Vrăji Farmece Si Desfaceri

‫הספריה הלאומית‬
S 21 C 4194
Marian, Simion Florea,
Vrăji, farmece si desfaceri /
2927247-10
1
L
T
ACADEMIA ROMÂNĂ
+14414
VRĂJI, FARMECE
ȘI
DESFACERI
ADUNATE DE
S. FL. MARIANŬ
MEMBRU ALU ACADEMIEI ROMÂNE.
EXTRASU DIN
ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE

Seria II, Tom. XV.
MEMORIILE SECTIUNEI LITERARE
Scic
BUCURESCI
LITO-TIPOGRAFIA CAROL GÖBL, STRADA DÓMNEI 16

1893.
Prețulů 1 Leů .
198
Les
ACADEMIA ROMÂNĂ
VRĂJI. FARMECE
ȘI
DESFACERI
ADUNATE DE
S. FL. MARIANŬ
MEMBRU ALU ACADEMIEI ROMÂNE.
EXTRASU DIN
ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE
Seria II, Tom. XV.
MEMORIILE SECTIUNEI LITERARE
Xxxc
BUCURESCI
LITO-TIPOGRAFIA CAROL GÖBL, STRADA DÓMNEI 16

1893.
V 4
21 419
133.4 398.3
MAR,RA,
w
&
‫مج‬
VRĂJI,
FARMECE SI DESFACERI
ADUNATE DE
S. FL. MARIANŬ
Membru alŭ Academiei Române.
Ședința din 24 Martie 1893.
INTRODUCERE.
Vrăjile, farmecele și desfacerile sunt trei specii deosebite de poesie

poporană . Prin urmare ele nici când nu trebue confundate una cu
alta și mai puțină cu descântecele, după cum s'a făcută de cătră cei
mai mulți inşi până acuma (1 ) .
(1) G. Dem. Teodorescu, Poesií populare române. Bucuresci 1885 p . 356-398 . Dim.
P. Lupaşcu, Medicina babelorŭ , adunare de descântece, rețete de doftorii și vrăjitorii bă .
besci. Extrasă din Analele Academică române, Seria II , t. XII , Memoriile Secţiuncă lite
rare. Bucuresci 1890. - S. Liuba și A. Iana, Medicina poporală , credinţe, datinĭ, doftorii,
și descântece poporale, « Familia » an. XXVII , Oradea-mare 1891 , No. 45 - 47, 49-52 ;
an. XXVIII , 1892 , No. 1--13 şi 22. -1 Robert Prexl, descântece din Ardealŭ, « Convorbiri
literare», an XXV, Bucuresci 1891 11- 92 , p. 353, 445 şi 597.
O parte din aceste descântece aŭ fostŭ mai întài publicate în traducere germană sub ti
tululă de « Besprechungsformeln der Romänen in Siebenbürgen» în « Zeitschrift für Volks
kunde » redactată de Dr Edmund Veckensteds, t. I, Leipzig 1889, fasc . 4 și ă și t. II,
Leipzig 1890 , fasc. 1 , 2, 4 şi 5.
1
‫בית הספרים הלאמי‬

‫וד אוניברסיטאי‬
‫יר ו ש ל י ם‬
2 S. FL. MARIANŬ 78
E dreptă că în privința formeĭ tóte patru speciile acestea sé

měnă fórte multă între olaltă , căcă atâtă unele câtă și altele sunt
compuse, în genere , din versuri neregulate și cele mai de multe ori
chiar necadențate, din causă că ele nici când nu se cântă , ci numai
se recitéză în taină .
In privința cuprinsului însă , și mai cu sémă în privința scopului

"VIVAPAASA
ce- lă urmărescu, se distingu fórte multů una de alta.

MBASA
Minked
toSEAL
Plimda
da
Pe când descântecele aŭ tot- deauna în vedere întórcerea, alinarea

și vindecarea diferitelorů bóle corporale, de cari suferă nu numai
ómeni ci și animalele domestice ( 1), pe atunci vrăjile, farmecele și
desfacerile, după cum ne vomă încredințà din şirele următóre , aŭ în
vedere cu totulů alte scopuri.
Afară de acésta, chiar şi timpulu când se facă, precum şi obiec

tele cari se întrebuinţéză în decursulu acțiunei lorů , se deose
bescu cu totulŭ de ale descântecelorů.
Scopulu vrăjiloru, sing. vrajă, este de a constrînge pe cine - va ,

contra dorinței și voinței sale , ca să asculte şi să facă tóte cele
ce i se spună și se pretindů dela dînsulů ( 2) , apoi de a despărți
pe doi soţi cari trăescu în cea mai bună înțelegere și armonic ,
saŭ pe doi inşă carĭ se iubescă și voră să se căsătoréscă , și în
fine de a luà somnulă copiilorŭ de țîță și laptele dela vacĭ, de a
nenoroci sau chiar de a nimici pe cine- va . Mai pe scurtă ḍisă,
PLEA
scopulu acestora este de a face cui-va mai multă saŭ mai puțină rău. (3)
( 1) In cadrulŭ „ Medicina babeloru“ saŭ „ Medicina poporală “ potů , după părerea mea, să
încapă pe lângă doftoriile de tótă màna usitate de poporů spre vindecarea diferiteloru
bóle, numai singure descântecele, nici de cum însă și vrăjile, farmecele și desfacerile, cari
nu aŭ nimică de a face cu medicina.
(2) Veḍi și V. Alecsandri , Poesii populare ale Românilor. Bucuresci 1866. p . 9 : «Acestů
nenorocitů , căruia i s'a făcută cu ulcica, -este espusă a încălecà pe o prăjină și a se
duce prin věsduhŭ , după glasulŭ fármecătórei, care, bătêndă cu o vărguţă de alună peste
o ulcică din vatră , chémă necontenită pe iubitulă că.
«Sunt ómeni carì pretindă că aŭ věḍută asemenea călăreţi fantastică trecèndă ca săgéta
prin aerů.
« Nimică nu-i póte opri din călătoria loră decât numai înfigerea unui cuţită în pămîntă. »
(3) Vedi şi Robert Prexl, op . cit p . 353 : « Descântătórele din Transilvania nu se ocupă
numai cu vindecarea diferitelorŭ bóle , ci unele se simtă în putere a legà și deslegà iubi
rea între douě persóne, a aflà averea perdută, ba chiar a arětà urma furului . Ast- felů
-
79 VRĂJI, FARMECE ȘI DESFACERI 3
Mijlócele cari se întrebuințéză de cătră vrăjitori și vrăjitóre, adecă

de cătră bărbații şi femeile ce se ocupă cu vrăjitoria saŭ cu vrăjitulă,
sunt de regulă asemenea stricăcióse , căci e lucru firescă că numai
prin întrebuințarea unoră plante veninóse saŭ a unorů obiecte spur

cate și molipsitóre potů să buimăcéscă și să nebunéscă pe cine-va
de capů , să- lŭ nenorocéscă în privința corporală oră spirituală , saŭ
chiar să- lŭ mântuéscă de dile .
Fiindů scopulů vrăjilorů rěŭ și mijlócele stricăcióse , se înțelege
de sine că și tóte cele -lalte cuvinte, cari se derivă dela cuv . vrajă,
încă nu potă să aibă ună înțelesů mai bună decât alŭ acestui
cuvîntů .
Precum subst. vrajă are înțelesŭ de faptă saŭ dată, făcătură, dă

tătură și aruncătură, adecă faptă rea, totă așà și verb . a vrăjì în
semnéză a face cui-va reu saŭ simplu a face rěň, apoi vrăjitorie =
faptă sau făcătură rea, vrăjită -ă = stricată , întorsă pe dosă, înrĕu
tățită , pocitů .
Asemenea fapte rele însă potů, după credința și spusa poporului,
să le facă numai nisce ómeni fórte răutăcioşi şi împetriță la inimă ,
cărora puțină le pasă de învăţăturile și legile dumneḍeescă și de
ceea ce se va întîmplà cu dînşii după ce se vorů mutà din lumea
acésta .
Dreptă aceea și toți vrăjitorii și vrăjitórele, cari se ocupă cu vră

jitulů ( 1) , sunt priviți în genere de cătră poporů ca nisce ómeni
de descântătóre ţină descântecele lorŭ in celŭ mai mare secretů. Descântecele sunt inso
țite şi de mimică. ― «Acum vorbescă numai ca și la o nuntă, —— îmi ɖise odată o femee,
« dar cànd descântă , cuvîntulŭ meŭ e trăsnetů , privirea-mi fulgeră , mâna mea furtună. »
(1) Mulți inşă și mai cu sémă dintre cei învăţaţă îndătinéză a numì vrăjitori și vrăjitóre
nu numai pe cei ce prin vrăjile lorŭ caută a face cui-va răŭ, ci și pe cei ce cetescă în stele,
apoi pe cei ce caută în cărți și palmă, precum și pe cei ce aruncă saŭ tragă în bobi.
Aşà V. Alecsandri, op . cit. p . 10 scrie între altele și acestea : « Vrăjitórele aŭ putere a
închegà apa, a legà ploile, a ghici sórtea ómeniloră , trăgendă în 41 bobí de porumbŭ >>
Dim . P. Lupașcu , op . cit. p . 90 scrie : « Vrăjitoriile urale sunt acestea : căutarea în stele,
căutarea în cridă, în oglindă , în cărţi, în grăunțe (boghĩ) , în ghiocă și altele, pe carĭ pre
tinșii vrăjitori se recomandă că aŭ nisce cunoscinţe secrete, cari numai dinșiloră li s'aŭ
dată de natură, însă acestea sunt numai nisce fantasiĭ improvisate de dînșii în scopă pentra
a amăgi lumea, care crede în acestea, și spre a trage folóse dela cei interesați, cari le
plătescu pentru nisce asemenea minciuni, cari de cari mai gogonate.»
4 S. FL. MARIANO 80
fără de lege , lepědați de Dumneḍeŭ, cari aŭ de a face mai multă
cu spiritele cele necurate, pentru că ei în vrăjile ce le rostescu ,

în locă să se adreseze la Dumneḍeŭ , ființa supremă și a totă pu
ternică, ca acesta să le vie întru ajutorů spre ajungerea scopului
ce- lă urmărescu, își ieaŭ cele mai de multe ori refugiulŭ la spi
ritele cele necurate saŭ la nisce ființe mitologice (1) , ca acestea să le

dea ajutorulŭ trebuinciosă și să le împlinéscă dorința .
Altă causă de ce sunt vrăjitorii și vrăjitórele rěŭ priviță de po
poră este și pentru că aceștia de regulă vrăjescă de cum începe a se

înserà și până la mieḍulů nopții, saŭ mai bine disŭ până la cântă
torì, adecă numai în răstimpulŭ acela când , nu numai tótă omeni
mea, ci și întréga natură se află în cea mai mare liniște și repausă
și când, după credința generală a poporului română , numai spiritele
cele necurate și rele alérgă în colo şi în cóce , căutândă dóră ară
puté afla pe cine-va ca să-i facă vre-unů rěň , vre- o stricăciune
óre- care.
In fine , trebue să mai amintescă încă și aceea că în genere cu

vrăjitoria saŭ vrăjitulů se ocupă mai cu sémă numai unele femei bě
trâne, cari, cum se dice, și -aŭ trăită traiulă și și -aŭ mâncată mă
laiulă, şi cari de comună își facă dintr'acéstă o profesiune spre a-și
puté câştigà pânea de tóte dilele ; rară face acésta vre- o nevastă saŭ
fată, iar dintre fete numai acelea, carĭ aŭ perdutů tótă speranța
Cea mai mare parte a poporului de rèndă însă face deosebire între cei d'intài și cei
din urmă. Aşà pe cei ce cetescă în stele, clŭ ií numesce de regulă vraci, păscălitori și
zodieri saŭ zodiași, iar pe cei ce caută în palmă și în cărţi, în cridă, oglindă și ghiocă ,
precum și pe cei ce aruncă bobii, îi numesce mai multă ghicitori, fem. ghicitóre, pentru că
aceștia nu caută anume a face cui-va rěŭ, ci numai a ghici și a spune viitorulă . Și dacă, ceea
ce se întîmplă cele mai de multe ori, nu nimerescu bine, nu ghicescu, ci croescă numai
minciuni, nu facă prin acésta nimică alta decât că înșală lumea bănesce.
De aicea însă, nu resultă nici de cum că una și aceeași persónă n'ar puté să fie în
același timpŭ zodierů, vrăjitorů, fărmecătoră, ghicitoră și descântătoră. Atârnă numai dela
accca cu ce se ocupă mai cu mare predilecţiune.
(1 ) Vedi şi S Liuba și A. Iana, stud. cit. , « Familia» , an. XXVIII , No. 22 , p . 258 : « Ro
mânulă este de credință, cum că lucrurile aşà dise supranaturale, admirătóre, sunt făcute
cu puterea spiritușului, și nu arare-ori audimŭ dicendu-se : « omulŭ ěsta e cu spirituşu, »
saŭ «parcă-i cu spiritușă , căci póte face tóte, saŭ scie tóte , saŭ află tóte, etc. » Vrăjitó
rele țigăncă înșală fetele și nevestele prin o apucătură, că facă de ese apă dintr’ună fusă
și le dică că sunt cu spiritușă. »
81 VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERĬ 5
că se vorů mai puté mărità . Dar și acestea numai rară când vră
jescă singure , ci ele mai tot-deauna se ducă la vre-o babă sciutóre,
recunoscută de vrăjitóre , ca aceea să le facă pe ursită saŭ pe dragoste.
Farmecele, sing. farmeci, se distingŭ de vrăji atâtă în privința cu
prinsului, alu scopului celu urmărescu și a mijlócelorů ce le între
buinţéză , câtă și în privința timpului când se facă .
Fărmecătorii sau fărmecătórele, adecă bărbații şi femeile cari se
ocupă cu fărmecătoria saŭ fărmecatulă (1 ) , după cum resultă din tóte

farmecele câte îmi sunt mie până acum cunoscute, nici când nu- și
ieaŭ refugiulŭ la vre- unŭ spirită necurată saŭ la vre - o ființă mitolo
gică, care să le vie întru ajutorů spre ajungerea scopului ce- lů
urmărescu , ci ei de regulă se adreséză saŭ la Maica Domnului, ca
acésta să le dea ajutorulŭ necesară, saŭ la nisce obiecte, bună-óră
cum è apa și róua, despre carĭ aŭ deplină convingere că, dacă se
vorů spělà cu dînsele , se vorů curăți și limpedi de tóte aruncăturile
și făcăturile , de totă datulă și faptulů , de tótă urgia și urîciunea și se
vorů face cu multă mai frumoșă și atrăgătorĭ decât orĭ- cine altulů .
Scopulu farmecelorů este așà dar în prima linie ca celu ce far

mecă saŭ pentru care se farmecă să se facă frumosu, plăcută ,
atrăgătoră și fărmecătoră , anume ca să pótă fi iubită , respectată ,
binevorbită şi stimată de tótă lumea, alŭ doilea spre a atrage prin
frumusețea, purtarea şi vorba sa pe ori-cine spre sine, însă mai
alesŭ pe aceia pe cari și- a pusŭ elů ochiulă , și în urmă, dacă

prin mijlócele şi apucăturile anterióre nu şi -a ajunsă scopulu, a făr
mecà, adecă a furà mințile celorů pe carì îl iubesce şi de cari do
resce a fi iubită.
(1) O sémă de înșă întrebuinţéză în locă de cuv. fărmecătoră și fărmecătóre cuv. farmazonŭ
şi farmazónă saŭ farmazóncă.
Cuvintele din urmă însă, cară vină dela cuv. franceză franc-maçon, germ Freimaurer,
aŭ cu totulă altă însemnare. Ele aŭ pătrunsă abia în timpulŭ mai noŭ în sînulă poporu
lui și aŭ începută a se întrebuinţà în sensă de fărmecătoră și fărmecătóre negreșită nu
mai din causa asemănărci cu vorba farmecă.
Poporulŭ de bună sémă că și-a închipuită societatea secretă a francmasoniloră ca o
adunare de farmecători, și de aceea a prefăcută pe franc-maçon în farmazonă. Vedi L. Şăi
nénu , Câte-va specimene de etimologic poporană română , « Columna lui Traianŭ » , Noua
serie, tom. IV, p . 242-243 . Bucurescă 1883 .
2
6 S. FL. MARIANŮ 82
Obiectele ce se întrebuințéză de fărmecători şi fărmecătóre în

timpulă fărmecăreì, fărmecătoriei saŭ fărmecăturei, sunt în genere câtă
se póte de curate, mai alesŭ însă plante mirositóre , și au de scopu
mai multă de a atrage, a fărmecà, a furà mințile cui-va, ca res
pectivulă să iubéscă și să vorbéscă numai cu acela care i-a făcută

pe dragoste, nici decum însă a-lu nenoroci .
Farmecele se facă, în genere , de cătră fetele și pentru fetele cele

mari, ca acestea să fie bine věḍute , vorbite de bine , iubite și ju
Icate de feciori.
Iar timpulu menită pentru farmecare e mai cu sémă înainte de
răsăritulů sórelui, adecă de cum prinde a se revěrsà de diuă și

până ce răsare sórele , când tóte spiritele cele necurate aŭ dispărută
de pe faţa pămîntului, şi când natura e mai plăcută și mai atrăgětóre ;
rare- ori după răsăritulů sórelui, iar după amiaḍi mai niciodată .
Desfacerile, sing. desfacere, aŭ de regulă ună îndoită scopă :
a) De a depărtà dela sine tóte vrăjitoriile și farmecele , adecă
tóte făcăturile şi aruncăturile, totă faptulă și datulŭ , tótă mânia,
urgia și urîciunea, tótă dragostea și iubirea impusă cu de-a sila ; și
b) De a se face pre sine plăcută înaintea altora .
In casulă acesta scopulŭ desfacerilorů e tot- deauna bună .
De multe ori însă fărmecătórele nu se mulțămescă numai cu o
desfacere simplă , ci ele în același timpŭ , tótă făcătura și aruncă

tura, totă faptulă și datulu , tótă mânia, urgia și urîciunea, le în
torcă asupra aceluia dela care presupunů ele că vine rěulů .
In casulu acesta desfacerile nu se potŭ privi numai ca nisce
simple depărtări ale rěului, ci totă odată și ca vrăjă, ală cărorů
scopů e mai înainte de tóte de a întórce rěulů pe capulŭ aceluia
care l'a trimisă , și numai după aceea celů ce desface a se face pe
sine plăcută înaintea lumii. De aici se vede că vine apoi și con
fundarea cuv . fărmecătoră și fărmecălóre cu cuv. vrăjitoru și vrajitóre,
și mai alesă că, după cum am amintită şi mai sus, vrăjile, farmecele
şi desfacerile se facă în genere de cătră una și aceeași persónă . ( 1)
(1) V. Alecsandri, op. cit. p. 9 şi 10: «Poporulu crede în puterea farmeceloră și atribue
babeloră sciinţa vrăjitoriilorů, de unde vine și vorba că baba-i calulă dracului. In ochii lui
Deşi desfacerile aŭ unu îndoită scopù , bună și rău, totuși ele

sunt cu multă mai lesne de adunată decât vrăjile şi farmecele, pen
tru că fărmecătórele sunt de părere că dacă ni-a făcut nouě cine

va vre- unů rěŭ , nu e nici decum păcată a întórce rĕulů respectivă
pe capulů celui ce ni l'a făcută, ca să scie și elu câtă e de bine
atunci când trebue să suferă fără să fii cu ceva vinovată.
E fórte probabilă însă că fărmecătórele se înduplecă a destăi

nui desfacerile cu multă mai lesne și mai degrabă decât vrăjile
şi farmecile încă și din acea causă, pentru că în contra acestoră din
urmă se află și o sémă de rugăciuni, cari se cetescu la diferite

ocasiuni, nu numai de cătră mireni, ci chiar și de cătră ser
vitorii altarului, şi dintre cari unele pórtă chiar și numele de ru
găciuni de desfacere. (1 )
Mai departe spună fărmecătórele, că dacă nu s'ar desface ace
luia despre care se presupune că i- a făcută cine- va vre -unů rěŭ ,
l'a vrăjită saŭ fărmecată , lesne s'ar puté întîmplà ca rĕulă să pro
greseze din ce în ce totŭ mai multă și persónei respective să i se
întîmple, nu numai atare neplăcere saŭ daună , ci chiar și neno
rocire.
In fine, e de însemnată încă și aceea că timpulů desfacerilorů
ună omă cu mintea distrasă este unŭ omů fármecată, unŭ tiněrů aprinsă de iubire e
farmecată de vre-o babă clónţă ce i-a făcută cu ulcica.
«Vrăjitórele sciŭ a face de dragoste cu óse de lilieci prinșă în ajunulă Crăciunului și
ingropați de vii într'unŭ furnicarů. >>
(1) Carte de desfăcută farmecele, Sibiiŭ 1867, Tipografia credei lui G. Klosius, apud G.
Dem. Teodorescu, op. cit . p . 374. La finea acestei cărți se spune că « aceste sfinte rugă
ciuni pentru desfăcută de farmecă s'aŭ găsitŭ la mănăstirea Kif întru o carte la fini
tulă ei, scrisă de sfintulŭ Damaschină , și până acum n'aŭ fostă tipărită , ci s'aŭ aflată
numai în scrisă» .
Carte de desfacere a farmeceloru, Piatra, Editura tipografici « Unirea» , 1885. La finea
acestei cărticele de 30 pagine se dice : « Acéstă sfintă rugăciune de desfăcută de farmecă
s'aŭ găsitŭ la mănăstirea Kief, la finele unei cărți scrisă de sfintulu Damaschinŭ » . Atâtă
din notița acésta càtă și din cuprinsulŭ cărticelei acesteia resultă, că ea e tipărită saŭ după
cartea de mai sus amintită, sau după manuscriptulă după care s'a tipărită și cea de mai
sus.- Cf. « Renduéla care se face în casa saŭ loculă ce se supără de farmece saŭ de nis
care-va descântece, » tip. în « Sanţitorulu» (Aghiasmatarulŭ) cuprindătorů de cele mai ne
cesare lucrări preuţesci culese din Efchologiulŭ celă mare, etc. Craiova 1877. p. 195-198 .
nu e hotărîtă . Ci cum vede cine - va că i s'a fácută rěŭ , și rěulů

acela presupune că i l'a făcută saŭ i l'a trimesŭ vre -ună dușmană
saŭ duşmancă, îndată începe a-şi desface, iar dacă singură nu póte ,
nu-Ĭ convine saŭ nu scie, chémă pe o femee sciutóre, ca aceea să-Ĭ
desfacă câtă se póte mai degrabă, până ce rěulă nu apucă a se
încuibà și învechi.
Așa dar desfacerile, ca și descântecele, se potů face , și chiar se și

facă ori când, de cum se revarsă de diuă și până ce înnoptéză.
I. VRĂJ I.
Pe ursită.
Eŭ scutură parulů , Ce-i de Dumneḍeŭ ursată,

Parulă scutură gardulů , De buni ómeni îndemnatů ,
Gardulů scutură lazulů , Ce-i de ursitori ursitů
Lazulă scutură glodulů, Și de Dumneḍeŭ menitů,
Glodulů scutură pămîntulů , Dar de ómeni rěř vrăjitů .
Pămîntulů scutură laculů , Cătaţi -lŭ,
Laculă scutură pe draculů , Cercaţi - lŭ !
Pe draculů celů mai mare, De le-ți găsi
Dintre toți draci mai tare. C'a fi
Tu, Velzevule, ce esci ! A casă,
Eşi de unde locuesci La masă
Şi strigă-ți toți draci těĭ, Cu tată,
Mari şi mititei, Cu mamă ,
Mulţi ca frunza , Cu frați,
Iuți ca spuza, Cu cumnaţă,
Şi-Ĭ trimite Cu surori,
Cum mai iute , Cu verișoră,
Prin tóte ţările, Cu surate ,
Prin tóte ţinuturile, Cu cumnate,
Prin tote oraşele, Cu sorióre ,
Prin tóte satele Cu verişóre,
Și prin tóte casele , Cu vecină,
Prin tóte câmpiile, Cu străină,
Prin tóte dumbrăvile, La masă stândů
Pe tóte drumurile Și mâncândă,
Și pe tóte cărările , Svêrliţi-i lingura,
Prin tóte pădurile, Sfărmaţi-i strachina ,
Pe tóte plaiurile Să-i pară fraţiĬ
Şi pe tóte potecele , Şi cumnaţii,
Şi te du şi tu cu ei, Surorile
Şi cătați ursitul meu , Şi verişórele ,
Ce mi-Ĭ dela Dumneḍeů , Suratele
10 S. FL. MARIANŎ 86
Și cumnatele , La N. mi-lŭ porniță !

