Dragobete

De ce ne trebuie o zi in care iubirea sa fie sarbatorita?!Nu ar fi mai bine sa le spunem celor dragi ca-i
iubim in fiecare zi,oferindu-le in acelasi timp cel mai de pret dar,libertatea de a fi ei insisi? Atunci
cand iubirea renunta la orice limita,ea atinge adevarul.
Oamenii,in trecerea lor prin viata,au considerat necesar sa-si sarbatoreasca evenimentele,atat
cele de familie,de neam,de popor,cat si pe cele legate de propriile trairi.
Timpul a trecut,istoria a scris mii si mii de pagini si ,,ne-a aruncat intr-un prezent” in
care,,obiectul” venerat-dragostea-a ramas neschimbat,doar felul in care noi o proslavim a
suferit transformari.Acum a venit vremea de a sintetiza notele stranse prin timp…

Mai ales ca-n ultimii ani ai veacului trecut patrunsese tot mai mult printre noi,tot la inceput
de primavara,obiceiul celebrarii Zilei lui Valentin(,,Valentin’s Day),o sarbatoare mai intai
abordata si acceptata in lumea tineretii,iar mai tarziu contestata.In fond,noi avem ,,sarbatoarea
noastra”.Dar desigur,ce e drept e drept-Valentine’s Day reprezinta inca un moment propice
pentru unii de a castiga niste bani.

Cronologic sarbatoarea Sfantul Valentin precede Dragobetele,ea fiind inscrisa calendaristic la

14 februarie si reprezinta o zi a indragostitilor,a iubirii,iar sorgintea ei coboara intr-o parte a
Europei pana in secolul al XIV-lea,dar inceputurile ei trebuie cautate mai departe in timp,in
lumea antichitatii.

In preajma zilei de 1 martie,cel mai adesea pe 24 februarie,oamenii sarbatoreau

Dragobetele(Logodnicul pasarilor,Cap de primavara,Ziua Indragostitilor).Este momentul in
care natura se trezeste la viata iar oamenii,in special tinerii,intra si ei in rezonanta cu aceasta.
In credintele poporului roman fiecare soi de animale salbatice sau domestice isi avea perioada
rutului primavara.La data de 3 martie se credea ca se logodesc pasarile,extizandu-se simbolic
si la oameni drept o serbare a erotismului, a insurarii fetelor si a infratirii baietilor.
In alte zone ale tarii datele celebrarii variaza intre 24 si 28 ale lui Faurar sau 1 si 25 Martisor.

In mitologia romana,Eros a fost adoptata ca zeul Cupidon si era considerat,,o forta

atractiva,care invita toate fiintele sa se uneasca”.Legat de Cupidon exista o bogata
iconografie,el fiind reprezentat ,,ca un copil cu plete lungi,inaripat,dar si fara aripi,avand
uneori arcul si sagetile sau torta,singur sau alaturi de alte divinitati.”

In panteonul romanesc,zeitatea antica devine Navalnicul,personificare a dragostei patimase.El

este imaginat ca un tanar frumos,puternic si bun,inspirator al pornirilor senzuale,al dragostei
firesti la oameni si animale.El este si fiul unei mame cu mult mai celebra,Dochia.

Legenda Babei Dochia-asa cum ne-a trimis-o Romulus Vulcanescu-vorbeste despre o

pastorita varstnica,ce-si pastea oile sub munte,alaturi de alte ciobanite.Hotarata sa urce la
munte inca din martiesi stiind ca vremea in aceasta luna este schimbatoareDochia si-a pus pe
ea noua cojoace si a nesocotit sfaturile celorlalte femei,spunand ca pe ea ,,luna martie nu o
sperie!” .
Ca sa o pedepseasca,luna martie a incalzit tot mai mult zilele in care Dochia urca spre pasunea
de la munte,facand-o sa arunce de pe ea,zi de zi,cate unul dintre cele 9 cojoace.In ultima
zi,Martie a adus din nou trei zile de iarna imprumutate de la Februarie,transformand-o pe baba
intr-o stana de piatra,iar orile ei devenind bolovani in jur.

Revenind la ,,Dragobete” unii filologi sustin ca numele provine de la doua cuvinte vechi slave
,,dragu” si ,,biti”,care s-ar traduce prin expresia ,,a fi drag”.Alti filologi sustin ca vine din
cuvintele dacice ,,trago”-tap(mai tarziu devenit ,,drago”) si ,,bete”-picioare,tapul simbolizand
la romani fecundalitatea.
Exista si ipoteza ca ,,Dragobetele” se traduce prin ,,chipul frumos din Casa lui
Dumnezeu,tanarul frumos,ales”.

Inainte de vreme se auzea pretutindeni prin sate zicala;,,Dragobetele saruta fetele”.

Sarbatoarea de Dragobete se sarbatoreste mai mult la sate deoarece orasenii prefera sa-l
sarbatoreasca mai mult pe Sfantul Valentin,Valentine’s Day,pe 14 februarie,sarbatoare
importata de la occidentali,dupa 1990.Au existat insa si contestari ale acestei datini,unele
persoane acordand o importanta mai mare pastrarii traditiilor autohtone si implicit,sarbatorirea
zilei de Dragobete la 24 februarie in locul acesteia.

Dar de ce? Ma intreb,daca am importat o sarbatoare a iubirii,de ce sa nu o sarbatorim si pe a

noastra? De ce sa nu fim mai norocosi decat toti si sa avem 2 sarbatori ale dragostei si asta nu
e tot,in aceeasi luna si atat de aproape una de alta?
Pentru cei care sarbatoresc si sunt curiosi care sunt obiceiurile si traditiile de Dragobete,iata
mai jos cateva obiceiuri ale acestei sarbatori a dragostei:

-unul din obiceiuri este ca tinerii,baieti si fete,sa se stranga in grupuri pe dealuri imprejiurul
satelor pentru a face glume.
-la pranz fetele coboara inspre sat,iar fiecare baiat va urma fata care ii este draga.
-se spune ca fata si baiatul care ies impreuna in aceasta zi si nu se saruta,in acel an nu se vor
mai iubi.

In ziua de Dragobete,fetele strangeau ghiocei,viorele si tamaioase,pe care le puneau la

icoane,pentru a le pastra pana la Sanziene,cand le aruncau in apele curgatoare.Daca
intamplator,se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti,florile acestora erau adunate sin buchete
ce se puneau,mai apoi,in lautoarea fetelor,in timp descantau:

‘’Flori de fraga
Din luna lui Faur
La toata lumea sa fiu draga
Uraciunile sa le desparti”.

In dimineata de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata,o topeau si se

spalau cu apa astfel obtinuta,pe cap,crezand ca vor avea parul si tenul placate admiratorilor
sau descantau.
 Dragobetele trebuia tinut cu orice pret: daca nu se facea cumva,se credea ca tinerii nu se vor
indragostii in anul care urma.In plus,un semn rau era daca o fata sau un baiat nu se intalnea la
Dragobete cu macar un reprezentant al sexului opus,opinia generala fiind ca,tot
anul,respectivii nu vor mai fi iubiti.

Unii tineri,in Ziua de Dragobete,isi crestau bratul in forma de cruce,dup ace isi suprapuneau
taieturile,devenind astfel frati si respectiv surori se cruce.Se luau de frati si de surori si fara
ritualul de crestare a bratelor,doar prin imbratisari,sarutari fratesti si juramant de ajutor
reciproc.
Uneori,fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de uraciune facute impotriva
adversarelor sau descantece folositoare pentru ceilalti.