:
Și ți-oi tăia vinele,
Și ți-oi seca rădăcinile:
Din limbă,
De sub limbă.
Din vinele grumazilor,
Din auzul urechilor,
Din adânciturile ochilor.
(Cutare) să rămână,
Curat și luminat,
Ca aurul cel curat,
Mierea de albine se va da bolnavului să o mănânce și se va simți mai bine.
Auzit de la Vasile Catalina, din Mădulari.
32. De îndesoare
Dacă cuiva îi este rău și are scaun prea des, atunci trebuie să-i descântăm de îndesoare.
Mergem la Cernișoară și aducem nouă pietricele albe curate și luăm apă de trei ori din trei locuri,
mergând pe apă în sus, și de câte ori luăm apă, de atâtea ori punem în ea, nouă miezuri de pâine de
grâu, zicând: Eu îți dau pâine de grâu și sare, tu îmi dă leac și viață pentru (cutare).
Apa și pietricelele le fierbem laolaltă, până ce clocotesc, apoi luăm trei linguri, trei fuse, un cârlig
de fier și un ac, toate acestea le legăm laolaltă într-un mănunchi, și zicem:
Îndesoare prin foame,
Îndesoare prin sete,
Îndesoare prin supărare,
Îndesoare prin spaimă.
Nu strânge,
Nu frânge,
Nu cufrânge.
Nu încorda,
Ci te alege
Și te culege.
Că dacă nu ți-ai alege,
Și nu ți-ai culege:
Cu fusu toarce-ți-oi,
Cu acu împunge-ți-oi,
Cu cârligu trage-ți-oi,
Cu lingura împărți-ți-oi.
(Cutare) să rămână,
Curat și luminat
Ca argintul cel mai curat,
Ca Dumnezeu ce l-a dat
Și ca Maica Precista
Ce l-a lăsat.
Leacu-i de la Dumnezeu.
Din apa cea descântată, bolnavul își spală tot trupul, dar mai ales pântecele, și bea din apă toată
ziua câte puțintel până ce aceasta se termină.
Descântecul acesta se face în trei zile de post, adică: lunea, miercurea și vinerea. Dacă boala e
îmbătrânită, atunci se face de nouă ori în zile de post, adică: în trei luni, în trei miercuri și în trei vineri.
33. De încuiat
În termeni regionali, “a încuia” mai are semnificația de a nu a avea scaun. Pentru aceasta se zice
un descântec, având nevoie să aducem picături de apă de pe roata morii din Cârstănești, să luăm o ață
de lână neagră, cu condiția ca aceasta să fie toarsă în ziua aceea în care descântăm și facem pe ea
nouă noduri, după aceea o băgăm în apa care am adus-o de pe roata morii și începem a desnoda
nodurile de pe ață, zicând la fiecare desnodământ de trei ori următoarele vorbe:
Trei fete de jidov încuie, trei fete de jidov descuie. Din apa aceea îi dăm bolnavului să bea de
nouă ori, după care se va descuia și va avea scaun.
Auzit de la Vasile Catalina, din Mădulari
34. De bubă
Aici noțiunea de “bubă” se referă la orice rană:
Îndărăt bubă în care sângele se învârtoșează,
Îndărăt bubă roșie,
Îndărăt bubă galbenă.
Îndărăt bubă prin strigare,
Îndărăt bubă prin deochi,
Îndărăt bubă mânioasă,
Îndărăt bubă veninoasă,
Îndărăt bubă de nouă feluri,
Că eu te cânt
Și te descânt,
Și dă înapoi,
Să te-ndepărtezi.
Nici atâta zăbavă să n-ai,
Cât are popa în ziua de Paști la slujbă
Că ea de ciudă mare,
De asprime mare,
Toate le-a ales,
Toate le-a cules.
Te du pe apa Cernișoarei,
Că acolo te așteaptă:
Cete de fete,
Cete de neveste:
Cu mesele așternute,
Cu paharele umplute.
Acolo să bei,
Acolo să te-nveselești:
Omul să rămână,
Curat și luminat.
Luminat ca argintul,
Curat ca aurul strecurat,
Ca buna mamă ce l-a dat,
Ca-n ceasul în care s-a născut.
35. De reumatism
Luăm într-un vas rachiu sau unsoare de porc, și cu un cuțit, ori foarfece, ori busuioc, ori
magheran facem cruci în rachiu ori în unsoare și zicem:
Reumatism cu rosuri,
Reumatism cu muieturi.
Reumatism prin strigare,
Reumatism în beleaua cea mare
Nu vă puiți ca iepuroaicele
Nu vă lungiți ca șoriceoaicele,
Nu vă căcărezați ca caprele,
Nu vă răgiți ca vacile.
Din carnea moale,
Din trupul bolnav al (cutăruia)
Ieșiți afară,
Că de nu ieșiți de voie bună,
Eu am nouă căței,
Din Vinerea de Paști,
Cu curele roșii de grumaz legați.
Și vă alegeți,
Și vă culegeți:
Din măduva cioantelor.
Și vă duceți la Râpa Oii (graniță între Gânțulești și Cârstănești),
C-acolo mesele-s întinse,
Paharele umplute
Paturile așternute.
Și-acolo veți locui,
Și-acolo veți hodini.
(Cutăruia) să-i fie,
De folos și ajutor,
Și de sănătate,
Și de rău să n-aibă parte
Cu rachiul sau cu unsoarea se spală pe acolo pe unde-l doare. Acest descântec se face de două
ori: marțea și sâmbăta.
36. De bubă
Luăm un ban de argint de la o salbă ce o poartă fetele la gât, și ținând banul în mână zicem:
Cruce de argint apucat-am,
Înapoi îndărătatu-te-am.
Bine alege-oi,
Bine culege-oi,
Din auzul urechilor.
Din adânciturile ochilor,
Din creierii capului.
Pe cruce de argint,
Așeza-ți-oi, pune-ți-oi,
La creastă duce-ți-oi.
Cu vin de nouă ani ospăta-ți-oi,
În perine culca-ți-oi.
Marie roagăte lui Dumnezeu,.
Sfântă Marie,
N-are cu ce a o ospăta,
N-are cu ce a o culca.
Banul cel de argint îl legăm acolo, unde-l doare pe bolnav, și-l lăsăm să stea acolo 2-3 zile, când
îi va trece.
37. De bubă
Luăm un cuțit de oțel și facem cruci peste o cană cu apă, ori peste locul dureros, zicând:
Bubă bubată,
Înapoi îndărăt,
Draga mea , sora mea:
Că eu acum te văd,
Acum te trimit îndărăt,
Mai mult nu crește,
Ci te topește:
Ca spuma de pe mare,
Ca roua de sfântu soare,
Ca stropitul în cărare.
Nu roși, nu albăstri,
Nu coace, nu sparge,
Nu junghie, nu mânca,
Nu înfiora, nu umfla,
Și nu învenina,
Rădăcină nu prinde,
Viță nu întinde.
Ci te du în loc necercat,
Unde cocoși negri nu cântă,