Părinţii, Cătaţi -lŭ ,
Vecinii Cercaţi-lů
Și străinii Curînd,
Ca cânii Mai curînd ,
Ce hîrîescu, In astă- séră ,
Ca porcií De séră,
Ce grohotesců . In astă nópte ,
De le-ți găsi la masă De nópte.
Cu věduve grase, Unde li-ți cătà
Cu fete frumóse. Și mi li-ţă aflà,
Svêrliţi-i lingura, Nu-i dați loců de felů a stà.
Sfărmaţi-i strachina, De li-ți găsi pe cuptoriů ,
Să-i pară luĬ Daţi-lu josǎ de pe cuptoriů .
Ibovnicele lui De li-ți găsi pe vatră ,
Cățele burduhóse, Daţi-lă sub vatră.
Scrófe răpănóse. De li-ți găsi la foců,
De le-ți găsi pe drumů mergêndů , Daţi-lŭ pe foců .
De le ti aflà în somnů dormindů , De li-ți găsi pe patů ,
Trântiţi-lu , Daţi-lu sub patů.
Iuţiţi-lă, De li -ți găsi pe laiță,
Grăbiţi-lŭ , Daţi-lu sub laiţă .
La N. porniți-lŭ ! De li- ți găsi lângă masă,
Cu nouě-decă şi nouě de picióre Dați-lŭ la mijlocă de casă.
Alergětóre De li-ți găsi la mijlocă de casă,
După dînsulă alergață, Dați-lŭ lângă pragů .
Pe sus îlă luați, De li-ți găsì lângă pragă ,
Spre N. îlŭ plecați ! Daţi-lu peste pragů .
Cu 99 de limbă împungětóre De liți găsi după pragů ,
Și străpungětóre Dați-l în ogradă .
Impungeţi-lu, De li-ți găsi în ogradă,
Străpungeţi-lů , Dați-l peste pórtă .
La N. duceți -lŭ ! Nu-i dați a mâncà,
Cu 99 de codi lovitóre Nu-i dați a lucrà,
Şi pălitóre Nu-i dați a bé,
Loviţi -lă , Nu-i dață a şedé.
Păliţi- lŭ, In locă nu-l lăsați ,
Din faţă-lu loviţă, Odihnă nu-i daţi.
Din dosă îl păliţă , Nu -i dață a şedé într'ună loců
Sângele-i clocotiți, Ca pěrulů pe foců.
87 VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI 11
Daţi -i fiori Aşà să n'aibă și elu

Pe subsuori,... Stare
Şi şóreci Şi-alinare,
Prin cióreci, Pân'nu s'a porni,
Şi furnici Până n'a sosi
Prin opinci. La N. cea alésă ,
Cum arde para focului, Și frumósă,
In gura cuptoriului, La graiulă eĬ,
Așă să-ă ardă şi lui inima La traiulă ei,
După Domnica, La cuvîntulů ei,
După gândulŭ eĬ, La tóte ale ei!
După traiulů eĬ . Tu ' mperate să m'asculță
Tu împăratulă dracilorů , Și ce ţi-am spusă să nu uiţi,
Impeliţaţiloru ! Că de nu-i uità
Strînge-ți pe toță dracií těĭ, Şi me-i ascultà
Mară şi mititeĭ , Ună hărmăsariŭ negru ca corbulů
Iuță și sprinteneĭ , Şi iute ca foculu
Şi-i trimite'n tóte țările , Din herghelia Vlădichif l-oiù luà
In tóte ţinuturile, Şi ţi l'oiŭ da.
In tóte oraşele, Și de me-i ascultà,
In tóte satele. Unu hărmăsariŭ negru ca corbulu
Şi- unde li - ți găsi Și iute ca foculu
Pe ursitulů meŭ Din herghelia împăratului
Dată de Dumneḍeŭ , L-oiù luà
De Domnulu Dumneḍeŭ datů , şi ţi l'oiù da.
De omeni bună îndemnatů , Tu 'mperate ,
Pe sus luați-lŭ, Cornurate !
La N. porniţi-lŭ , De me-i ascultà
Iute ca gândulă, Și me-i ascultà,
Ușoră ca vîntulů , Ună copilă de fată mare ,
Peste codri fără ruşine , Nebotezatu ,
Peste câmpi fără păşune , Ne'ncreştinatů,
Peste ape fără vaduri , L'oiù luà
Peste garduri Si ti l'oiù da !
Fără prilazuri. Dar de nu me-i ascultà,
Cum n'a avutů, Peste mare posnă-ĭ da,
Când l'a născută , Că muerea prinde- ți-oiu,
Mă sa stare, Cu fusulu mori ' npunge oiu,
Alinare Ochii din capŭ scóte-Ĭ-oiŭ ,
Şi-aşezare, Și-altă posnă face - ţi- oĭů!
12 S. FL. MARIANŬ
888
Observațiuni.
Vraja acésta mi-a dictat'o Dominica Popescu, româncă din Ciu

deiŭ, orășelă în districtulů Storojinețului.
Invělirea focului.
I. De le-i găsi pe patů ,

Dă-lŭ sub patů .
Eŭ, focule, te ' nvělescu , De le-ĭ găsi pe laîță ,
Te ' nvělescu, te potolescu. Dă-lŭ sub laiță .
Dar' tu mi te desvělesce De le-Ĭ găsi pe cuptoriů ,
Și mi te despotolesce , Dă- lŭ sub cuptoriů.
Și te få laurů, bălaurů, De le- găsi pe vatră,
Cu aripi și solză de aurů, Dă -lŭ sub vatră.
Cu nouě- decă și nouě de capuri, De le- găsi la masă,

Cu nouč- deci şi nouě de ochi, Dă-lu sub masă.
Cu nouě- decă şi nouě de limbi , De le-Ĭ găsi la ușă,
Cu nouě- deci şi noue de piciore, Dă-lă pe ușă ,
Și te du ' n lume, Și grăbesce
Peste lume , De-lu pornesce ,
La ursitulů meŭ anume, Și mi-lă adă ca feciorů,
Și te du peste hotară Adă-mi -lu iute în sborů ,
Până peste-a nóua ţară, Peste drumuri făr' de glodů,
Şi-mă adă ursitulů meŭ Peste ape făr de podů ,
Celu lăsată de Dumneḍeй, Peste drumuri făr ' oprélă,
De-a fi holteiŭ , Peste gardă fără zăhală. (2)
De-a fi věduvoiů , A lui ruşine să péră,
Adă-l în ia ( 1) sară la noi. La noi să vie ' n ia sară,
De le- găsi la masă stândă Să 'ntre ' n casă să mě céră ...
Și din vre-ună păharů bêndů , Peste câmpuri epuresce ,
Svêrle-i pǎharulă din mână . Prin drumbrăvi şi lunci lupesce,
De le-Ĭ găsi la masă mâncândů, Prin păduri fără de sine ,
Svêrle-i lingura din mână . Prin satu fáră de ruşine .
Şi-lu ad' anume la mine. La mine -lu sosesce.

Cu limbele mi-lu totů linge Cu dînsulă în ia sară
Cu piciorele-lu împinge, Aeve să mě visezů ,
Cu ochi-lu ochesce, Cu dînsulă mâni diminéţă
Cu códa-lŭ plesnesce , Aeve să mě ' ntîlnescu,
Spre mine-lu pornesce , Cu elu să vorbesců
La mine - lă grăbesce, Şi să mě drăgostescu !
Observațiuni.
Fata care voesce ca ursitulu ei să nu iubéscă pre altă fată ci

numai pre dînsa, saŭ fiindu-Ĭ dorů de ursitulů sěŭ , voesce să-lů
aducă într'o mică de césŭ la sine din orice depărtare s'ar aflà
clŭ , fură în séra st. Andreiŭ saŭ a st . Vasile unŭ resteŭ dela
o casă unde omenii nu- sŭ priminiți, adecă unde -să numai odată că
sătoriță . Iară după ce fură resteulu şi se întórce cu dînsulă a casă ,
se duce dreptă la vatră și începe a învěli foculă cu elă în timpŭ
ce rostesce versurile mai sus arětate . Totů odată caută fata ca ,
pe când rostesce ea versurile acestea, să nu fie nime în casă, care

ar puté s'o audă și s'o stingheréscă în vrăjitoria sa . Fiindă și
altă cine -va în casă și věḍéndu -o ce face, atunci tótă vraja, după
credința ei, n'ar avé nici unů efectů .
După ce a sfîrşită de rostitŭ versurile de mai sus, ese cu re
steulă , cu carele a învělitů foculu , afară și -lŭ aruncă peste casă .

Apoi se întórce iarăşă în casă și se culcă , în deplină liniște și cre
dință că peste nópte aeve va visà pre ursitulů sěŭ , iară a doua di
diminéță acve se va întîlni cu dînsulă și-lă va strînge în brațele

sale, fiindu - că aşà i-a făcută, că elŭ numai decât trebue să vie la
dînsa și s'o céră la părinții săi de soţie.
Acéstă vrajă, dictată dimpreună cu esplicarea ei de o româncă

din Pătrăuță , sată nu departe de oraşulŭ Sucéva, mi-a trimis'o ami
culů meŭ d- lu Vasile Turturénů, preotů .
14 S. FL. MARIANĎ 90
Note.
1. In iu séră în acéstă saŭ astă séră . Se aude fórte adeseori în Bucovina,
și se întrebuinţéză tot-deauna spre a arětà séra ce urméză , spre deosebire
de séra trecută , care se esprimă prin a séră, precum și de séra premergě
tóre, care se esprimă prin alaltă séră ceea-laltă séră .
In locă de „ în ra séră “ se dice și „ de séră “ , în locă „ a séră “ și „ erì séră “ ,
și în locă de „ alaltă séră “ și „alaltă erì séră.“
Totuşi între „ a séră “ și „ de séră" esistă de multe ori o mare deosebire,
căci pe când prin „ ža séră “ se înțelege nu numaĬ séra ce are să urmeze,
ci totă odată și séra în care ne aflămă , pe atunci prin „ de séră “ se înţelege
numaĬ séra ce are să urmeze. Iară prin „ de cu séră“ se ințelege o parte
trecută din „ìa séră “ şi anume partea primă .
Serile ce urméză după „ìa séră“ se arată prin “ mâne séră “ și „poìmâni
séră."
2. Zăhală = fără óri- care piedică .
II. Ce mi-i dela Dumneḍeй .

De-a fi cu věduvă grasă,
Focule, De-a fi cu fată frumósă,
Focşorule ! Cu dînsa să nu grăiască,
Eu te învělesců , Să nu bîrîéscă, (1)
Tu nu te ' nvěli ; La mine să se pornéscă .
Eu te potolesců, Să nu-i fie îndemână ,
Tu nu te potoli ; Să n'aibă loců de hodină,
Eu voiù adormi , Precum n'a avutu
Tu nu adormi ; Şi mă-sa când l'a născută,
Ci te desvělesce Cu şelele rupte ,
Şi despotolesce Cu pólele crunte.
Și te du în lume, Să nu pótă adormi,
Peste lume, Să nu pótă hodinì,
Până la ursitulů meŭ, Pân' la mine n'a veni !
Observațiuni.
Acéstă vrajă, dictată de - o româncă din Mitoculŭ-DragomirneĬ,

sată în apropierea orașului Sucéva, și comunicată de d- lŭ dr . Ştefanŭ

Saghinů, se face mai alesŭ de cătră fetele carĭ nu se potă mărità .
Note.
( 1 ) Sub verb. a biri se înțelege aici atâta câtů a borborosì saŭ a şopti,
adecă a vorbi ceva pe sub nasă ca să nu -lŭ poți înţelege ce vorbesce .
lar verb. acesta este formatů dela adverb. bir, cu care îndătinéză Ro
mânii de pretutindene a chema oile.
Infigerea cuțitului.
Eu nu ' nfigă acestă cuţită Cu focu cuprinsă ?

Nică în lută , nici în pămîntă , Mě duců codrii să-i pârlescu,
Ci -lă înfigă în inima Câmpii ca să-Ĭ vestejesců ,
Celui ce mi -i înpărţită. Văile ca să le seců
Sâmbătă sară Și pietrele să le crepu !
Am eşită afară Lasă codri se ' nfrunzéscă ,
Şi m'am uitatŭ la délù Câmpiile se ' nfloréscă,
Şi n'am věḍutů nemică , Văile ca se ' nverḍéscă ,
Și m'am uitatŭ la vale Pietrele să se măréscă !
Şi iar n'am věḍută nemică, Da te dù la omulă meŭ (2)
M'am uitatŭ la asfinţită Celů alesů de Dumneḍeŭ
Nică atâta n'am věḍutů , Şi mie dată,
M'am întorsă spre răsăritů De ómeni bună îndreptată,
Şi ' ntr'acolo am věḍutů Şi cu focă îlŭ îmbracă,
Pajură înpăjurată (1 ) Şi cu focă îl înfócă,
Cu focă îmbrăcată, Şi cu focă îl încinge,
Cu focă încinsă, Și cu focă îlů strînge ,
Cu focu cuprinsă . Şi cu focă îlŭ coprinde,
Și cum am vědut'o Şi cu focă îl aprinde .
Am şi întrebat'o : Focă pe gura cămăşii îi bagă
Unde mergi tu, pajură , Și la inimă i -lŭ aşéză.
Aşà de ' mpăjurată De le- găsi dormindů ,
Și-aşà de înfocată, De le-Ĭ găsi mâncândă ,
Cu focu încinsă , Din somnu să mi-lŭ trezesci ,
16 S. FL. MARIANO 92
Dela masă să- lŭ stîrnesci Fără prilazuri.

Și spre mine să-lu pornesci , Şi de le-i găsi
Să-lu aducă, să mi -lŭ grăbesci, La mese ' ntinse,
Prin pădure fără sine Cu făclii aprinse ,
Şi prin sată fără ruşine , La neveste grase
Prin poenă fără de drumů , Şi fete frumóse,
Prin câmpii fără cărără , Să-i pară căţele vierměnóse ,
Pe drumuri fără de gloduri Numai eu să-i par frumósă,
Și prin ape fără poduri, Numai eŭ să-i fiù alésă !
Peste garduri
Observațiuni.
Acéstă vrajă, culésă în satulă Pătrăuță de lângă orașulă Sucéva,

mi-a trimis'o amiculŭ meŭ d-lů V. Turturénů .
Dacă o fată și-a pusă ochiulă pe unŭ feciorů, dar se teme că

acela nu va lua- o de soție , apoi ca să fie mai sigură ca feciorulu
respectivă numai decât să-i fie bărbatu, ea ii face pe ursită . Ese
adecă într'o Sâmbătă séra în cornulů saŭ chietórea caseĬ c'ună cuțită
în mână și , înfigêndu-lŭ în pămîntă, rostesce dela începută și până
la sfîrșită versurile vrăjei acesteia .
Prin rostirea versurilorů citate și prin înfigerea cuțitului, cugetă
ea că feciorulă pe care și - a pusă ochiulu , trebue, mai timpuriŭ

saŭ mai târḍiŭ , negreșită s'o iea de nevastă , chiar și atunci când
mai nainte nici n'ar fi visată de dînsa , saŭ când atâtă părinții
câtă şi tóte némurile lui i s'arŭ pune în potrivă .
Note.
1 ) Intr'o variantă a acestei vrăji din Mitoculŭ- Dragomirnei , care se vră

jesce de cătră fetele ce nu sunt jucate cu scopů ca să jóce, în locă de o
singură pajură provinů :
Nouě- decă şi nouě de pajuri împăjurate

Tóte cu focă îmbrăcate.
Iar mai în jos :
Voi pajurilorů vě duceți la N.

Şi într'însulů vě băgață,
Și gândă bună de mine-ă daţi .
2) Prin cuvintele omulŭ meŭ se înțelege aici feciorulă pe care și -a pusă

fata ochiulu . In cele mai multe vrăji şi farmece însă, în loculů acestorů
cuvinte, se dice ursitulă meŭ.
Chiemarea luner.
Lună, lună, De -a fi de-aice din satů ,

Virgolună ! De-a fi din cela-laltů satŭ,
Tu esci mândră și frumósă, De-a fi dintr'alŭ treilea satu
Tu esci a nopţii crăĭasă, Saŭ dintr'alŭ noulea satů ,
Tu calů aĬ Nu-i da stare
Dar' frêŭ n'ai. Şi- alinare,
Na-ţi ţie brâulŭ meŭ Elu să nu pótă dormi,
Şi fă frêŭ Să nu pótă odihni,
Calului těů, Pân' la mine n'a veni!
Să mergi dup' ursitulů meu .
Observațiuni.
Vraja acésta, culésă din Mitoculu-Dragomirnei și comunicată de

d -lŭ dr . St. Saghinů, se face tot-deauna la Lună nouă saŭ , după
cum spună unii Români, la Craiu nou, de cătră fetele cari nu se
potă mărità .
*
Incingerea brâului.
Brâŭ, brâușoră ! Fă-te laurů, balaurŭ ,

Fă-te şerpușorů, Cu solzii de aurů .
Și cum te- oiu încinge Pune- i capulů,

Tu mi te descinge , Jar unde- capulu
Şi mergi dup'ursitulů meu Pune-i picĭórele.
Celů lăsată de Dumnedeŭ Să n'aibă stare
La o casă și la douč, Şi-alinare,
Până-i ajunge la nóuč. Cum n'a avutů
Dacă nu le-i întîlni , Maica-sa când l'a născuti ,
Dacă nu mi le-Ĭ găsì , Cu sudori de mórte
Să te duci l'a noua țară Cu pólele încruntate ,
Și mi-lu adă în ia sară, Cu sudori pe frunte
Şi mi-lŭ adă fără sine Cu vinele tóte ude .
Şi fără léců de ruşine. Cum s'a sbuciumatů maica-sa
Nu-i da a trăi , Pân' ce l'o născută,
Nu-i da a grăi Aşà să se sbuciume și elu
Cu věduve grase, Pân' ce n'a veni la mine.
Cu fete frumose, Iar la mine dac'a veni,
Cu părinţi în casă . Eu cu dînsulů când voiŭ grăi
De-i pe patů , Ca cu mirù l'oiù miruì,
Dă-lŭ sub patŭ .* La dînsulă când oiŭ cătà,
De-Ĭ la masă, Ca cu busuiocu l'oiù suflà,
Dă-lu sub masă. Şi la dînsulă când oiù ride,
De-i pe laîţă , Să-i pară
Dă-lu sub laiţă. Că cu galbenă i-aş întinde !
Unde i - su piciorele
Observațiuni.
Acéstă vrajă, dictată de o româncă din Stulpicani, sată în dis

trictulů Gureĭ- Humorului, mi-a comunicat'o d -lŭ V. Turturénů .
Chiemarea lui Teme.
Eşi Teme ( 1 ), Si te du la N. N. (2)

Nu te teme ! Pe gura cămeșii te bagă
Eşi de unde esci , Şi la inima lui te-aşéză.
De unde locuesci. Cămeșa-i pălăescc (3)
Din somnu îlă trezesce, Să nu pótă făr' de mine,

La mine- lu pornesce , Precum n'a pututů
Din lume, Mă- sa când l'a făcută
Peste lume, Cu pólele crunte ,
La mine să vie anume . Cu sudori pe frunte,
Să nu aibă locă nici stare Cu buzele muşcate,
Până la mine o plecare . Cu codile despletite pe spate !
Observațiuni.
Vraja acésta, culésă în Scheia, sată în apropierea orașului Su

céva , mi-a comunicat'o dlu Vasile Balintescu , pedagogů .
Note.
1 ) Sub Teme se ' nțelege aice o fiinţă mitologică.

2 ) Aici se pune numele feciorului saŭ fetei, care se vrăjesce .
3) Sub verbulů a pălăì, care se rostesce în unele casură și a pălălăì, se
înţelege a vênturà saŭ a fluturà în vêntă , d . e. eŭ pălăescă sămânță , eŭ vên
tură semênță ; foculă pălăesce saŭ pălălăesce, adică arde cu pălălae, cu fla
cără mare .
*
Cócerea turtei.
Ieşi, Petre, Gura lui N. N. cea rea,

Ieşi, Sân- Petre ! Şi limba lui,
Cu surda ta, Şi inima lui,
Cu muta ta, Și gândulă luĬ
Şi- asurḍesce, Despre mine .
Şi-amuţesce, Și cum nu potů eŭ
Şi ' ncremenesce Fără trupulů meŭ ,
Şi hotăresce . Fără mânele mele,
Cum se hotăresců hotarěle
Şi fără pictórele mele,
Şi mieḍuinele , Așa nici elă să nu pótă
Aşa să se hotăréscă Fără de mine!
Şi să se despărţéscă
Observațiuni.
Fata, care voesce să fie vorbită de bine și iubită de feciorulu
saŭ bărbatulů pe care și-a pusă ea ochiulu, aduce o gură de apă

mută, adecă nevorbindů nemică pe drumă când se întorce dela
fântână, iar după ce a sositů a casă rostesce cuvintele de mai
sus şi se frécă cu atâta făină, câtă cuprinde gura cea de apă.
După aceea se frécă de o față-de masă, apoi pune făina muiată în

gura cea de apă pe fața de masă , face dintr’însa unŭ aluatŭ , se
pune cu dosulů (șeḍutulů) pe aluată , după aceea îlù reșchie, adecă
îlă lăţesce în drepta și stânga, făcêndŭ dintr'însulă o turtă pe care
o pune apoi în vatra focului ca să se cócă . După ce turta, ast
felă frământată, s'a coptă de ajunsă , iarășă o frécă până ce o face
făină și așà o dă celui ce i-a vrăjită în mâncare ca s'o mânânce .
Vraja acésta, culésă în Boianu, sată în districtulu Cernăuțului ,
mi-a comunicat'o d- lu V. Turturénů .
Facerea cu ulcica.
Eu nu'nvêrtů ulcica, Iară din dosů păuniță.

Ci'ntorcu gândulă Câți în urmă mi-orů călcà
Şi cuvîntulů Toți m'oru lăudà,
Şi inima lui N. cu totulů Cu dînși-oiu jucà
Dela alte fete spre mine. In gură m'oiu sărutà
Să pară din faţă De mână că m'orů luà,
Cuconiţă, Cu dînşii m'oiu desmĭerdà.
Observațiuni.
Vraja acésta, culésă în Mitoculu-Dragomirnei şi comunicată de
d-lŭ dr . St. Saghinů, se face mai cu sémă de cătră fetele cele
stătute, cari nu se potă mărità .

Ea este una dintre cele mai usitate și mai răspândite vrăji. Do

vadă despre acesta avemŭ și ḍicala « i- a făcută cu ulcica » saŭ «pare
că i-a făcută cu ulcica » , care se aplică unui feciorů, ce și bate prea
multă capulă după vre- o fată, deși aceea nu e cine scie câtă de
frumósă, istéță saŭ avută .
Fata, care voesce să placă ori-cui, iea o ulcicuță, o întórce cu

gura în jos , îi pune pe fundă mai mulți cărbuni şi învêrtind'o ros
tesce cuvintele de mai sus .
Aşternerea patului.
Mie-mi aşternů bumbacă şi mătasă, Să nu pótă mâncà ,

Flăcăilorů N. N. holeră ghimpósă, Să nu pótă adormi ,
Focă şi urzică, Să nu pót'a s'odihni ,
Ace şi furnică. Pân'la mine n'orů veni
Să nu pótă bé Și cu min' s'orŭ drăgosti !
Observațiuni.
Fata, care voesce să fie cercetată și drăgostită de feciori, ros

tesce cuvintele acestei vrăji , auḍită dela o româncă din satulu
Stulpicană și comunicată de d- lu V. Turturénů , tot- deauna séra când
îşi aşterne patulu şi voesce să se culce .
Scóterea dragostilorů.
Sântă-Mărie, sântă de tine ! Cu dreptulă că le-am călcată

Eu nu calcă degetele tatălui, Și ' napoi că le-am lăsată ,
Ci calcu fetele satului, Și cu stângulů am păşită
Le calcă să fie călcate Şi 'nainte le-am eşită ..
Şi ' napola mea lăsate . Dănilaşă , Dănilaşă !
3
22 S. FL . MARIANŮ 98
Descalică la oraşu Din cârpele nevestelorů (1).

Și-mi dă mie cheile Și cum e mai sus
Să descui cămările, Cununa gardului
Ca să-mi scotă dragostile De faţa pămîntului , (2)
Din cinstea icónelorů, Așă să fiu și eŭ mai pre sus,
Din faţa cucónelorů, Mai cinstită
Din pălăriile flăcăilorů , Şi mai iubită
Din cuşmele bărbațilorů , Decât tóte fetele
Din codile fetelorů , Şi tóte nevestele !
Observațiuni.
Fata, care voesce să fie jucată și băgată în samă de toți feciorii,

care vrea să fie mai alésă și mai căutată dintre tóte cele - lalte fete
din sată , înainte de a se pornì la jocă , fiindă încă în casă, îșă în

cleștéză mânile , și așà plecându - le în josă și călcându- le cu piciorulă
dreptă, începe a rosti versurile de mai sus până la
Cu dreptulă că le-am călcată

Și 'napoi că le-am lăsată.
Iar când dice :
Și cu stângulă am pășită
Și ' nainte le-am îeşită,
atunci, sosindă în pragulă ușeĭ, calcă mânile încleștate cu piciorulŭ

celů stângă.
După ce în modulŭ acesta a rostită ea și aceste douě versuri,

când vrea să trécă prin pórta ogrății, rostesce versurile începêndu
dela Dănilaşă și până la sfîrşită.
Unele fete, când voescu să- și scótă dragostile, ieaŭ într'o ulcică
apă neîncepută și puindă într'însa busuiocă , o pană de păună și
unŭ banŭ de argintů , se ducă pe la cheutorile gardului într❜o Marți,
Joi saŭ Sâmbătă , și după ce rostescă cuvintele de mai sus , se spală
cu apa și cu cele- lalte obiecte dintr'însa .
Prin procedura acésta și prin rostirea vrăjiĭ acesteia, se dice că

fetele , cari în chipulŭ acesta şi-au făcută pe dragoste, sunt căutate şi ju

cate de toți feciorii din satu mai multă decât ori-cari alte fete de séma
lorů . Ba, ce este încă și mai multů , ele sunt cinstite , înaintate și
respectate într'unŭ modů deosebită chiar și de cătră bătrânii și
bětrânele satului .
Vraja acésta, dictată dimpreună cu explicarea ei de o româncă

din Pătrăuță , sată în districtulů Sucevii, mi-a comunicat'o d-lŭ V.
Turturénů .
Note .
(1 ) Intr'o variantă a acestei vrăjĭ, totů din Pătrăuță , aceste douě versuri
sună aşà :
Din gâțele fetelorů ,
Din legăturile nevestelorů.
(2) Fetele, cară- și scotă dragostile cu ulcica la cheutorile vre- unuĬ gardŭ,
rostescu versurile acestea așà :
Cum e cununa asta de gardů
Mai sus decât faţa pămîntului.
Ferberea ocner.
1.
Fierbe, ocră, 1 ) clocotesce, Pân' la mine n'a plecà ;

Pămîntulă mi-lŭ coscovesce 2) Să nu pótă hodini
Şi férba mi-o dogoresce, Pân' la mine n'a porni
Pre N. la mine-lů pornesce .
Și la mine n'a venì ,
N. să nu pótă bé, Cu mine- a se drăgosti,
Nici să nu pótă mâncà Cu mine-a se libovi!
Observațiuni.
Acéstă vrajă, dictată de o româncă din satulů Stulpicani, mi- a

împărtășit❜o d -lŭ V. Turturénů , preotů .
Note.
( 1 ) Sub cuv. ocnă din vraja acésta se înțelege ulcica saŭ hîrbulŭ , cu care
se vrăjesce şi care de regulă se pune la focă ca să férbă .
(2) A coșcovì = a coroji a coşi, adecă a rădicà partea saŭ pătura de
asupra în sus .
Făcătură de despărțire.
Cine-i aceea, Ce are în gură?

