Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea da Stat „B.P.Hasdeu” din Cahul

Facultatea de Științe Umaniste și Pedagogice
Specialitatea: „Limba și Literatura Română-Engleză”

Obiceiuri familiare
culese din satul
Taraclia de Salcie

Efectuat: Bejan Tatiana

Grupa: FRE-1701
Verificat: Bodlev Ala

Cahul 2017
 1. Descrieți obiceiul nașterii. Ce poate și ce trebuie să facă femeia până la naștere?
Până la naștere femeia gravidă trebuie să fie liniștită, calmă, să privească numai oameni, copii frumoși și
cuminți, să-și ferească privirea de copii schilozi, invalizi, cu handicap, să-și ferească privirea de șarpe,
iepuri. Se spune că copilul s-ar putea naște cu gură de iepure sau șarpe. Înainte de naștere nu se pregătesc și
nu se cumpără haine, pătuc, nimic din alte obicete necesare unui copil.

2. Când în sat se vine cu merinzi? Cu ce? Cum mai e numită mama noului născut?
După ce naște femeia (lăhuza) nu iese din ogradă până la botez. În această perioadă vin femei cu merinzi:
hăinuțe pentru copil, farfurii de mâncare. Stau de vorbă, se urează sănătate copilului și lăhuzei. Copilul este
botezat de nănași sau se ia alți cumătri dacă nănașii refuză. Tatăl copilului ia o sticlă de băutură și merge la
casa nănașilor sau a viitorului cumătru cu rugămintea de încreștinare a copilului. Obținând acordul, se
înțeleg când să boteze copilul.
3. Peste câte zile se botează copilul? Descrieți obiceiul.
Copilul se botează la 40 de zile de la nașterea acestuia. În ziua botezului dimineața vin cumătrii sau nănașii,
intră în casă, își fac semnul crucii, iau copilul pregătit din mâinile mamei, cu copilul fac semnul crucii și
merg la botez. La botez copilul e desfășat și pus în crijmă (o pelincă albă) și o bucată de material cu
lumânarea în vârful acesteia. După citirea rugăciunilor cuvenite, preotul ia copilul și îl cufundă în cristelnița
cu aghiazmă pregătită din timp, spunând: “ În numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh ”. Unii copii plâng,
alții nu. Se spune că cei care plâng se leapădă de rău. Din cristelniță se pune copilul se pune pe scutecele noi
și acolo părintele îl miruiește la cap, urechi, piept, toate încheieturile, după copilul este înfășat și se duc
acasă. Acasă nănașa copilului intră în casă, face semnul crucii cu copilul la icoană apoi îl dă lăhuzei.
Nănașei copilului i se mulțumește cu un pahar de vin și gustare. Seara nănașa vine la scăldătoare cu 10, 20
sau 30 de femei, având o geantă cu hăinuțe, scutece și alte lucruri pentru copil.
 4. Descrieți obiceiul scoaterii din mir. Ce este Tătușia?
La ora hotărîtă sosește nănașa cu alaiul de femei, intră în casă, pregătește scutecele, lăhuzoiul (soacra
lăhuzei) pregătește albia cu apă. În apă se adaugă: busuioc (să fie drag și iubit de toți), zahăr (să aibă vorba
dulce), pană (să fie ușor la muncă). După se ia aghiazmă și se toarnă în semnul crucii în alghie, apoi nănașa
ia copilul, îl pune în crijmă în alghie și începe să-l spele cu săpunel și crijma, căpușorul, urechile, în gură,
subsuori, peste tot. După ce l-a spălat, il scoate din alghie, îl pune în scutecele pregătite noi, îl înfășoară și îl
dă mămicii copilului, după care lăhuza o cinstește pe nănașa. Apoi lăhuzoiul (soacra sau mama lăhuzei) ia
alghiuța cu apă și o toarnă la un copac. După aceasta toata lumea dă darurile pregătite: hăinuțe, jucării,
încălțăminte. Iau masa, cântă, dansează și fac urări de sănătate.
5. Ce obiceiuri se mai practică de la naștere până la căsătorie?
Scoaterea fetei la horă în sat. Fata, atingând vârsta de 16-17 ani este invitată la horă în prezența părinților.
Acolo merge cu un verișor, fratele sau prietenele sale. Când ajunge la horă i se cântă marșul și toată lumea
vede că fata cutărui gospodar a fost primită în rândul fetelor. La horă trebuia să accepte orice invitație la
dans. Era brâul, dans și polca. Cu cine dansa la polcă, la brâu trebuia să se prindă lângă el. În caz de refuz,
fata îmcepea să fie ignorată de ceilalți, nimerind în situație dificilă. Flăcăii erau diferiți.