Unde oameni nu umblă:
La râpa Măgurii (Gânțulești),
Omul (cutare) să rămână,
Curat și luminat
Ca Dumnezeu când l-a dat.
38. De spurcat
Când șarpele sau nevăstuica mușcă vaca sau alt animal din curtea omului, atunci se zice că-i
mușcată de spurcat. Dacă nu grăbim cu descântecul, atunci vaca se umflă. Luăm o căldărușă plină cu
apă curată, mergem la vaca mușcată și făcând cruci cu cuțitul în apă, zicem:
Tu spurcat,
Tu necurat,
De nu pleci înapoi,
De acolo te-oi lua:
În fundul Cernișoarei
Te voi arunca.
Acolo să piei,
Acolo să răspiei:
Ca spuma de pe mare
Ca roua de sfântu soare.
Joiana (sau cutare) să rămâie
Curată, luminată,
Ca argintul cel curat,
Ca Bunul Dumnezeu ce-a dat.
Leacul de la Dumnezeu.
De la Maica Preacurată,
Și de la toți sfinții lui Dumnezeu.
39. De mușcătură de șarpe
Aducem apă din Cernișoară și punem în ea usturoi verde și zicem:
Amin, amin
Sfințitului sfințit,
De-a cucurezata,
De-a buburuzata.
S-a suit șarpele,
În vârful arțarului,
Cuib să facă,
Și pui să scoată.
Cum n-a putut face cuib,
Cum n-a putut scoate pui,
Așa să nu poată,
Umfla și crăpa,
Dobitocul acesta.
Din apa rece dăm animalului mușcat să bea de trei ori, și totodată spălăm de trei ori rana.
Descântecul acesta se face de trei ori, unul după altul.
40. De mușcătură de șarpe sau nevăstuică
Căutăm o piele de nevăstuică și ținând-o în mână peste un vas cu apă curată din Cernișoară,
zicem următoarele:
Clocea șarpele,
La Curături (Mădulari),
Pui nu scoate,
N-a putut face ciub,
Nici a putut face pui.
Leptiță, pestriță, (joc de cuvinte)
S-a legat de os,
Să facă folos.
Ițe în trei ițe,
La acea piatră țuguiată,
Și de fată necurată
Apă aduce,
Ea o aduce,
Ea o bea,
Și gândacu, încă crapă,
Pagubă să nu facă.
Pielea de nevăstuică o băgăm apoi în apă asupra căreia am descântat și frecăm animalul în locul
de unde a fost mușcat de șarpe sau nevăstuică.
Luăm un fir de orice fel de iarbă verde și cenușă într-un vas, și cu firul de iarbă și un grăunte de
usturoi mestecăm cenușa, zicând:
Șade fată pupuiată
Pe un vârf de piatră:
Face pâine de cenușă
Și cu lapte de căpușă.
Să mănânce șarpe negru
Și șerpoaică neagră.
Să mănânce șarpe alb
Și șerpoaică albă.
Să mănânce șarpe pestriț
Și șerpoaică pestriță.
Să mănânce șarpe galben
Și șerpoaică galbenă.
Să mănânce șarpe vânăt
Și șerpoaică vânătă.
Să mănânce șarpe roșu
Și șerpoaică roșie.
Și cât ce li-oi da,
Și cât ce-or mușca,
Drept în două or crăpa.
Apoi luăm firul de iarbă, cenușa și grăuntele de usturoi și frecăm locul unde este mușcătura de
șarpe. Descântecul se face de trei ori unul după altul, dimineața, la prânz și seara, adică de nouă ori în zi.
De nu-i trece mușcatului, se repetă în următoarea zi.
Veveriță, pestriță,
Nu umfla,
Nu bosumfla;
Atunci umflă
Atunci bosumflă,
Când o face:
Laur-balaur,
Cuib în crucea bradului,
Și în vârful molidului.
Atunci și nici atunci.
Piui, piui, piui!
Descântecu-i al meu,
Leacu-i la Dumnezeu.
43. De vânt rău
Când peste om sau dobitoc trece repede ceva vânt rău și călduț, atunci atât omul cât și dobitocul
înțepenesc, sau nu mai pot mișca unele membre ale trupului, îi trec fiori, adică odată le este cald, altădată
rece și le vine a vărsa. Dacă nu grăbim cu descântecul atunci li se face și mai rău.
Luăm rachiu și punem în el busuioc, legat într-un mănunchi cu o monedă veche de argint și cuțit
cu mânerul de aramă, și zicem:
Trecură Irod,
Cu Irodiasa,
Cu fetele lui,
Cu feciorii lui,
În joc jucând,
Și voie bună făcând.
Puterea lui (numele bolnavului) i-a luat,
În glas de moarte l-a lăsat.
Ca pe-un snop de cânepă melițat,
Peste drum de țară l-a aruncat.
El a prins a se cânta,
Și a se văeta.
- Nu te cânta,
Nu te văeta:
Căci cale lungă întinde-om,
Pe iele prinde-le-om.
Cu cuțit de aramă răni-le-om
Cu mătură de busuioc mătura-le-om,
Cu năframă roșie lega-le-om.
Ca să nu rămâie,
Cât un grăunț de mac
În nouă zeci și nouă despicat.
Cu rachiul acela descântat, se spală pe tot trupul, dar mai ales spală membrele acelea care îl dor,
și bea câte puțin de nouă ori. Se poate face în oricare zi, dar mai bine marțea și sâmbăta și mai ales când
e lună nouă.
44. Descântec de foc, de vânt, sau fapt de vânt sau bube rele
Buba cea rea, sau dălacu, de regulă o capătă omul de la animale, care au suferit de dălac
(antrax).
Luăm o strachină curată și punem nouă cărbuni de foc și ținând-o către cel bolnav, zicem:
Ieși focule, foc,
De te-ai luat din apă,
În apă te du.
De te-ai luat din vânt,
În vânt te du.
De te-ai luat de pe frunză,
În frunză te du.
De te-ai luat din pământ,
În pământ te du.
De te-ai luat din iarbă,
În iarbă te du.
De te-ai luat din lemn,
În lemn te du.
De te-ai luat de pe cărare,
În cărare te du.
De te-ai luat din rouă,
În rouă te du.
Apoi bolnavul iese din casă pe prispă, iar descântătorul stă în pragul ușii cu strachina cu cărbuni
de foc și din nou zice descântecul dinainte. Apoi bolnavul iese afară iar descântătorul stă pe pragul
prispei cu strachina în mână zicând din nou descântecul. La sfârșitul fiecărui descântec suflăm în
strachină. Descântecul se face în trei zile, în fiecare zi de trei ori.
45. De pocit (deochi)
Când îi curge omului sânge din nas, instantaneu, ori când omul își pierde puterea din mână ori
din picior, atunci trebuie să-i descântăm de pocit. Descântecul este următorul:
S-a luat (cutare),

