INSTRUMENTELE

MEMBRANOFONE
Un instrument de percuție (din lat. percussio lovitură
sau percussus bătaie ritmică) este un obiect care produce un sunet
în urma unei lovituri.
Instrumentele de percuție pot fi membranofone (cu o membrană, de
exemplu tobă) sau idiofone (fără membrane, de exemplu clopot).
Unele instrumente de percuție au un ton definit (timpan), altele au
un ton difuz (de exemplu, tobă). Instrumentele cu un ton definit
sunt acordate prin tensionarea membranei (pentru membranofone)
sau prin forma și mărimea obiectului lovit (pentru idiofone).
Instrumentele cu un ton difuz sunt folosite în principal în scopuri 
ritmice.
INSTRUMENTELE MEMBRANOFONE

• Instrumentele membranofone sunetul este

produs datorită vibrației unei membrane
întinse pe o cutie de rezonanță.
• Din acestă grupă fac parte: Timpanul,
Tamburina, Toba mare, Toba mică ș.a.
• Cel mai des folosite în orchestra simfonică
este toba mare.
TIMPANUL
 TIMPANUL
Timpan se numește un instrument de percuție
membranofon cu înălțime determinată alcătuit dintr-
o cutie de rezonanță metalică în formă emisferică,
deasupra căreia este întinsă o membrană
. Instrumentul se sprijină pe picioare și poate fi
acordat cu ajutorul unei pedale ce modifică tensiunea
membranei. Interpretul la timpane se numește 
timpanist.
 TIMPANUL
Înălțimea sonoră se reglează cu niște dispozitive
care întind sau slăbesc membrana: cu cât este mai
întinsă cu atât sunetul este mai înalt.
Lovitura se produce cu două baghete îmbrăcate la
capătul rotunjit în blăniță.
Există trei tipuri de timpane: mare, mediu și mic.
INSTRUMENTELE
IDIOFOFONE
 INSTRUMENTE IDIOFONE
Din limba greacă „idio”-propriu,
„phone”-sunet.
Instr.idiofone - este un instrument
muzical care produce sunete prin 
vibrații ale însuși corpului său,
mulțumită rezistenței și elasticității
 materialului.
Din acest grup fac parte:
triunghiul, clopotele, talgerele,
xilofonul, vibrafonul, celesta ș.a.
XILOFONUL
 XILOFONUL
Xilofonul (din greacă ξύλον (xylon) = 
lemn și φωνή (fone) = sunet) este un 
instrument muzical de percuție idiofon.
Alcătuit dintr-un sistem de lamele de 
lemn (de regulă de palisandru), diferite ca
dimensiuni și esență, acordate diferit,
care vibrează și emit sunete de frecvențe
diferite când sunt lovite cu niște ciocănele
de lemn.
Xilofonul este un instrument muzical
folosit adesea în orchestrele simfonice, iar
prin anii 1920-1930 a început să fie
folosit și în orchestrele de jazz.
CELESTRA
 CELESTRA
• Celestă (din franceză célesta) este un instrument
muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete
sunt produse prin lovirea unor plăci de metal.
• Instrumentul, care a fost inventat în 1886 de
Alphonse Mustel, din Paris, are forma unei pianine,
ale cărui lame metalice sunt puse în funcțiune
printr-un mecanism acționat de o claviatură
asemănătoare cu aceea a pianului, care aționează o
serie de ciocănele capitonate cu pâslă. Sonoritatea
sa este pură, clar, argintiu.
• La interpretare, celestra sună cu o octavă mai sus
decât este notat.
 CELESTRA
Ambitusul acestui intr. cuprinde 4 octave și se
notează în cheia de bas sau vioară pe două
portative.
Primul mare compozitor care a utilizat acest
instrument într-un proiect scris pentru o orchestră
simfonică a fost Piotr Ilici Ceaikovski. El a folosit
celesta în primul său poem simfonic Voievodul,
op. 78. În anul următor, el a folosit din nou
celesta în baletul Spărgătorul de nuci Op. 71.
 CLOPOTELE
Un clopot este un obiect/instrument muzical 
idiofonic care este originar din Orientul Apropiat.
Clopotele tubulare sunt un set de tuburi metalice
de lungime variabilă, aliniate vertical intr-un
suport. Sunetul se extrage prin lovirea unei
baghete, un capăt al căreia este învelit în piele.
Înălțimea sonoră depinde de dimensiunea
instrumentului.
Unele clopote au înălțime precisă a sunetului care
fixează a sunetlui care se fixează pe portativ.
VIBRAFONUL
 VIBRAFON
Vibrafonul este un instrument muzical de percuție
asemănător cu xilofonul, în care sunetele, produse de
niște lame metalice, sunt prelungite cu ajutorul unor
tuburi de rezonanță, ca la marimbafon.
Sub fiecare lamă metalică se găsește câte un tub de
rezonanță, la al cărui capăt e montat un vibrator, sub
formă de clapetă atașată tubului. Cu o tijă comandată
electric, toate clapetele pot fi rotite în poziție radială,
dând sunetul caracteristic al instrumentului.
Timbrul instrumentului este clar și sonor.
Din anii 1920, vibrafonul este folosit de formațiile de 
jazz.