Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Muzica este unul dintre cele mai frumoase aspecte ale vieții. Ea are puterea de a te
transporta într-o altă lume și de a te face fericit la orice vârstă. Notele muzicale sunt
cele ce creează „magia” de sute de ani, însă mulți oameni nu știu chiar totul despre
ele, cum au apărut, cine le-a inventat și cum se folosesc în mod corect pentru a
produce sunete, care, mai apoi, se transformă în muzică.
În termeni științifici, notele muzicale sunt reprezentarea grafică a sunetelor și se
folosesc pentru notarea în scris a pieselor. Altfel spus, ele reprezintă pentru muzică,
ceea ce reprezintă literele pentru scriere.
Cuprins:
3.1. Toate notele muzicale: care sunt acestea și denumirea lor internațională
Se consideră că cea mai veche notă de acest tip datează din jurul anului 2.000 Î.Hr. și
a fost descoperită de arheologi în Sumer (Iraq) – orașul Nippur, scrisă în cuneiformă
pe o tabletă.
Pe ea erau inscripții cu privire la muzica ce trebuie cântată, iar, ulterior, cercetările
au demonstrat că acele indicații făceau referire la coardele unei lire – acordajul
acesteia era descris pe tabletă. Acestea sunt cele mai vechi melodii găsite până la
acest moment.
Mai apoi, în Grecia Antică a apărut un sistem de note muzicale in secolul al VI-lea
Î.Hr. În zilele noastre, există mai multe compoziții complete, dar și fragmente ce au
supraviețuit trecerii timpului, care sunt păstrate cu grijă, iar un astfel de exemplu
este epitaful Seikilos – datează din secolele II Î.Hr. – I D.Hr. Notația muzicală propriu-
zisă se realiza prin intermediul unor simboluri amplasate deasupra silabelor
textelor.
1.2. Cine a inventat notele muzicale?
Sistemul inventat de acesta (care se folosește acum și este cel mai cunoscut) folosea
sunetele „Ut, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si” pentru a reprezenta o octavă. Notele muzicale
aveau forme noi, diferite față de toate notațiile de până atunci, iar la puncte au fost
adăugate „picioare” sau liniuțe, în funcție de lungimea lor – tot în acea perioadă a
apărut și portativul cu cinci linii.
Deși sistemele de notare muzicală erau foarte variate la început, în secolele XVII –
XVIII, notele au început ușor, ușor să devină standard, ajungându-se, în final, la
forma din zilele noastre.
1.3. Gamele muzicale – definiție și rol
Practic, gamele muzicale nu reprezintă altceva decât rezultatul unui anumit mod de
așezare a tonurilor și semitonurilor și au rolul de a crea o tonalitate corectă și
armonioasă pentru o melodie. Totodată, gamele muzicale constituie baza muzicală
pentru solo-uri – cele la chitară sunt considerate unele dintre cele mai simplu de
studiat.
Așadar, dacă ești începător într-ale muzicii și vrei, inițial, să înveți lucrurile de bază cu
ajutorul unui instrument mai ușor, chitara poate fi alegerea potrivită pentru tine.
Iată câteva tipuri spre care te poți orienta:
Detalii și preț aici
Detalii și preț aici
Detalii și preț aici
Detalii și preț aici
Un portativ cu note este un desen (o grafică) alcătuit din cinci linii orizontale și,
implicit, patru spații egale între ele – acestea se numără de jos în sus.
Portativul este folosit în întreaga lume de către compozitori și dirijori pentru notația
muzicală.
2.2. Tipuri de portative cu note muzicale
Tot la școală poate că ai învățat la un moment dat cum anume trebuie notate în mod
corect notele muzicale pe portativ, iar dacă vrei să creezi propria partitură, dar nu
mai ții minte exact cum să faci acest lucru, îți poți reaminti citind rândurile
următoare:
La fiecare început de rând, trebuie să existe obligatoriu cheia SOL: aceasta se
desenează de pe a doua linie a portativului.