Cine-i aceea ? Pricază şi ură!
Catrina! Dacă-i aşa ,
Ce are pe capŭ ? Să fugă N. de ea
Piele de dracŭ ! Ca de dracu,
Ce are pe trupu ? Şi să se témă
Piele de lupů ! Ca de lupů,
Ce are pe vine ? Și să se păzéscă
11 Piele de câne ! Ca de-unů câne turbată!
Observaţiuni:
De trăescu doi inşi bine, şi nesuferindă acesta ființele cele rele ,

atunci vrăjitórea, după cum mi- a spusů Domnica Popescu, româncă
din Ciudeiu , care mi-a dictatŭ vraja acésta, vrêndů să despărțéscă
pre cei ce trăescu bine , se duce în pădure și caută doi copaci
geměnari, cari fură desrădăcinață de o furtună și cari aŭ căḍută
unulă într'o parte iar celŭ -laltă în altă parte . Dintre aceste dóuě
lemne iea vrăjitórea țărînă și întrebuinţéză momentulă când se află
cei doi amanță la o laltă, și rostesce formula de mai sus, menin
du-i cuvintele atâtŭ unuia câtă şi altuia, şi asvêrle țěrîna acésta
între dînşii.
*
Innegrirea fetelorů.
Hîş, cióre negre, buhóse ! Când din gur'oiŭ găngurì

Că eu sunt N. cea frumósă, Toţi feciori-oiu îndulci,
Dintre fete cea alésă. Toţi cei mici
Eu sunt flórea satului, Şi voinică,
Crucea busuiocului Toți sătenii
Și fruntea norodului, Şi poporenii.
Dragostea feciorilorů Cine de mine s'a lipi ,
Și fala voinicilorů ! Ca de vinů bunů s'a veseli ;
Eu sunt pomů mândru ' nfloritů , Cine de mine s'a atinge,
' Gangurů galběnů auritů . Ca de miere se va linge !
Observațiuni.
Acéstă vrajă, culésă dela o româncă din satulů Stulpicani, mi-a

comunicat'o d- lu V. Turtureanu .
Când merge o fată la jocă , la hramů , la o nuntă saŭ la altă

petrecere, cum se vede în strînsură, adreséză cătră cele- lalte fete
versurile acestea, pre cari le rostesce în taină, cu scopŭ ca fecio

rii numai pe dînsa s'o cinstéscă și s'o jóce , numai cu dînsa să stea
de vorbă și să se petrécă, iar pre tóte cele- lalte fete să le des
prețuiască ca pre nisce cióre .
II . FARMECE.
De dragoste.
I. Nimene n'o aŭ věḍutů

Nimene n'o auditů
Măriór'a sinecată , Numai Maica Domnului
Sinecată şi-a mânecatu Sus din pórta raiului.
Pe cărarea lui Traianů , Numai Precist'a vědut'o
La rîulu lui Iordanů , Și pe nume a strigat'o :
Apă rece a luà, ――― Marie ! ce glǎsuesci ?
De ură a se spělá. De ce mi te tânguesci ?
La rîu însă nu putea Cu glasu mare până ' n cerìù ,
Nici decum s'apropia , Cu lacrimi şi suspinări,
Că era tinosu, glodosů , Lacrimi lungi până ' n pămîntů ,
Și ' napoi mi s'a întorsă. Glasă lungă pân' la Domnulŭ sfîntă ?
Nimine n'a vědut'o, — Da cum nu m'oiù glăsuì,
Nimene n'a audit'o, Și cum nu m'oiŭ tânguì,
Numai câtă pismaşele Dacă eŭ am sinecată ,
Si tóte vrăjmaşele. Sinecată și mânecată
Numai ele aŭ věḍutů Sâmbătă desdeminéță
Şi ' nainte I-au eşită , Pe recóre, pe verdéță,
Şi i- au pusă unů butucu mare Pe cărarea lui Trăianu,
Mărióre în piciore, La rîulu lui Iordanů,
Unu butucu Ĭ-aŭ aruncatů , Apă rece ca să- mĬ ieaŭ
De piciore-o ' mpiedicatů Și de ură să mě laŭ ;
Si de mână o aŭ legatů, Dar la rîù nu se putea
De gur' amuțitu- o, Nici de cum apropià,
De urechi surḍitu -o Că era tinosů , glodosů ,
Şi de ochi orbitu- o. Și înapoi m'am întorsă ;
Mărióra n'a tăcută, Nimene nu m'a věḍutů,
Ci a plânge a ' nceputu Nimene nu m'auditů ,
Cu glasă mare până ' n cerĭu , Numai câtă pismaşele
Cu lacrimi şi suspinări, Şi tóte vrăjmaşele,
Lacrimi lungi până ' n pămîntă , Numai ele m'aŭ věḍută
Glasă lungă pân ' la Domnulŭ sfîntă . Și ' nainte mi-aŭ eşită
Și din cale m'aŭ oprită . De-adusuri,

In cale mi-aŭ aruncatů Supusuri,
Butucu mare, colțuratů , De făpturi ,
De picĭóre m'aŭ ' mpĭedicată Dătături ,
Şi mânele mi-aŭ legată, De strigări
De gură m'aŭ amuțită , Și căscări,
De urechi m'aŭ asurḍitů, De-uriciuni
De ochi încă m'aŭ orbitů ! Și minciună.
Atunci Maica Domnului Cunună de spini de pe capŭ
Sus din pórta raiului Luatu-i-a,
Scară de-aurů slobodi Cunună de aurů pe capă
Și ' nainte îi eşi , Aşeḍatu-i-a,
Și de mână a luat'o, Şi de ură curățitu - o,
După sore a'nturnat'o , De dragoste încărcatu- o .
Și de-acolea s'aŭ pornitů , Ochi de buhă din capă
Pe Maria a'nsoţită Luatu-I-a,
Pe cărarea lui Traiană , Ochi de şoĭmă în capă
La rîulu lui Iordanů , Aşeḍatu -i- a,
Apoi în rîŭ mi-a băgat'o Și mi-o curățit'o
Până'n brâŭ, și-a spělať'o . Şi mi-o limpedit'o
Maica Domnului spělà, De ură,
Cu bani de-argint o săpà, De pîră,
Și cu grebla mi - o greblå, De adusuri,
Cu pana o măturà, Supusuri,
Cu greblă de busuiocu De făpturi,
Și cu pană de păună , Dătături ,
Mi-o spělà şi mi-o greblà, De strigări
Mătură şi curăţià . Şi căscări,
Și bine spělatu - mi- o, De-uriciuni
Bine limpeditu -mĭ- o Şi minciuni.
Din crescetulů capului, Piele de bróscă râïósă
De pe faţ'obrazului De pe faţa ei frumósă
Chiar până'n glesnele Precista luatu-ĭ-a,
Piciorelorů Frumuseţă aşeḍatu -i a,
Și până'n cununile Şi-a făcut'o ca o flóre ,
Degetelorů ; Jucândă c'o radă de sóre,
Şi bine spělatu o, Și spělatu -o,
Bine limpeditu-o Limpeditu -o
De ură, De ură,
De pîră, De pîră ,
De adusuri, De ură,
Supusuri, De pîră,
De făpturi, De adusuri,
Dătături, Supusuri,
De strigări , De făpturi,
De căscări, Dădături,
De uriciuni De strigări,
Şi minciună! De căscări,
Dinți de osu din gură scosu-i- a, De uriciunĭ
Fagură de miere sub limbă pusu - i-a , Şi minciună .
Și spělatu-o , De mâna cea dréptă apucatu- o ,
Limpeditu-o Pe ţermă de mărgăritariŭ aruncatu - o ,
De ură , De tótă ura descărcatu-o,
De pîră, De ură,
De adusuri, De pîră,
Supusuri, De adusuri,
De făpturi, Supusuri,
Dătături, De făpturi,
De strigări, Dătături ,
De căscări, De strigărĭ ,
De uriciunĭ De căscări ,
Și minciună. De uriciuni
Din brâŭ de şérpe descinsu- o Şi minciuni .
Şi'n brâŭ de mătasă încinsu- o , Şi-a începută Mărióra
Și spělatu -o , Cu biciulu a trăsni
Limpeditu o Şi- a plesni,
De ură, Cu buciumů a buciuma,
De pîră, Dragostile a striga :
De adusuri, Dela 'mpărați cu 'mpărătese,
Supusuri, Dela crai şi cu crăĭese ,
De făpturi, Dela preoți, preotese ,
Dătături, Dela boeri cu cucóne,
De strigări, Dela domni şi dela dómne ,
De căscări, Dela miri şi cu mirese,
De uriciunĭ Dela vornici, vornicese ,
Și minciuni. De pe pălăriile feciorilorů ,
Din papuci de plotună descălțatu o, De pe cosițele fetelorů ,
Şi'n cisme galbene încălțatu -o , De pe stratulů cu garofele,
Şi spělatu-o, De pe câmpulů cu florile ......
Limpeditu o
Cine | Care nu póte s'o vadă ,

Vine? Pe degete se întinde
Ce 'mpărătésă, Dóră o póte cuprinde ,
Ce crăĭasă, Numai ca s'o drăgostéscă
Ce preotésă , Și ca să o lăbostéscă.
Ce vornicésă, De-adi înainte
Ce mirésă? Cum este alesă cuculu
Nu-i împărătésă Dintre tóte pasĕrile ,
Nici crăiasă , Şi busuioculů
Nici vornicésă, Dintre tóte florile,
Nici preotésă , Şi argintulů
Nici mirésă, Din aramă,
Că Mărióra cea frumósă , Aşà să fie şi Mărióra
Dintre tóte mai alésă . Cea mai alésă
Cine- o vede pe din dosu Și mai frumósă
Cată s'o vadă şi din faţă, Dintre tóte fetele
Care o vede din faţă De prin tóte satele !
Cată s'o vadă şi din dosů .
Observaţiuni.
Farmeculŭ acesta mi l'a comunicată conșcolarulă și consăténulů

meŭ d-lŭ George Forgaciu în anulu 1870 , iar d- sa l'a prescrisă din
tr'unŭ manuscriptŭ alŭ lui Leonů Popescu , unù altă conșcolară
alu meŭ, căruia i l'a fostů dictată mama sa Domnica, româncă
din orăşelulu Ciudeiù, districtulů Storojinețului.
Nu multă după ce l'am căpătată , l'am trimisů d-lui B. P. Has
deŭ , care l'a publicată apoi în «Columna lui Traianu» an. I., Bucu
resci 1870 , pag. 4 .
La vr'o câți- va ani după publicarea acestui farmecă, întîlnin

du-mě singură cu Domnica Popescu la cumnatulů meŭ Samuilŭ
Petrescu, parochů în Crasna , și rugând'o ca să- mi împărtășescă
ceea ce va fi sciindu din literatura poporană, ea, între multe alte
descântece şi farmece , mi-a dictată și farmeculŭ de mai sus, însă nu
precum îlŭ publicasemă , ci cu unele schimbări și adausuri, ast-felů
că cu totă dreptulů se póte considerà ca o variantă de sine stătătóre .
Dreptă aceea m'am hotărîtă să publică și acestă variantă, așà

după cum mi s'a dictată și după cum urméză :
II. Sus din naltulů ceriului,

Numai ea c'o vědut'o,
S'a sinecată , Numai ea c'o audit'o ,
S'a mânecatů Și pe nume c'o strigat'o,
Mărióra cea istéță Și din gură o ' ntrebat'o :
Sâmbătă des -deminéţă - N. ce mi te tânguesci,
Pe cărarea lui Trăianů, De ce mi te glǎsuesci
La părĕul lui Iordanů , Cu glasu mare până ' n cerĭů ,
Apa limpede să- şi fee Cu lacrimi până 'n pămîntů ?
De ură ca să se spele. ― Da cum nu m'oiù tângui,
La părěŭ nu s'o putută Și cum nu m'oiŭ glăsuì

Nici decum apropià, Cu glasă mare până ' n ceriů ,
Că era tinosů , glodosů , Cu lacrimi până ' n pămîntă ,
Şi'napoi că s'o întorsă . Că m'am sinecată
Nime n'o vědut'o, Și m'am mânecată
Nime n'o audit'o, Sâmbătă des-deminéţă
Numai pismaşele Pe cărarea lui Traianů,
Şi cu vrăjmaşele , La părĕulů lui Iordanů ,
Numai ele c'aŭ věḍut'o, Apă limpede să- mĬ ieŭ ,
Numai ele aŭ audit'o. De ură ca să mě spělů ,
Și după ce- o auditů La părěŭ nu m'am putută
Inainte -o ieşită , Nici de cum apropià,
Butucu mare o luatů , Că a fostŭ tinosů , glodosů,
In cale-i l'o aruncatu , Şi ' napoi că m'am întorsă ;
De piciore- o ' mpiedicat'o, Nime nu m'o věḍutů ,
De mână o legat'o, Nime nu m'o auḍită ,
De gur'o amuțit'o, Numai pismaşele
De ochi o orbit'o , Și cu vrăjmaşele,
De urechi o asurḍit'o . Numai ele m'o věḍutů,
Și-o prins N. a se tângui Numai ele m'o auditů ;
Şi-a se glăsui Şi pe locă cum m'o auditů,
Cu glasă mare până ' n cerĭů , Inainte mi- o eşitů ,
Cu lacrimi până ' n pămîntă . Butucu mare o luată,
Nime n'o vědut'o, In cale mi l'o aruncatu ,
Nime n'o audit'o, De piciore m'o împiedicată,
Numai Maica Domnului De mână m'o legată ,
107 VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERĬ 31
De gură m'o amuţită , De pîră,

De urechi m'o asurḍitů , De adusuri,
Și de ochi că m'o orbitů! De supusuri ,
Audindů Maica Domnului De fapturi,
Sus din naltulů ceriului , De daturi,
La N. lungă că s'o uitatů , De strigări,
Şi aşà -o cuvîntatů : De căscări ,
Taci N. nu te tângui , De uriciuni de pe lume.
Nu mi te mai glǎsui Cunună de spinĭ de pe capulů ei
Cu glasu mare până ' n ceriй , Luatu-Ĭ-0 ,
Cu lacrimi până ' n pămîntă , Cunună de auru pe capul ei
Că eu sunt vrednică Pusu-i- o ,
Şi puternică De ură curățitu-o,
Să te lecuesců De dragoste încărcatu - o.
Şi să-ţi folosescu ! Ochi de budiheciŭ ( 1) din câmpulů ei
Şi ' ndată cum o vorbită, Scosu-I- o ,
Scară de aurů o sloboditů Ochi de şoĭmu în capulů ei
Pe dînsa s'o scoborîtů Pusu -i- o ,
Şi 'nainte I-o îeşită, De ură curățitu- o,
De mâna dréptă o luat'o , De dragoste încărcatu-o .
După sóre o ' nturnat'o Piele de bróscă râĭósă
Şi-amêndouě apoi porniť'o De pe faţa ei luatu -i- o ,

Pe cărarea lui Trăianu, Sórele şi luna pe faţa ei
La părěulă lui Iordanů . Scrisu -I- 0 ,
Cum o sosită la părěŭ , De ură curățitu- o,
Maica Domnului De dragoste încărcatu-o .
O băgat'o până'n brăŭ Dinți de osă din gura ei
In apa Iordanului, Scosu-i-o ,
Și -o prinsă apoi a o spělà , Mărgăritariu în gura ei
Cu bani de-argintů a o săpà, Věrsatu -i- o,
Cu greblă de busuioců a o greblå , De ură curățitu-o ,
Cu pană de păunů a o măturà, De dragoste încărcatu -o .
Cu pene de cuců a o neteḍi. Glasů de cucă în gura ef
Bine spělatu- o, Pusu-i-o ,
Bine limpeditu - o Faguri de miere sub limba eĬ
Din virvulu capului Intocmitu-I- 0,
Până ' n cununele unghiilorů. De ură curățitu- o,
Bine spělatu- o, De dragoste încărcatu - o .
Bine limpeditu-o Din cămeșă de spini desbrăcatu-o ,
De ură,
In cămeșă de păióră îmbrăcatu - o ,
De ură curățitu-o, De pe pălăriile flăcăilorů,

De dragoste încărcatu- o . De pe cosițele fetelorů ,
Din brâŭ de şerpe descinsu-o, De pe stratulů cu florile,
Cu brâŭ de mătasă încinsu-o , De pe câmpia cu ierburile,
De ură desbrăcatu - o, De pe tóte florile,
De dragoste ' ncărcatu-o . De pe tóte ierburile,
Din opinci de plotunů (2) De pe tóte pânele,
Descălţatu- o , De pe tóte holdele.
In cisme galbene Şi-a prinsă lumea a s'adunà
Incălţatu-o, Și din gură a ' ntrebà:
De ură curățitu-o, Cine vine,
―――
De dragoste ' ncărcatu -o . Cine vine ?

De mâna dréptă luatu - o , Ce ' mpărătésă,
Pe ţărmură de mărgăritariŭ Ce ministrésă ,
Aruncatu-o, Ce baronésă,
De ură descărcatu - o , Ce preotésă ,
De dragoste ' ncărcatu o . Ce cucónă,
Pe cală albă încălicatu- o, Ce domnişóră ,
După sóre înturnatu -o , Ce vornicéscă,
De ură descărcatu-o, Ce mirésă ?
De dragoste ' ncărcatu-o . Nu e ' mpărătésă,
Buciumă de auru în stânga Nici ministrésă,
Datu-i- o , Nici baronésă,
Biciu de focă în drépta Nici preotésă ,
Pusu-i-o , Nici cucónă,
De ură descărcatu- o, Nici domnişóră,
De dragoste ' ncărcatu -o . Nici vornicésǎ, *
Şi-a prinsă N. cu biciulů a plesni Nici mirésă ,
Şi-a trăsni, Că e N. cea frumósă,
Tótă lumea a o stârni , Dintre tóte cea mai alésă !
Cu buciumulů a buciumà, Cine o vedea din dosů
Dragostile a strigà : Căta s'o vadă şi din faţă,
Dela ' mpărați cu ' mpărătese , Cine o vedea din faţă
Dela ministri cu ministrese , Căta s'o vadă şi din dosů .
Dela baroni cu baronese , lar' care n'o putea vedea
Dela preoți cu preotese, Pe degete se ' ntindea.
Dela domni cu domnişóre Şi ' n lăuntru- şi respundea :
Dela boeri cu cucóne, - Ea să dragostéscă ,
Dela miri cu mirese, Ea să lăbostéscă (3) ...
Dela vornici cu vornicese, De astăḍi înainte
Ea să fie cea mai cuminte, Şi busuioculů

Cea mai deşteptă Dintre tóte florile,
Şi mai înţeleptă, Şi argintulu

Cea mai frumósă Din aramă ,
Şi mai alésă. Aşă să fie N. mai de sémă ,
Precum îi alesŭ cuculu Mai frumósă
Dintre tóte pasĕrile, Și mai alésă
Şi păunulă Dintre tóte fetele
Dintre tóte gobăile, (4) Şi tóte nevestele !
Observațiuni.
Fărmecătórea ține în mâna dréptă unů struță compusă din trei

pene de cucă și una de păună , precum și din trei fire de busuiocu,
tóte legate la unŭ locă cu unŭ firă de lână țigae roşie, ce trece
printr'o monedă , care represintă icóna Sântă-Măriei saŭ a St. Mi
chailu , iar mâna stângă o razemă pe pieptulů persónei, căreia i se

face pe dragoste.
Actulů acesta se sevêrșesce numai într'o Sâmbătă des-deminéță
înainte de răsăritulů sórelui, iar formula farmecului se rostesce
de trei ori după olaltă .
O sémă de fete, carĭ voescu să fie îndrăgostite și iubite , își facă
singure pe dragoste . Se scólă într'o Sâmbătă des-deminéță , se ducă ,

până a nu răsări sórele, la unŭ părîŭ, ieaŭ din acela cu unŭ vasů
apă și aducênd'o acasă pună busuiocă într'însa și o descântă .

Când aŭ să se ducă la joců , se spală peste totă corpulă cu apă
de acésta, punu busuioculů sub brâu , și așà se pornescă apoi la
jocă . Făcêndŭ acésta, credů ele că toți feciorii trebue să se bată
după dînsele, să le îndrăgéscă și iubéscă şi să le jóce mai multů
decât pe ori- cari altele .
Note.
(1) Cuv. budihcciù e identică cu budihaciu şi însemnéză o specie de buhă.

In Bucovina se mai usitéză, afară de aceste douě cuvinte, încă şi cuv. lu
dihală sau bughihală, care însemnéză ceva sborşită, urîtă , dărăbănosů ;
•
(2) Flotunŭ saŭ plotonă, pl. plotunì, s'a numită , după spusa Românilorů din
Bucovina, unů felŭ de animalŭ sălbatică, fórte puternică şi fiorosu , care
avea unŭ cornu în frunte şi care în vechime a trăită prin pădurile Car
paţiloră și mai cu sémă prin cele din ținutulu Dornei și Câmpulungului
din Bucovina. Astăḍi animalulŭ acesta nu mai esistă, a dispărută cu totulů ,
numai numele i s'a mai păstrată .
Dela numele acestui animalŭ credů că vine şi numele Plotonița, ună să
tișoră în Bucovina, districtulů Gurei-Humorului.
(3) Lăbostéscă, cuv. străină , însemnă a iubì, a desmerdà.
(4) In cele mai multe părți din Bucovina pasĕrile de casă se numescă și
gobar, sing. gobae.
Cum că acesta întru adevěrů e așà , se póte vedé și dintr'o satiră po
porană din satulů Galinescĭ, districtulů Rădăuțului, care sună ast felů :
Vine lelea dela Prutů

C'o găină de vîndută .
- Ce ceri, lele, pe gobac ?
Şepte ruble şi -o liţcae !

Lasă, lele, liţcaia,
Că ţi -i slabă gobaca !
Sau într'o variantă :
Lasă, lele, liţcaia,

Că s'a vinde gobaea !
Totu de dragoste.
- Bună deminéța , Din munţi, de prin obârșii

Apă curětóre. (1) In versările câmpului
Tănimů (2) dumitale, De speli tóte malurile
N. fată frumósă ! De tóte ruginile ,
Da cum de - aĬ venitŭ la mine Şi speli tóte přetrile
Aşà des de deminéță , De tóte jebrinele, (3)
N. fată frumósă ? Am venită și eŭ la tine
- Am venită ca să mě speli
Ca să mě spelă şi pre mine
Și ca să mă curăţesci! Din virvulu capului
Cum te scobori tu şi vil Până ' n cununile unghilorů ,
Bine să mě curăţesci, Și cu dînşi când va vorbi,

Bine să mě limpedesci : Ca cu miere să-i pótă ' ndulci.
De ură, Toți sătenii,
De pîră, Toţi poporeniĭ,
De- adusuri , Toţi vecinii,
De supusuri , Toţi străinii,
De fapturi, Toţi feciorii,
De daturi, Toți mai marii,
De strigări, Toţi vătămaniĭ,
De căscări, Ea cum cu gura lí- a grăì
De uriciuni de pe lume!. Ca cu miere I-a ' ndulci,
Maica Domnului a věḍuťo Cum cu gura a căscà
Cu atâta n'a lăsat'o. Ca şi cuculă a cântà,
De mâna dréptă a luat'o, Pre toți mi Ĭ- a fărmecà.
Dipe (4) sóre a ' nturnat'o , Iar toţi, câţi voru fi,
La Mira Slava (?) dusu- o, Inaintea ei vorů ĭeşi
Cu miru miruitu-o , * Cu cuvinte bune,
Glasă de cucă în gură Cu păhare pline,
Pusu-i- o , Cu capurile plecate,
Faguru de miere sub limbă Cu cuşmele rădicate,
Aşeḍatu -i- o , Și care de dînsa s'a atinge
Ca ' ntre ómeni când a ieşi, Ca de miere se va linge.
Observațiuni.
Farmeculů acesta mi l'a dictată Domnica Popescu din Ciudeiů .

