Sunteți pe pagina 1din 6

Sarbatorile si obiceiurile populare care se petrec in perioada 20 decembrie - 7 ianuarie, poarta numele de sarbatori de iarna.

Principalele sarbatori de iarna sunt: Craciunul, Anul Nou si Boboteaza. Romanii folosesc, pe langa calendarul oficial, recunoscut de stat si Biserica, un calendar neoficial - calendarul popular - creat de popor si transmis folcloric. Spre deosebire de calendarul bisericesc oficial si de calendarul civil, care constituie un simplu tabel al zilelor grupate pe saptamani si luni, calendarul popular indica timpul optim pentru arat si semanat, pentru petit si logodit, pentru mostenirea stramosilor sau aflarea ursitei etc. Ignat este divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor - in zorii zilei de Ignat se taie porcul de Craciun. In antichitate, porcul a fost simbol al vegetatiei, primavara, apoi sacrificiul lui s-a transferat in iarna.
Colindatul

este un obicei ce presupune colinde dansuri, gesturi, interpretat in casa, pe ulite, de o ceata sacra. In calendarul popular, acest fenomen apare sub diferite denumiri zonale (Steaua, Plugusorul, Sorcova). Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor. Cand persoanele colindate nu primesc colindatorii, inchid usile sau nu ofera daruri, efectele magice sunt opuse, ei incalcand regulile acestui obicei.

Mos Craciun este versiunea mai noua a Sfantului Nicolae. El apare ca un om batran prietenos care imparte cadouri tuturor copiilor in noaptea de Craciun (de 24 spre 25 decembrie). Chiar daca mitul poate varia de la zona la zona, in special in functie de clima in perioada Craciunului, in general Mos Craciun este imaginat ca fiind imbracat intr-un costum rosu, avand o barba lunga si alba si locuind in Laponia.

Spiridusii il ajuta la pregatirea cadourilor in atelierul Mosului. El imparte cadourile cu ajutorul unei sanii zburatoare, ce este trasa de reni. Mos Craciun intra in case prin horn si pune cadourile sub pomul de Craciun sau in cizmele pregatite special pentru aceasta. Pomul (sau Bradul) de Craciun este de obicei un brad verde decorat, natural sau artificial. Traditional este asociat cu celebrarea Craciunului. Este adus in case si decorat cu lumini de Craciun, ornamente, ghirlande, bomboane si dulciuri in perioada de dinainte de Craciun. Traditia spune ca pomul de Craciun se impodobeste in Ajun de Craciun, pe 24 decembrie. Un inger sau o stea poate fi pusa in varful pomului, reprezentand ingerii sau steaua de la Betleem.

CRCIUNUL - Nasterea Domnului (25 Decembrie ) Dumnezeu, vazand ca neamul omenesc este asuprit de cel rau, S-a milostivit si L-a trimis pe Arhanghelul Gavril sa vesteasca Fecioarei Maria nasterea, prin puterea Duhului Sfant, a Fiului lui Dumnezeu, facut om, Iisus Hristos. Trei magi, cunoscand aceasta prorocire, cercetau cand o sa apara aceasta stea si cand au vazut steaua lui Hristos au urmat-o si, cazand in genunchi, I s-au inchinat Lui si I-au adus daruri, aur si tamaie. Craciunul, ziua Nasterii Domnului Iisus Hristos, este cea mai mare sarbatoare a crestinismului. Sarbatoarea de Craciun imbina o multime de obiceiuri. Dominanta este componenta crestina care marcheaza nasterea lui Hristos si ea se vede in colindele religioase "Steaua" si "irozii" s.a. Craciunul marcheaza insa si un nou ciclu de viata, inceputul unui nou an roman. In seara de Ajun colinda doar copiii, simboluri ale puritatii, ale curateniei fizice si morale. Abia in ziua de Craciun colinda flacaii. Ceata de colindatori se organizeaza pe vecinatati si merge din casa in casa pentru ca urarea lor este socotita de bun augur. Arsenalul lor format din clopotei, bete, bice are menirea ca, prin zgomotul facut, sa alunge fortele malefice. In acelasi cadru trebuie amintite jocurile cu masti: capra cu variantele sale - camila si chiar girafa, ursul, calutii, dar si ceata de mascati, care are menirea de a stigmatiza toate racilele din