Notele vor fi desenate pe portativ, în următorul mod:
Aceasta este scrierea corespunzătoare gamei C major, cea folosită frecvent și în școli
pentru învățarea notelor muzicale. Pentru a vedea cum se notează acestea și în alte
game, poți găsi informațiile aici.
3. Note muzicale – informații pentru începători
Regula de bază care se aplică în momentul în care te gândești să creezi muzică este
cunoașterea tuturor informațiilor despre note – acesta este începutul inclusiv pentru
învățarea unui instrument, oricât de simplu ar fi acela.
Notele muzicale sunt în număr de șapte, iar fiecare dintre cele de pe portativ are
propriul ei nume (muzicienii știu în acest mod ce notă să cânte). Primele șapte litere
din alfabet sunt utilizate în notația muzicală internațională pentru numirea notelor.
DO – C
RE – D
MI – E
FA – F
SOL – G
LA – A
SI – B ( H )
Simbolurile muzicale moderne sunt aceleași pentru toți cei care lucrează în acest
domeniu.
Portativul
Pe portativul de acest fel (general) se poate scrie muzică pentru două, trei și patru
voci, armonice și polifonice. Este reprezentarea standard a celui simplu.
Linii suplimentare
Acestea sunt utilizate în cazul în care cele cinci linii ale portativului nu sunt suficiente
pentru a nota/marca sunetele mai grave sau mai acute. Sunt considerate o
continuare a portativului standard și se pot folosi atât deasupra, cât și sub acesta.
Bara de măsură
Se folosește pentru separarea măsurilor. În cazul unui portativ general, aceasta se
poate prelungi în sus sau în jos, pentru a-l cuprinde complet.
Bara dublă
Aceasta se folosește pentru delimitarea a două secțiuni ori fraze muzicale sau în
cazul în care în timpul melodiei apare o schimbare de tempo, tonalitate ori ritm.
Bara punctată
Rolul ei este de a diviza măsurile lungi în segmente mai scurte, pentru a fi citite și
înțelese mai ușor de către muzicieni.
Cheile muzicale, la rândul lor, sunt numite după notele DO, FA și SOL, iar amplasarea
lor pe portativ determină înălțimea notei al cărei nume îl poartă. Mai apoi, înălțimile
celorlalte note muzicale rezultă din poziția lor în relație cu aceea.
Cheia DO
Cheia FA
Cheia SOL
3.3. Note muzicale – sunetele și frecvența lor
Sunetele și zgomotele, indiferent de tipul sau proveniența lor, se pot deosebi între
ele prin trei caracteristici principale – înălțime, tărie (intensitate) și timbru, însă
acestea nu sunt independente, pentru că este dovedit faptul că, la nivel de percepție,
tăria și înălțimea se influențează reciproc.
Procesul prin care înălțimile dobândesc diverse nume de note (le sunt atribuite), se
numește acordare, iar diferența dintre două sunete cu frecvențe diferite, în numărul
de vibrații pe secundă, poartă denumirea de interval.
În momentul în care există mici modificări în frecvența unui sunet, acestea nu sunt
sesizabile pentru urechea umană în cea mai mare parte a timpului, mai ales de cea
neantrenată, iar durata se calculează de la momentul perceperii acestuia, până la
dispariția ultimei vibrații sonore.
Terapeuții recomandă din ce în ce mai mult terapia prin muzică, deoarece studiile au
arătat că această metodă îmbunătățește starea generală de sănătate. Totodată, este
o formă de relaxare atât pentru adulți, cât și pentru copii.
Există multe metode de funcționare a acestei terapii – aceasta nu presupune doar a
asculta sau a vorbi despre ea, ci și a dansa pe muzică sau chiar a crea diverse
compoziții.
Muzica are numeroase beneficii pentru oameni, atât la nivel psihic, cât și la nivel
fizic, iar acestea se datorează exclusiv notelor- ele nu creează doar zgomote, ci
sunete pure pentru minte și suflet.