S-a întâlnit cu deochiu din pădure
În față i s-a uitat,
Zilele i le-a luat.
Lasă, nu gândi,
Că leac om găsi.
Că eu le leg,
Cu ciuru le îndreptez:
Din fața obrazului.
Miia de locuri,
Suta de noduri,
(Cutare) să răsară curat
Și luminat,
Ca Dumnezeu ce l-a dat,
Bun ceas ce-a născut.
După aceea cu apa, asupra căreia am descântat, îl spălăm, pe unde-l doare, de trei ori pe zi, și
de nouă ori pe zi să bea până se termină.
46. De pocit
A plecat Irod cu Irodiasa,
Cu fetele lui,
Și cu băieții lui,
Cu slugile lui
Și cu slujnicele lui,
Cu izbitoarele,
Și cu zghiuitoarele,
Cu frumoasele
Și cu vântoasele.
Pe drum mergând,
Și jocuri jucând,
Și voie bună făcând,
Pe (cutare, dacă-i om):
În ce ceas l-a aflat,
Lucru lucrând
Ori somn somnând.
(Dacă-i dobitoc):
Pe drum mergând
Și iarbă păscând.
Sănătatea i-a luat,
În stare de moarte l-a lăsat
În drum de țară l-a aruncat,
Ca un znop de cânepă melițat.
Cu mătură de busuioc
L-a măturat,
Cu fir roșu l-a legat.
În butoi l-a băgat,
S-a cântat, s-a văietat.
Cu glas mare până-n cer,
Cu răsunet peste pământ.
Doar-aude cineva,
Să-i folosească.
Nimeni în lume n-a văzut,
Nimeni în lume n-a auzit.
Fără Maica Domnului
Din poarta cerului.
L-a văzut și l-a auzit
Pe scară de ceară a coborât:
Năframă albă i-a întins,
Și cale da i-a cuprins.
- Ce te cânți,
Ce te vaeți?
-Cum de nu m-oi cânta,
Cum nu m-oi văeta,
Că a plecat Irod,
Și cu Irodiasa.
Cu fetele lui,
Și cu băieții lui,
Cu slugii lui,
Și cu slujnicele lui.
Cu izbitoarele,
Și cu zghiuitoarele,
Cu frumoasele
Și cu vântoasele.
Pe drum mergând,
Și jocuri jucând,
Și voie bună făcând,
Nu știu în ce ceas m-a aflat
În lucru lucrând
În somn somnând.
Ori în drum mergând.
Sănătatea mi-a luat,
În stare de moarte m-a lăsat
În drum de țară m-a aruncat,
Ca un znop de cânepă melițat.
Cu mătura de busuioc m-a măturat,
Cu fir roșu m-a legat,
În butoi m-a băgat.
Maica Domnului a zis:
-Nu te cânta,
Nu te văieta:
Căci cale am cuprins,
Și pe ele le-am prins,
Cu mătura le-am măturat,
Cu fir roșu le-am legat.
Și-n butoi le-am băgat.
Auzita Irod și Irodiasa,
Și la Maica Sfântă au venit:
-Cum e Maică,
Cum e Sfântă,
Că ne-ai băgat
În robia asta grea?
-Cum v-oi băga,
Că sănătatea omului
S-au a dobitocului i-a luat
Și ca un snop
De cânepă melițat
În drum l-a lăsat.
-Nu gândi Maică nimica,
Că eu știu unde-i puterea,
(A omului sau dobitocului)
Ori în curțile noastre,
Ori în paharele noastre.
Le-oi alege,
Și ți-oi culege,
Cât să nu rămâie,
Cât un grăunte de mac
În patru despicat,
Da nici-atâta să nu rămâie.
Dacă facem descântecul peste rachiu sau vin, atunci bolnavul să bea puțin, iar de punem peste
el untdelemn, atunci să se ungă.
47. De ulcior
Se întâmplă de multe ori ca pe geana ochiului să se facă o bubă lunguiață, care cu încetul prinde
a coace, făcând dureri foarte mari. Atunci trebuie să descântăm de ulcior, zicând:
Nici a sorbit,
Nici a orbit,
Nici a mușcat,
Nici a crăpat.
Maica Sfânta Marie,
A luat un cuțit mare,
Să-i zboare capu,
Să-i taie capu.
Ea atunci a strigat:
Stai, Maică Sfântă Marie,
Nu-mi tăia capu,
Nu-mi zbura capu.
Că eu am stricat,
Eu am deocheat.
-Curând mai curând,
Tocmește mai frumos,
De cât am fost,
Aceste (tărâțe),
Băga-le-oi pe guriță:
Inima ți s-a tocmi,
Păruțu ți s-a netezi,
Țâțele ca trâmbițele.
În urmă vei păși,
Belșug ți-ai găsi,
Altuia nu lăsa.
Altuia nu lua:
Cât un grăunț de mac,
În patru despicat.
Întru acest ceas,
Cât îți cătai,
Mana ți-o înturnai.
Doară ți-l opresc:
Zânele, o vecinele,
Ori căsarii cu păcurarii,
Eu îl strâng și-l aduc:
Cu sorocul lui Dumnezeu
Și-a Maicii Preacurate.
Eu cu drag ți-am descântat,
Dumnezeu să-ți dea leac.