6. Logodna. Descrieți obiceiul.

O pereche de tineri care se simpatizau, se mai îndulceau cu câte o vorbă, de întâlnit mai rar se înțelegeau:
Flăcăul- Voi trimite staroste să te pețească. Vei merge după mine?
Fata- Vom vedea. (nu trebuia să-și dea arama pe față, făcea a preț)
Fata mai sufla părinților că va veni staroste sau se întîmpla că starostele venea când nu se știa nimic.
Starostele- Bună vreme gospodari ai casei. Am văzut că în grădina dumneavoastră crește o floare foarte
frumoasă, dar cam începe să se ofilească și am vrea să mutăm floarea în grădina noastră, poate va crește mai
bine.
Părinții își dau seama și întreabă dacă va fi udată și îngrijită.
Apoi întreabă fata dacă e de-acord. Primind acordul, părinții încep să se pregătească de logodnă. În ziua
dată, viitorul mire cu flăcăii la braț, cu muzicanți si rudele merge la casa viitoarei mirese. La poartă îi
întîlnește socrul și soacra mică. Mirele intră în casă. Cineva întreabă ce caută.
- Caut mireasa.
- Ea nu-i aici. Caut-o!
I se permite s-o caute. Iese o babă și spune ca ea e mireasa.
- Nu este ea.
- Mai caută.
După ce o găsește se logodesc. Caută inelele de logodnă într-o farfurie de grâu, și le pun pe degete și se
sărută. În această noapte tinerii se află numai cu tineretul, dansează, se înveselesc.
7. Iertarea de la părinți (iertăciune) sau binecuvântarea părinților. Descrieti obiceiurile ce se practică în
satul Dumneavoastră.
Spre zori: Părinții fetei se așează pe scaune. Tinerii sunt pe genunchi în fața părinților: mirele sărută mâna
socrilor, mireasa sărută mâna părinților. Părinții le dăruiesc o icoană cu ștergar, o pun în mijlocul tinerilor și
se ridică, se întorc spre poartă însoțiți de fete și flăcăi, pe jos prin sat până la casa mirelui. Rudele mirelui iau
o floare, o gâscă, un porc sau ce pot prinde de la casa socrilor cei mici. Din acest moment ei sunt miri, nici
cu tineretul nici cu cei căsătoriți până la nuntă. Pe drum câte un gospodar le aruncă câte o căldare cu apă la
picioare să aibă noroc. Aceștia trebuie să arunce bani.

8. Descrieți cât mai amănunțit ce obiceiuri se practică până la Cununie?

Alaiul nunții a ajuns la casa miresei. Vornicelul joacă floare, fataua altul, pupăza doar druștele. Mirese
trebuie să atingă cu mâna aceste lucruri. Nănașa gătește mireasa în fața oglinzii, nănașul-mirele. Cel mai
mare examen pentru nuna mare. După ce i-a gătit, mireasa leagă nunii cu ce s-au înțeles: cu ștergare,
material, basmale. Nuna pune hobotul pe mâna miresei. Mirii cinstesc nănașii sărutându-le mâna. Se
dansează dansul miresei- 3 cercuri după masă. Vornicelul nunului rupe cercul și iese dansul afară. Mirii
poartă icoana de la logodnă și lumânările aprinse.
9. Cununia. Descrieți tradițiile ce se practică la Cununie (ce cumpără pentru Cununie nașii și tinerii?
Cine cumpără Icoana pentru Cununie?)
Mirii merg pe jos prin sat la Cununie. Preotul îi leagă cu un ștergar, îi portă prin biserică 3 cercuri, nănașii
ținând cununiile (coranele) deasupra capului.