Fata, care voesce s'o îndrăgostéscă lumea, se îmbracă într'o Sâm
bătă des - deminéță în cămeșă albă , îşi despletesce pĕrulă și - lŭ péptěnă ,
însă nu- l împletesce , ci - lů lasă s'atârne și să fâlfâe pe spate . Ica
după aceea șépte fire de busuiocă în mâna dreptă și o monetă de
argintă în mâna stângă , și ast- felŭ alérgă până a nu răsări sórele la
o apă curgětóre . După ce a sosită , îșă udă mai întâi degetele la
mână și la picióre de trei ori și apoi se spală cu busuioculă și cu
argintulu , rostindă cuvintele de mai sus ale farmecului.
Dacă fata, care voesce a- şi face pe dragoste, nu scie singură cu
vintele farmecului, atunci le rostesce în loculŭ ei fărmecătórea, care
în casulu acesta trebue asemenea să se ducă cu dînsa la apă .
Note.
(1) Curětóre = curgětóre. In Bucovina fórte adeseori se aude dicêndů

cură în locă de curge, curândă în loců de curgândă și curětoru- c în locă de
curgătoru-c.
(2) Tănimu, prescurtată din mulțănimă = mulţămimů . Românii din Bu
covina spună mai adese -ori a mulțănì decât a mulțămì, nici când însă a
mulțumi.
(3) Jebrină, pl. jebrine Lâna brósceĭ, lat. conferva rivularis.
(4) Românii din unele sate din districtulů Rădăuțului şi alŭ Storojineţului
din Bucovina, precum bună-óră cei din Vicove, Crasna și Ciudeiŭ, spună
fórte adese-ori dipe în locă de după : dipe-aceca = după aceea.
Chemarea steler.
Și m'oiu hodini,
I Iar tu nu dormi,
Nu te hodihni,
O stea, gostea, Ci âmblă ţările
Dragostea- a mea; Şi tóte hotarele
Douě stele, gostele, Să-mi aducă dragostile :
Dragostile mele ; Dela nouě holdă înverḍite ,
Trei stele, gostele, Dela nouě secări înflorite,
Dragostile mele ; Dela 99 de miră cu mirese,
Patru stele, gostele , Dela 99 de crai cu crăĭese,
Dragostile mele ; Dela 99 de'mpărați cu'mpărătese ,
Cinci stele, gostele , Dela 99 de preoți cu preotese,
Dragostile mele : Dela 99 de păună cu păunițe,
Şese stele, gostele, Dela 99 hulubi cu hulubițe,
Dragostile mele ; Dela 99 vaci cu viței,
Septe stele, gostele, Dela 99 de of cu mieĬ,
Dragostile mele ; Dela 99 scrófe cu purcel,
Optů stele, gostele, Dela 99 pălării feciorescă ,
Dragostile mele; Dela 99 struţuri fetesci ;
Ia şi-a noua stea, Să mi le aducă, dragă stea,
Asta-i stéua mea! Până la căsuța mea,
Stea, steluţa mea! De cu séră până'n cântători
Eŭ mě voiů culcà De douě ori,
Iar din cântători Cum nu m'oiŭ vălcărà,

Până'n dori Dacă eŭ am mânecată
De trei ori, Și m'am sinecată
In astă ulcea cu flori ! Astăḍi deminéţă
Când a'ntratŭ popa'n altarĭŭ
Şi păsărica cânta'n pari,
Şi când popa'n altariŭ a'ntrată
Duminecă deminéță m'am sculată , Cu pieptene de-argintŭ m'am přeptěnatů ,
Duminecă deminéță am mânecată . Cu păharů de aurů m'am cinstită
Când a'ntratŭ popa'n altariŭ Si la biserică m'am pornitů ;
Păsărica cânta'n pari. Şin biserică când am întrată
Când popa'n altarĭă a întrată, Toţi la mine s'aŭ uĭtatŭ ,
Cu přeptene de-argintů m'am pieptě Şi-aŭ prinsă bărbaţii a se coti,
natul, Femeile a se ghionti ,
Cu păhară de aurů m'am cinstită Toţi la mine cu rěŭ a privi !
Şi la biserică m'am pornitů . -Taci N. nu plânge,
Când în biserică am întratů , Nu te căinà ,
Toţi la mine s'aŭ uîtată , Nu te mai văĭcărà

Şi-au prinsă bărbaţii cotindu - se Cu glasă mare până'n ceriů ,
Şi femeile ghiontindu- se, Cu lăcrimă până'n pâmîntă ,
Toţi la mine reŭ uitându - se . Că eŭ de mâna dréptă te- oĬŭ luà
Da eù că m'am supărată , Şi'n părĕulă Iordanului te - oiŭ băgà,
Dela biserică m'am înturnată Şi te-oiu curăți și te- oiù spěla,
Totů plângêndă și văĭcărându Cu cămeșă de dragoste te- oiŭ îmbrăcà,
Cu glasă mare până'n cerĬů , Cu brâŭ de ibosŭ ( 1 ) te - oiù încinge ,
Cu lacrimi până'n pămîntă . Cunună de flori în capu ți-oiù pune,
Nime nu m'a auditů, Sórele'n faţă pune- oiu
Nime nu m'a vědutů , Lipi- ţi-l- oiŭ,
Decât Maica Domnului. Străluci-te-te -oiù ;
Sus din pórta ceriului . Luna ' n pieptů ți- oiŭ răzimà
Şi ea cum m'a auditů Și luceferel
Și cum m'a věḍutů , Pe umerel
A prinsă a mă întreba Ţi- oiŭ aşeza !....
Şi din gur'a-mi spune așà : Lucéférulů celu de di sus
--Ce plâng N., ce te căinezĭ, Pe mâna dréptă mi l'a pusů,
De ce te vălcărezi Şi ' n mâna stângă busuiocă (2 )
Cu glasă mare până'n ceriй , Să mě iea feciori la jocu,
Cu lacrimi până'n pămîntă ? Şi steluţe mărunțele
--- Da eŭ cum n'oiŭ plânge Imprejurulů pólelorů, mele.
Și cum nu m'oiu căinà, Cine la mine a căutatů
4
Ca de vinů l'am îmbětatů ; Ca cu pâne de grâŭ l'am hrănită ,

Cine la mine a grăită Ca cu miere l'am îndulcitů !
Observațiuni.
Farmeculă acesta, culesu din satulů Pătrăuță , nu departe de

oraşulů Sucéva, mi l'a împărtăşită d-lŭ V. Turturénů .
Fata, care voesce să fie cercetată, jucată și iubită de feciori mai
multă decât alte fete , merge Sâmbătă séra după tócă , adecă după
vecernie, când e cerulă senină , în grădina cu flori cu o ulcică de
apă próspětă , neîncepută , în mână , și punêndŭ ulcica între flori,
rupe ună mănunchiŭ de busuiocu şi alte flori mirositóre, și punên

du-le apoi în ulcica cu apă, se uită la stele și rostesce versurile
farmecului de mai sus până la « Duminecă deminéță . »
Sfîrşindů de rostită de nouě oră după olaltă acéstă parte a far

mecului, încetéză de a se uità mai multă la stele . Scóte apoi bu
suioculă din ulcică , bea puțină apă, cu puțină se spală pe obrazů
și se netedesce pe capů, cu puțină şi cu busuioculă fărmecatu se
duce pe acolo pe unde cugetă că vorů trece feciorii și stropesce

o parte de locă până în pragulă ușei dela casă . Iar când ajunge
la pragu, tórnă dinnaintea lui tótă apa câtă a mai rămasă . Din
busuiocu o parte o rupe și o presură pe cale unde cugetă că
vorů veni la dînsa feciorii, iar cu ceea-laltă se frécă pe mână și
pe obrazů . După ce a făcutů tóte acestea, se duce şi se culcă, în
bună speranță că farmeculă îşi va avé efectulů doritů .
A doua di des -deminéță, adecă Duminecă până nu răsare sórele ,
se scólă și rostesce a doua parte a farmecului, începêndŭ dela
« Duminecă deminéță » și până la sfîrșită . După acesta se îmbracă

cu cele mai frumóse haine ce le are , îşi pune în capŭ flori , sub
brâŭ saŭ în sînă busuiocă , și așà gătită plécă apoi la biserică și

la jocu, unde e totŭ tineretulů satului adunatŭ , avêndŭ cea mai
bună speranță că de acum înainte va fi cea mai căutată și mai

iubită fată din totŭ satulů .
O variantă a acestui farmecă , culésă dela o româncă din Sân

Georgiu în Transilvania, se începe așà :
O stea, logostea!
Adă-mi dragostea mea
De trei ori
Până ' n dori
La astă ulcea cu flori.
Douě stele,
Logostele !
Aduceți dragostile mele
De trei ori
Până ' n dori
La astă ulcea cu flori!
Și totu aşà până la :
Nouě stele,
Logostele !
Aduceți dragostile mele
De trei ori
Până 'n dori
La astă ulcea cu flori !
Trebue însă să însemnezů aici, că cuvîntulů gostea nu l'am

întîlnită nicăiri până acum, fără numai în farmeculŭ de față și
celă ce urméză, pe când cuvîntul logostea provine în mai multe
farmece și vrăji române mai alesŭ din Transilvania și Ungaria.
Gostea séměnă a fi scurtată din logostea .
Când ajunge farmecătórea la versurile :
Ia şi- a noua stea,

Asta-i stéua mea!
.
atunci se uită la cea mai frumósă și mai luminósă stea de pe în
tinderea ceréscă, și apoi rostesce mai departe versurile farmecului.
Poporul română de pretutindene crede că fie- care omů are
câte o stea în ceru, care este strînsă legată de sórtea lui și pe
care o capătă elŭ când se nasce. Câță ómeni sunt pe pămîntă , atâtea
stele sunt pe ceră . Când unŭ română este amenințată de vre- o

cursă, atunci dice elů că stéua lui se întunecă ; când e persecutată
de sórte, când se simte forte nefericită , dice în marea-i întristare
şi amărăciune că n'are stea în ceru; de aceea e aşà de nefericită ;
iar când se apropie de finitul vieții sale, atunci crede că stéua

lui nu rămâne mai multă pe cerů , ci cade jos . De câte ori vede
românulă căḍêndŭ vre - unŭ meteorů , dice ca a căḍută stéua unuĬ
omů, care a murită în momentulů acela . Mai pe scurtă , stelele ,
atâtă cele ordinare, câtă şi cele cu códă, adecă comeții, și mai cu
sémă aceste din urmă, aŭ o înrîurire fórte mare asupra închipuiriĬ
românului. De aici, dela acéstă credință fórte lățită printre română
vine apoi că cei mai mulți vrăjitori și vrăjitóre , fărmecători și făr
mecătóre caută saŭ cctescă în stele sórtea ómeniloru ; şi totu acestă
credință , cugetă eŭ , a îndemnată și pe fata din farmeculŭ de faţă
a se adresă către stéua sa și a o rugà ca să-i aducă dragostile din
tóte părțile și să i le pună în ulcica cea cu apă neîncepută și cu
flori umplută , cu care îşi face ea pe dragoste.
Note.
(1 ) Cuvîntulů ibosă din farmeculů de faţă abia acum întâia óră l'am în
tîlnită în literatura poporană . In vorba de tóte dilele nu l'am auḍită nici
odată, și nici nu credă că se va fi întrebuinţândă unde-va, celă puțină în
Bucovina nu.
(2) Busuioculi e unica plantă, care se întrebuinţéză de cătră românce

mai la tóte farmecele . Elŭ are, după credința românilorů , o deosebită pu
terc de a atrage și a fărmecà. De aceea mai tóte fetele mari și nevestele
tinere îndătinéză în dile de sărbători a-lů purtà legată la cheutórea cămeși
loră, sub brâŭ saŭ în sînů.
II Gostele,
Trei stele
O stea Gostele,
Gostea, Patru stele
Douč stele Gostele,
Cinci stele Luminósă,

Gostele, Vederósă,
Şese stele Să nu te culci,
Gostele , Să nu dormĭ ,
Şepte stele Să nu te hodinescĭ,
Gostele, Ci să te duci
Optů stele Și să-mi aduci
Gostele, Dragostile ,
Nouě stele Frumuseţile
Gostele, Şi tóte numele
Fiți de-ajutoriů stelei mele ! Dela'mpărați cu'mpărătese ,
Stéuă, steluşóra mea, Dela crai şi cu crǎese ,
Cea luminósă Dela preoți cu preotese ,
Şi vederósă, Dela vornici cu vornicese,
Eŭ acéstă sfîntă apă Dela miri cu mirese
Aici voiù lăsà Si dela closce cu puf
Şi m'oiù culcà, Și aice să mi le puĭ.
Și oiŭ dormi Deminéţa, când m'oiù sculà,
Şi-oiu hodini. Eŭ aici în astă apă le- oiù aflà,
Dar tu stea, Cu dînsele pe obrazů m'oiŭ spělà ! ...
Steluţa mea ,
Observațiuni.
Fata, care voesce să fie iubită, după cum mi-a spusă Domnica
Popescu, care mi-a dictatu farmecul acesta, cum a înserată și aŭ

răsăritů tóte stelele pe cerů, se duce și aduce apă neîncepută dela
o fântână sau dela ună părîŭ într'unŭ vasŭ curată . Atâtă când se
duce câtă și când aduce apa , caută ca să n'o vadă nimene . După
ce aduce apa, o pune într'unŭ locă afară, unde să nu ajungă ni
micŭ la dînsa, dar nici să fie acoperită cu ceva anume ca să pótă
cădé peste núpte rouă într'însa . Iar după ce a adus'o acasă, ica
○ pană de păună, și umblândă cu păunulă prin dînsa , rostesce de
trei ori farmeculů de mai sus . Apoi pune apa sus ca să stee
acolo până a dóua di deminéță . Totă odată, când rostesce cuvintele

de mai sus, se uită pe cerŭ la stéua cea mai luminósă , bună- óră
la unu lucéfěrů saŭ și la o altă stea mai vederósă.
42 S. FL . MARIANO 118
În serile nourate , când nu se vědů stelele pe cerů , nu se face

farmecul acesta, ci numai când e cerulů plină de stele .
A doua di deminéță se spală pe obrazů cu apa ast-felů descân
tată și fermecată , și apoi o aruncă într'ună locă curată , iar pău
nulă îlŭ pune în capŭ .
De frumusețe.
Duminecă deminéţă Nu e crafй , nu e crăĭasă ,

Din aşternutů m'am sculatů , Că-i N. cea frumósă,
Pe faţă că m'am spělatů , Dintre fete cea mai alésă !
Frumosă că m'am pieptěnatů, Cine m'o vědutů
Curăţea m'am îmbrăcată, I-am şi plăcută
Pe calů sprintenů, graurů , Și m'o și iubitů ,
Am încălicatů, Ca de pâne bună s'o săturatů,
Buciumă de argintă curată Ca de vină bună s'o îmbětatů .
In mâna drépt'am luatů, Toți voinicii din satu
Prin mijloculă satului După mine s'o luată . •
Am alergatů Cum îi păunulů mai alesů
Totu buciumândă Decât tóte pasările ,
Şi trîmbiţândů . Aşà să fiu şi eŭ mai alésă
Câţi m'aŭ auditů Decât tóte fetele!
Toți s'aŭ grăbită , Cum îi argintulů
Toți aŭ alergatŭ Mai alesŭ din aramă,
Şi-au întrebatŭ : Aşa sà fiù şi eŭ
Cine vine bucĭumându ? Din tóte fetele mai de samă!
Cine vine trîmbiţândă ? Cum îi mătasea mai alésă
Ce ' mpărată, ce ' mpărătésă ? Şi mai vederósă,
Ce craiŭ óre, ce crăĭasă ? Așă să fiŭ și eŭ de acuma
Nu-i împărată, nici împărătésă , Dintre tóte fetele mai frumósă!
Observațiuni
Fata, care voesce a fi privită de cea mai frumósă dintre tóte

fetele și iubită de feciori, ica o pană de păună , unů banŭ de ar
gintă și ună firŭ de mătase roşie, și legându -le pre tóte acestea
la unŭ locă , rostesce versurile de sus . Aduce apoi des- deminéță,

până a nu resări sórele , apă neîncepută și descântând'o cu pău
nulă și cu cele-lalte lucruri ḍice :
Apă sfîntă şi curată

Cum ai spělatů , nu odată,
Bolohanii de rugină
Şi malurile de tină ,
Aşà se mě curăţesci ,
Să mă speli şi limpedescă
Și pre mine
De tóte metehmele
Şi de tóte relele ,
Să rămână curată
Şi luminată,
Ca argintulu strecurată
Și ca aurulă curată !
După rostirea acestorů versuri, se spală cu apa descântată, iar

cu păunulů se împodobesce .
Apa ce are să fie descântată , se póte aduce în orice di, afară
de Luni, Mercuri și Vineri .
De iubire.
Bună deminéța, Să-mi dai dragostele ,

Apă albă şi curată ! Frumuseţele
Mulțămescu D- tale, Şi mândreţele
N. felegósă! (1 ) Dumitale !
- Că eŭ nu- sŭ felegósă, Cum se bate tótă lumea,
Că-să mândră și frumósă Tótă omenimea,
Ca o rujă când înflóre Tóte sufletele,
Şi ca sfântulů sóre Tóte vitele ,
Când resare ! Tóte paserile
Eŭ de-acasă m'am pornitu Şi tóte lighioile
Şi-am venită După apă bună și curată ,
Ca să mě rogů Dumi-tale Aşà să se bată
Toți feciorii, După gioculů meů!

Toţi voinicii Cum nu póte nime trăi
După dragostile mele, Fără de apă,
După frumusețele mele , Așà să nu pótă feciorii
După mândreţele mele , Fără de mine ,
După vorba mea, Pân' nu m'orů luà în gioců,
După viaţa mea, Pân' n'oru vorbi,
După graĭulů meŭ , Pân' n'orů sfătui,
După traĭulu meŭ, Pâ ' nu m'orů ĭubi!
Observaţiuni.
Farmeculă acesta se face în ori-ce di, afară de Luni, Mercuri

şi Vineri.
Fata, care voesce să- și facă pe dragoste ca să fie îubită și jucată

de feciori, se duce des-deminéță până a nu răsări sórele la o apă
curgětóre , fără ca s'o vadă cine- va . Ajunsă la apă, stă pe malŭ , ros
tesce cuvintele de mai sus de trei ori după olaltă, și totă de
atâtea ori se spală cu amêndouě mânile pe obrazů cu apă din părîŭ .
Când se întorce acasă póte s'o vadă ori - cine , căci atunci nu-i
strică nimică .
Dacă nu póte merge la o apă curgětóre , póte să aducă apă și

acasă și aice să rostéscă apoi farmeculă și să se spele .
Apa o aduce dela ună părîŭ , ori dela o fântână, însă trebue să
fie neîncepută, și când o aduce să nu vorbéscă cu nimene .
După ce a adus'o și s'a spělatŭ cu dînsa , restulă , ceea ce a mai
rămasă , îlŭ aruncă într'unŭ locă curată.
Note.
( 1) Felegosů -ă = rămțurosů , petecosă , fórte urîtă şi murdară îmbrăcată.
*
Chemarea apei rouróse.
Apă, apă rourosă ! Câtă dragoste- i pe lume

Fă-mě mândră şi frumósă Tótă s'o pui pe mine-anume.
Ca grâulů alesă pe masă, Câţi feciori că m'orů vedé
Ca sfintulu sóre Eŭ lorů dragă le- oiù cădé ,
Când răsare, Câţi bătrâni m'orů audi
Ca busuioculů când e'n flóre . Cu cuvîntulů m'orů cinsti .
Observațiuni.
Fata, care voesce să fie numai decât iubită, se scólă în diua de

anu noй saŭ Sân- Vasile des- deminéță până a nu răsări sórele, se
îmbracă cu hainele cele mai nóue , mai bune și mai curate ce le
are, şi ducându-se la unu isvorů saŭ la o apă curgětóre din apro
piere, rostesce cuvintele mai sus arětate . După aceea, spělân
du-se pe mână și pe obrazů , se întórce acasă, căutândă în acelașă
timpă ca nimene să n'o vadă , căci věḍênd'o , farmeculŭ n'ar avé
nici unů efectů .
Acestů farmecă, culesă în Pătrăuțulŭ de lângă Sucéva, mi l'a tri

mesů d-lŭ V. Turturénů .
Chemarea sórelui.
L.
Rěsai pe capulŭ meŭ
Şi pe totů trupulů meů.
Sfinte sóre Dela capă pân' la picĭóre
Frăţióre ! Să strălucescu ca tine , sóre ,
Rěsai cu 40 de rășeșóre . Precum cată totů norodulŭ la tine ,
Dar nu răsări pe munţi , Aşà să caute elu şi la mine
Nici pe case, nici pe curți, Din capă şi pân ' la piciore .
Nici pe cireḍi de boi, Cum te ' ntorni tu, sfinte sóre,
Nici pe turme de of ! La ' mperați, la 'mpărăţiori,
Sfinte sóre Aşă să se ' ntórne şi la mine
.
Frăţióre ! Fete, bărbaţi şi feciori !
Observațiuni.
Acestu farmecă , care se face de cătră fetele cele mari anume ca
să se pótă mărità, mi l'a dictată o Româncă din Mitoculŭ - Drago

mirnei.
II Peste ochi şi ţîțişóre.

Sóre luminosů !
Rěsai sóre Câtă eşti de răḍosů,
Frăţióre Câtă eşti de frumosů ,
Cu 44 rade ardĕtóre. Aşà să fiu și eŭ de frumósă,
Patru-deci ţine -ţi- le, Rădósă,
Patru mie dă-mi - le : Luminósă
Douě ' n frunte In ochii mândrului meй ,
Mai měrunte, Peţi-mi-l'ar Dumneḍeŭ !
Douě mai scânteitóre
Farmecul acesta, culesă în Moldova , mi l'a împărtășită ilustrulă

nostru poetů V. Alecsandri.
De înfrumusețare.
Duminică deminéță m'am sculată, Cu cămeşă de bróscă îmbrăcatu-m'aŭ,

Pe cale , pe cărare am apucată. Cu brâu de şerpe încinsu-m'aŭ ,
Când am fostŭ la mieḍů de cale Cunună de spini în capů pusu-mi-aŭ.
M'aŭ întîlnitů 99 de fărmecătóre Eu am prinsă a mě cântà,
Cu 99 de fărmecători , Amarů a mě văerà.
99 de săgetătóre , Nime nu m'a věḍutů ,
Cu 99 de săgetători, Nime nu m'a auḍită ,
99 de diochitóre Numai Maica Domnului
Cu 99 de diochitori, Sus din pórta cerĭului .
99 de strigóice Numai ea că m'a věḍutů ,
Cu 99 de strigoi, Numai ea m'a auditů
99 de moróĭce Și ' ndată cum m'a auḍită
Cu 99 de moroi, La mine s'a scoborîtů
Ură'n faţă aruncatu-mi -aŭ , Şi din gură mi-a vorbitů :
Ce te cânți, ce te vǎerezi, Cu brâŭ de şérpe încinsu -m'aŭ,

De ce mi te câineză ? Cunună de spini în capŭ pusu-mĭ-aŭ,
Da eŭ cum nu m'oìù cântȧ, Bună de nimică făcutu-m'aŭ !
Și cum nu m'oĬŭ văerà, -- Taci N. nu te cântà,
Că Duminecă deminéță m'am sculatů , Nu te vǎerà,

Pe cale, pe cărare am apucatů, Nu te căinà,
Când am fostŭ la mieḍŭ de cale Că eu de mâna dréptă luate- ofù ,
M'au întîlnitů 99 de fårmecătóre Pe cărarea lui Traianŭ porni -te- oĭů ,
Cu 99 de fărmecători , La fântâna lui Iordană duce -te- oĭů .
99 de săgetătóre Și-acolo, după ce- om sosì ,
Cu 99 de săgetători, Pe scări de aurů te-oiù scoborî,
99 de diochitóre In fântâna lui Iordanu te- oĭŭ vîrî,
Cu 99 de diochitori, Cu fisóce 1 ) de busuiocă te -ofŭ stropi ,
99 de strigólice Cu făclii te-oĭŭ luminà ,
Cu 99 de strigoi, Fórte mândru te - oìù spělà.
99 de moróice : De uri că te- oĭu curăți
Cu 99 de moroĬ : Şi te -ofŭ limpeḍi,
Uri în faţă aruncatu -mi- aŭ , Și multă mai frumósă-i fi !
Cu cămeşă de bróscă 'mbrăcatu- m'aŭ,
Observațiuni.
Acestu farmecă , din Boianu , mi l'a comunicată d - lù V. Turturénů .
Note.
(1) Fisocă, pl . fisóce, séměnă a fi schimosită din sfitocă =struţă , mănunchiŭ .
Strigarea dragostelorů.
Buciumă de aurů scrisu -l'am , Dragostile mi-am strigatů .

In drépta pusu - mi - l'am . Tóte noródele aŭ statů
Telincă de aurů scrisu - o-am, Si la mine s'aŭ uĭtată,
In stânga pusu -mi - o - am. Și din gur'aŭ întrebată :
Din buclumů am buciumată , -Cine buciumă ,
Din telinc'am telincatů , Cine trîmbiţă ?
Ce crăĭasă, Scóte vornici din vornicie

Ce 'mpărătésă ? Şi dascălă din dăscălie ,
Nu-i crăĭasă, Şi preoți din preoție,
Nică împărătésă, Și ' mpărați din împărăţie,
Că-i N. cea frumósă, Ca ea nime să nu fie.
Dintre fete cea mai alésă ! ...
Observațiuni.
Acestů farmecă , culesă în Boianu, mi l'a comunicatů d-lŭ V.

Turturénů .
Chemarea apei curgětóre .
Bună deminéţa, De mâncări.