Tărâțele acelea peste care am descântat le mestecăm cu piatra pucioasă și cu sare, și le dăm
dobitocului, să le mănânce pe inima goală, adică dis de dimineață pe stomacul gol.
48. Când se împuținează sau scade laptele vacii
Când scade laptele vacii pe neașteptate, deși îi dăm hrană bună, atunci cineva , sigur, a făcut
făcătură peste vacă și i-a luat laptele. Ca să dobândim înapoi laptele pierdut, trebuie să prindem un
pește, cel mai bine ar fi un păstrăv, din izvorul muntelui, și-l aducem de viu acasă. Când mergem să
mulgem vaca, punem păstrăvul în găleată și mulgem peste el lapte. Dacă, atunci, păstrăvul se zbate,
sigur se zbate și vaca stăpânului aceluia, care prin făcătură a luat laptele de la vaca noastră. Nu peste
mult timp, trebuie să vie stăpânul sau stăpâna vacii aceleia care se zbate, și ne roagă să nu mulgem mai
mult lapte peste păstrăv, că-i moare vaca și făgăduiește că va face în așa fel încât să vie înapoi laptele ce
l-a luat.
Dacă nu vine nimeni să ne roage, atunci mulgem lapte mai mult peste păstrăv, până ce trece
peste el, și ca urmare păstrăvul va muri dar totodată va muri și vaca aceea, la care prin făcătură s-a dus
laptele de la vaca noastră.
49. Descântec pentru laptele luat de la cutare vacă
Luăm tărâță de grâu sau de porumb, și mestecându-le cu sare zicem peste ele:
Și-a luat (cutare) vacă
Și-a ieșit în câmp,
În câmpul cu hrană,
În câmpul cu mană:
S-a întâlnit cu moroi,
S-a întâlnit cu strigoi,
Cu fermecători,
Și cu fermecătoare:
Mana i-a luat,
Laptele i l-a furat.
Vaca înapoi a înapoiat,
Și tare s-a supărat.
Nimeni în lume n-a văzut-o,
Fără Maica Domnului,
Din poarta cerului,
Și de acolo a zis:
-Nea văcuță, nea,
Eu nu te strig pe tine,
Ci strig mana ta,
Și strig dulceața ta,
Din lume și peste lume,
Din tuspatru cornuri de lume.
Eu strig iute:
Să vie ca gându,
Să vie ca vântu,
Mana ta și dulceața ta.
Vântu să-și aducă,
Și-n pulpă s-o pună,
Pulpa ca găleata,
Țâțele ca trâmbițele.
De-a altuia nu-mi trebuie,
Cât e un grăunț de mac
În patru crăpat și-n nouă despicat.
Fără mana ta,
Și dulceața ta,
Pe seară să vie,
De-i aici în sat,
Să vie prin gard,
De-i într-a doua casă,
Să vie prin leasă.
De-i în vecini,
Să vie prin spini.
De-i în pulpele vacilor,
Ori de-i în gălețile babelor,
Ori în ulcele cu pietricele:
Acelea toate să se prăvălească,
Și mana de acolo să iasă,
Să-i fie laptele gros,
Și lapte unsuros,
Cum l-a dat Domnul Hristos.
Să vie iute ca gându,
Degrabă ca vântu.
Pe tărâțe și pe sare să se puie,
Că vaca o mânca,
Toată mana și-o căpăta.
Tărâțele acelea, mestecate cu sare, le dăm apoi vacii să le mănânce și peste câteva zile va
înapoia laptele.
50. Descântec pentru laptele pierdut
Marți sau vineri seara, când e lună plină, luăm tărâțe și sare și le mestecăm laolaltă în pragul
grajdului, făcând peste ele cruce cu un cuțit și zicem:
-Nea, Suraie, nea,
Nu te strig pe tine,
Ci strig laptele tău.
Untul și smântâna.
A mers Suraia
De la casă, de la masă,
Voioasă și sănătoasă,
Răgind și rumegând.
Când a fost la miez de cale,
S-a întâlnit cu Petru, cu Sânpetru,
Răgind și rumegând.
Sânpetru a întrebat:
-Tu vacă, ce răgești și ce rumegi?
-Cum focu n-oi răgi:
Pulpa mi-a stricat,
Vițelul l-a fermecat
Mana mi-a luat.
Sânpetru a strigat:
Voi strigoi vrăjitori
Și tu fata pădurii,
De no-ți tocmi ce-ați stricat,
Să fiți blestemate și afurisite
De mine, de Dumnezeu,
Dar mai ales de Fiul Său,
De Maica Preacurata
Și toți sfinții lui Dumnezeu.
După aceea luăm fierul cel lung al plugului și-l înroșim în foc. Apoi mulgem peste el în cruciș câte
trei picături din toate țâțele vacii; astfel laptele pierdut și-l va recăpăta.
Informații adiționale
Vraji si descantece de dragoste romanesti