10. Nunta. Descrieți cât mai amănunțit ce obiceiuri se practică la nuntă (jocul găinii, legarea nănașilor,
legarea hobotului, legăturile, spălarea mâinilor, jucarea colacilor, darea, dezgătirea miresei, ducerea
nănașilor acasă).
La masa cea mare se dădea vivat din partea nunului, socrului mare și socrului mic. Hostropățul bucătăreselor
care aduc sarmalele. Se joacă găina fiartă, înfrumusețată cu panglici, pentru soacra mică și nuni. Cel ce a
jucat-o primește un ban și un pahar cu vin de la acel căruia i se joacă. Se joacă colacii nănașilor: 2 colaci cu
cadouri pe ei. Toată masa se pregătește de închinat. Toată lumea închină după nănași. Nănașii, într-o farfurie
pun pâine și sare și trec pe la fiecare mesean, turnându-i un păhărel și primind darea. Ultimii închină socrii
mari și socrii mici. Nănașii numără banii și anunță suma primită. Mirii le aduc o farfurie în care le toarnă
apă, să se spele pe mâini deoarece banii sunt murdari. Dezbrăcatul: Se așează o masă cu onglindă. Mirii se
așează pe o pernă, mireasa în brațele mirelui. Nuna scoate floarea miresei și o pune la o drușcă, îi leagă un
șorțuleț, o îmbrobode. Aici mulți smulg broboada, o necăjesc pe nună să îmbrobode mireasa. Le face daruri,
legându-i strâns strâns pe miri. Îi cinstește și îndulcește, ceilalți la fel dăruie tacâmuri și alte daruri necesare
mirilor.Nunii se duc acasă în diferite moduri: cu trăsura cu măgari, cu căruțul, cu roaba, pe jos. Pe drum se
iau în râs, îi pișcă cu urzică stârnind hazul. Cineva din invitați duce colacii nunilor.

11. Zeama și plăcintele. Cine le pregătesc și unde?

Zeama este pregătită la nuni și socrii mici. Plecând de la nuntă se mai iau rude de-ale socrului mare. Se
servește zeama și toți pleacă acasă. Plăcinta: La o săptămână se întâlnesc la socrul mic. Nevasta tânără coace
o plăcintă, pregătește un cadou părinților și împreună cu mirele, socrii merg la părinții nevestei. Încă la o
săptămână cu plăcintă și cadouri mirii merg la nănași.