Apă curětóre ! Curăţă-mě de orice uri
――― Mulţămimů Si de orice făcături,
d- tale ,
N. frumósă flóre. De pe mână, de pe picĭóre ,
- Apă curětóre ! Să rămână eu ca o flóre,
Tu curăți maluri mlăóse , Ca o floricea frumósă,
Pietri ruginóse Pe care toți o mirósă .
Şi fete frumose, Curăță-mă de pe faţă,
Curăţă-mă şi pe mine Ca'n întréga mea viéță
De uri, Să fiù rară frumuséță,
De guri, Ca să rămână eŭ curată
De strigări, Cum îsă de Dumneçleŭ dată !
De căscări,
Observațiuni.
Farmeculă acesta mi l'a comunicatů d-lu Ionică alŭ lui Ior
dachi Isacă , agricultorů din Mahala , iar d - sale i l'a dictată soția
sa Eudochia .
Dacă pe o fată sau pe unů flăcăŭ aŭ începutŭ ómeniĭ a -Ĭ urî

aşà dicêndŭ ca din seninu , atunci aducă mai întâi o cofiță de
apă, ieaŭ dintr'însa ca o litră plină într'o ulcică, apoi mai ieaŭ încă
și o crenguță de busuiocă , și dândă cu crenguța în apa din ulcică ḍicủ
cuvintele de mai sus . Iar după ce în chipulŭ acesta aŭ descântată
apa, se spală cu dînsa pe față.
*
Chemarea róuei.
Bună deminéţa Ca sarea berbecilorů ,

Róuă, rouliță ! Ca laptele juncilorů ,
- Mulţămimů d-tale, Şi îțele pruncilorů.
Mândră drăguliță ! Cum se batů Greci
Róuă, rouliță, Dipe óuě,
Am venită și mă închină Şi berbeci
Și mě rogă ca să mě spelĭ, Dipe sare ,
Să mă curăţesci , Şi viţei
Să mě lipedescă Dipe lapte ,
De tăte urile Şi pruncit
Şi făcăturile, Dipe ţîță,
Ca să mě faci Aşà să se bată şi flăcăi
Drăguță și frumósă , Dipe mine!
Ca óule Grecilorů ,
Observațiuni.
Farmecul acesta e culesŭ din Voitinelů . sată în districtulů Ră
dăuțului .
Ca să fie fetele jucate.
M'am luată pe sinecă , Mândru să mě limpědů,

Pe mânecă Mândru să mě curătă
In sfînta Duminecă, De tóte datele,
Pe calea lui Traianů, De tóte suratele,
La apa lui Iordanů, De tóte adusele,
De tóte tunsele. Pe calea lui Traianů ,

Căci când a ' nseratu La apa lui Iordanů ,
Eu m'am fostů culcatů Mândru să mě limpědů ,
Mândră şi frumósă, Mândru să mă curătă
Destulů de voĭósă. De tóte datele,
Iar când m'am trezitů , De tóte suratele,
M'am simțită De tóte adusele,
De piciore 'mpĭedicată, De tóte tunsele,
De mânuri legată, Căci când a 'nseratů
De gur' amuțită, Eŭ m'am fostă culcată
De nasŭ nădușită, Mândră şi frumósă,
De ochi orbită, Destulă de voìósă,
De urechi asurḍită , Iar când m'am trezitů
De pěrů rotunḍită . M'am simțită
Şi când m'am vědută așà, De piciore ' mpiedicată,
Am prinsă tare-a mě cântà De mânuri legată,
Şi-a mě vǎetà, De gur' amuțită ,
Şi-am prinsă a mě dǎuli De nasu năduşită,
Și-a mě glăsui, De ochi orbită,
Gândindů De urechi asurḍită,
Şi socotindů De pěrů rotunḍită !
Că nime nu mě vede, - Taci N. nu te mai cântà,
Nime nu mě aude. Nu te vǎetà,
Dar' m'a vědută Nu te dăuli ,
Şi m'a audită Nu te glăsuì,
Maica Domnului Că nemică nu ţi-a fi,
Din pórta ceriului , Că eu de piciore despiedica-te-oĭů,
Și ea cum m'a auditů, De mânuri deslega- te- oĭů ,
Din graiŭ așa mi- a grăită : De gură desmuţi- te- oĭă ,
Ce te cânță tu , N. N. De nasu desnăduşi- te- oĭu ,
Mândră și frumósă ? De ochi desorbi- te- olů ,
Ce te dǎulesci, De urechi desurḍi -te- ofů ,
Ce te glǎsuesci ? Pěrulu lungi- fi-l'olu!
Da eŭ cum nu m'oìù cântà Şi Maica Domnului
Și cum nu m'oĬŭ vǎetà, Din pórta cerĭului,
Da cum nu m'oïù dǎulì , Aşi-şi cum a cuvîntată
Și cum nu m'oìù glăsuì , Scară de céră a luatů ,
Că m'am luată pe sinecă , Scară de céră a întinsă ,
Pe mânecă Cu póle albe m'a cuprinsă,
In sfînta Duminecă, Cunună de aură în capŭ mi-a pusů ,
127 VRĂJI, EARMECE ȘI DESFACERI 51
Şi de mână m'a luată Şi-oru întrebȧ :

Şi într'unů ritů frumosů m'a dusů , – Ce judésă ,
Buciumů de aură curată Ce dómn'alésă ?
In mâna dréptă că mi-a pusů ― Că nu-i judésă,
Trîmbiță de aurů Nici dómn'alésă,
In mâna stângă mi-a pusů, Că-i N. cea frumósă !
Și din gur'aşà mi-a spusă : Noi în jocă să o jucămů,
- Când la tine m'oiŭ uità La ea ori când să mergemů,
Cu buciumu-Ĭ bucĭuma , In brațe s'o cuprindemů ,
Cu trîmbița îi trîmbiţă, Cu gura s'o sărutămů,
Toți sătenii, Cu păharele să -i închinămů
Toți poporenii Și vorbe bune să-i dămů !
Orů alergà
Observațiuni
Farmeculă acesta mi l'a dictată o româncă din Sân- Georgiŭ , în

Transilvania, în vara anului 1870 .
Fetele, cari voescu ca feciorii ori- unde să le vadă bine și să
le jóce , ieaŭ o bucată de pâne , zaharů , saŭ ori şi ce alta bună de
mâncată, și rostescu vorbele de mai sus asupra obiectului respec
tivă. După aceea ieaŭ merindea ast-felů fărmecată și o daŭ fecio

riloru ca s'o mănânce .
III. DESFACERI.
Depărtarea urei.
Sântă-Mărie, sântă de tine ! Numai Dómna cerìului

Am sinecată, Din pórta raiului .
Am mânecatů, Și ca cum m'a auḍită
Deminéţă m'am sculatů, Și cum m'a vědutů,
Pe cărare m'am luată, Pe scară de aurŭ s'a scoborîtů
La părěulů Iordanŭ am alergatů , Și la mine a venitů
Pe cărare neumblată , Și din gură mi-a vorbitů :
Pe róuă nescuturată. Măriucă mândră și frumósă,
Dar când eram la mieḍů de cale, Dintre tóte fetele mai alésă !
De cale, de cărare, Ce plângi ? ce te căînezì ?
O femee neĭubitóre De ce te văicărezi ,
Și de multă rěŭ - voitóre Cu glasă lungă până la cerĭů .
Inainte mi-a ĭeşită Cu lacrimi pân' la pămîntă ?
- Of! Dómna cerĭului
Și din față mi-a răpitů ,
Din pěrů mi-a smulsů, Din pórta raiului !
Din cosiţe mi-a tunsă, Eu cum n'oiu plânge
Din urmă mi-a furată, Cu lacrimi de sânge,
Din dragoste mi- a luată ; Cum nu m'olů văicărà,
Ciorapi de bursucă Și cum nu m'oiŭ căinà,
In picìóre mi-a trasů , Dacă eu am sinecatů
Mănuşe de rugů Şi-am mânecată,
In mâne mi-a pusă, Deminéta m'am sculatů,
Ochi de bróscă în capŭ mi-a lăsatu, La părěulů Iordanů am alergatů ,
De ură m'a încărcată ; Pe cărare neumblată ,
Cu care grăiamů, Pe róuă nescuturată,
La care mě uĭtamů, Din dragoste neluată ;
Pare că- lu strîmbamů. Dar când am fostŭ la mieḍu de cale
Eu acésta cum am věḍutů De cale, de cărare,
Glasă până în ceriů am sloboḍitů O femee neĭubitóre
Și lacrim până'n pămîntă . Și de multă rěŭ - voitóre
Şi nime nu m'a auditů , Inainte mi a ĭeşită
Nime nu m'a věḍută, Şi din față mi-a răpitů.
Din pěrů că mi-a smulsů , Luminatu-mĭ-o,
Din cosiţe că mi-a tunsă , Ura de la mine cu furca asvîrlitu- o ,

Din urmă mi-a furată , Departe de la mine depărtatu -o .
Din dragoste mi-a luată, Sora sórelui cea mică
Ciorapi de bursucă Stele ' n póle bătutu- mi -o,
In picìóre mi-a trasŭ , Bătutu-mi- o,
Mănușe de rugă Luminatu-mi-o,

In mâne mi- a pusă , Strălucitu-mi-o,
Ochi de bróscă în capŭ mi-a lăsată Cu mătura ura măturatu- o ,
De ură m'a încărcată : Departe dela mine depărtatu - o ;
Cu care grăiamů , De mâna dréptă m'a luată ,
La care mě uĭtamů, Pe calu galběnŭ m'a ' ncălicatů ,
Pare că-lŭ strîmbamů. Flueraşă de argintu
M'am uitată în délu In mâna dréptă mi-a pusů,
N'am věḍută pe nime ; Flueraşă de aurй
M'am uitatŭ la vale In mâna stângă mi-a pusů :
Şi-am věḍutů trei dori Când trîmbitam ,
Trei surori, Când buciumam
Trei dori de-a cerĭului Si când flueram ,
Trei surori de- a sórelui. Tóte dragostile s'adunà,
Sora sórelui cea mare De capulů meŭ se legà
Luna ' n pieptů pusu - mĭ- o , Şi mě desmĭerdà .
Luminatu -mi- o , Ura să se ducă pe capulů aceluia,
Strălucitu-mi- o, Care mi-a dat'o
Ura cu grebla greblatu o , Și mi-a aruncat'o.
Departe de mine depărtatu - o . Eŭ să rămână curată
Sora sórelui cea mijlocie Şi luminată
Luceferi în umeri pusu-mi- o, Cum sunt dela D-deŭ lăsată ,
Pusu mĭ- 0, De tótă lumea ' n sémă băgată !
Observațiuni.
Acéstă desfacere, culésă dela o româncă din Pătrăuță , sată nu

departe de oraşulŭ Sucéva, mi -a trimis'o d-lu Vasile Turturénů.
Fata, care cugetă că cutare vrăjitóre saŭ altă cine- va i -a făcută

ca să n'o iubéscă și să n'o jóce feciorii, voindů a depărta dela sine
ura cu care a fostă încărcată și a face ca feciorii , și mai cu sémă
iubitulů eĭ, care a lăsat'o , din nou și cu mai multă tragere de inimă
5
s'o iubescă, trebue mai înainte de tóte să caute óre-cari obiecte ,

și anume : trei potcóve de cală şi şése bucățele de ferů , tóte acestea
să fie găsite ; apoi o pană de păunů, o bucată de argintă , adecă
ună puișoră saŭ unŭ inelů , mătase roșie , busuiocă , nouě strachine ,
nouč căței de usturoiu, nouě fire de tămâe și nouě fire de pi
peră . Avêndŭ tóte obiectele acestea strînse la unŭ locă , iea unů
vasă curată și se duce cu dînsulă într'o Mercure saŭ Vinerĭ sin
gură, saŭ și cu altă fată, ḍiua ori nóptea , la unŭ părîŭ , unde scie
de mai înainte că se află vre- unů vîrteju, adecă unde se învîrtesce
apa . Din vîrtejulŭ acesta iea apoi apă neîncepută și se întórce cu
dînsa acasă .
Pe cale, atâtă când se duce la părîù , câtă și când se întórce cu

apa, caută ca să nu se uite de felŭ înapoi, nică să nu vorbéscă
cu nime , căci cum se va uità saŭ va vorbi cu cine-va, desfacerea
nu e de nici unů folosů .
După ce a sosită acasă, pune vasulu cu apa neîncepută într'ună

locă ascunsă, și acolo îl păstréză ea până ce înnoptéză . După ce
a înnoptată, începe apoi a desface și a fărmecà.
Desfacerea se face de trei ori în trei serĭ, saŭ în trei nopți după
olaltă . Și se face tot-deauna când nu e nime în casă, ci numai
singură acela care îşi desface . De aceea se dice că este cu multă mai
bine, când farmazona saŭ farmazonca desface cam pe la mieḍulă
nopţii.
Dacă fata, care- şi desface și în același timpă îşi face pe dragoste ,
voesce să descânte în trei seri, atunci împarte apa adusă în trei
părți egale, o tórnă în trei strachine și tustrele strachinele le pune
apoi pe vatră .
Busuioculă, mătasea , pana cea de păună și argintulu le légă la

ună locă şi - şi face dintr'însele unů struță saŭ buchetu . Face apoi
locă în mijloculů jăraticului din vatra focului și pune acolo o pot
cóvă, două bucățele de ferů, trei fire de tămâe, trei căței de ustu
roiu și trei fire de piperů . După acésta iea struțulă , și muindu - lă
în una dintre cele trei strachine cu apă și purtându -lŭ neîncetată
prin apa acésta, rostesce versurile de mai sus ale desfacerii .
In modulů acesta descântă şi farmecă ea fie- care strachină câte

de trei ori după olaltă, purtândă neîncetată apa dintr'însele cu
struțulů .
După acesta scóte potcóva din vatra focului și o aruncă în stra
china cea d'întâi descântată, iară în cele- lalte strachine cele douě
bucățele de ferů .
Daca voesce să desfacă numai într'o singură séră, pune apa ne
începută în nouě strachine , aruncă în jăratecă trei potcóve , și din

tóte cele -lalte obiecte pune în vatra focului întreită pe atâtea pe
câte pune când are să descânte în trei seri . Făcêndů acésta, pune
după desfacere potcóvele în trei strachine , cari s'aŭ descântată
mai întâi, iară în cele- lalte strachine pune bucățelele de ferů .
După ce, în modulŭ acesta, a descântată pe rêndŭ fie- care stra
chină și în fie- care a pusă obiectele arětate, face semnă ca să între
în casă mama saŭ o soră a eĬ mai mare , nică odată însă mai mică ;
apoi se desbracă de haine și se vîră într'unŭ ciubără, care de mai

nainte e adusă și pusă în mijloculů caseĭ .
Mama saŭ sora sa , adecă cine a întrată în urma semnului datů
în casă, apucă strachina cea d'întâi descântată și fărmecată, și apa

dintr❜însa i- o tórnă pe capŭ , apoi dintr'a doua strachină, dintr'a
treia, și totă așà până ce sfîrșesce de turnată apa din tóte stră
chinele .
Pe când i se tórnă apa din strachine pe capu, se dice că fata,

care- șă desface de ură și- și face pe dragoste, nu e bine nici de cum
să se spele , ba nici măcară să se atingă cu vre - ună degetů , ci să
se lase așa după cum o spală apa ce curge din strachine .
După ce i s'a turnată apa din tóte strachinele pe capŭ , ese fata
din ciubără afară și se îmbracă ; iară apa, în care într'acestŭ modů
s'a scăldatu, o tórnă într'o ólă nouă . Iea apoi din vatra focului
piperulů , usturoiulă şi tămâea, și le pune în óla cu scăldǎtórea .
Trage după acésta mai mulți cărbuni aprinșă , și aruncându-ĭ și pre
aceștia în óla cu scăldǎtórea, dice :
Infocată,
Pipěratů.
56 S. FL . MARIANŮ 132
Usturoĭatů
Tămâĭatů ,
Infieratů
Potcovitů,
Pe capulă aceluia ce mi-a dată .
Ea mi-a datů
Numĕratů ,
Eu îi daŭ nenumĕratů !
Ola cu scăldǎtórea şi cu tóte cele-lalte obiecte aruncate într'însa

se pune în urmă în tindă după uşă, saŭ și în altă locă, unde póte
sta peste nópte neclintită. A doua di însă, fata care şi - a desfăcută
de ură și totă odată și - a făcută pe dragoste, o iea până în diuă , și
ducându-se cu dînsa până la unŭ părîŭ , o isbesce cu apă cu totu
în albia acestuia . Când apa din ólă ajunge la o móră, chiar și móra
se strică, aşà putere mare are ea.
Intórcerea urmei.
De-i făcută de bărbatů De-i făcut de fată

Curată, Curată,
Necuratů , Necurată,
Sară-i ochii lui din capu, Să-i sale ochii el din capů .
Să-i pice totů pěrulů Să-i pice totů pěrulů
Ca fuiorulu , Ca fuiorulů,
Să-i crepe bóşele , Să-i crepe pulpele,
Să-i pusce pişatulă, Să-i pusce sângele,
Să plângă după dînsele. Să plângă după dînsele .
De i făcută de femee De-i făcută de věduvă
Curată, Curată,
Necurată, Necurată,
Să-i sale ochii ei din capů , Să-i sale ochii ei din capů,
Să-i pice totů pěrulů Să-i pice totu pěrulů
Ca fuiorulu , Ca fulorul ,
Să-i crepe ţîțele, Să-i crepe mânele ,
Să-i pusce laptele , Să-i pusce sângele,
Să plângă după dînsele . Să plângă după dînsele .
133 VRĀJI, FARMECE ȘI DESFACERI 57
Cine-o făcută c'o mână Cine- o făcută cu optă

Eu desfacă cu douě, Eŭ desfacă cu nouč,
Cine-o făcută cu douě Cine- o făcută cu nouě
Eŭ desfacă cu treĭ, Eu desfacă cu-a mele cu amêndouě,
Cine-o făcută cu trei Cine-o făcută cu dece
Eu desfacă cu patru, Mânele să-i sece ,
Cine- o făcută cu patru Limba să i se lege,
Eu desfacă cu cinci, Să nu pótă mai multă nimiců direge.
Cine-o făcută cu cinci N. să rămâe curată
Eu desfacă cu șese , Și luminată,
Cine- o făcută cu șesc Cum e de Dumneḍeŭ lăsată
Eu desfacă cu şepte, Și de popa botezatů ,
Cine o făcută cu şepte Ca sórele ' n seninů
Eu desfacă cu optu, In vecii vecilorů, amin!
Observațiuni.
Acéstă desfacere, care în același timpů se pote numi și vrajă,

pentru că e menită nu numai a desface, ci totŭodată și a face
rău , însășă fărmecătórea, o româncă din Vatra -Dornei, care mi - a
dictat'o, mi- a spusă că se numesce Intórcerea urmei.
Dacă cine - va, după credința poporului, a călcată într'o urmă
rea, peste nisce aruncături saŭ făcături vrăjite, și din causa acésta
aŭ începută să-lu dóră piciorele aşà de tare , că numai de abia se
póte urni dintr'unŭ locă în altulů , saŭ chiar de felŭ nu se póte
urni , cu nimică nu se póte aşa de iute şi de ușoră vindecà ca
cu desfacerea acésta .
Fărmecătórea iea nouě căței de usturoiu , nouě fuști saŭ fîşti

(seminţe), cari se facă pe vîrfulu
vîrfulů coḍilorů dela usturoiulů de
tómnă, nouě fire de grâŭ de primă vară, nouě grăunțe de orḍů ,

nouě fasole (fansule), nouč fire de piperů, nouě grunḍişori de tă
mâe, nouě fire de sămînță de cânepă și nouě cărbuni aprinșă în
tr'unŭ hârbă . Apoi din fie- care felů pune la unů locă numai câte
treĭ, și le légă într'o hârtie saŭ în altă ceva ca să se ție la unu
locă. După acésta iea maiulă de bătută cămeșile și ună cuțită
și se duce într'unŭ locă unde nu umblă nime , într'unŭ cornů
de grădină sau aiurea. Acolo ajunsă, pune piciorulů dreptů pe

pămîntă și cu cuțitulů desémnă pămîntulă câtă ține talpa pi
ciorului . Apoi, după ce desémnă loculů , scóte urma, adecă pămîn
tulă însemnată afară . După acésta pune semințele în loculă urmeĬ,
întórce urma, adică glia săpată în forma urmei, și o pune cu căl
câele spre degete și după acesta bate cu maiulă semințele puse
în urmă, adecă peste glia pusă întorsă , și după ce bate urma cum
se cade, rostesce versurile desfacerii arětate mai sus .
Prin desfacerea și procedura acésta se crede că celů bolnavă

în scurtă timpŭ trebue să se vindece .
Desfacerea ursitet.
Eu nu tragu cepurile , Şi-afară le-am scosů,

Ci eŭ tragă gìunghiurile, Din tóte vinele
Aruncăturile Şi din tóte închieturile ,
Și făcăturile Din mii şi sute
Din capul lui N., De vînuţe ,
Din grumazů , Din douě- deci
De sub grumazů, De degetuţe,
Din pĭeptů, Din mii şi sute
De sub pĭeptů , De închieturele ,
Din spate, Din douě-deci
De sub spate, De degetele.
Din inimă, Din tóte le-am trasu,
De sub inimă, Pre tóte le-am scosu,
Din mânuri, Şi le-am sucită ,
De sub mânuri, Și le-am învîrtitu
Din deşertă , Pe capulǎ cui le- o mânată ,
De sub deşertů , Pe capulů cui le- o țipată ,
Din cóste, Pe tóte mădulările lui,
De sub cóste, Pe tótă carnea lui
Din piciore, Şi pe totů trupulů lui.
De sub piciore, N. să remâe curată ,
Din şeḍutů , Luminată,
Din născutů . Cum Dumneḍeй l'o lăsată !
Amù le-am trasŭ
135 VRĂJI, FARMECE $ DESFACERI 59
Observațiuni.
Dacă vre-o femee are mânie nedumerită asupra alteĭ femei saŭ
asupra unei fete, atunci nu odată se întîmplă că-i face pe ursită ca
să móră . Ciudósa și răutăciósa femee se duce adecă în pădure ,
caută unŭ butucă uscată și ceva rădicată cu unů capětů dela pă
mîntă , și - lă îmbracă cu o cămeșă femeéscă, îlŭ încinge cu o fustă,
catrință saŭ prigitóre, și îlă îmbrobóde, dacă aceea, căreia voesce să-Ĭ
facă pe ursită , e nevastă , cu o mâneștergură și cu fesă pe de desubt,
iar dacă e fată îlŭ îmbrobóde cu unŭ tulpană , în scurtă ḍisă îlů
împodobesce cu tóte vestmintele pe cari le întrebuinţéză femeile și
fetele spre îmbrăcare.
D pă ce a îmbrăcată butuculă în chipulŭ cum s'a arětată , îlŭ
légă de jură împrejură cu o ață, bate apoi peste cămeșa de pe dîn

sulă unulŭ saŭ și mai multe cercuri de lemnŭ saŭ, dacă are la
îndemână, și de ferů, pre cari le întăresce şi înțepenesce apoi din
tóte părțile cu pene de lemnŭ anume ca să nu pótă cădé de pe
dînsulů .
Alte femei răutăcióse, din contră, ducêndu-se în pădure, mai alesŭ

pe la Sân-Georgiù, légă o sumă de copaci sau și crengi verḍi, cu
felurite ațe, și după aceea, bătêndů pene de lemnă într'înşiĭ , ḍică :
Cum se légă copaciulă cu aceste ate

Și se bate de jură împrejură cu pene ,
Aşa să fie și N. încurcață
Şi legată,
Să nu se pótă
Mărità după N.
lar N. să nu pótă
Luà altă fată,
Afară de mine!
Saŭ, dacă se face în numele alteia :
Afară de N. N.
Altele se ducă în pădure , caută o tișitură saŭ o trupină maĬ

grósă și mai înaltă, o îmbracă ca pre o fată saŭ nevastă, apoi în
•
cepů a bate într'însa cuie saŭ pene de lemnă ori şi fuse , de re
gulă şépte la numěrů, dicêndŭ la fie- care batere :
Cum întră fusele

In vîrvulů trupinel,
Așă să între giunghiurile
Şi aculŭ morţii
In N. cea urîtă ,
Căreia-i facă pe ursită !
Baterea cuielorů , penelorů saŭ a fuselorŭ în tișitură și cercuirea

butucului cu cercuri, însemnă ca aşà s'o înțepenéscă junghiurile
pe aceea, care a fostů sorocită să móră .
Făcându-se acestea, se dice şi se crede că aceea saŭ acela,

căruia i s'a făcută pe ursită , îndată cade la zăcare și nu multă
după aceea póte chiar să și móră în cele mai crâncene dureri,
dacă nu se află cine-va care să-i desfacă, saŭ dacă nu se nimeresce
cine- va, care celă puțină să taie cercurile de pe butucă și să rupă

cuiele înfipte în tișitură saŭ trupină .
Dreptă aceea bărbatulů saŭ femeea, care crede că i - a făcută
cine- va pe ursită și din causa acésta s'a bolnăvitů așà de tare ,
se duce, dacă mai póte, la unŭ butucu saŭ tumurugů putregǎiosŭ
și prinde a trage câte unu cepu dintr'însulu, rostindă în acelașă
timpŭ versurile desfacerii de mai sus.
Neputêndů celů ursită să se ducă singură , atunci, după cum mi-a

spusă o româncă din Vatra- Dornei, care mi- a dictată desfacerea
acésta, e bine să se ducă altă cine -va în loculu lui şi să desfacă
acela pentru dînsulă .
**
Intórcerea ursitet.
Ho ! Căpitane, Pe sub měduvă.

Antóne ! Să ieşi , să ieşi,
Ce-ai venitů, ce cați ? Cu toţi cei 99 de plăteși ,
Cine te- o triměsů? Şi să mi te depărtezi !
Inapoi să mi te'ntorci Că tu de nu me-Ĭ ascultă
Pe capulů cui te- o triměsů ! Și de nu mi te -Ĭ depărtà,
Că tu te-ai grăbitů Maicii Domnului m'oiù rugà,
ŞI-ai venită Şi tu înapoi te-Ĭ înturnà ,
Cu 99 de plăieşi, Și tótă truda ta
Cu 99 feciori viteji, De geaba că ți- a sta,
Rěĭ şi mânioşi, Că ai těĭ
Tare fioroşi, Plăieşi rei,
Grozavi Mânioşi,
Şi nemilostivi, Fioroşi,
Cu apa Iordanului Grozavi
Nespělaţi Și nemilostivă,
Şi cu botezulů Domnului Cu apa Iordanului
Nebotezaţi, Nu-sů spělaţi
Cu mirulů nemiruiţi, Si cu botezulů Domnului
Cu pecetea nepecetluiță, Nu-sŭ botezaţi ,
In numele Domnului Cu mirulă nu-sŭ miruiți,
Nenumiți ; Cu pecetea nu- sů pecetluiţi,
Şi-ai venită la N. In numele Domnului
Şi-lu năcăjesci , Nu-să numiță !
Şi-lă chinuesci, Şi eu iarăşă oĭŭ stà
Şi-lŭ trudesci, Maicii Domnului m'ofu rugà
Şi-lă muncesci Şi Maica Domnului v'a mânà
Prin piele, Pre sfinții archangeli
Pe sub piele, Mihailů
Prin peliţă , Şi Gavrilă
Pe sub peliţă, Cu 99 de cete de ângeri
Prin carne, Bună, blândă şi vrednici ,
Pe sub carne , Şi puternică,
Prin ciolane, Isteţi
Pe sub ciolane , Şi ' nţelepţi,
Prin měduvă, Voioşi,
*
Frumoşi Unulů pe trei- deci,
Și miloşi, Trei pe nouě- deci,
Cu apa Iordanului Şi î- orů face colbů,
Spělaţi Cenuşă și pravů ,
Și cu botezulů Domnului N. să rămâe curată
Botezaţi, Și luminatu,
Cu mirulă miruiță, Ca de Dumneḍeŭ sfîntulů datů,
Cu pecetea pecetluiţi, Ca argintulů strecurată ,
In numele DomnuluĬ Ca aurulă de curată ,
Numiţi. Ca sórele pe seninu,
Şi-acela orů veni asupra ta Să nu rěmâe ' n elů bólǎ
Și la gónă te- orů luà, Giunghiu și-amețélă ,
Și- orů goni unulů pe trei-deci , Ură
Trei pe nouě- deci Şi pocitură,
De aí těĭ Săgetă şi faptů rěŭ
Plăieşi rěĭ. In totů trupulů sěů ,
Și mi -orů luà .
Nici câtă îi unů grăunte de maců
Şi î-oră alungà In 44 de părți despicată,
Prin nouri, In mare aruncatů .
Pe sub nouri, Să péră cum pere
Prin věsduhů, Stupitulă în cărare
Pe sub věsduhů, Şi bruma de sóre .
Prin mare, Desfacerea dela mine
Pe sub mare , Léculů dela Dumneḍeu !
Observațiuni.
Desfacerea acésta, care se întrebuințéză și ca descântecu de poci

tură, mi-a comunicat'o d-lu Pancrațiŭ Prelipcénů , învățătorů supe
rioră în Șcheia, căruia i-a dictat'o tatălů sěŭ Tóderů Prelipcénů ,

agricultorů din Satulu - mare, comună în districtulă Rădăuțului .
Dacă vre-uneĭ neveste saŭ fete, bărbatŭ saŭ feciorů i s'a făcută
de cine-va pe ursită, saŭ dacă a fostă de cine -va pocitů și din causa
acésta s'a bolnăvitů , oră dacă o persónă e cuprinsă de vre- o altă
bólă necunoscută, atunci se întrebuințéză desfacerea saŭ descânte
culă acesta, care, după credința poporului, e folositorů pentru ori
ce bólă, în deosebi însă pentru cei despre cari se presupune că
le- ar fi făcută cine - va pe ursită .
Fărmecătorulŭ saŭ fărmecătórea , descântătorulŭ saŭ descântătórea
rostesce de trei ori versurile acestei desfaceri asupra celui bolnavă ,