April 17, 2017Dark Jade
In situatiile disperate, atunci cand dragostea neimplinita rodea cu coltii

ascutiti pana la os si perpelea sufletul la foc mocnit, oamenii aveau o ultima
resursa la care putea sa apeleze: farmece si descantece stravechi. Universul
rural arhaic romanesc ascundea intr-adevar multe mistere, iar credintele in
fabulos, in putea descantecului si a vrajilor reprezentau o realitate cat se
poate de cotidiana. Oamenii isi duceau viata urmand ciclicitatea
anotimpurilor si ciclul lunar. Respectul pentru natura si pamant le insufla
armonie in viata de zi cu zi, iar de la armonie si respect pana la magie mai
era doar un pas. Plantele aromate, care coplesesc narile cu mirosuri
imbatatoare, apa cristalina de izvor, focul si pamantul cel sacru, capata
valente magice si devin resurse indispensabile pentru magician, care
apeleaza la cele patru elemente pentru a-si manifesta puterea si a influenta
evenimentele din viata de zi cu zi.
Elemente magice
Busuiocul – planta aromata si sfanta cel mai
frecvent folosita in descantecele si vrajile de dragoste este
busuiocul, despre care se spune ca ar fi crescut în locul în care Sfintii
Imparati Constantin si Elena ar fi descoperit Sfanta Cruce. Busuiocul
actioneaza pe post de afrodisiac si se spune ca purtat la san, va aduce noroc
in dragoste purtatorului. De asemenea, sa ne aducem aminte traditiile de
Dragobete, Sf. Andrei sau Sanziene, cand o ramurica de busuioc asezata sub
perna garanteaza visarea ursitului.
Apa neinceputa – reprezinta apa pura, luata dintr-o fantana sau dintr-un
izvor in primele clipe dupa ce orologiul bate doisprezece noaptea. Apa se
colecteaza intr-un urcior adanc sau intr-un vas de lemn. Este foarte important
ca vasul sa nu contina metal. Apa neinceputa “se culege” intotdeauna in
noaptea de vineri pe sambata, atunci cand este cea mai pura si mai limpede.
Vasul cu apa trebuie acoperit cu o panza neagra si trebuie ferit de lumina
soarelui.
Carbunii incinsi – ca si in ritualul facut pentru vindecarea deochiului, un rol
foarte important in vrajile si descantecele de dragoste il reprezinta carbunii
ininsi (in numar de 3, 6 sau 9) care sunt stinsi in apa.
Mierea – se stie ca dragostea e dulce ca mierea, asa ca nu e de mirat ca
mierea, in special cea “cununata” de trei ori, este un ingredient frecvent
folosit in ritualurile magice. Indragostitul isi unge de multe ori trupul, sau in
unele ritualuri doar fata, cu mierea si asteapta ca alesul/aleasa sa ii cada in
mrejele dulci.
Sarea – este folosita pe post de purificator in folclorista universala. Sarea
curata si apara de spiritele rele. In folcloristica romaneasca sarea este
folosita pe post de pulbere sacra care se pune in pantofi. In acest fel aduce
noroc si protejeaza purtatorul de farmece.
Soarele, luna si zilele magice
Farmecele si descantecele
urmeaza cursul naturii si succesiunea zi-noapte. Se cauta astfel o armonie
universala iar magicianul cauta sa profite la maximim de energia cosmica.
Vrajile se fac intotdeauna noaptea, la lumina lunii, care sa fie de preferat
plina. O importanta deosebita o are si Soarele, in special la rasarit, cand cel
care face farmece se spala pe fata cu fiertura magica facuta la lumina lunii,
sau isi unge trupul, gura si sprancenele cu miere. Resturile ramase din ritual
se arunca intotdeauna la raspantie, loc magic cu rol de poarta intre lumi.
E necesar ca vrajile sa urmeze mai mult decat succesiunea noapte-zi pentru

a functiona. Exista zile magice in folcloristica romaneasca, acestea fiind
Sambata si Duminica, iar unele cazuri si Joia. Doar in aceste zile se spun
descantecele magice.
Cum functioneaza descantecele romanesti?

