S-a născut la Borzeşti în 1433 ca fiu al

domnitorului Bogdan al II-lea şi al doamnei Oltea.

Figură emblematică a istoriei noastre, apărător al neamului şi al
bisericii,Ştefan cel Mare a domnit în Moldova între14 aprilie 1457 şi 2
iulie 1504.
Ştefan cel Mare a fost socotit ca „sfânt” încă din vremea
domniei sale, dar odată cu mutarea sa la cele veşnice, el a
trecut în nemurirea credinţei religioase care l-a însufleţit în
eterna pomenire a istoriei româneşti şi a Europei întregi.
 Ca povăţuitor duhovnicesc se ştie că îi era marele
Daniil Sihastrul, pe care adeseori voievodul îl vizita,
cerând sfat şi învăţătură.

Chilia lui Daniil

Sihastrul
Niciun voievod român, din toate cele trei provincii româneşti,
nu-l poate egala în calităţile sale de luminat om politic, iscusit
strateg şi eminent comandant de oşti.
 De tânăr, domnitorul s-a arătat înzestrat cu calităţi de mare conducător:
a întărit instituţia domnească, bazându-se pe mica boierime,orăşenimea
şi ţărănimea liberă;
a consolidat celelalte instituţii ale ţării, în special Armata;
ca diplomat, s-a îndreptat spre alianţă cu puterile antiotomane;

a sprijinit târgoveţii –
meşteşugarii şi negustorii –
încurajându-le activitatea,
ferindu-i de concurenţa
mărfurilor străine;
bazându-se pe dragostea de
ţară a răzeşilor, Ştefan i-a
chemat la oaste, pe cei viteji
răsplătindu-i cu pământ;
 A întărit cetăţile Moldovei, alcătuind un puternic
sistem defensiv.
 Viteaz comandant de oşti, a
putut respinge numeroasele
atacuri ale neprietenilor de
moment sau ale duşmanilor
mai vechi ai ţării.

Victorii importante a
dobândit la:
-Baia, în 1467
- Lipnic sau Lipinţi, în 1470
- Codrii Cosminului, în 1497
Steagul marelui voievod
 Încleştarea cea mai mare însă a avut-o cu oştile
otomane:
 Vaslui ( Podul Înalt) – ianuarie 1475
 Războieni ( Valea Albă) – iulie 1476
Ştefan cel Mare a fost învingător în 34 din cele 36 de
războaie purtate.
Vitejia sa pe câmpul de luptă a fost dublată permanent de
râvna sa pentru credinţa creştină, insuflată marelui
voievod încă din perioada copilăriei de evlavioşii săi
părinţi. Acestă credinţă îl va determina să zidească
numeroase locaşuri de cult (circa 44 la număr). Printre
ctitoriile sale de referinţă se numără mânăstirile:
Putna (1470),
Tazlău (1487),
Voroneţ (1488),
Borzeşti (1494),
Popăuţi (1496),
Războieni (1496),
Neamţ (1497),
Dobrovăţ (1504),
precum şi biserici domneşti răspândite pe întreg cuprinsul
Moldovei (Vaslui, Bacău, Iaşi, Cotnari, Dorohoi etc. )
Pătrăuţi Biserica Alba din Baia

Mănăstirea Putna - locul

de odihnă veşnică al
marelui voievod.

Voroneţ Războieni
Îmbinând diplomaţia
cu efortul militar, a
reuşit să anuleze
politica Marilor
Puteri şi să impună
independenţa
statului moldovean.

La adăpostul bătăliilor şi victoriilor Marelui Stefan,

Europa a putut să-şi construiască în tihnă
catedralele, universităţile şi celelalte bunuri
materiale şi spirituale, cu care se mândreşte până
astăzi.
Ştefan a fost cu
siguranţă, la vremea
sa, singura căpetenie
cu conştiinţă creştină
europeană, care, dacă
ar fi fost ascultată şi
urmată efectiv, ar fi
putut alunga pe
musulmani din partea
cucerită până atunci a
Europei.
Dacă duşmanii nu l-au putut răzbi, vârsta , guta şi rana de
la picior căpătată în timpul unei lupte, l-au slăbit.

La 2 iulie 1504, în a patra oră a zilei, după 47 de ani de

domnie, Ştefan cel Mare avea să se sfârşească din viaţă.