și după fie-care rostire stupesce în crucișu jos în aproprierea
celui bolnavă .
Intórcerea aruncăturei.
S'a luatŭ N. de-acasă Şi luminată

De după masă , Cum e de Dumneḍeŭ lăsată
Mândră şi frumósă Și de popa botezată.
Ruměnă şi voĭósă , N. a gândită ,
La valea de mirů A socotită ,
Cu termura ( 1) de vină Că nime'n lume n'o vede,
Şi cu prundă Nime'n lume n'o aude .
De grâŭ měruntů , Dar a vědut'o
Ca să se spele, Şi-a audit'o
Să se limpadă, (2) Maica Domnului
Să se curată (3) Din pórta ceriului ;
De tóte aruncăturile , Și cum a audit'o,
De tóte făcăturile, Cum a vědut'o,
De totů faptulů , Pe scară de argintu
De totă ţipatulů , S'a scoborîtů ,
De gară , Pe scaună de aură a şeḍutů ,
De strigare , Mândru o a întrebatu
De cârșcare, (4) Şi -a cuvîntatů :
De urgie -N. unde te-ai luată,
De mânie, Unde-ai apucată
De năpaste, De -acasă
De vorbe slabe, De după masă,
De tóte aruncăturile , Mândră şi frumósă,
De tóte giunghiurile , Ruměnă şi voĭósă ?
De tóte săgeţile, Of! Maică curată ,
De tóte răutăţile ; Maică precurată !
Să se spele, M'am luată de-acasă
Să se limpadă, De după masă
Să se curată, Mândră şi frumósă,
Să rămâe curată Ruměnă şi voĭósă ,
Pe calea drăgǎstósă, E de D-deй dată

Să mě duců la valea de mirů Şi lăsată .
Cu termura de vinu Eŭ de mâna dréptă te -oiŭ luà ,
2 Și cu prundă In fântâna lui Iordanu te-oìù băgà,
De grâu měruntů, Mândru te- ofŭ scăldà,
Să mě spělů, Frumosu te-oĭŭ spělá
Să mě limpědů, De aruncătură,
Să mě curăţă De făcătură,
De tóte aruncăturile, De totu faptulŭ,
De tóte făcăturile, De totů țipatulŭ,
De totŭ faptulů, De tóte giunghiurile ,
De totă țipatulů, De tóte săgețile,
De gară , De tóte reutățile ;
De strigare, Te-oiŭ scălda ,
De cârşcare, Te-oiŭ spělà
De urgie, De gară,
De mânie, De strigare ,
De năpaste De cârșcare,
Si de tóte. vorbele cele slabe, De urgie,
De tóte aruncăturile, De mânie,
De tóte făcăturile , De năpaste ,
De tóte giunghiurile , De vorbele cele slabe;
De tóte săgeţile , Te- oiŭ scăldà,
De tóte răutăţile ; Te - oiù spělà,
Să mě spělů, Te- oiù curăți,
Să mě curătă , Și te-oiù limpedi ,
Să mě limpědů , Să rămâi curată
Să rămână curată Și luminată,
Și luminată Cum esci de D - deŭ lăsată
Cum sunt de D-deŭ lăsată Și de popa botezată ;
Și de popa botezată ! Cu cămeșă de cinste te-oiu îmbrăcà,
— N. stăi, nu te duce
Cu cisme de cinste te- oiù încălță,
La valea de mirů Cu brâu de cinste te-oĭu încinge,
Cu termura de vinu
. Buciumă de aură îndată ți- oĭu pune,
Şi cu prundu Trîmbiță de-argintă în mână ți-oĭu da,
De grâŭ měruntů, Cu buciumulu îi buciumà,
Că valea de mirů Cu trîmbița îi trîmbiţà,
Cu termura de vinů De-a lungulů satului te -Ĭ luà ,
Și cu prundă Câte crǎese,
De grâu měruntă Câte 'mpărătese,
Copii în scălduşe (5) I-orů lăsà, Că-i N. cea iubită,

La teréstră orů alergå, Cu miere ' ndulcită,
Ceea pe ceea s'oru întrebȧ : Și poftită
Ce crǎésă, Şi numită,
Ce 'mpărătésă ? De cinste,
Că nu-i crăésă De bune cuvinte ,
Nici împerǎtésă , La totu norodulu înainte-Ĭ :
Că-i N. cea frumósă, Numită
Dintre tóte fetele Și poftită
Şi nevestele Cu cuvinte bune,
Cea mai alésă ; Cu păhare pline !
Observațiuni.
Fărmecătórca, o româncă din Vatra-Dornei, care mi- a dictatu

desfacerea saŭ farmeculŭ acesta, mi-a spusă că elů e de mare
folosă, mai cu sémă pentru acele fete saŭ neveste tinere , despre carì
se presupune că cutare vrăjitóre le-ar fi aruncată ceva în cale şi
din causa acesta nu numai că s'aŭ bolnăvitů , dar li s'a luată încă
și din frumusețe și din dragoste .

Fărmecătórea aduce mai întâi apă curată și neîncepută într’ună
vasă noŭ , și cum ajunge cu dînsa acasă , o pune cu vasă cu totů
pe masă. După acésta, punêndă busuiocă și argintă în vasulă cu apă
și umblândă cu degetele printr'însulu, începe a rosti versurile ce
s'aŭ reprodusă mai sus . Iar după ce a sfîrşită de rostită versu
rile, spală cu apa fărmecată pre cea bolnavă pe capă și pe la tóte
închieturile , și dacă mai rămâne apă, o aruncă pe casă.
Prin recitarea versurilorů acestora și prin spălarea cu apa des

cântată, cugetă bolnava nu numai că se însănătoșéză, ci încă că de
vine mai plăcută și mai frumósă de cum a fostă mai înainte, și că
cei ce aŭ urît'o începu iarăși a o îndrăgi și iubi .
Note.
(1) Termură, în locă de ţărmă, e usitatu mai cu sémă în descântece și

farmece .
(2) Limpadă, în loců de limpeḍéscă, e unů provincialismů , întrebuinţată

asemenea mai multă în descântece, farmece şi desfaceri, iar în vorba de
tóte dilele se aude mai rarů.
(3) Curată, în locă de curăţéscă, în forma acesta se aude adeseori și în
vorba de tóte dilele.
(4) Cârșcare dela a cârșcù, a strînge măselele și dinții la unů loců , ca
aceştia să producă unů sunetů . In unele locuri din Bucovina se întrebu
ințéză mai desă crâșcare dela a crâșcù.
(5) Apa în care se scaldă copiii cei mici, se numesce în unele părţi ale
Bucovinei scăldușă saŭ scăldușcă, iară în alte părți scăldǎtóre. Celů mai rés
pândită cuvîntă este însă celů din urmă.
De făcătură.
Sinecatu-m'am, Numai Irodianca nu erà,

Mânecatu -m'am Numai ea singură lipsià.
Desdeminéță, Dară a venită şi ea ;
Sculatu-m'am Şi cum a venitu
Şi purcesu-am In cale că m'a opritů ,
Pe cale, De picĭóre m'a împiedicată ,
Pe cărare , De mână m'a luată,
Și m'am dusů, m'am dusů In șanță m'a prăvălitů ,
Până ce-am ajunsu Cu spini m'a acoperită.
La měrulů celů albů, Eu am prinsă a mě cântà,
Cu totului albů, A mě vǎerà
Cu trupina albă Și-a mě vǎetà,
Și cu cója albă, Și din gură a strigà :
Cu crengile albe, - Aşteptă, Irodiancă, aşteptă,
Cu frunzele albe, Şi'napoi te îndĕraptă, (1)
Cu florile albe, Că de nu ti'ndĕrěptà
Cu merele albe, Cuțită în mână că ți-oiй da,
Cu tótele albe. Cercală (2) roş'oïù luà ,
Acolo eraŭ adunați Peste mijlocu te- oĬŭ legà,
Strigoi şi strigóĭce, Şi'ndată mi te - oĭu mânà
Moroi și moróice, Pe capul cu te-o trimisă!
Smei şi smeóĭce , Și multe altele-am mai disu
Tricolici şi tricolice. Dar nime nu m'o věḍută ,
Nime nu m'o auditů , Dară a venită și ea ;

Numai Maica Domnului Şi cum a venitů ,
Sus din pórta cerĭului . In cale că m'a oprită,
Și ea cum m'o auditů De piciore m'a ' mpiedicatů ,
La mine s'o repeḍitů De mână m'a luată,
Și din gură mi-o vorbitů: In şanţu m'a prăvălitů ,
N. de ce te vǎerezi, Cu spini m'a acoperită !
De ce mi te căinezi? -Taci N. nu te vǎerà,
--- Da cum nu m'oiù vǎerà, Nu mi te mai văetà ,
Și cum nu m'oiù vǎetà, Din gură nu mai strigà,
Că m'am sinecatů , Că eŭ mi ți- oĬŭ ajutà,
M'am mânecată Din pată că te- oĭŭ rădicà,
Desdeminéţă, Și cum ai fostů mai nainte
M'am sculatů Îi fi și de acu ' nainte ,
Şi- am purcesů Sănătosů
Pe cale, Și voĭosů ,
Pe cărare , Că te-olu însănătoşà ,
Și m'am dusů, m'am dusů Și tu-i rămânea
Până ce-am ajunsă Curată,
La měrulů celu albů, Luminatů ,
Cu totului albů, Ca argintulů strecuratů,
Cu trupina albă Ca aurulă de curată,
Și cu cója albă, Ca sórele de luminată,
Cu crengele albe, Ca sórele pe seninů ,
Cu frunzele albe, Ca mă-ta când te-a născută .
Cu florile albe , Reulă și faptulă să péră,
Cu merele albe, Făcătura să respéră
Cu tótele albe : Cum pere spuma pe mare,
Acolo eraŭ adunați Stupitulu în cărare
Strigoi şi strigóice , Şi bruma de sóre!
Moroi și moróice , Nu rămână bólă și rěŭ
Smei şi smeóice , In totu trupulů těŭ,
Tricolici şi tricolice, Nici câtă unů firů de macă
Toți erau adunati, In 44 despicată
Numai Irodianca nu erà, Şi'n mare aruncată !
Numai ea singură lipsăà ;
Observațiuni.
Desfacerea acésta, dictată de Tóderů Prelipcénů , agricultorů în

Satulu-mare, districtulů Rădăuțului , și comunicată de d- lŭ Pancrațiŭ

Prelipcénů, se repetesce de trei ori şi se suflă dela bolnavŭ stupindů
peste uměrulă stângă alŭ acestuia.
Note.
(1) A se îndĕrěpta a se întórce îndĕrěptů .

(2) Cercală se numesce în Bucovina unů sacă mică de pesce, care are
formă patrunghiulară și care e prinsă încrucișă de cornuri cu douě arcuri
de nuele.
Cercală se mai numesce încă și o jirebie de tortů , cu care se cércă coló
rea cea roșie ce-o facă femeile spre a colorà diferite scule.
Sub cercala din desfacerea de față se înțelege cercala din urmă.
Cu cercala de prinsŭ pesce se afumă ómenii de friguri, iar cercala de
torsă se întrebuinţéză la diferite descântece şi desfaceri.
Desfacerea făcăturei.
M'am mânecată, De străină,

M'am sinecată, De duşmani,
De-astă deminéță m'am sculată, De tirani ,
Cofiță de brăduță în mâni am luată, De faptů
Pe drumulu lui Traianŭ Şi de datů ,
Am plecată , Să se ducă pe capulů cui mi- o dată .
La fântâna lui Iordanu Nime nu m'o věḍutů ,
Am alergată , Nime nu m'o auditů ,
Totů oftândů Numai Maica Domnului
Şi suspinându Sus din pórta cerĭului ;
Să mě spělů, Numai ea că m'o vědutů ,
Să mă curăţescu , Numai ea că m'o auditů
Să mě limpedesců Și din gură mi-o vorbitů :
De ură, - Unde te duci N. oftândă ,
De făcătură,
Unde mergi tu suspinândă ?
De casă, -
Ia mă ducă și eŭ
De masă, Pe drumulu lui Traianů ,
De vecini, La fântâna lui Iordanu ,
Să mě spělů, Cu sórele ' n faţă,

Să mă curăţescă , La lume, la norodă cu dulcéţă ,
Să mě limpedescă Ca sân - sóre
De ură, Când răsare,
De făcătură, Și ca luna când depune,
De casă, Să fie dragă la ori- cine !
De masă, De mâna dréptă mi- o luață,
De vecină, La cinste, la dragoste-o purtați !
De străini, Iar tu ură
De duşmani, Şi făcătură
De tirani, De casă,
De faptů De masă,
Şi de datu De vecină,
Să se ducă pe capulů cui mi-o dată! De străini,
Taci N. nu oftà, De duşmani
Nu mai suspinà, De tirani,
Că eu de tóte te- oiù spělà Şi tu faptă ,
Pe părěŭ le- oĭu aruncà . Și tu datu
Mâna dréptă ţi- oĬŭ luà , Ieşiţă,
Buciumă de auru că ți- oiŭ dà Periţi
Mâna stângă ți- oĭu luà, Din vederile ochilorů,
Trîmbiță de aură ţi - oîŭ dà ; Din auḍulu urechilorů ,
Buciumulă a bucĭumà , Din faţa obrazului,
Trîmbiţa a trîmbiţà , Din sgârciulů nasului,
Tótă lumea s'a sculà Din přeptů ,
Și spre tine a alergà De sub pĭeptů,
Cu cuşmele ' n mâne, Din inimă,
Cu păhare pline, De sub inimă,
Şi-alergândă a întreba Din mate ,
Şi din gur'a cuvîntà : De sub mate,
- Ce dómnă, Din tóte ciolănelele,
Ce cucónă ? Din tóte ' ncheieturelele !
Ce 'mpărătésă, N. să rămâe curată
Ce hătmănésă ? Și luminată,
― Că nu-l dómnă,
Ca argintulu celă curată ,
Nici cucónă ! Ca aurulů strecurată,
Nu-i împărătésă, Ca mă-sa când o făcut'o
Nică hătmănésă ! In diua ' n care- o născut'o,
Că-I N. cea frumósă, Ca ţîța pruncilorů ,
Cu luna ' n pieptů Ca laptele juncilorů,
6
70 S. FL . MARIÁNŮ 146
Ca tămâia popilorů , In biserică fără vinů ,

Ca vinulů domnilorů, Fără prescure
Ca piperiulu Grecilorů , Și fără tămâe,
Ca sarea berbecilorů . Așà să nu pótă nici flăcăiĩ
Cum nu póte popa'ntrà (Saŭ fetele)
In sărbători, Dumineca, Fără de mine !
Observațiuni.
Desfacerea acésta mi -a dictat'o Maria Lăcătușă din Calafindescĭ,

sată în districtulů Siretului.
Fata, care voesce să fie iubită, se scólă într'o Duminecă des-de
minéță , până ce nu se scólă încă nime, şi ducându - se la ună părîŭ

începe a se spělà într'însulă, rostindă în același timpă cuvintele
de mai sus.
Dacă în vre- o casă e traiŭ rěŭ , atunci gospodina casei respective,

sculându-se des-deminéță și luândă o bucată de mămăligă în mână ,
se duce asemenea, ca și fata care voesce să fie iubită, la unŭ pă
rîă, și spělându - se rostesce și ea cuvintele de mai sus, în speranță
că bărbatulů ei de aici înainte va iubi- o și orice neînțelegere și
cértă va dispare din casă .
Intórcerea făcăturer.
M'am sinecată, Unde-apuci,

M'am mânecată Unde te duci,
Pe cale , Tu cățea linsă,
Pe cărare. Prelinsă,
M'am pornitu Cu gura căscată,
Și m'am întîlnită Cu limba 'nbălată ?
C' cățea linsă , - Că eŭ apucă
Prelinsă, Şi mă ducă
Cu gura căscată , Unde oľu găsi,
Cu limba ' nbălată. Unde- oĭu nimeri
Casă cu ură In patulă cu culcare ,

Şi cu făcătură, In bucăţica cu îmbucătură ,
Şi cu scârbe rele, In lingura cu sorbitură.
Şi cu valuri grele ! Te silesce
Tu cățea linsă, Şi matele-i sboresce (1).
Prelinsă, De-su dela nevastă cu casă,
Tu sci de tóte adusěturile , In față le șiclesce ( 2),
De tóte făcăturile, In năframă le ' nvělesce :
De tóte pusăturile, De-su dela věduvă grasă
Din talpa caseĬ In față le şiclesce,
Până ' n vîrvulů casei, In ştergariŭ le'nvělesce ;
Din vîrvulů caseĭ De- su dela fată,
Până ' n talpa casei. In cosiță le'nvělesce
Tóte făcăturile, Şi'n faţă le şiclesce ;
Tóte pusăturile, De-su dela bărbatů
Tóte adusăturile In față le şiclesce,
Te grăbesce şi le- adună In pălărie le'nvělesce.
Si le ie'n gură Eŭ să rămână vişină înfloritů
Și te du la cea haĬtă de câne, De la munte coborîtů
Care are ură pe mine , Și spre sóre răsărită ,
Care mi-a făcută , Cu vină roşu stropită ,
Și le dă pe capulŭ eĬ . Cu miere îndulcită,
Te silesce De toți îndrăgită ;
Și pe uşă le vîresce ; Da ea (3), cloșniță (4) spurcată,
De nu pe uşă, pe feréstă ; Sub gardu aruncată ,
De nu-i încăpé pe feréstă , Mătură părăsită
Prin vîrvulů caseĭ ; Pe uliţă asvîrlită,
Și le pune'n salărița cu sare, De toți porcii guzuită, (5)
In blidulu cu mâncare , De tótă lumea urîtă !
Observațiuni.
Desfacerea acésta mi-a trimis'o amiculŭ meŭ d-lŭ V. Turturénů,

iar d- sale i - a dictat'o o româncă din satulů Pătrăuță de lângă
oraşulů Sucéva .
Fata, care crede că altă fată sau nevastă sau şi altulă cine-va
i- ar fi făcută ca să nu fie iubită și jucată de feciori, voindŭ a
întórce acéstă făcătură pe capulu aceluia care i-a făcut'o , aduce
72 S. FL . MARIANO 148
într'o di de fruptă apă neîncepută , și punêndă într'însa busuiocă ,

o descântă, rostindŭ versurile de mai sus, iar după acésta se spală
pe obrazů , și apa ce mai rămâne o aruncă într'unŭ locă curată .
Unŭ fragmentů alŭ desfacerii acesteia, culesă din Sân- Georgiù în

Transilvania, se începe în următorulů modů :
Covǎțea, covǎțea !
Tu eşti mare cățea.
Eu te-am ţinută
Covăţea curată,
Tu eşti cățea turbată,
Cu códa rădicată,
Cu gura căscată . •
Note.
( 1 ) Verbulů acesta a sborì nu l'am audită până acuma nici odată ; póte
că este prescurtată din sborșì, saŭ póte că e unů archaismů vechiŭ compusă
din ex şi borî.
(2) Verbulu șiclì e usitată atâtă în unele părți ale Bucovinei, câtă și ale
Transilvaniei. In Bucovina se întrebuinţéză mai multă cu privire la pěrů :
se şiclesce pěrulu, adecă se face lipiciosă şi greţosů.
(3) Aici se înțelege femeca, care a făcută fetei ca să nu fie iubită și ju
cată de feciori.
(4) Sub cuvîntulů cloșniță se înţelege cuibulu saŭ pătululă în care clo
cescu cloşcele.
(5) Verbulů a guzuì, în locă de a rîmà, a scurmà, mi-a fostă până acum
cu totulů necunoscută .
Spělarea urei.
Bună deminéța, fântâniță Aşà de mândru şi frumosů ?

Mândră şi frumósă ! Dragă fântâniță
— Mulțămescu dumitale,
Mândră şi frumósă !
Jupânésă Iordănésă! Eŭ n'am venitů nici să te beŭ
Dar ce- ai venită cu jupânulă Iordanů Nici să te mănâncă ,

Ci-am venită ca să mě bagă în tine Pe lângă gardură sbîrlite,

Şi să mě spelĭ pre mine Ca nisce tânjele pîrlite.
De ură , Eu să fiu în totů loculů mai nainte,
De gură Eŭ să fiŭ oră și unde mai sus ,
Și de făcătură, Cuvîntulů meŭ să fie mai pe sus
De dată, Dintre toţi cei ce vorů fi cu mine .
De faptů Să fiu dragă ca sfîntulů sóre
Si de aruncatů , Deminéţa când răsare ! ...
De crâșcare, Vine-unů juratů c'o jurătóĭe ,
De făcare Unu vornicu c'o vorniciţă ,
și de urîtulu celu mai mare ; Unů vătavů c'o vătăjiță,
Să mě speli, să mě curăţesci , Unů boerìù c'o boeriță,
Cum spală apele curgětóre Unů preotu c'o preotésă ,
Şi mergětóre Ună împărată c'o ' mpărătésă.
Tóte malurile Nu-i jurată cu jurătóĭe,
Şi tóte petrile Nici vornică cu vorniciţă ,
Si tóte rădăcinile ; Nică vătavă cu vătăjiţă ,
Să mă speli și să mă facă Nici boeriu cu boeriță,
Cum maica m'a făcută , Nici preotu cu preotésă ,
Să rămână curată Nici împărată cu ' mpărătésă ,
Și luminată, Că-i N. a lui N. cea frumósă,
Cum sunt dela Dumneḍeŭ lăsată ; Că-i N. cea mai frumósă,
Să mě speli şi să mě ' mbraci Mai mândră şi mai alésă
Cu cămeșă de drăgostele, Dintre tóte fetele
Cu ciobote de săftiele, Și tóte nevestele .
Şi să mě scoţi afară pe disdele; Tótă lumea peste gardů s'a uĭtà
Să m'alegi dintre tóte celelalte fete, Și la mine-a căutà.
Cum se alege păunulů din pene Iar la Domnă când voiŭ întrà
Şi busuioculů din buruiene ; Cunună de aură în capŭ mi - a picà !
Iar cele-lalte fete să şédă
Observațiuni.
Ilinca a Mielului Capra, țigancă din satulů Stupca, care mi- a dic
tată desfacerea acésta, când face unei fete pe dragoste, desface și
farmecă în următorulŭ modů :
Se duce des- deminéță , până nu resare sórele, la o fântână, și

luândŭ c'unŭ vasŭ apă dintr'insa, rostesce versurile desfacerii acesteia,
şi apoi se întórce cu apa acasă . Apa acésta neîncepută trebue să

fie fórte curată, şi fărmecătórea, care o aduce , trebue să o aducă
cu cea mai mare curățenie, să nu se spurce de felů pe drumă, ci
să mérgă și să vină smerită și cu capulů
capul plecată spre pămîntă .
Asemenea caută fărmecătórea ca, atâtă când se duce după apă, câtă
și când se întórce înděrěptů , să nu se uite de felu înapoi, nică să
vorbéscă cu cine- va, căci cum se va uità înapoi saŭ va vorbi cu
cine-va, totů farmeculŭ n'are apoi nici unu efectů .
După ce a sosită acasă, spală cu apa adusă pe fata care-și face
pe dragoste, atâtă pe obrazů câtă și pe trupă , însă nu în jos ca
de altă dată, ci în sus spre creștetulă capului, rostindă în acelașă
timpŭ de trei ori după olaltă versurile citate . Iar după ce a gă
tit'o de spělatŭ, apa ce a mai rămasă o aruncă într'unŭ locă curată,
unde nu umblă nimeni.
După acesta iea puțină miere, și rostindu şi asupra acesteia ver

surile desfacerii , o descântă şi pe acesta . Cu acea miere fărmecată
unge apoi fata pe feciorulu pe care îlŭ iubesce şi pe care îlů do
resce ea ca să-i fie bărbatů .
Se mai face desfacerea acésta încă și în următorulů modů :

Fărmecătórea iea mai întâi și întâi țernă din urma piciorului
dreptă ală unui cală și ducênd'o acasă, o pune într'o ulcică cu
apă neîncepută , sau și cu rachiŭ , ca să férbă . In timpulŭ ferberii
și a rostirii de trei ori după olaltă a desfacerii, fărmecătórea caută
ca ulcica să fie legată la gură cu o ață . Cu o parte din apă saŭ
din rachiu, amestecată cu ternă şi fărmecată, spală apoi fata pe
feciorulů saŭ bărbatulă pe care doresce să -lŭ aibă de soță , iar o parte
mai mică i - o dă de běutů .
E de însemnată încă şi aceea, că fata sau fărmecătórea, care
este anume plătită să întórcă și să farmece pentru dînsa, trebue să

le facă tóte acestea pe nesciute, ca feciorulu să nu pricépă de
locă , căcă cum va prinde de veste și se va pricepe ce se lucră

cu dînsulă , nu numai că farmeculŭ nu se prinde, dar póte încă
să dea și peste alte neplăceri, și atunci tótă munca e în zadarů.
După ce în modulŭ arětată, l'a unsă cu miere și i- a dată să bea din

běutura fărmecată, din minutulu acela feciorulă, căruia i s'aŭ fă

cutů tóte acestea, se dice că umblă mortă după fata care i-a
făcută. Și de ar fi fata câtă de urîtă și de slută , elů după nimene

nu se bate aşà de tare ca după dînsa .
Incă o lămurire .
Românii din Bucovina aŭ datină de a pune pe lângă fântânile
loră unŭ felů de îngrăditură pătrată, făcută și încheiată din 12--14
bârnişóre cioplite , cu puțină ceva mai lungă de cum ține zidulů

fântânilorů . Acéstă îngrăditură se numesce disdele .
Tineretulů română din Bucovina îndătinéză mai tot- deauna și

mai alesŭ vara de a jucà afară, într'unŭ locă deschisă . Fetele
cari nu jócă staŭ cam de comună sub umbra unorů sălcii sau alți
arbori, saŭ în apropierea unui gardă , și de acolo privesců apoì
la jocă , până ce una saŭ alta dintre dînsele e chemată să jóce .
Iar fetele ce nu sunt luate la joců staŭ locului, privindů cum jócă
alții, până la ună timpă , și apoi urîndu - li - se de atâta privire și

stare de geaba , se ducă pe acasă . Deci prin versurile :
Iar cele-lalte fete să şéḍă

Pe lângă garduri shîrlite ,
Ca nisce tânjele pârlite ,
doresce fărmecătórea ca tóte cele -lalte fete să nu fie nici când luate
la jocă , ci să stea pe lângă garduri și să privéscă cum va jucà

și va petrece numai ea singură .
De eşită din ură.
Bună deminéţa, vidră de baltă ! Că eŭ m'am aflată

