Efectele economice ale suzeranitatii

otomane (Tara Romaneasca si Moldova)

Tarile Romane s-au aflat sub suzeranitate otomana incepand cu secolele al XIV-
lea, respective al XV-lea, pana in secolul al XIX-lea. Astfel, Imperiul Otoman, in
calitatea sa de putere suzerana a exploatat din punct de vedere economic
Moldova si Tara Romaneasca.
Acestea au semnat astfel o pace cu turcii prin erau supuse la plata tributului
catre Poarta in schimbul protectiei impotriva atacurilor venite din partea lor.
Pacea cu Imperiul Otoman s-a concretizat intr-o suzeranitate otomana, iar pe
langa tribut au mai aparut si alte obligatii economice fata de Imperiul Otoman,
precum: serviciul militar, recrutarea de lucratori pentru diverse indeletniciri,
contributii speciale la vistieria otomana, proviziile alimentare pe care Tarile
Romane trebuiau sa le puna la dispozitia ostilor otomane si a
Constantinopolului, datoria de a pune la dispozitie animale, s.a.m.d.
Domnitorii romani aveau obligatia de a oferi daruri la evenimentele importante
din viata domnitorului, pentru “a intra pe sub pielea” acestuia si a-si demonstra
devotamentul. De asemenea, si pentru a-si asigura locul in conducerea tarii si a
castiga sprijinul si binevointa domnitorului, se ofereau “pechesuri” (daruri).
De asemenea, Imperiul Otoman s-a implicat si in comert. Acest fenomen a
inceput in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Imperiul a devenit dependent
de proviziile venite din partea Tarilor Romane, astfel exportul de oi, vite,
cereale, miere si cherestea era interzis pana ce nu se acopereau nevoile
imperiului. Negustorii turci aveau alte avantaje fata de negustorii autohtoni si
cumparau marfurile romanesti la preturi de nimic.
Secolul al XVIII-lea a adus in Tarile Romane instaurarea regimul fanariot. Pentru
a ajunge domnitori, acestia trebuiausa ofere daruri scumpe si sume imense de
bani sultanului. Aceste obiceiuri aduceau dezavantaje pentru Tarile Romane
deoarece, domitorul care primea tronul cauta sa recupereze banii pe care i-a
achita prin majorarea taxelor pentru supusi si vanzand functiile de dregatori.
In aceeai perioada s-au intensificat cerintele fiscale si economice pe care
otomanii le impuneau Tarilor Romane. Tara Romanesca si Moldova erau
obligate sa trimita spre Constantinopol din ce in ce mai multe produse, in
cantitati industrile, la pretul stabilit de catre acestia.
S-a instaurat un tratat (tratatului de la Kuciuk-Kainargi )prin care au fost
limitate privilegiile economice pe care Poarta le avea in calitate de putere
suzerana insa prevederile tratatului au fost ignorate cu desavarsire de catre
sultan, exploatandu-se astfel resursele Tarilor Romane.
In concluzie, suzeranitatea otomana a avut un impact negativ asupra economiei
Tarilor Romane, exploatandu-le toate resursele, dezvoltarea economica a
acestora fiind posibila doar dupa inlaturarea dominatiei otomane din anul
1877.