Sa presupunem ca o fata s-a indragostit de un baiat din sat iar el nu ii
raspunde la afectiune. Tanara suferinda gaseste alinare in bratele mamei, a
bunicii sau a “vrajitoarei” satului care promit sa o ajute. Cum majoritatea
descantecelor folosesc apa neinceputa, fata trebuie intai sa mearga in
noaptea de Vineri spre Sambata la fantana cu un urcior sau un vas adanc de
lemn si trebuie sa aiba grija ca razele soarelui sa nu vada in vreun fel apa
cea pura. Cea care face vraja foloseste busuioc sfintit, apa neinceputa, pe
care o pune la fiert si carbuni incinsi din vatra. Pentru ca vraja sa functioneze
este necesar ca fata sa isi clateasca gura cu amestecul vrajit si apoi sa
scuipe inapoi. In acest fel potiunea magica primeste energia celei care
solicita vraja. Cand vraja e finalizata si cuvintele magice sunt spuse, fata
asteapta zorile pentru a-si spala chipul cu potiunea magica si in multe cazuri
trebuie sa se faca luntre si punte pentru a strecura in mancarea sau bautura
celui ales un strop din bautura descantata.
Reproducem mai jos cateva
descantece de dragoste culese din “Materialuri folkloristice Volumul 1“,
culegere exceptionala cu materiale culese de Grigore G. Tocilescu.
VRAJA DE DRAGOSTE
Spre draga de Dumineca ma sculai,
Pe potecuta plecai,
Pe poteca necalcata,
De roua nescuturata,
La riul lui Iordan.
Gasii acolo o fata spalandu-se
Dichisindu-se.
Eu asa fata vazui,
Indarat ma ‘ntorsei ;
Chiraindu-ma,
Jeluindu-ma.
Maica Santa Maria m’auzii
Pe scara de argint se pogori
Si de mana ma lua
Si cu mine pleca.
La riul lui Iordan,
La fantana lui Bogdan.
Apa cu drepta lua
Si peste mine arunca
Si pe mine ma spala,
De uriciuni,
De dataturi,
De cuvinte rele,
De napasturi rele.
Imi puse in prept sorele cu razele.
Tota lumea se uita cu drag la ele.
In frunte ‘mi puse steua mare,
Se uita la mine cu drag lumea si tara;
Imi puse in umeri,
Doi luceferei,
Tota lumea se uita cu drag La ei;
In spate imi puse luna cu stele,
Se uita lumea cu drag la ele.
Maica Precista nu ma lasa,
Ci de mana dreapta ma Iua,
Si cu mine pleca,
In campul cu dorul,
Unde infloreste bujorul.
Cu busuioc cu buciuma,
Tote dragostile le aduna,
Si in ast vas le baga
Si pe mine le arunca.
Si pe mine ma facu frumos si dragastos
La tota lumea,
La tota multimea.
Si remasei curat, luminat,
Ca argintul stricorat,
Ca Maica Precista ce m’a lasat.
DESCANTEC DE DRAGOSTE
Tu laurule, Balaurule,
Cum te beau toti baetii de friguri
Tote fetele,
Tote nevestele,
Si mi-i tontesti,
Si mi-i cantesti
Asa sa-mi tontesti
Si sa-mi cantesti (pe cutare) ;
Si cum plesnesti
Si te vestejesti
Si cum arzi in vetre,
Asa sa’mi arzi in pietre
Inima lui (cutare)
Rasai – sore fratioare
Cu noua-zeci si noua de razisoare,
Cu trei raze fa-mi cununa,
Sa-mi stralucescl ca luna.
Sa resai, sa nu rasai
Din deal si pana’n plai,
Sa’mi pun cununa ‘n cap,
Sa se uite toata lumea cu drag ;
Toti popii,
Toti protopopii,
Toti diaconii,
Toti caimacanii,
Tote fetele,
Tote nevestele,
Tote preotesele,
Tote protopopesele,
Toti mirii,
Toti emirii;
Sa te pui, sore, in pept,
Iar tu, luna in spate.
Cei doi luceferi
Sa-i pui in umeri
Sa se uite tote lumea cu drag.
Pendulismul face parte din divinații şi atunci când se accesează

problemele spiritului, karma, soarta şi destinul, depăşeşte
granițele radiesteziei mentale şi capătă conotații speciale.
Cum anume se desfăşoară o şedință de pendulism vă vom
explica în continuare :
Şedințele se planifică din timp de către operatorul radiestezist
pentru a fi în măsură să desfăşoare anumite activități obligatorii
pentru sine şi clienții săi.
De regulă aceste şedințe au loc la domiciliul operatorului,
unde există condiții de protecție, amplificare şi pentru activarea
şi menținerea unui Canal de legătură stabil cu Astralul Superior.
Foarte rar vor avea loc deplasări la domiciliul clienților.
Nu se recomandă să se lucreze pentru o persoană dacă
operatorul nu este compatibil cu ea.
Nu se recomandă să se lucreze dacă operatorul nu este perfect
sănătos.
Pendulismul se supune unei etici deosebite şi nu sunt agreate
bârfele şi divagațiile sterile.
Astralul Superior nu permite impostorilor să ne încerce
puterea şi calitățile predictive prin întrebări care pun la îndoială
seriozitatea şi probitatea noastră.
De regulă, şedința de pendulism are loc cu un singur
solicitant, care nu trebuie să se apropie de masa de lucru, din
mai multe motive.
Persoana interesată trebuie să aducă fotografii şi datele de
naştere ale celor despre care vrea să se facă investigații, precum
şi xeroxuri ale unor documente medicale .
Fotografiile sunt necesare pentru transmiterea, prin ochii
noştri, a efigiei, imaginii holistice a persoanei investigate, în
Astral .
Entitățile angelice văd prin ochii noştri în lumea materială, iar
noi le transmitem imaginea fotografică (holografică) a clientului
în Astral.
Lansând o rază de lumină, ca un laser, călăuza noastră va
scana informația din Astral despre spiritul care este întrupat:
karmă, soartă, destin, temă de viață, stare de sănătate, cum se
comportă în întrupare, şi ne va comunica răspunsul prin
limbajul pendulului.
Cei care fac ghiceală sau investighează senzitiv corpul astral
ne vor vorbi ore întregi despre stările emoționale, iubire,
sănătate, dar despre lucrurile esențiale ale vieții clientului, vor fi
mai puțini acei care ne vor preciza.
Ulterior, dacă se lucrează bioenergetic, biofotonic, folsindu-se
terapia prin lumină, fotografiile vor avea şi un alt rol.
În incinta locuinței operatorului radiestezist trebuie să existe
o cameră de lucru destinată numai acestei ocupații.
O cameră curată
în care de regulă să se găsească
Un altar
acoperit cu o pânză albă sau mov unde să fie dispuse obiecte de
cult
Biblie, icoană, cruce, candelă, sfeşnic, lumânări.
Inițiații pun o pentagramă pe peretele de la răsărit
În camera de lucru mai există şi unele materiale şi obiecte de
cult : mijloace pentru fumigații, sisteme de cristale pentru
protecții şi amplificare, sare consacrată, pantaclul cu
pentagramă şi hexagramă, cupă pentru aghiazmă, cățuie sau o
linguriță pentru ars tămâie.
O masă de lucru
acoperită cu o față de masă albă sau mov, care se dispune într-
un Cerc Magic de protecție antimalefică.
Pe această masă se etalează: pendulul din cristal saudinorice
alt material, un tabel special realizat cu numere şi litere dispus
într-un dublu cerc diadinamic, un cluster din cristrale pentru
protecție, o pentagramă care are-n centru crucea de lumină.
Scopul urmărit: desăşurarea unei şedințe de pendulism
pentru un solicitant, pe probleme şi informații diverse, de
karmă, soartă, destin .
Pregătirea camerei de lucru
Înainte de venirea clientului, operatorul radiestezist
desfăşoară obligatoriu unele activități pregătitoare, mai ales
pentru protecția magică, fără de care, în unele împrejurări,
activitatea poate fi compromisă, sau viața operatorului pusă în
pericol.
Face un Cerc Magic de protecție, din cristale şi sare
consacrată, în jurul camerei de lucru.
Aprinde şi arde tămâie sau bețişoare parfumate, sfințindu-şi
spațiul camerei de lucru rostind :
În numele T. al F. şi al Sf. Dh. Amin !
,,În numele Sf. Treimi, sub semnul Pentagramei arzătoare şi
în numele LUI TETRAGRAMMATON se sfințeşte acest spațiu
(cameră) :
Îngerul Focului să sfințească,