Mulţămescă dumitale, mândră fată ! Când am sinecată
Da ce-mi dici mie vidră de baltă ? Şi am mânecată
- Cum nu ți- oiù dice Din dosă închinată ,
Și cum n'oiŭ veni In faţă băligată,
Tie a mě jelui ? De ură ' ncărcată,
De ura feciorilorů , Aşà să nu pótă

Şi a fetelorů , Flăcăii fără de mine!
Şi a satului, Să mě speli, să mă curăţesci
Și de-aceea am venită Și să mă limpedesci,
Ca să mě speli, Că eŭ mě plângeamu
Să mě limpedescă , Şi mě ofelĭamů ,
Să mě curăţescă Nime'n lume nu mě audia ,
De ură, Nime nu mě vedea,
De făcătură, Numai Maica Domnului
De dată, Din pórta ceriului.
De faptů, Și ea când audia
De cârșcare, Milă i se făcea,
De făcare, Jos pe scară
De urîtulů celu mai mare ; De céră
Să mě speli , Se scoborià,
Să mě curăţesci, Și din gur'aşa vorbià :
Să mě limpedescĭ, -
Ce plângă N.
Să rămână curată Ce te tânguesci ,
Și luminată, Ce te isbescĭ,
Ca ţîța pruncilorů, Ce te ofilesci ?
Ca laptele juncelorů , Că eŭ mai frumósă purta te- oĭů ,
Ca tămâia popilorů, De mâna dréptă luate- oĭù,
Ca vinulů Domnilorů ; Pe părěŭ în sus duce te- oìů ,
Să mě curăţescă In volbură cu miru svîrli-te- oĭu ,
Ca piperĭulu Grecilorů, Cu miru mirui - te- oĭŭ ,
Ca sarea berbecilorů. Cu aghiasmă de cea mare stropi- te- olů,
Cum nu póte popa Cu miere îndulci -te - ofů .
In biserică întrà Câți feciori cu tine s'oru întîlni
Şi de slujbă' a se-apucà Ca de miere s'orú îndulci,
Fără vină , fără tămâe Ca de sore s'oru încălți,
şi fără de prescure , Alta nu li- a trebui!
Observațiuni.
Desfacerea saŭ farmecul acesta mi l'a dictatŭ Ilinca a Mielului

Capra, țigancă din Stupca .
Fata, care nu este iubită de feciori, din causă că , după credința

ei, altă fată saŭ altă cine-va i -ar fi făcută anume să nu fie
iubită de nimeni, se duce într'o Marți des - deminéță, când e lună

nouă, la ună părîŭ , și scăldându-se într'acesta și spělându- şi totu
corpulů dela capŭ în jos spre picióre , rostesce versurile farme
cului. Iar după ce a gătită de rostitů versurile, încheie farmeculu
ḍicêndŭ : « să fiù mai sus de câtă toți, vorba mea să fie mai presus de
cât a tuturora, eu să fiu pretutindeni mai înainte, la mine să se uite
şi cei mai mari ómeni ! »
Din acesta faptă cugetă fata farmazónă că feciorii începů îndată
a o iubi și a le fi mai dragă decât oricare altă fată . Însă caută
ea ca, atâtă atunci când se duce la păriŭ, câtă şi atunci când se

scaldă și se întórce înapoi dela părîů, să n'o vadă nimene, căci
cum va vedé- o, farmeculŭ n'are nici ună efectů .
Desfacerea urelorů.
Joi de deminéță m'am sinecată Póle albe mi-au întinsă,

Și m'am mânecată , Calea mie mi-au cuprinsă ,
La sfinta rugă m'ain gătată , Din haine de dragoste m'aŭ desbrăcată
Cămeșă cu ghiviziŭ am îmbrăcată , In haine de uri m'aŭ îmbrăcatů ,
Cu fotă ( 1 ) m'am împrejuratů, Sânge de omů mortů în obrazů mi-aŭ
In brâŭ de şamă (2) m'am încinsă , Când în biserică am întratů, [datů ,
Cu crobote galbene (3) m'am încălțată , Uşile s'aŭ închisů,
Mănunchiu de busuiocă în mâna dréptă Făcliile s'aŭ stînsă ,
Şi buciumă de aură în mâna stângă Mesele s'aŭ strînsă ,
Am luată , și m'am grăbitů , Preoţii de cetitŭ aŭ stată ,
Spre sfânta biserică m'am pornitů Tótă lumea cu dosulů s'a înturnată .
Cu căutătura gangurului Eu tare m'am supărată ,
Și cu gratulă cucului. Din biserică m'am înturnatů
Când din guriță vorbĭamů Şi-am prinsă a mě văĭetà ,
Taftă (4) ghivizie croĭamů ; Amarů a mě mişelù (5)
Când din guriță căscamu Cu glasă lungă până în ceriů ,
Mărgăritariŭ albů věrsamů . Cu lacrimi până ' n pămîntă .
Când în mieḍň de cale, de cărare, Nime ' n lume n'a věḍutů ,
M'aŭ întâlnită trei fărmecătóre , Nime ' n lume n'a auditů .
Trei fărmecătóre îngânătóre , Numai Maica Domnului
Sus din pórta cerĭului. Uşile s'aŭ închisă,

Și ea cum a auditů Făcliile s'aŭ stînsă ,
Și pre mine m'a věḍutů, Mesele s'aŭ strînsă,
Pe scară de aurů s'a scoborîtů Preoţii de cetitŭ aŭ statŭ ,
Și din gură mi-a vorbitů : Tótă lumea cu dosulů s'a înturnată !
- N. ce te vǎerezi, — Taci N. nu te vǎerà,
Ce te mişelezi Nu te mişelà
Cu glasă lungă până la cerĭů , Cu glasă lungă până în cerĭů ,
Cu lacrimi până ' n pămîntă ? Cu lacrimi până ' n pămîntă ,
- Da eù cum nu m'oiŭ văerà Că eu de mâna dréptă luate - oĭů ,
Și cum nu m'oiù mişelà Pe cărare dreptă duce-te-oĭů,
Cu glasă lungă până la ceriĭů Pe cărarea lui Adamů
Și cu lacrimi până la pămîntă , La fântâna lui Iordanu,
Că eŭ Joi deminéță m'am sinecată Busdugană de aurů ofŭ aruncà,
Şi m'am mânecată , Cu mâna dréptă l'oĬŭ luà ,
La sfinta rugă m'am gătatů , Și eŭ de uri că te - oĭŭ spělà
Cămeșă de ghiviziŭ am îmbrăcată , Din capă până ' n grumazů ,
Cu fotă m'am împrejurată, Din grumazů
Cu ciobote galbene m'am încălţată, Până ' n umeri,
Cu brâu de şamă m'am încinsu , Din umeri
Mănunchiů de busuiocă în mâna dréptă, Până ' n mijloců ,
Buciumă de aură în mâna stângă Din mijlocă
Am luată, şi m'am grăbită, Până ' n glesne,
La sfânta biserică m'am pornitu Din glesne
Cu căutătura gangurului, Până ' n călcâe,
Cu graiulă cucului ; Din călcâe
Când din guriță vorbĭamů, Până ' n degete .
Taftă ghivizie croĭamů , Joi deminéță m'am sinecată
Când din guriţă căscamů , Și m'am mânecată ,
Mărgăritariu albů věrsamů ; La sfânta rugă m'am gătatů ,
Când am fostă în mieḍu de cale, Cămeșă cu ghiviziŭ am îmbrăcată,
De cale și cărare , Cu fotă m'am împrejurată ,
M'aŭ întâlnită trei fărmecătóre , Cu brâu de şamă m'am încinsă ,
Trei fărmecătóre îngânătóre , Cu ciobote galbene m'am încălţată,
Póle albe mi-au întinsă, Mănunchiŭ de busuiocă în mâna dréptă,
Mie calea mi-aŭ cuprinsă , Buciumă de aurů în mâna stângă
Din haine de dragoste m'aŭ desbrăcată , Am luată, şi m'am grăbită
In haine de uri m'aŭ îmbrăcată, La sfânta biserică m'am pornitů
Sânge de omů mortů în obrazů mĭ-aŭ Cu căutătura gangurului
Când în biserică am întratu [dată ; şi cu graiulă cucului .
Când din guriţă vorbĭamů , Cu cuşmele rădicate ,

Taftă ghivizie croĭamů, Cu mânele sărutate .
Când din guriță căscamů , Éră eu m'am înturnată,
Mărgăritariů albů věrsamů. La sfintele icóne m'am închinată .
Când în biserică am întrată Şi- am remasă curată
Uşile s'aŭ deschisă , Și luminată,
Făcliile s'aŭ aprinsă, Cum sunt dela Dumneḍeŭ lăsată
Mesele s'aŭ întinsă, Şi de preotulů botezată .
Preoţii la slujbă aŭ statů , Şi-am rămasă curată, aminů ,
Toți cu fața la mine s'aŭ înturnată, Ca sórele în seninů!
Cu inimile plecate,
Observațiuni.
Desfacerea acésta, dictată de Anița Doroşu , româncă din Mahala ,

sată românescu peste Prutů, nu departe de Cernăuți, mi-a trimis'o
d- lu George Tomoiagă, cantorů bisericescu.
Note.
(1) Fotă se numesce unů felů de prigitóre de mătase cu vîrste roşii şi

galbene saŭ albastre şi roşii, care se purtà mai demultů fórte tare de cătră
româncele din Bucovina. Acum însă rară care româncă o mai pórtă.
(2) Şamă saŭ şamă e unů felů de brâŭ turcescă , pe care -lŭ purtaŭ mai
de multă atâtă românii câtă şi româncele.
(3) Datina de a purtà ciobote de săftianŭ galbenă există în timpulů pre
sentă numai în unele sate din ţinutulu Cernăuţului. Mai demultă însă se
purtaŭ ciobote galbene şi în cele-lalte părți ale Bucovinei.
(4) Cuvîntulu taftă provine adese-ori în poesia poporală, și mai cu sémă
în orațiile saŭ urările ce se ţină la nunți . Elu însemnă unŭ feliŭ de materie
de mătase.
(5) Verbulu mişelà saŭ mnişelà provine fórte desă în descântece și farmece
şi însemnă a lamentà.
*
80 S. FL. MARIANČ 156
De faptů.
S'o sinecată, De-i face moşnégă părăsită ;

S'o mânecată De-i face Rusů ,
N. la sfânta di de astăḍi De-i face Ruscă,
Să cineze , De-i face Tiganů .
S'ospeteze. De-i face Tigancă,
Dar nici n'o cinată, De-i face Lipovanů,
·
Nici n'o ospětatů, De-i face Lipovancă,
Că elŭ are mare faptů . De-i face Armanů,
Da voi nouč Dori, De -i face Armancă,
Voi nouě surori! De -i face Némță ,
Veniţi, alergaţță, De-i face Nemţóĭcă,
Faptulă îlŭ cătaţă De-i face Ungurů ,
In ocolulu vacilorů, De-i face Unguróĭcă ;
In sălaşulů boilorů, De-i din câmpů, de -i de prin vii,
In porcăreța porcilorů, De pe munți, de prin pustiĭ.
In cuştiréţa gâscelorů , Că elů singură n'o sciută
In pătululă găinelorů , A face faptů,
In calea lui, Că altulů o trebuitu
In cărarea lui, Anume să fi plătită
In lazulů lui, Ca să-i facă .
In prilazulu lui, Şi- o plătită cu o sciutů
In tinda lui, Şi-acela faptů ĭ-o făcută .
In casa lui, Da voi nouě ņori ,
In masa lui, Nouě surori !
In patulů lui , Voi sciți multă mai bine
In aşternutulů lui; Decât ori şi cine
Că voi sciți mai bine De i l'o suflată
Decât ori şi cine Cu gâtlană de lupů ,
De-i face fată voinică, Cu labe de iepure,
De-i face copilă mică, Cu usturoiu împuțită ,
De-i face nevastă, Ori cu mălaiŭ měnunțelů ,
De-i face vědană, Ori cu mâncături de câne,
De-i face femee de měsură, Unde câni s'aŭ mâncatů ,
De-i face fată părăsită. De-i face în pădure
De-i face babă părăsită, La ună rugă de mure,
De-i face flăcăŭ părăsită, Ori la unu butucu căḍutů,
Ori la o țişitură Cu lutů

In piciore cu țepușe Dela capătulă punțiloră ,
De nouě feliuri de lemnů, Și -o sorocitů
Şi făcêndŭ le bate Când s'oru tîlni capetele
Cu muchea securi Unulů
Ori cu muchea bărḍii : Cu altulů ,
Ori îi face faptu Atunci să se tîlnéscă
Cu cue de fieru găsite, Cei ce să de Dumneḍeŭ dață
Ori cu fuse părăsite , Și de dînsulă dreptů lăsați .
Ori cu lingură părăsite, Şi de I- o făcută faptă
Şi-lu închipuesce Cu piedică dela mortů ,
Pe părete, Ori cu măsură dela mortů ,
Ori su părete, Ori cu lumină,
Pe patů, Ce s'o ținutu mortului în mână ;
Ori su pată , Ori îi face faptŭ
La cahlă , Cu scăldǎtórea ,
Ori su cahlă ; In care mortulŭ s'o scăldatů ,
Ori îi face fapti Ori cu gunoĭă măturată
Cu untură de ariciŭ , După mortů ;
Ori cu mațe de ariciŭ , Ori îi face faptu
Ori cu crieri de mâță, Cu cioturi de pânză ,
Ori cu jare ( 1) de bróscă, Ori cu ață
Ori cu capă de șórecă , De mătură părăsită,
Ori cu scârnavă de mâță , Ori cu ață dela sacù
Ori cu scârnavŭ de omů Cu făină furată
Şi cu duhotu negru Dela altă casă;
De pe drumů aflatů ; Ori îi face faptu
Ori îl face faptu Cu clonţă de cióră,
Cu cenuşă din obroců , Cu capu de pupăză ;
Ori cu scurmătură de cíóră , Cu ochi de cotobatură
Ori cu cuibă de rîndunică părăsită ; Si cu hârburi
Ori îi face cu lutu Din nouě târguri,
Dela cuptioriu părăsită, Cu hârbu de ólă părăsită,
Ori cu lută din rîpă, Ori de strachină părăsită,
Şi o sorocitů Cu hârbă de şipă părăsită,
Când s'oru tîlni rîpele, Cu pietri din nouě vaduri
Atunci să se tîlnéscă Cusute cu mătasă roşie
Şi e unulů In gură la nouě brósce ;
Cu altulů ; Or I-o făcută faptă cu ață
Ori I-o făcutů Cu care s'o întorsŭ trei buhai,
0
Ori s'o întorsă şepte, Și -o ' ngropatů ,

Ori s'o întorsă nouě, In crucile drumului,
Și o ' ntorsă lumea și norodulů ; Unde se ' ntrolócă
Dela omulů cela, Trei garduri la unŭ loců,
Căruia -o făcută faptulă ; Ori ĭ-o pusă sub pétră
Ori o făcută De ' naintea ușeĭ,
Cu céră dela mortů Să calce ' n picìóre .
In vatra focului, Da voi nouě Dori ,
Și -o sorocitů Voi nouč surori !
Cum se topesce céra de foců , Veniti, alergaţi
Aşà să topéscă omulů Faptulu istu omů cătață
Căruia îi face faptulů , Din aĭesta ceasă înainte,
Și cum s'o uĭtatů Cu 99 cóse cosiţi- lu,
Cânepa cea de vară Cu 99 greble greblaţi -lŭ ,
Prin cânepa cea de tómnà, Cu 99 mătură măturaţi-lă ,
Aşà să-lŭ uĭte lumea Cu 99 furci încărcați-lŭ ,
Și totu norodulů ; Pe 99 cărări porniţi-lů,
Ori o prinsă unŭ racă Pe 99 drumuri duceți - lŭ
Și l'o ţinută nouě dile La vinovatulů,
Intr'o ulcică nouă Că eu trimită faptulů
Cu apă neîncepută; Din vadů
Ori îi face faptu In vadů
Infocatů Pe capulů celui vinovatů.
Şi ' nfioratů, Când s'orů desbrăna (2)
Şi o legatu Ciocanele vinovatului
Cinstea omului Dela piele,
Și dragostea luĬ, Atuncea să se curăţéscă
Și -o ' nchisă drumurile De faptele
Şi tóte cărările. Cui i-o făcută elů grele.
Da voi, nouě Dori, Cu-atâta nu m'oiŭ lăsà,
Voi nouě surori ! La Maica Domnului m'oiu rugà,
Voi sciți multă mai bine Că Maica Domnului are- o cățea
Decât ori și cine Négră ca corbulu
Cu ce i- o făcută Şi fute ca foculů. . .
Aĭestui omů faptulů . Eŭ atunci oĬŭ îngenunchià
De o făcută Și la dînsa m'oiŭ rugà,
Cu lută Faptulu şi ur'oiù luà
Dela mormîntă Și pe codru că l'oiù dà,
De omů mortů Ori pe carpeni groşi,
Din ţinterimu , Pe butuci borţoşă.
Cu atâta nu m'oiŭ lăsa. Câtă unŭ firŭ de maců curată

Când s'orů desbrăna In 77 despicată
Ciolanele vinovatului In mare-aruncatů .
Dela piele, Si te du'n codri pusti ,
Atunci să se curăţéscă Unde paseri nu sbóră ,
De făpturile care - o făcută Să rămâi acolo ,
AĬestula omů grele. In muştegaiŭ (3)
De eşti faptă rătăcită , Şi 'n putregaiù .
Ori prăpădită, Aĭesta omů
Ori ai fostů trimisŭ aiurea, Ce i- am desfăcută
Ori ai datů Să rămâe curatů ,
Peste-aĬestů omů Luminată ,
Din vîntă, Ca argintulu la sleitů,
Ori din sóre, Ca apa la isvorîtů,
Ori din nópte, Ca busuiocu ' n flóre ,
Oră din diuă , Ca sfîntulů sóre
Apoi te alege Când resare.
Și te culege, Cum am disă, așă să fie ,
Să nu remâi l'aĭestů omů De lécu în veci să rămâe !
Observațiuni.
Desfacerea acésta, culésă în Vicovulu - de- sus , districtulů Rădău

țului, mi- a comunicat'o d- lŭ dr . Dim . Onciulă , profesorů .
La desfacerea acésta , care se rostesce de trei ori, se iea apă din
nouě isvóre . După ce s'aŭ rostită versurile, persóna , pentru care
s'aŭ rostită , se spală cu apa pregătită, iar apa, cu care s'a spělatů ,
se pune într'o ólă și se duce pe o învîrtitóre , ce se învîrtesce în
děrětů , nu după sóre . Atunci se crede că acela, căruia i s'a des
făcută, are să- lŭ scie pre celú vinovată .
In fine, mai e de însemnată încă și aceea , că desfacerea acésta
e unica din întréga colecțiune de față, care ne arată chipul și
obiectele , ce le întrebuinţéză româncele când vrăjescă.
Note.
(1 ) Jare. Nu sciù sigurů ce însemnéză, séměnă însă a fi jebrina saŭ lûna

bróscei.
(2) Desbrăna, în alte părţi ale Bucovinei se dice a desbârna = a deslipi ,

desbina.
(3) Muştegaiŭ = mucegaiu .
Totu de faptů .
Venit'aŭ, venitů, Și cu scurmătură

Pe-ascunsă c'aŭ sositů, Négră de găină ,
0 Și cu tină
Cine, cineritele (1)
Și vecinărițele, (2) De găină,
Cu cĭungi mari ciungiță, Cu tină dela topilă,
Cu cână împuțiță, Cu scursuri de pe tocilă,
Cu hârcăituri Cu ternă négră din rîpă
Și cu stopituri, (3) Și cu códă de nopârcă, (5)
Cu aruncătură Şi'n pragu lui N. le- o turnată ,
Şi cu făcături , Și-acolo că le- o lăsată ,
Cu gâtlană de lupů Și mi-o turnatů
Și cu pěrů de lupů , Faptă în cale
Cu lutů Faptă în cărare.
Dela mormîntů, N. din casă a eşită
Cu piedică de omů mortů Şi ' ntr'însele a păşită ,
Legată de 99 orĭ ciotů , Séma bine n'a luată
Cu smólă Şi 'ntr'însele a călcată ,
Dela móră, Câtă ochii mai nu şi-a scosů,
Cu osu dela miserniță, Câtă mânele nu şi-a ruptů,
Cu pusderie dela meliță, Picĭórele nu și- a frântă .
Cu rositură de pe copaci, Şi-a prinsă N. a plânge
Cu scórță de pe răslogi, Cu lacrimi de sânge,
Cu surcele dela feresteŭ Şi-a se vǎerà,
Şi cu scântei de cétlău, (4) Şi-a se căinà,
Cu óuě clocite, Şi-a se tânguì,
Cu ițe părăsite, Şi-a se glǎsui
Cu coșu de raců Cu glasă mare până ' n ceriu ,
Și cu piei de draců , Cu lacrimi până 'n pămîntă .
Cu cânepă de pe câmpă rămasă , Nime nu l'a věḍutů ,
Cu piele de bróscă râĭósă , Nime nu l'a auditů,
Cu rîcâitură Numai Maica Domnuluf
Sus din pórta cerĭului . Cu rositură de copaci,

Numai ea că l'a věḍutů , Cu scórță de pe răslogi,
Numai ca l'a auditů, Cu surcele dela feresteй
Şi pe nume l'a strigatu Si cu scântei de cétlău,
Și din din gur' a cuvîntatů : Cu óuě clocite,
De ce plângi tu , Calistrată, Cu ițe părăsite ,
Ce te văirezĭ, Cu coşă de raců
Ce te căineză, Și cu piei de dracă ,
Ce te tânguesci , Cu cânepă de pe câmpů rěmasă,
Ce te glǎsuescă Cu piele de bróscă râìósă,
Cu glasu mare până ' n ceriu , Cu rîcâitură
Cu lacrimi până ' n pămîntu? Și cu scurmătură

17 Négră de găină,
Da eŭ cum n'oiŭ plânge
Cu lacrimi de sânge , Și cu tină
Cum nu m'oiù vǎerà, De găină,
Cum nu m'oĭu căinà, Cu tină dela topilă,
Cum nu m'oiŭ tânguì, Cu scursuri de pe tocilă,
Cum nu m'oiŭ glăsui Cu ternă négră din rîpă
Cu glasă mare până ' n ceriü , Și cu códă de nopârcă ;
Cu lacrimi până ' n pămîntă , Și 'n pragu mi le-o turnată
Dacă mi-aŭ venitů , Şi-acolo că le- o lăsată,
Pe ascunsă aŭ sositů , Si mi-o turnată
Cine, cineriţele Faptă în cale,
Şi vecinărițele, Faptă în cărare ;
Cu clungi mari ciungiți , Eu din casă am îeşită
Cu cână împuţiți, Şi'ntr'insele am păşită ,
Cu hârcăitură Séma bine n'am luatů
Şi cu stopituri, Si'ntr'însele am călcată,
Cu aruncături Incât ochii nu mi-am scosu,
Şi cu făcături, Piciorele nu mi-am frântă
Cu gâtlană de lupů Şi mânele nu mi-am ruptů !
Şi cu pără de lupů , Taci N. nu mai plânge
Cu lutů Cu lacrimi de sânge!
Dela mormîntă, Nu te căinà ,
Cu piedică de omů mortů Nu te vǎerà,
Legată de 99 ori ciotů , Nu te tângui ,
Cu smólă Nu te glǎsui
Dela móră, Cu glasă mare până'n cerĭù ,
Cu osu dela miserniţă Cu lacrimi până’ṇ pămîntă ,
Cu pusderie dela meliță, Că eu-su vrednică
Şi puternică Pe obrazů că i-a lipită.