12. Obiceiul înmormântării. Cum se practică în sat spălarea defunctului?

Se roagă 4 persoane de genul masculin (dacă e bărbat) sau femei (dacă e femeie). Mortul este dezbrăcat în
alghie, se toarnă apă caldă și aceste persoane îl spală cu săpun și cu cârpe. Se scoate mortul din alghie și se
pune într-o prostire albă și se șterge.
13. Descrieți obiceiul îmbrăcării și așezării în sicriu.
După ce este șters, mortul se îmbracă în haine mai bunișoare. Mortul este dus și așezat în sicriu cu mâinile
pe piept. Pe piept se pune o iconiță. În sicriu se pune pernă la capul mortului. Tot pe piept se pune toiagul.
14. Ce obicei se practică dacă decedatul nu a fost căsătorit?
Dacă mortul e flăcău sau fată nemăritată se îmbracă în costum de mire și respectiv în rochie de mireasă.
 15. Ce este Steagul?
Steagul este un atribut luat din biserică care se duce la casa răposatului din ziua morții. Se sprijină de prispă,
la ușa de intrare sau de peretele casei și stă 3 zile, adică până la ziua înmormântării. În ziua înmormântării se
pune un ștergar sau cămașă, se dă la un om și omul cu Steagul merge înaintea sicriului în drumul spre
cimitir. După înmormântare Steagul se păstrează în casa de la cimitir.
16. Ce este toiagul? Cum este pregătit?
Toiagul este o lumânarre a mortului. El se face din ceară cât înălțimea mortului. Se strânge în formă de cerc
și se aprinde să ardă 40 de zile din ziua morții.
17. Cine pregătește în sat Coliva? Ce semnificație are?
Coliva se pregătește din grâu fiert amestecat cu cacao sau făină prăjită. Se așează în farfurie, deasupra se pun
bomboane în formă de cruce. Semnificația acesteia este de-a pomeni morții.
18. E cunoscut obiceiul Pomului în sat? Cine îl pregătește și cum? De cîte ori se face Pomul?
Pomul răposatului îl pregătesc rudele, soția sau copiii răposatului dintr-un pom fără frunze în care se anină
șiraguri de bomboane și biscuiți și haine bărbătești sau femeiești. Se dă celui celui care i-a ținut lumânarea.
19. Cum se face Priveghiul în satul dvs.?
Priveghiul este de obicei noaptea și se face vesel, cu istorii amuzante povestite de rude, de cei veniți, glume
ca răposatului să nu-i fie urât. Ziua vin oamenii cu flori, lumânări sau bani de ajutor celor care desfășoară
înmormântarea.
20. Ce sunt Podurile? Câte poduri se dau și ce se dă?
Podurile reprezintă un ștergar pe podișor și de lungimea lui depinde lungimea scarei urcușului în cer a
răposatului. Scara către cer se face din toate ștergarele adunate în mod divin.
21. E cunoscut obiceiul Prohodului?
Prohodul este o rugăciune pentru răposat înainte de înmormântare, de dare în groapă. Se citește în timpul
înmormântării.
22. Sunt cunoscute în sat diferite semne când se sapă mormântul? Care sunt ele? Cine sapă groapa?
Sânt numiți 4 bărbați pentru a săpa groapa. Se alege din rude, fini ai răposatului. La cimitir se găsește locul,
se atămâie, apoi se începe săpatul. În peretele din Nord se sapă mai adânc: hruba în partea de jos.

23. E cunoscut în sat obiceiul vămilor? Când se practică și cum?

Vămile sunt 24 la număr: 24 de păhăruțe, 24 de cruciulițe, o prescură, un ștergărel, toate în numele
răposatului. Se duc la biserică, preotul le citește după liturghie, apoi se dau de pomană rudelor după
înmormântare.
24. Descrieți obiceiurile ce se practică nemijlocit la înmormântare.
Tăierea piedicii se face la cimitir și se pune într-un colț în sicriu, să fie mortul slobod. Se dă de pomană o
găină și un cucoș după ce se dă sicriul în groapă. Gropnicerilor se dă o cămașă și ceva bani.
25. Ce se practică după ce se întorc toți de la înmormântare?
Toată lumea vine de la înmormântare la casa decedatului, își spală mâinile și trec la masă, unde se spun
Tatăl Nostru, se binecuvântează masa și oamenii mănîncă în numele răposatului.
 26. Cum e numit obiceiul ce se practică pentru pomenirea mortului la 3,7 etc. zile? Cum se pregătește și
când? Ce se dă de pomană?
După înmormântare răposatului i se face pomană de 3, 9, 20 și 40 de zile. La pomana de 3 zile sunt chemate
rudelem numaidecât preotul și se dau colaci. La pomana de 9 și 20 de zile sunt chemate rudele, se dă de
pomană colac și farfurie sau cană cu vin. La pomana de 40 de zilese dă pomul răposatului și haine de-a
răposatului rudelor. Bucatele la masa de pomană se servesc calde. Dacă este perioada postului se servesc
bucate de post. Pomana se face înainte de-a împlini 3, 9, 20 și 40 de zile, nu după ce le împlinește. La
pomana de 40 de zile gropnicerii își iau instruemntele acasă, care s-au aflat în acest timp la răposat acasă.
27. Descrieți toate sărbătorile când se dă de pomană pentru pomenirea sufletului.
De pomană se dă la Paștele Blajinilor, Duminica Mare, Sfânta Maria, Sfântul Ilie, în ajunul Crăciunuluim,
de Sfinți.

Informatori :
Bejan Maria, 71 de ani, 029978238
Condorachi Elena, 77 ani, 029978218