Îngerul Apei să sfințească,
Îngerul Aerului să sfințească,
Îngerul Pământului să sfințească,
În numele Celui Prea Sfințit,
Tetragrammaton !
Se rosteşte numele îngerilor divini de 4 ori cu voce tare :
Mihail Gabriel Raphael Uriel
Operatorul se îndreaptă cu lingurița (cățuia), în care se arde
tămâia, spre fiecare perete al camerei, N-S-E-V, şi făcând semnul
pentagramei şi al crucii, rosteşte cu voce tare de trei ori :
Pune tămâia arsă în cupa cu aghiazmă.”
Pentru desfăşurarea unei şedințe de pendulism este nevoie de
protecții speciale, pe care le realizăm cu ajutorul sistemelor de
cristale, dispuse levogir în jurul camerei de lucru, şi a unui dublu
Cerc Magic, din cristale şi sare, dispuse succesiv dextrogir şi
levogir în jurul mesei de lucru, iar sub masă se poate pune un
sistem amplificator stabilizator de energii confec’ionat tot din
cristale.
Este interzis ca solicitantul, clientul să intre în Cercul Magic al
operatorului cu pendulul sideral, fie chiar şi numai din
curiozitate.
În mijlocul camerei, chiar sub lustra din tavan, pe care se
montează un cristal cu vârful în jos, se face un dublu Cerc Magic
de protecție antimalefică din cristale de cuartz dispuse dextrogir
(pe perimetrul primului cerc) şi dispuse levogir (pe perimetrul
cercului din interior) lăsându-se între ele o distanță de două
palme; peste perimetrul celor două sisteme din cristale se
presară sare consacrată, apoi se aprinde şi se arde tămâie.
În cercul Magic se introduce masa de lucru a operatorului.
Intrând în Cercul protecției sale, unde deja a pus toate
obiectele pe masa de lucru, operatorul consacră Cercul Magic de
protecție energetică antimalefică rostind cu voce tare:
,,În numele Sf. Treimi, sub semnul Pentagramei arzătoare şi în
numele LUI TETRAGRAMMATON se deschide Canalul energetic
şi de Lumină cu Astralul Superior pentru concentrarea în acest
loc a informaţiilor şi energiilor necesare constituirii şi
securizării Cercului Magic de protecţie antimalefică pentru
desfăşurarea unei şedinţe de pendulism pentru ... X ... Pentru
aceasta se invocă Geniile divine şi astrale ale focului, apei,
aerului şi pământului: Mihail, Gabriel, Raphael, Uriel, rostindu-
se cu voce tare de 4 ori numele lor; spiritele elementale: Djin,
Djin, Djin şi salamandrele sale; Nicksa, Nicksa, Nicksa şi
ondinele sale; Paralda, Paralda, Paralda şi silfii săi; Gohb, Gohb,
Gohb şi gnomii săi, şi spiritele cristalelor pentru a se activa .
Operatorul rosteşte cu voce tare în continuare :
Se consacră (se sfinţeşte) Cercul Magic de protecţie
antimalefică:
Face cruce cu tămâie asupra limitei exterioare a Cercului
Magic rostind cu voce tare de trei ori :
Şi în continuare rosteşte cu voce tare :
Îngerul focului să sfinţească !
Îngerul apei să sfinţească !
Îngerul aerului să sfințească !
Îngerul pământului să sfinţească !
În numele Celui Prea Sfinţit
TETRAGRAMMATON .
Rosteşte numele îngerilor divini de patru ori :
Mihail Gabriel Raphael Uriel
Acest CERC MAGIC din cristale şi sare consacrată şi POARTA
DE VIBRAŢIE cu Astralul Superior, vor fi deschise numai pe
timpul desfăşurării şedinţei de pendulism.
După terminarea acestei şedinţe, Canalul de legătură şi poarta
de vibraţie cu Astralul Superior se vor închide până la şedinţa
următoare .
Informaţiile din acest loc, în legătură cu persoanele
participante, se vor şterge prin voinţa şi puterea operatorului.
Cercul Magic va fi activat de operator ori de câte ori va fi
nevoie.
Şi făcând semnul crucii cu tămâie asupra lucrării sale magice,
Iniţiatul rosteşte cu voce tare în continuare:
,,În momentul oricărui atac malefic asupra Cercului Magic de
protecţie antimalefică, se va face conversia elementelor şi
fluidelor materiale astfel încât: apa să se întoarcă la apă, focul să
ardă, aerul să circule, pământul să cadă pe pământ prin virtutea
pentagramei arzătoare, care este steaua dimineţii şi în numele
tetragramei înscrisă în centrul crucii de lumină. Amin”.
Apoi, stând cu fața spre răsărit, Magicianul invocă spiritele
care vor participa la contact pentru şedința de pendulism.
După sosirea clientului, dacă acela este cunoscut, operatorul
deschide Canalul de legătură cu Astralul pentru clientul ... X ...
conjurându-i ghizii, călăuza şi spiritul său pentru a se supune în
vederea investigării problemelor pe care ... X ... le va solicita din
Astralul Superior.
Dacă persoana este necunoscută, se procedează cu prudență,
luându-se toate măsurile de protecție antimalefică. Aceasta
deoarece clienții pot avea probleme foarte grave care să
zădărnicească legătura cu Astralul Superior şi să pună probleme
operatorului.
Operatorul rosteşte mental următoarele
,,În numele SF. Treimi, sub semnul Pentagramei arzătoare şi
în numele LUI TETRAGRAMMATON, se deschide Canalul de
legătură cu Astralul Superior şi se conjură ghizii şi călăuza lui ...
X ... pentru investigații referitoare la: tema de viață, destinul,
karma, soarta, cauzele stărilor de nesănătate, neîmplinirilor,
închiderii sporului casei, cununiilor legate, cumpenelor
(încercărilor) sale etc.
Problemele puse în fața operatorului radiestezist pot fi foarte
diverse, de aceea ele vor fi rezolvate succesiv, una câte
una. Operatorul invocă călăuza sa şi acele entități angelice din
Astral care pot şi sunt în măsură să facă investigații corecte, să
stabilească şi să comunice remedii privitoare la următoarele
obiective:
 dacă are probleme de magie sau atacuri malefice
 codul numeric şi numele din Astral pentru : spirit, ghizi,
călăuză.
 tema de viață a spiritului întrupat
 datorii karmice şi mod de plată
 cumpene, încercări
 tehnicile de exorcizare şi purificare a clientului
 refacerea capacității mental-spirituale
 cauzele îmbolnăvirii şi parametrii stării de sănătate
 dezlegarea cununiilor
 reunirea unor cupluri despărțite
 protecția unor cupluri de tineri căsătoriți
 refacerea sporului casei
 facilitarea unor afaceri
 inducții benefice asupra efiecienței unor activități
 compatibilități pentru căsătorie, iubire, afaceri, călătorii
 sănătatea şi protecția culturilor, a animalelor de casă, de
producție şi de povară
 informații privitoare la persoane dispărute
 comunicări în legătură cu spiritele destrupate de pe pământ
(părinți, frați, surori)
 alte informații pe probleme diverse
 părerea Astralului față de cererile adresate
Se invocă spiritele exorcizatoare şi purificatoare sub protecția
cărora se va desfăşura şedința de pendulism.
Se invocă geniul astrolog, tarotist, radiestezist , medici din
Astral, de care oparatorul are nevoie pe timpul şedinței .
Se face invocația Luminii de cel puțin trei ori :
Invoc Lumina Cristului lăuntric
Sunt un canal curat şi perfect
Lumina-mi este călăuză”
Pe timpul şedinței respective se notează mai întâi întrebările şi
se centralizează pe o foaie de hârtie.
Operatorul va primi o orientare şi un cadru general al situației
clientului din partea călăuzei sale din Astral.
Se va trece la scanările necesare, la investigații, la măsurarea
parametrilor stării de sănătate, nivelului energetic, cercetări şi
analiză.
Întrebările se pun una câte una.
Se dau răspunsuri la întrebări.
Solicitantul să-şi noteze răspunsurile.
La urmă, dacă mai sunt întrebări, se pun şi acelea.
De regulă se stabileşte ca timp pentru o şedință de pendulism o
oră.
Se fac recomandări stabilindu-se şi căile de urmatpentru
rezolvarea problemelor.
Se interzice prezența altor persoane în camera voastră de
lucru pe timpul şedinței.
Nu se permit convorbirile telefonice sau ieşirea din cercul de
protecție pe timpul şedinței de pendulism.
Membrii familiei voastre nu sunt inițiați, aşa că nu pot
pătrunde în camera respectivă pe timpul şedințelor.
Obiectele de cult şi cele ritualice nu se ating de către clienți .
Clientul să stea pe o canapea, într-un fotoliu, în afara Cercului
Magic de protecție al operatorului.
Nu se permite lucrul stând la ,,aceeași masă” cu clientul.
Nu se admit mai mulți clienți deodată pentru invetigații,
deoarece nu are rost să fie susținuți energetic şi vibrațional, şi
nici etica nu permite.
Nu este permis consumul de alcool pe timpul şedințelor de
pendulism.
Nu este admis ca clienții voştri să rămână în spațiul vostru de
lucru sau locuibil pentru a sta la masă împreună cu voi.
Nu se admit divagațiile, bârfele, discuțiile despre alții deoarece
se deschid canale de legătură cu acele persoane.
După terminarea şedinței de pendulism şi plecarea clientților
se purifică spațiul cu tămâie, solicitând pentru aceasta şi
intervenția exorcizatorilor astrali.
Se mulțumeşte Divinității şi entităților angelice ale Astralului
Superior pentru ajutorul acordat.
Se face invocația Luminii :
Invoc LuminaCristului lăuntric

