Tradiţii şi obiceiuri la Rusca Montană

Bobîrsc Adriana

Sărbătoarea Naşterii Domnului (25 decembrie) este una din cele mai importante
sărbători ale creştinătăţii. În ajunul acestui mare praznic, copiii fiecărei familii merg la
biserică pentru a primi Sf. Taină a Împărtăşaniei. Tot în dimineaţa de ajun, patru copii merg
pe la casele oamenilor cu icoana Naşterii Domnului, pentru a vesti tuturor acest eveniment.
După masa, grupuri de copii pornesc cu steaua sau Vitleemul, aceştia fiind însoţiţi
de moşi (feciori mascaţi cu ,,lioarfe” 1). Grupurile de crai şi colindătorii, pe lângă piesa de
teatru numită ,,Irozii”, susţin un bogat repertoriu de coline specific locului. În ziua de Crăciun,
craii merg la biserică şi după Sf. Liturghie prezintă credincioşilor prezenţi câteva colinde din
repertoriu.
În ultima zi a anului, copii merg pe la casele oamenilor cu un toiag subţire din lemn
de alun decojit, pe care trasează la flacăra lumânării o spiral neagră. Culoarea neagră
simbolizează vechiul an care se ascunde în negura veşniciei, iar culoarea albă înseamnă Anul
Nou care doreşte să aducă lumină şi fericire pentru toţi. Copii sunt invitaţi să meargă în
grădinile cu pomi fructiferi, pentru a-i trezi cu toiagul, ca în noul an să aducă roade bogate.
La Anul Nou, fetele luau o oglindă, puneau în faţa ei două lumânări de cununie şi
un inel, având credinţa că vor vedea în ea chipul viitorului soţ. De asemenea, mai exista
obiceiul ca fetele şi băieţii să formeze din aluat 9 găluşte şi în fiecare pun câte un bileţel cu
numele celor preferaţi. Găluştele se pun la fiert, cea care fierbe şi se înalţă prima,este scoasă şi
tăiată spre a se vedea numele de pe bileţel.
Mai există obiceiul ca fetele să se pună cu spatele la uşă şi să arunce cu piciorul
pantoful peste cap. Dacă pantoful cade cu vârful către uşă se mărită curând.
În fiecare an, în zilele de 17-18 august se desfăşoară Kierwaitul , atunci avănd loc
un mare târg.
Femeia însărcinată evita să se sperie sau să se mire de ceva până ce fătul a trecut
de patru luni, pentru ca acel copil să se nască curat, fără semne. După naştere copilul nu se
lasă deloc singur în casă pentru a nu se prinde nimic rău de el până la botez. Dacă totuşi
copilul rămâne singur, se pune un cuţit sau altceva de metal lângă el pentru a fi ferit de rău. În
apa de baie se pune o monedă pentru ca noul născut să fie bogat.
La botez, după ce naşa şi moaşa pleacă cu pruncul la biserică, mama lucrează
câte ceva. Dacă e băiat citeşte, scrie socoteşte, apă, bate cu ciocanul; iar dacă este fată coase,
toarce, spală, mătură, citeşte, scrie, se piaptănă.
La întoarcerea de la biserică, pruncul se dă pe fereastră pentru ca să trăiască ani
mulţi. Începând din această zi, copilului nu i se taie unghiile şase luni, iar cordonul ombilical
se păstrează până la şapte ani.
Când băiatul pleacă în peţit, mama sau altcineva îi aruncă o pisică în spate. Dacă
pisica se prinde de spatele băiatului, totul o să fie bine, iar dacă nu se prinde se spune că nu va

1
Lioarfe- maşti confecţionate din piei de capră sau oaie purtate de feciori
reuşim să peţească fata. Înainte de cununie, în ziua de joi, cumnatul de mână merge să invite
oaspeţii, purtând în mână plosca cu răchie.
La biserică, mireasa calcă pe picior pe mire, pentru ca acesta să fie cât mai fidel.
Când se ajunge la casa tânărului cu alaiul nunţii, totul este închis. La insistenţele nuntaşilor,
poarta se deschide, iar soacra mare o primeşte pe tânăra mireasă, o sărută şi apoi ocolesc o
masă pe care se află o farfurie cu grăunţe. Mireasa ia apoi grăunţele şi le aruncă asupra
nuntaşilor. Se ţine foarte mult ca ziua nunţii să fie însorită, pentru că aşa va fi şi viaţa mirilor.
Legat de înmormântare, există o serie de obiceiuri. Astfel, celui decedat i se pune
în mână o lumânare în formă de cruce, pentru ca sufletul să umble prin locuri laminate. Tot în
mână i se pune o monedă pentru plata vămilor.
În ziua înmormântării, după plecarea celui decedat din casă, masa şi scaunele se
răstoarnă pentru ca cel decedat să nu devină strigoi şi să se întoarcă. La mormânt în cimitir se
duce o cană de apă sau o găleată mică, iar după ce sicriul este acoperit cu pământ, cineva din
familie toarnă apă pe mâinile groparilor. La pomană se pun la masă farfurii şi tacâmuri fără
soţ, excluzându-se furculiţele şi cuţitele.
Sufletul celui decedat rămâne în jurul casei până la şase săptămâni, de aceea în
casă arde o lumânare sau o candelă în tot acest timp. La şase săptămâni se pune pomană cu
izvor, iar după izvor se sloboade pe apă un băţ de măr dulce.
Se spune că după ce a decedat, un anume Mihai Mihăiescu provoca mari
necazuri rudelor şi vecinilor. Oamenii au apelat în cele din urmă la preot, iar acesta după ce a
făcut serviciul religios la mormântul celui în cauză acela nu era în mormânt, ci privea la cei
adunaţi în jurul mormântului tocmai din hotarul cimitirului. Pe atunci, în localitate era o mare
vrăjitoare Stana Abrudean (1918), care prin descântecele sale a făcut ca defunctul să nu mai
apară2.
Sărbătorile de primăvară sunt deschise de cuplul ,,Sântoaderii”. Sântoaderii sau
,,caii lui Sântoader”, în general doisprezece la număr, sunt şi purtătorii roatei solare, iar
sosirea lor lor în sate anunţă venirea primăverii. Ei sosesc marţi la prânz, iar joia ce urmează e
ziua ielelor sau joia verde. Vineri este ziua buruienilor de leac, iar sâmbătă este sărbătorit
calul cel mare, şeful hergheliei de centauri. Noaptea aceasta, a lăsatului sec, se crede că este
cea mai luminată dintre toate nopţile anului.
Credinţele şi ordinea lor le avem de la daci şi sunt generale pentru antichitate
la toţi europenii, mai puţin slavii, care nu au mitul calului. În acelaşi timp le practicau şi
romanii3.
După ce caii fac intrarea în primăvară, îşi fac apariţia cele nouă sau douăsprezece Dochii sau
Babe. Ele închipuie transformarea iernii în primăvară şi o prefigurare a noului an. Odată cu
acestea, la data de 9 martie vin şi moşii de primăvară. În această zi, pentru a îndepărta răul, se
afumă casa, curtea şi anexele. Femeile fac colăcei împletiţi spre pomenirea celor morţi.

2
Inf. Bratu Silviu 75 ani, Rusca Montană.
3
D. P. Mărgineanu, Paralelismul dintre tradiţiile noastre populare şi semnificaţia creştină a unor sărbători de
primăvară, în rev.,,Foaia Diecezană”, nr.5-6(mai.iunie), Caransebeş, 2002, p.7.