Să te lecuesců Din cămeşă de urzică
Şi să-ți folosesců. L'a desbrăcată,
De mâna dréptă te-oiù luȧ, In cămeşă de dragoste
Pe scară de -auru te- oiŭ înălță, L'a îmbrăcată .
Pe calů galbenů te-oiu încălicà , Din brâu de şerpe
Pe drumulŭ lui Traianů L'a descingată, (6)
Pornite- oĭŭ , Cu brâŭ de dragoste
La fontâna lui Iordanů L'a încingatů .
uce- te-oĭů, Din opinci de câne
De trei ori te-oĭu cufundă, L'a desculţată ,
De tóte relele, câte-Ĭ aveà , In papuci de buremastru
De tóte te-oiŭ spělà! L'a încălţată .
Sântă Maica Domnului Şi 'ncă Maica Domnului
Sus din pórta cerĭului Cu-atâta nu s'a lăsată .
Ast-feliu cum a cuvîntată Nouě armăsarĭ a strigată ,
Sucnă de mětasă alb'a luatй, Nouě armasari negri,
Pe brațele lui N. a întins'o, Ponigri,
Scară de aurů a sloboditů , Negri ca corbulů
Inaintea lui N. a ieşită, Și iuți ca foculů ,
De mâna dréptă l'a luată, Nouč armasari strigat'aŭ,
Dipe sóre l'a ' nturnatu, Nouě armasari venit'aŭ ,
Pe scară de aurů l'a ' nălţată, De gură muțiță,
Pe calu galběnů l'a ' ncălicată, De vederi orbiți,
Şi -apoi la drumŭ c'aŭ plecată. De ochi înholbați,
Şi-au mersă pe drumulu lui Traiană De piciore ' mpiedicați,
La fontâna lui Iordanů . Cu codile înodaţă .
Şi-acolo cum au ajunsă, Maica Domnului,
De mâna dréptă l'a luată , Cum armasari aŭ sositů,
Dipe sóre l'a ' nturnată, Gura că le-aŭ desmuțită ,
In fontână l'a băgatů, Vederea le-au desorbitů ,
De trei ori la cufundată, Ochii că le- aŭ desholbatů,
De răutăţi l'a spělatů . Picĭórele le- au despĭedicatů ,
Corónă de spini Codile le-au desnodatů .
Din capŭ i-a luată , Armasari aŭ îngenunchĭată
Corónă de aurů Şi pe N. că l'aŭ spělatů
In locă i-a aşezată. De tóte făcăturile,
Scórță de stejarů De tóte aruncăturile,
De pe obrazů Ĭ-a deslipitů , De tote hârcăiturile ,
Cólă de hârtie albă De tóte stopiturile,
163 VRAJI, FARMECE ŞI DESFACERI 87
De tote reutăţile, Cine i-a făcută cu nouě,

De totu faptulů Eu îi desfacă cu amêndouě
Și de totu datulu. Mânele mele
Bine spělatu - l'aŭ , Tóte făcăturile cele rele.
Bine limpeditu - l'aŭ . Să se ducă
Faptă și ură ĭ-aŭ luată Faptă şi făcătură,
Şi pe codri că le -aŭ dată , Dată şi-aruncătură
Pe butuci borţoşi Din vadů
Şi pe carpini groși . In vadů

Cu limbele că l'aŭ linsu , Până'n nouě vaduri.
Făcăturile le -au strînsă, Şi-apoi să sară pe - uscată ,
Cu nările aŭ suflatů , Să se ducă
In vîntă că le-au aruncatů , Pe capulů celuĭ vinovată ,
Unde cână negri nu latră, Şi- acela din vécu în véců
Unde cucoși negri nu cântă , Să nu-şi mai dee de léců!
Vacă négră nu se mulge, N. să rămâe curatů,
Şi unde fată fecióră Luminatů ,
Cosiță négră nu ' mpletesce . Ca argintulu

Cine i-a făcută c'o mână Şi ca aurulů .
Eu i desfacă cu douě; Cum nu potů mârsiții (7)
Cine i-a făcută cu douě Fără sare
Eu îi desfacă cu treĭ ; Şi flămânḍii
Cine i-a făcută cu trei Fără mâncare,
Eu îi desfacă cu patru ; Insetaţii
Cine i-a făcută cu patru Fără apă,
Eu îi desfacă cu cinci; Aşă să nu pótă
Cine i-a făcută cu cinci Lumea tótă
Eu îi desfacă cu şese ; De acuma înainte
Cine i-a făcută cu șese Fără de-acestů omů cuminte,
Eŭ i desfacă cu şepte : Căruia i-am desfăcută .
Cine i-a făcută cu şepte Desfacerea dela mine
Eu i desfacă cu optů ; Léculů dela Dumneḍeu !
Cine i- a făcută cu optů Cum am disů , aşà să fie,
Eu i desfacă cu nouě; De lécu în veci să remâe!
Observațiuni.
Fărmecătórea , rostindŭ de trei ori după olaltă versurile desfa

cerii acesteia , pe care mi- a dictat'o Domnica Popescu , româncă din
‫ספרים הלאומי‬
‫וניברסיטאי‬
‫ירושלים‬
Ciudeiŭ , bâlbǎe într'o gălétă cu apă cu o rămurea verde de ră

chită. După acésta , celú cu faptulŭ bea pe inima deșartă câte o țîră
din apa într'acestă chipů descântată și fărmecată în cele trei ḍile

de postů ale săptămâneĭ, adecă Luni, Mercuri și Vineri .
Note.
(1 ) Poporulă din cele mai multe părţi ale Bucovinei cuvintele fină și fină
le rostesce cină şi cină. Deci eu credů că în versulu de faţă e vorba des
pre fine, fineriţe.
(2) Intr'o variantă a desfacerii acesteia, culésă în Vicovulu-de-sus, ligu
réză vecinițele, în locu de vecinărițele. Versurile respective sună aşà :
Cine, cinerițele ,
Rele veciniţele .
(3) Stopituri = stupituri = scuipituri, pl . dela stopitură = stupitură, şi
acésta dela stupită, căci Bucovinenii diců stupită și a stupì în locu de scui
pită şi a scuipì.
(4) Cétlăŭ se numesce o nuea grósă de fagů saŭ de carpenŭ saŭ și de
altŭ lemnŭ vênjosŭ , lungă ca de vr❜o treĭ metri , cu care se cetluescă, adecă
cu care se strîngă la unŭ loců lemnele încărcate în care saŭ săniĩ, ca să
nu cadă jos. Cétleele se tae tot- deauna dela rădăcină.
(5) Nopârcă se pronunţă în unele părți năpârcă.
(6) Descingată şi încingată, forme locale în locu de descinsă şi încinsă.
(7) Mârsitu -ă, pl. mârsiți -e. O vită care se bate forte tare după sare, care
linge locurile cele sărate, se numesce în unele părţi ale Bucovineĭ mârsită ,
masc. mârsită . Dar şi ómenii, cari se bată după sare , încă se numescu
mârsiți.
*
Iarăși de faptă.
Dragă și de aḍī ! In faptă am călcatů,

Sâmbătă Capulu mi l'am ruptu
Deminéţă Mânele mi-am frântă .
M'am sculatů , Faptă în cale ,
Fuga pe uşă Faptă aruncată în cărare ,
Am luată, Faptă adusă,
165 VRĂJI , FARMECE ȘI DESFACERI 89
Faptů supusă, Nime nu m'a auḍită ,

Faptă trimisă Nime nu m'a věḍutů ,
Cu mate de ariciù, Numai Maica Domnului
C'untură de câne, Din nălțimea cerĭului.
Cu óuě clocite, Și ea cum m'a auditů
Cu ițe părăsite, Şi cum m'a věḍutů ,
Cu tină Pe scări de aurů,
Din topilă, S'a scoborîtů ,
Cu smólă Şi'n cârji de-argintu
Dela móră , S'a sprijinitů ,
Cu bugégů de pe biserică, Brate sfinte a întinsă,
Cu ţărînă dela mormîntů, Calea ' ndată mi-a cuprinsă ,
Cu piedică de omů mortů , Și pe mine m'a'ntrebatu
Cu sagna(?) de calů , Şi din gur'a cuvîntată :
Cu stavilă Ce te mişelezi,
De épă, Ce te våerezi,
Cu surpătură Cu glasă mare
De ripă..... Până'n ceriй ,
Cu opinci de câne Cu strigare
M'aŭ încălţată, Pe sub ceriů ,
Cu contoşă de lupů Cu lacrimi până'n pămîntů ?
M'aŭ îmbrăcată , Eŭ cum nu m'oiŭ mişelà
Cu brâŭ de spini Și cum nu m'oiù vǎerà,
M'au încinsă , Dacă dragă și de adi,
Şi işlică de ursů M'am sculatu
In capŭ mi- aŭ pusă , Şi fug'am datů ,
Sórele mi l'aŭ ascunsă, In faptă am călcată ,
Şi pe mine m'aŭ făcută Capulu mi l-am ruptů ,
Ciungă pârlitů , Mânele mi-am frântă ;
Cărbune potolitů, Faptă în cărare ,
Şi pe munți m'aŭ asvirlitů , Faptu aruncată în cale,
Niměru n'am trebuită , Faptů adusă ,
Acolo m'aŭ lăsată de perită . Faptu supusă,
Eu am prinsă a mě glăsù Faptă trimisă
Şi-a strigà Cu mate de ariciů ,
Cu glasă mare C'untură de câne ,
Până❜n cerĭů, Cu óuě clocite,
Cu strigare Cu ițe părăsite,
Pe sub ceriů, Cu tină
Cu lacrimi până'n pămîntă . Din topilă,
Cu smólă Tare frumosů m'o spělatů,

Dela móră, Frumosu m'o curățită ,
Cu bugégů de pe biserică, Frumosŭ m'o limpeditů
Cu ternă dela mormîntů, Din opinci de câne
Cu chiedică dela omů mortů M'o desculţată ,
Cu sagnă de calů, In opinci de argintů
Cu stavilă M'o încălţată ,
De épă, Din brâŭ de spini
Cu surpătură M'o descinsă ,
De rîpă... Și cu brâulu sórelui
Cu opinci de câne M'o încinsů .
M'aŭ încălţată, Din contoşă de lupů
In contoşă de lupů M'o desbrăcată ,
M'aŭ îmbrăcată, Işlică de ursă din capů
Cu brâŭ de spini Jos mi-o luată,
M'au încinsă, Cunună de aură în capă
Şi işlică de ursů Mi-o aşezată ,
In capă mi-aŭ pusă, Sórele în pieptů mi-o pusă
Sórele mi l-aŭ ascunsă, Și luna'n spate,
Şi pe mine m'aŭ făcută Iar pe umereĬ
Cĭungă pârlitů , Cei doi luceferei
Cărbune potolită , Ce resară în dori de ḍi,
Pe munți m'aŭ asvîrlitů , Sórele mi-o luminată
Niměrui n'am trebuită , Și pe mine m'o făcută
Acolo m'aŭ lăsată de peritů . Curatů (ă),
Maica Domnului Luminată (ă)
De mână că m'o luată, Ca dela Dumneḍeŭ dată (ă).
Pe calea lui Traianů Pe calŭ galbenă amŭ încălicată ,
M'o îndreptată , La joců am alergatů,
La fântâna lui Iordanů Câți m'aŭ věḍutů
M'o dusů, Toţi s'aŭ minunată ;
Apă într'o ólă nouă Eu în frunte am căḍutu
O scosů, Şi tuturorů le-am plăcută!
De trei ori m'o cufundată ,
Observațiuni.
Desfacerea acesta e din Voitinelů , sată în districtulă Rădăuțului .
*
Desfacerea faptului.
- Cu mânecile suflecate ,
Bună deminéța, apă lină !
-
Mulțămescu d-tale, gospodină ! Cu pólele rădicate,
-.Apă lină şi curată Să-mi desfaceți istu faptă mare .
Dela Dumneḍeŭ lăsată! Luaţi nouě- decă și nouě de săpușóre ,
Tie'nchinu-mě, Nouě-deci şi noue de hârlecióre.
Rogu-mě, Nouě-decă și nouě de grebluțe ,
Să-mi dal cele nouě fete Nouě- decă şi nouě de furcuțe,
Curate Nouě- decă şi nouě de măturele,
Și luminate, Şi nouě- decă şi nouč de oborocele,
Cu mânecele suflecate , Faptulŭ de grabă să mi-lŭ strîngeți
Să-mi desfacă istă faptů mare. Cu săpuşórele îlŭ radeță,
De-Ĭ faptă de nene , Cu hârlețele îlă săpaţi,
De-Ĭ faptă de mamă , Cu grebluţele îlŭ greblață,
De-i faptă de frate, Cu furcuţele îlù înfurcați,
De-I faptů de soră, Cu măturile îlu măturați,
De -i faptă de vecină , Sărcinuțe mi -lŭ legați
De-i faptă de străinů , Şi 'n oborocele îlu încărcați,
De- faptă de vecină, Şi-lu duceți din satu în satu
De -i faptă de străină , Pe capulů celuĬ vinovată ,
De-Ĭ faptă cu piciore de epure , Imprejurulu satului
De-i faptă cu bróscă răpănósă , Pe capulů vinovatului.
De-i faptu cu piele de șérpe , Păreţi îi deslipiți,
De faptă cu sẽù dela móră, Ferestrele îi stricați,
De-i faptă de malu răsipiti , In vîrvul casei îlu turnați.
De-i faptă cu muci de moşnégů bě Să cure în masa lui,
[ trânŭ , In cina lui
De- faptă cu stupitů de femce bur Şi 'n hodina lui.
[duhósă, Eu să rămână curată ,
De-i faptă cu ştréngu de spânzurătóre , Luminată
De-ĭ faptă cu osŭ de omů mortů, Cum sunt dela Dumneḍeй lăsată
Rogu-mě, Şi de popa botezată ;
Inchinu- mě, Eu să rămână ca sórele ' n seninů
La voi noue fete curate, Curată, amină !
Luminate ,
92 S. FL. MARIANŬ 168 16
Şi
Observațiuni.
Desfacerea acésta, dictată de Anița Doroșă , din satulů Mahala,

mi-a trimis'o d- lu Gheorghe Tomoiagă, cantorů bisericescu .
CL
Fata, care crede că i -ar fi făcută cine-va pe faptă ca să nu fie
C
iubită și jucată de feciori, se scólă într'o di des-deminéță, și du
CE
cându- se înainte de răsăritulů sórelui la o apă curgětóre, se scaldă
într'însa rostindă în același timpů versurile desfacerii. Făcêndů
acésta, crede ea că totŭ faptulŭ trimisă asupra ei îl întorce pe P
capulă aceluia care i l'a trimisă, iar ea începe din diua aceea a L
fi iubită şi jucată la orice petrecere .

I
*
Desfacerea relelorů .
M'am sinecată , De dracu ,

M'am mânecatů , Și bróscă râîósă,
Miercuri desdeminéță Fórte urîciósă
M'am sculată In faţă mi-o scrisů ,
Şi m'am gătitů , Şi apoi s'o dusů .
M'am podobitů , Eŭ m'am văiratů
Ca sórele când îi resărită . Și m'am căinată,
Da vrăjmaşele Și m'am tânguită
Şi pismaşele Şi m'am glǎsuită
M'o pândită, Cu glasu mare până ' n ceriů ,
Şi ' nainte mi-o ĭeșită , Cu glasă mică până ' n pămîntă .
Şi n'o statu, Nime nu m'o auditů,
Nu m'o întrebatu Nime nu m'o věḍutů ,
De viéţă cum vieţuescă Numai Maica Domnului
Și de traiù cum trăescu . Sus din naltulů ceriului.
Da ele m'o pusů Numai ea m'o auditů,
Călare pe-un ursů, Numai ea că m'o věḍutů .
Şi mi-o pusă Și ea cum m'o auditů,
In capů Cum m'o věḍutů,
Comănacă La mine s'o scoborîtů
Și din gură mi- o vorbitů : Te- oiй aruncă,

- Taci, omule, taci! Și vei arětà
Nu te căinà, Multă mai frumuşelă
Nu te văirà, Şi mai spălăţelů
ala. Ca la maica ta,
Nu te tângui,
Care te-o născută
Nu te glǎsui
fie Cu glasă mare până ' n cerĭů , Și mi te-o crescută
.......
11 Cu glasă mică până ' n pămîntă , Cu trupă de româniță,
Că eu de mâna cea dreptă Cu glasů de cuculiță,
Te-oîù luà Cu ochi de păuniță .
Şi te-oiu duce Istui omů i-am desfăcută .
e Pe cărarea lui Adamů, Până ómenii
a La fântâna lui Iordanů ; Cu dînsulă n'orŭ grăi,
Cu cofiță de brădanů Să le pară c'orů plesni .
Din fântâna lui Iordanŭ Sunt fete
De trei ori ap'oĭŭ luà, Şi neveste

Şi pe tine olŭ turnà In lume mai frumose,
Şi te- oĭu spěla, Da-su cățele bărdăhănóse .
De tote relele Şi sunt ómeni şi flăcăi
Mi te-olŭ limpedi, Mai frumoşi,
De tóte relele Da toţi îsu brosco
Mi te-oiu curăți, Râioşi
Şi ' n corăbiuţa mea Și lupi flocoşă,
Observaţiuni
Desfacerea acésta, culésă din Vicovulu -de- sus , mi-a comunicat'o

d-lu Dr Dim. Onciulů , profesorů .
Desfacerea impedicăturei.
M'am sinecată , Şi-am voită să mě pornescu la joců ,

M'am mânecată, Dar m'am găsită stândă în locu
Din patu de-argintŭ m'am sculată , De piciore ' mpledicată ,
Pe obrazů m'am spělată , De mânuri legată,
In strae de-argintŭ m'am îmbrăcată , De gură mută ,
La Maica Domnului m'am rugatů . De urechi surdă,
De ochi chĭóră , Și de urîtă

De nasu cârnă , Şi de slută,
De picìóre chilavă. Nu m'am putută nici decum gătì,
Și de urîtă Nu m'am putută împodobi ,
Şi de slută, Nu m'am pututŭ la joců porni.
- Taci, fată mândră și frumosă,
Nu m'am putută de felĭŭ găti ,
Nu m'am putută împodobi , Nu fii aşa de fricósă !
Nu m'am pututŭ la joců porni . Că eŭ de gură te-oiù desmuţi ,
Atunci am prinsă a plânge De ochi te- oìù deschĭorì ,
Cu lacrimi de sânge, De nasů te- oìù descârnì,
Şi-a mě căìnà, De picĭóre te-ofů deschilăvi ,
Şi-a mě vǎerà. Si tu te-i puté gătì ,
Nime nu m'a auḍitů, Te-i putea împodobi ,
Nime nu m'a vědutů , Și la jocu te-Ĭ puté pornì .
Numai Maica DomnuluĬ Tóte urîtele
Sus din pórta ceriului . Şi slutele ,
Și ea cum a auditů Tóte gureşele
Şi m'a věḍutů, Și chilavele
Pe scară de aurů s'a scoborîtů, Cu mătura le-oiŭ mătură,
La mine-a venitu In gunoiu le- oĭu aruncà,
Și din gură mi-a vorbitů : Găinele le- orů scurmà
Ce te căineză, fată Și ' n piciore le- orů călcà .
Mândră şi frumósă ? Pe tine de mână lua-te-oĭů ,
― Da eu cum n'oiu plânge Pe la mese pline purta-te- oĭů,
Cu lacrimi de sânge, Cu miere îndulci-te- oĭu ,
Cum nu m'oiŭ văicărà Cu păhare de vină adăpa-te- oĭů,
Și cum nu m'oiŭ căinà , Cu paie de busuiocă scălda- te-oĬŭ,
Că Duminică din patu Şi te-oiu scăldà cu paie de busuiocă
De argintů m'am sculatů, Ca să te ĭee toţi feciorii la joců .
Cu strale de-argintŭ m'am îmbrăcată , Feciori pe gardů stà
La Maica Domnului m'am rugatu, Și se uĭtà
Și-am voită să mă pornescă la joců , Și se ' ntreba :
Dar m'am găsită stândů în locă , Ce ' năltésă ,
De piciore ' mpiedicată, Impĕrǎtésă
De mânuri legată, Va veni
De gură mută, Și la jocu va fi ?
De urechi surdă , Nu-i 'nǎltésă,
De ochi chlóră, Nu-i 'mpărătésă ,
De nasu cârnă, Că-i N. cea frumósă,
De piciore chilavă, Dintre tóte mai alésă ;
Că-i N. cu miere îndulcită , Scăldată cu pale de busuioců,

Cu pahare de vină adăpată, Ca s'o lee toți fectorii la jocă!
Cu pale de busuiocu scăldată ,
Observaţiuni.
Desfacerea acésta, culésă în Pătrăuță , mi -a trimis'o d-lŭ V. Tur

turénů , preotů .
Curățirea făcăturilorů.
Duminică deminéță m'am sculatů , -La biserică nu mergeţi ,

Pe cale, pe cărare am apucată. Ci mai curînd vă întorceți,
Dar' cum m'am pornitu Pe N. căutaţi,
M'am şi întîlnită La N. alergați ,
Cu Vasilinele Făceturile
Şi cu Mădălinele, Şi tóte urile
Cu cămeșă nóuĕ îmbrăcate, Din capulŭ ei le-apucați,
Cu póle albe suflecate Cu sapele le săpaţă,
Şi cu ciobote încălţate , Cu greblele le greblați,
Cu 99 de sape, Cu măturile le măturați,
Cu 99 de greble, Cu lopețile le luață,
Cu 99 de mături, In Marea négră le-aruncaţi,
Cu 99 de lopeți . Că din Marea négr'a eşi,
Şi cum le-am tîlnitů , Armasariŭ negru s'a ivì
In cale le-am opritů , Și peste N. c'a sări,
Din gură le-am vorbitů : Fórte mândru a spělà-o ,
-
Unde ve duceți voi, fete ! Fórte mândru-a limpedi-o ,
Cu cămeşă nouă îmbrăcate , Fórte mândru-a curăţi-o
Cu póle albe suflecate De tóte făcăturile
Şi cu ciobote încălţate ? Şi de tóte urile,
Cu 99 de sape, Si N. a rămâné curată
Cu 99 de greble, Şi luminată ,
Cu 99 de mătură, Ca argintulu strecurată
Cu 99 de lopeţi ? De Maica Domnului lăsată !
-Ne ducemŭ la biserică !
96 S. FL. MARIANU 172
Observațiuni.
Acéstă desfacere, dictată de o româncă din satulů Stulpicani,

mi-a comunicat'o d- lu V. Turturénů .
Fata, care crede că i- a făcutů cine-va, şi din causa acésta nu
se póte mărità, se scólă într'o Duminecă des-de- diminéță înainte de

rěsăritulů sórelui, se îmbracă în hainele cele mai frumóse ce le
ar şi ast-felů se duce apoi la o apă curgětóre din apropière, ca de
acolo să iee şi să aducă apă neîncepută .

După ce sosesce la apă taie mai întâi în crucișu cu nisce fórfece,
pro care asemenea le-a luată cu sine, în apă în cotro merge apa
şi înděrěptů totă în crucişu, dicêndů :
Eu nu tai apa,
Ci tai piedica
Ursitului meŭ
Și-alesului meu,
A mea despre dînsulů,
Şi-a lui despre mine!
După acesta iea apă, se întórce cu dînsa acasă, și aici, luândă unů
mănunchiù de busuiocu şi purtându -lu prin apa adusă, rostesce ver
surile de mai sus ale desfacerii .
Cum a rostită cuvintele de mai sus, se spală cu apa ast- felů des
cântată şi fărmecată.
In fine, mai e de însemnată încă și aceea, că fata, care voesce
să- şi desfacă, când se duce la apă, póte luà și pre o altă fată cu
sine . Trebue însă să caute ca nime să nu le vadă, nici când se
ducă , nici când se întorcu, căci apoi desfacerea nu póte avé efec
tulů doritů .
‫בית הספרים הלאמי‬

‫והאוניברסיטאי‬
‫ירושלים‬
1
‫בית הספרים הלאומי והאוניברסיטאי‬
‫‪DATE DUE‬‬ ‫תאריך החזרה‬
‫הספריה הלאומית‬
‫‪S 21 C 4194‬‬
‫‪Marian , Simion Florea ,‬‬
‫‪Vrăji, farmece si desfaceri /‬‬
‫‪2927247-10‬‬
‫‪000200500317‬‬
211
S
21
C
4194

Vrăji Farmece Si Desfaceri

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vrăji Farmece Si Desfaceri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

‫הספריה הלאומית‬

MEMBRU ALU ACADEMIEI ROMÂNE.

ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE

LITO-TIPOGRAFIA CAROL GÖBL, STRADA DÓMNEI 16

MEMBRU ALU ACADEMIEI ROMÂNE.

LITO-TIPOGRAFIA CAROL GÖBL, STRADA DÓMNEI 16

Membru alŭ Academiei Române.

Ședința din 24 Martie 1893.

Vrăjile, farmecele și desfacerile sunt trei specii deosebite de poesie

‫בית הספרים הלאמי‬

E dreptă că în privința formeĭ tóte patru speciile acestea sé

In privința cuprinsului însă , și mai cu sémă în privința scopului

ce- lă urmărescu, se distingu fórte multů una de alta.

Pe când descântecele aŭ tot- deauna în vedere întórcerea, alinarea

Afară de acésta, chiar şi timpulu când se facă, precum şi obiec

Scopulu vrăjiloru, sing. vrajă, este de a constrînge pe cine - va ,

Mijlócele cari se întrebuințéză de cătră vrăjitori și vrăjitóre, adecă

prin întrebuințarea unoră plante veninóse saŭ a unorů obiecte spur

Fiindů scopulů vrăjilorů rěŭ și mijlócele stricăcióse , se înțelege

Precum subst. vrajă are înțelesŭ de faptă saŭ dată, făcătură, dă

Dreptă aceea și toți vrăjitorii și vrăjitórele, cari se ocupă cu vră

fără de lege , lepědați de Dumneḍeŭ, cari aŭ de a face mai multă

cu spiritele cele necurate, pentru că ei în vrăjile ce le rostescu ,

ritele cele necurate saŭ la nisce ființe mitologice (1) , ca acestea să le

poră este și pentru că aceștia de regulă vrăjescă de cum începe a se

In fine , trebue să mai amintescă încă și aceea că în genere cu

ocupă cu fărmecătoria saŭ fărmecatulă (1 ) , după cum resultă din tóte

Scopulu farmecelorů este așà dar în prima linie ca celu ce far

alesŭ pe aceia pe cari și- a pusŭ elů ochiulă , și în urmă, dacă

Obiectele ce se întrebuințéză de fărmecători şi fărmecătóre în

pectivulă să iubéscă și să vorbéscă numai cu acela care i-a făcută

Farmecele se facă, în genere , de cătră fetele și pentru fetele cele

Iar timpulu menită pentru farmecare e mai cu sémă înainte de

răsăritulů sórelui, adecă de cum prinde a se revěrsà de diuă și

desfacere simplă , ci ele în același timpŭ , tótă făcătura și aruncă

şi desfacerile se facă în genere de cătră una și aceeași persónă . ( 1)

Deşi desfacerile aŭ unu îndoită scopù , bună și rău, totuși ele

tru că fărmecătórele sunt de părere că dacă ni-a făcut nouě cine

E fórte probabilă însă că fărmecătórele se înduplecă a destăi

urmă se află și o sémă de rugăciuni, cari se cetescu la diferite

In fine, e de însemnată încă și aceea că timpulů desfacerilorů

nu e hotărîtă . Ci cum vede cine - va că i s'a fácută rěŭ , și rěulů

Așa dar desfacerile, ca și descântecele, se potů face , și chiar se și

Eŭ scutură parulů , Ce-i de Dumneḍeŭ ursată,

Și cumnatele , La N. mi-lŭ porniță !

Daţi -i fiori Aşà să n'aibă și elu

Vraja acésta mi-a dictat'o Dominica Popescu, româncă din Ciu

I. De le-i găsi pe patů ,

Cu nouě- decă și nouě de capuri, De le- găsi la masă,

Şi-lu ad' anume la mine. La mine -lu sosesce.

Fata care voesce ca ursitulu ei să nu iubéscă pre altă fată ci

pe când rostesce ea versurile acestea, să nu fie nime în casă, care

steulă , cu carele a învělitů foculu , afară și -lŭ aruncă peste casă .

diminéță acve se va întîlni cu dînsulă și-lă va strînge în brațele

Acéstă vrajă, dictată dimpreună cu esplicarea ei de o româncă

II. Ce mi-i dela Dumneḍeй .

Acéstă vrajă, dictată de - o româncă din Mitoculŭ-DragomirneĬ,

sată în apropierea orașului Sucéva, și comunicată de d- lŭ dr . Ştefanŭ

Eu nu ' nfigă acestă cuţită Cu focu cuprinsă ?

Dela masă să- lŭ stîrnesci Fără prilazuri.

Acéstă vrajă, culésă în satulă Pătrăuță de lângă orașulă Sucéva,

Dacă o fată și-a pusă ochiulă pe unŭ feciorů, dar se teme că

ea că feciorulă pe care și - a pusă ochiulu , trebue, mai timpuriŭ

1 ) Intr'o variantă a acestei vrăji din Mitoculŭ- Dragomirnei , care se vră