Sunt un canal curat şi perfect
Lumina-mi este călăuză .
METODE DE RECUPERARE A SPORULUI CASEI (FURAT)
Este adevărat: SPORUL CASEI POATE FI FURAT!

Ovidiu-Dragos Argesanu spunea: „Sincer nu am crezut că
există aşa ceva până într-o seară, mai exact chiar într-o noapte
de revelion, când o femeie m-a întrebat dacă am să-i schimb
cincizeci de mii de lei. Binevoitor, i-am oferit şi mi-a dat în schimb
tot o hârtie de cincizeci de mii! Atunci când, nedumerit, m-am
întrebat ce înseamnă schimbul acela ciudat, o prietenă mi-a spus:
„N-o să ai bani tot anul! A schimbat soarta ei cu a ta, în ceea ce
priveşte banii!”
Eu am sa va spun:
Multi oameni se bucura cand gasesc bani pe jos, in strada etc,
spunand ca au avut noroc. Poate cineva i-a pierdut pur si simplu dar
regretul lui imprima acei bani cu energia pagubei si asta va poate reduce
sporul banilor proprii.
Uneori banii pot fi aruncati intentionat (mai ales la rascruce de
drumuri sau intersectii). Cu acei bani este posibil sa se fi facut un
descantec pt o anumita boala, luandu-i puteti capata acea boala pt care s-
a facut descantecul. La fel poate s-a facut vreo incantatie de a schimba
norocul banilor si va treziti ca aveti probleme financiare.
Invidia vecinului caruia i-ati imprumutat bani si care acum trebuie
sa vi-i returneze poate seca sporul casei.
Uneori cineva va poate cere pentru o ora sau pentru cateva
zile o suma neinsemnata, ca sa va lege vraji pe bani. Vi-i da
inapoi, punandu-i langa ceilalti bani ai dvs si incep
pagube. Parintele Argatu spunea sa curatam cu detergent si apoi sa
stropim cu agiazma banii.
Nu imprumutati nimic seara. Sunt multe vecine „binevoitoareˮ
care va cer sare imprumut seara, nu le dati, o fac intentionat pt a va lua
sporul casei.
Nu primiti cadou un portofel gol, rugati pe cel ce vi-l da sa puna o
bacnota in el.
Nu luati bani de la camatari, de multe ori ei folosesc asa zisul
ajutor al vrajitoarelor si nu veti reusi sa achitati datoria, ba va alegeti cu
pagube si mai mari.
Nu mergeti la vrajitoare pt a va scapa de problema!
Parintele Argatu spunea:
– post negru vineri pana la ora 24 + rugaciuni + rugaciunea de
dezlegare urmatoare: Dezleaga Doamne tot ce a legat x/oricine asupra
banilor mei.
În Biblie, in Psalmul 127 scrie:
Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o
zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel
ce o păzeşte. Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu,
ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El
le dă pâine ca în somn. (Psalmi 127:1-2)
Ca sfat multumiti-I Lui Dumnezeu pt venituri, belsug, hrana,
etc.„Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din
tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi
teascurile tale vor geme de must. (cartea Proverbelor lui
Solomon, Proverbe 3:9-10) ˮ
Prin Reiki se poate trimite Lumină zilnic îngerului sporului si
cereti-I ajutor după Voia Lui Dumnezeu.
Sporul se poate dezlega prin trimiterea Luminii la distanţă:
„Trimit Lumină pentru dezlegarea şi întoarcerea sporului la
mine…numele dvs." Se trimite până este dezlegat şi are Lumină
suficientă. Poate fi utilizata metoda ursuleţului, folosind CKR,
SHK, HSZSN pentru deschiderea dimensiunilor către acest înger.
Apoi se dă Lumină, dand intentia de a dezleaga de legături, de a
curata, incarca cu Lumina îngerului sporului după Voia Lui
Dumnezeu.
Apoi puteti vizualiza acest înger folosind o foarfecă la nivel
astral cu care taie toate legăturile de pe el.
Eliminati engramele: nu am noroc la bani, ban la ban trage si
paduche la paduche, etc. Pastrati ganduri positive fata de bani.
Se pot citi:
Acatistul Maicii Domnului Mijlocitoarea-(pentru sporul casei)
Acatistul Sf. Spiridon lunea, martea, miercurea, vinerea.
Paraclisul Maicii Domnului in fiecare seara.
Am gasit intr-un ziar acest articol:
Un ritual care alungă paguba
Dacă în căminul tău toate merg prost, în tradiţia populară
ortodoxă există un ritual care, în timp, a adus bucurii nesperate.
Persoana care vrea să urmeze tradiţia trebuie să postească
timp de trei zile: miercuri, joi şi vineri. În acest timp, aceasta va
rosti rugăciunea „Tatăl Nostru", va alunga orice gând rău şi va
medita asupra binelui care să vină în căminul său.
Vineri seara, persoana în cauză va prepara o prăjitură
delicioasă. Când aceasta s-a rumenit, se aşează sub un ştergar
nou, de culoare albă lângă o icoană. Sâmbătă dimineaţa,
persoana se va ruga din nou: va rosti rugăciunea Crezul, apoi o
rugăciune specială pentru sporul şi bucuriile care să revină în
casă:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Cel prea Înalt,
Mă rog ţie cu smerenie către a Ta slavă şi vrere/Dă-mi Puterea de
a înmulţi Pâinile şi Peştii, cum a făcut în pustietate Puterea Ta
Dumnezeiască/ Când ai săturat noroadele. / Vezi-ne Iisuse
Hristoase Viaţa şi nevoile / Şi asemeni păsărilor cerului/Fă-ne să
dobândim, / Tot ce ne este de trebuinţă. / Nu cerem Dumnezeule
averi / Nu cerem bogăţii, / Ci doar atât cât cere trupul nostru
muritor, Pentru a vieţui în lumea în care ne-ai lăsat / Dumnezeule
Prea Înalt. Prin puterea şi voinţa ta, din ceea ce avem / Prin mare
mila Ta Să dăm cu dragoste celor care nu au /, Astfel încât să se
bucure / Şi cel străin/ şi cel nevoiaş / şi cel bolnav / De la masa
noastră, / de la casa noastră, / de la toate ale noastre / când
nevoia bate la uşă, / Nu rămânem ferecaţi, / ci dăruim cu sufletul
curat, mulţumindu-i lui Dumnezeu că avem de unde da. / Din
prinosul casei noastre/celor nevoiaşi, / celor străini / Dă-ne
bucuria Doamne/ că suntem în stare de a da. Amin.
Apoi se taie prăjitura şi se împarte numai oamenilor
nevoiaşi, dar nu rudelor sau prietenilor.
Cei care urmează acest ritual, darul lor va aduce mult spor
în casă.

Descantec de Fapt

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Descantec de Fapt

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-a sinecat

Ritualuri și descântece din bătrâni

Filed under : Paranormalul in traditia romaneasca

pe teritoriul țării noastre.

Descântec din sfinte

Fete la fântână. Valea Bistritei - Neamț, 1930

Ca mătasea roșie-n prăvălie,

Nu desemn chip de om,

"Se ia apă ne-ncepută și se

Descantec pentru cresterea parului (1)

Din caietul lui Gh. Roșulescu

Invocarea ploii (5)

Fântână la ţară - Franz Duschek "La Roumanie pittoresque"

Caloianul este un obicei popular practicat

Descantece de sperietura (2)

A plecat cutare pe cale,

[Din "Poezii populare românești" - culegere de Ion Nijloveanu]

Maică Preacurată, dimineață m-am sculat,

Din caietul lui Gh. Roșulescu,

Descantece de deochi (3)

A plecat cutare pe cale,

Se repetă de trei ori în timp ce bolnavul este frecționat pe frunte și pe tâmple.

Se descântă cu rămurică de salcie într-o oală cu apă. Apa se bea.

Descantece de intors de paguba (1)

Mie mi-a dat dă pagubă

Să să ducă la a' de mi-a dat mie,

[Din "Poezii populare românești" – culegere de Ion Nijloveanu]

Descantece din sfinte (1)

Descantece de buba (2)

Bubă rea și veninată

Se pune sare-n mână și la stomac. Cea din palmă trebuie mâncată.

Din folclorul comunei Cernișoara

Valea Cernișoarei este un adevărat tezaur de înțelepciune și spiritualitate românească.

S-a luat (cutare),

Vraji si descantece de dragoste romanesti

In situatiile disperate, atunci cand dragostea neimplinita rodea cu coltii

E necesar ca vrajile sa urmeze mai mult decat succesiunea noapte-zi pentru

Cum functioneaza descantecele romanesti?

Pendulismul face parte din divinații şi atunci când se accesează

Îngerul Focului să sfințească,

Invoc LuminaCristului lăuntric

METODE DE RECUPERARE A SPORULUI CASEI (FURAT)

Este adevărat: SPORUL CASEI POATE FI FURAT!

S-ar putea să vă placă și