comunitate. Din costum nu lipseste niciodata siragul de zurgalai, care are aceeasi menire - de a indeparta fortele raului. Craciunul este marcat si printr-o masa bogata, din care nu trebuie sa lipseasca colacii, cornurile, fructele, pestele, dulciurile si, bineinteles, bautura. Tot ce se pune pe masa are o trimitere clara la ocupatiile traditionale ale comunitatii romanesti. Sarbatorile de iarna, incepute de Craciun odata cu Nasterea lui Iisus, se incheie abia la Boboteaza cand in lumea satului au loc alte petreceri unde, intr-un cadru special, sunt prezentate comunitatii viitoarele cupluri si astfel viata isi reia ciclul firesc, odata cu renasterea naturii. COLINDELE Incepand cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul noptii si pana la revarsatul zorilor ulitele satelor rasunau de glasul micilor colindatori. In orase intalnim colindatori odata cu lasarea serii si pana in miez de noapte. Cu traista dupa gat, cu bata in mana si caciula pe urechi, colindatorii merg din casa-n casa si striga la ferestrele luminate: "Buna dimineata la Mos Ajun, Ne dati ori nu ne dati", si daca cei din casa intarzie a le deschide usa spre a le imparti colindeti, incep sa cante mai departe: "Am venit si noi odata La un an cu sanatate, Si la anul sa venim Sanatosi sa va gasim. Ne dati, ne dati, Ori nu ne dati"

Cu acest prilej gazda le imparte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de faina framantati si copti chiar in acea noapte a Mos Ajunului. In ajunul Craciunului, ca si in ajunul Anului Nou in toate provinciile romanesti copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cantand cantece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" si "Veler Doamne".

STEAUA

De la Craciun si pana la Boboteaza copiii umbla cu steaua, un obicei vechi ce se intalneste la toate popoarele crestine. Acest obicei vrea sa aminteasca steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi. Cantecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantina ortodoxa, altele din literatura latina medievala a Bisericii Catolice, cateva din literatura de nuanta Calvina si multe din ele, chiar din traditiile locale. Micul cor al stelarilor, care intra in casa in zilele Cracinului, canta versuri religiose despre nasterea lui Isus: "Steaua sus rasare"; "In orasul Betleem"; "La nunta ce s-a intamplat"; "Trei crai de la rasarit". CAPRA Incepand cu Ignatul si sfarsind cu zilele Craciunului, prin alte parti incepand cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai in ziua de Sfantul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu capra. Ca si in celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul caprei si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie. Foaie verde si-o aluna Buna ziua, ziua buna Ia deschideti portile Sa intre capritele a, ta, ta, carpita ta Nu te da nu te lasa a, ta, ta, carpita ta Capra noastra-i cu margei Cu cercei cu catifeli Joaca vesel caprita Toti is bucurosi de ea. a, ta, ta, carpita ta Nu te da nu te lasa a, ta, ta, caprita ta

PLUGUSORUL

Plugusorul este un obicei general, practicat de romani cu prilejul Anului Nou. Plugul, ornat cu hartie colorata, panglici, servete, flori, pe care se punea, eventual, si un brad, era o prezenta nelipsita in cadrul acestei colinde. Plugusorul se recita din casa-n casa in Ajunul Anului nou, seara, sau pana in dimineata Anului Nou. Ca rasplata, colindatorilor li se dadeau colaci, fructe, bani, carnati, pentru care se multumea. Aho, aho, copii si frati Stati putin si nu-manati, Langa boi v-alaturati Si cuvantul mi-ascuttati: S-a sculat mai an Badica Traian Si-a incalecat Pe-un cal invatat, Cu numele de Graur, Cu seaua de aur, Cu frau de matasa, Cat vita de groasa. Si in scari s-a ridicat, Ca s-aleaga-un loc curat De arat si semanat. Si-n curand s-a apucat, Campul neted de arat, In lungis Si-n curmezis S-a apucat intr-o joi, C-un plug cu doisprezece boi: Boi bourei In coada cu dalbei, In frunte tintatei. Manati flacai: hai, hai!

SORCOVA

In dimineata Anului Nou, ca o continuare a Plugusorului, copiii umbla cu semanatul. Ei arunca seminte de grau, porumb sau orez prin case si peste oameni. Rostesc o urare scurta primind in schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent insa s-a generalizat formula de la Sorcova
Sorcova este un obicei popular romanesc, practicat pe 1 ianuarie.

Apartinand obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seama bucuria copiilor. Acestia poarta o crenguta inmugurita de copac sau o sorcova confectionata dintr-un bat in jurul caruia s-au impletit flori de hartie colorata. Numele de Sorcova vine de la cuvantul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia imbobocita, rupta odinioara dintr-un arbore. Inclinata de mai multe ori in directia unei anumite persoane, Sorcova joaca intrucatva rolul unei baghete magice, inzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare si tinerete celui vizat. Textul urarii, care aminteste de o vraja, nu face decat sa intareasca efectul miscarii Sorcovei.
Urare: Sorcova, vesela, Sa traiti, sa-mbatraniti, Peste vara, primavara, Ca un par, ca un mar, Ca un fir de trandafir, Tare ca piatra, Iute ca sageata, Tare ca fierul, Iute ca otelul. La anul si la multi ani!