Sinteză:,,Ștefan cel Mare în memoria urmașilor’’

Ștefan cel Mare și Sfânt s-a născut la moșia tatălui său de la Borzești, ca fiu nelegitim al
viitorului domn al Moldovei, Bogdan al II-lea și al Oltei.. A fost domnul Moldovei între
anii 1457 și 1504, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din
Țările Române.Domnia lui s-a desfășurat în 3 etape(1457-1473;1473-1486;1486-1504)
remarcîndu-se ca oștean,diplomat,domn creștin și fiind un mare simbol al demnității naționale.
Ștefan-oștean: În primul rînd el formează și întărește oastea mare și oastea mică,iar după un
an de domnie, Ștefan începe o politică mai activă față de Polonia și Ungaria.Profitînd de faptul
că își organizase oastea, boierii de lîngă el îi erau devotați și de faptul că regele polon Cazimiral
IV-lea se afla cu o armata puternică în Prusia, năvălește în anul 1458 cu oștenii săi pe teritoriul
polon pentru a-l prinde pe Petru Aron.Regele polon văzînd că nu era în stare să riposteze militar
l-a sacrificat pe Aron și la 4 aprilie 1459 a incheiat pace cu Ștefan.
Ștefan-diplomat: Dupa asasinarea tatalui sau, adolescentul Stefan a trebuit sa ia calea
pribegiei(1451-1457).Acesti ani au fost pentru viitorul domn prilej de meditare asupra greutatilor
in care se zbateau Moldova si Tara Romaneasca.amenintate pe de o parte de primejdia
turceasca ,iar pe de alta parte de ,slabite mult tocmai cand ar fi trebuit sa fie tari.Stefan si-a pus
ca tel al vietii sale asigurarea independentei Moldovei fata de toti cei care cautau sa si-o
subordoneze sub o forma oarecare.El si-a dat seama ca pentru a reusi avea nevoie de multa
abilitate si tact, precum si de mult curaj. De aceea, odata ajuns domn, a cautat sa-si consolideze
situatia, la inceput cu ajutorul boierimii, care a avut o mare pondere la adunarea de pe campia
Direptatii, apoi prin sprijinul masiv si al targovetilor.
Ștefan-domn creștin: se spune că a fost apărătorul creştinătăţii, al Europei împotriva turcilor şi
a islamului. A ctitorit 44 de biserici şi mănăstiri, tradiţia spunând că după fiecare victorie înălţa
un lăcaş de cult. În acelaşi timp marele domnitor s-a remarcat prin poligamie, iuţime la mânie,
pedepsire fără judecată, sete de răzbunare, care sunt condamnate de biserică.

Ștefan-simbol al demnității: Ştefan cel Mare a înălţat Moldova şi a implicat-o ca putere în

procesul complex, transformator, care a făcut din Europa celei de a doua jumătăţi a secolului al
XV-lea o „Nouă Europă”. În numele suveranităţii de drept divin în guvernarea ţării, el a ştiut – în
funcţie de împrejurări – când să folosească sabia şi când arma diplomaţiei; a acţionat cu
îndrăzneală şi prudenţă pentru a crea şi menţine echilibrul între forţele în mijlocul cărora a fost
obligat să manevreze. Ştefan cel Mare şi-a dat seama că progresul societăţii va fi cu atât mai
rapid, cu cât ea va fi mai deschisă cuceririlor de civilizaţie din alte ţări.